Cadreu Natural Oltenia

Capitolul 1
CADRUL NATURAL, DATE DEMOGRAFICE

ŞI
ORGANIZAREA ADMINISTRATIV TERITORIALĂ
1.1. Date generale
Fig. 1.1.1. Oltenia istorică, Regiunea de Dezvoltare Sud Vest Oltenia.

Regiunea Oltenia in cadrul României
Regiunea de Dezvoltare 4 Sud-Vest Oltenia este situată în partea de S-V a României între
meridianele de 2202' şi 2402' şi paralelele de 4303' şi 4503', acoperind 29.212 Km2, adică 12,25%
din suprafaţa României.
Regiunea este situată în faţa muntilor Carpaţi, în nordul Dunării.
Graniţele Regiunii sunt:
în nord şi nord-vest judeţele Hunedoara şi Sibiu
în est judeţele Argeş şi Teleorman
în vest judeţul Caraş-Severin
în sud şi sud-vest Republica Bulgaria şi fosta Republica Federală Iugoslavia (în prezent Serbia-
Muntenegru)
Judeţele componente:
Judeţul Dolj este situat în zona de sud-sud-vest a României, se întinde între paralele 44°00'
şi 44°30' latitudine nordica şi meridianele 22°00' şi 23°00' longitudine estică, fiind străbătut de la
nord la sud de râul Jiu, al cărui nume îl poartă - Doljiu, adică Jiul de Jos.
Suprafaţa totală este de 7.414 kmp şi reprezintă 3,1% din suprafaţa ţării. Din acest punct de
vedere Doljul se situează pe locul 7 între unităţile administrativ-teritoriale ale României.
Doljul este învecinat cu judeţele: Mehedinţi la vest, Gorj şi Vâlcea la nord, Olt la est şi fluviul
Dunărea la sud, pe o lungime de circa 150 km, distanţă ce constituie o parte din graniţa naturală a
României cu Bulgaria.
1
Figura 1.1 Harta judeţului Dolj
Relieful judeţului cuprinde zona de luncă a Dunării, câmpia şi zona de deal. Altitudinea
creşte de la 30 la 350 m faţă de nivelul mării, din sudul spre nordul judeţului, formând un larg
amfiteatru deschis spre soare. Relieful apare ca nişte trepte plate care se ridică sub formă de
piramidă din lunca Dunării spre dealurile Amaradiei, de la 30 până la 350 m deasupra nivelului
marii. Merită menţionat existenţa în sudul judeţului a celei mai mari suprafeţe nisipoase din ţară, în
paralel cu un număr impresionant de lacuri formate fie de revărsările Dunării, fie de acumulările de
precipitaţii. După aspectul general predominant al reliefului, Doljul poate fi considerat un judeţ de
câmpie, iar după agentul principal care a generat formele de relief de pe cea mai mare parte a
teritoriului său se încadreaza perfect în categoria judeţelor dunărene.
Pe acest generos pamânt trăiesc aproximativ 734.231 locuitori grupaţi în 3 municipii, 4
oraşe şi 104 comune, cu o pondere a populaţiei urbane de 51 %.
În ceea ce priveşte clima, judeţul Dolj aparţine zonei climatice temperate, cu influenţe
mediteraneene datorită poziţiei sud - vestice. Poziţia şi caracterul depresionar al terenului pe care îl
ocupă, în apropiere de curbura lanţului muntos carpato-balcanic, determină, în ansamblu, o climă
mai caldă decât în partea centrala şi nordică a ţării, cu o medie anuală de 10 -11.5°C.
Pe teritoriul Judeţului Dolj se află două bazine hidrografice principale: Dunărea (150km) şi
Jiul (140km). Râurile secundare aparţin fie primului fie celui al doilea bazin hidrografic, şi includ:
Balasan, Desnatui, Baboia, Ciutura, Jiet (afluenţi al Dunării), Amaradia, Plosca, Raznic, Gilort,
Meresel şi Mascot (Râul Jiu). O excepţie este râul Teslui, care traversează Judeţul Dolj pe o
distanţa de 73 km şi este afluent al râului Olt.
Principale fluvii/ râuri din judeţul Dolj (lungime, km)

În România În Judeţul Dolj
Dunărea 1075 150
Jiu 339 140
Amaradia 103 34
Desnăţui 95 84
Teslui 92 73
2
Cel mai important lac din judeţul Dolj este lacul Bistreţ, cu o suprafaţă totală de 1.867 ha şi
un volum de 28 milioane de m3. Alte lacuri mai mici sunt Işalniţa (lac de acumulare), Călugăreni,
Rast şi Maglavit, Fântanele, Buzatu, Vârtop, Caraula şi Ripa Rosie.
Din punct de vedere al studierii caracteristicilor meteorologice pe cuprinsul judeţului Dolj, işi
desfaşoară activitatea staţiile meteo Craiova, Băileşti, Calafat şi Bechet, care efectuează observaţii
asupra principalelor elemente şi fenomene meteorologice care influenţează direct multe din
aspectele sociale şi de mediu din judeţul nostru.În tabelele de mai jos sunt prezentate datele
meteo puse la dispoziţie de către Centrul Meteorologic Regional Oltenia.
Tabel nr. 1.1.1.

Fenomene meteo deosebite
Staţia Luna Temp. Temp. Temp. (nr. de zile ) Precipitaţii Viteza/
meteo medie maximă minimă (l/mp) Direcţia
Ploaie Aversă Ninsoare Ceaţă Desc.
aer aer (0C) aer maximă
de electrice
(0C) (0C) (m/s)
ploaie
I -1.6 12.6 -17.0 14 0 3 15 0 49.3 10/VNV
II 1.6 17.0 -13.3 9 0 7 7 0 58.5 12/V
III 6.3 21.6 -3.7 11 2 1 2 1 30.1 14/NV
IV 12.9 25.0 1.2 0 9 0 0 0 17.1 9/ESE
V 18.6 30.8 5.0 0 11 0 0 11 33.7 14/NV
BĂILEŞTI
VI 14/VNV,
21.6 34.7 9.2 0 11 0 0 15 53.3
NV
VII 23.7 37.4 11.4 0 11 0 0 13 82.0 10/NV,N
VIII 23.4 36.5 14.2 0 4 0 0 5 20.9 12/V
IX 18.5 35.0 6.3 1 6 0 1 2 35.3 14/NV
X 12.1 28.5 -0.8 14 0 0 4 0 89.9 14/VNV
XI 7.3 20.0 -0.6 13 1 2 12 2 48.8 8/NV
XII 0.8 11.5 -17.2 9 1 9 11 0 103.3 9/VNV
Valori anuale 12.1 37.4 -17.2 71 56 22 52 49 622.2 14/VNV,
NV
Tabel nr. 1.1.2.

de electrice
(0C) (0C) (m/s)
ploaie
I -1.1 12.0 -14.5 10 0 2 5 0 34.2 8/VNV,V
II 8/VNV,V,
1.3 17.3 -15.1 3 0 4 1 0 67.4
VSV
III 6.5 23.6 -4.2 10 0 0 0 0 37.5 11/V
IV 12.4 25.8 -1.3 5 3 0 0 0 24.4 8/NE
V 18.6 32.4 3.7 0 8 0 0 4 37.2 10/VNV
BECHET
VI 10/VNV,
21.7 35.2 8.5 2 7 0 0 2 86.8
T
V
VII 23.7 37.0 11.8 1 7 0 0 4 123.9 8/VNV
VIII 23.1 37.5 11.1 2 2 0 0 1 23.2 6/V
IX 18.1 36.0 5.6 3 7 0 0 1 38.4 9/VNV
X 11/V,VS
11.9 28.0 1.4 11 3 0 0 0 92.6
V
XI 7.1 20.1 -2.1 7 0 0 0 0 23.8 7/V
XII 0.9 11.0 -19.5 7 0 7 0 0 39.9 8/V
Valori anuale 12.0 37.5 -19.5 61 37 13 6 12 629.3 11/V,VS
V
3
Tabel nr. 1.1.3.

de ploaie electrice
(0C) (0C) (m/s)
I -1.0 11.3 -17.4 11 1 3 13 0 54.6 10/V
II 1.7 17.3 -12.4 5 0 7 6 0 50.1 9/VNV
III 6.8 21.2 -3.6 7 5 1 2 1 34.5 11/NV
IV 12.7 25.2 1.3 1 9 0 0 1 12.3 8/E,ESE
CALAFAT
V 19.2 32.0 5.2 0 6 0 1 8 25.6 10/NE

VI 21.9 36.3 10.0 0 9 0 0 11 118.2 8/VNV
VII 24.1 38.2 12.3 0 9 0 0 13 48.2 10/NV
VIII 23.5 36.6 15.2 0 7 0 0 4 63.3 7/NV
IX 18.8 34.9 7.7 2 6 0 0 3 23.8 8/NV
X 12.3 28.8 -0.9 14 3 0 5 0 91.0 12/V
XI 7.9 22.1 -1.1 10 3 2 14 0 62.6 7/V
XII 1.0 12.7 -20.2 9 2 9 9 0 105.8 9/V
Valori anuale 12.4 38.2 -20.2 59 60 22 50 41 690.0 12/V
Tabel nr.1.1.4.

de ploaie electrice
(0C) (0C) (m/s)
I -0.4 12.5 -12.7 13 0 4 13 0 50.3 8/V,ESE
II 1.4 15.9 -8.8 8 0 9 6 0 72.2 10/V
III 5.8 22.8 -4.0 12 7 0 1 0 25.1 11/E,VNV
IV 12.5 24.2 0.4 5 8 0 0 2 21.8 10/E
CRAIOVA
V 17.9 29.4 5.5 1 10 0 1 11 41.4 10/E

VI 21.1 34.0 9.4 2 12 0 1 12 91.6 12/VNV
VII 23.7 37.0 13.1 1 11 0 1 14 102.2 10/V
VIII 23.3 35.7 14.7 1 6 0 1 2 14.0 10/V
IX 18.9 34.6 8.3 4 8 0 0 2 23.0 9/V
X 12.0 28.3 0.5 15 0 0 2 1 102.6 15/V
XI 7.7 19.2 -0.7 15 0 1 9 0 56.8 9/E
XII 0.9 12.9 -15.5 12 0 10 3 1 90.9 11/V
Valori anuale 12.1 37.0 -15.5 89 62 24 38 45 691.9 15/V
La nivelul judeţului Dolj regimul termic mediu în anul 2009 a fost peste normala
climatologică. Abaterile pozitive faţă de valorile normale au oscilat de la 0,70 0C in luna mai, pana
la 1,90 0C in luna noiembrie, luna martie fiind singura luna in care temperatura medie pe tara a fost
normală climatologic.
Regimul pluviometric al anului 2009 s-a situat în limite normale, cantitatea medie de precipitaţii
căzută la nivelul judeţului fiind de 658,35 mm, comparativ cu normala climatologică 637,9 mm.
Regimul pluviometric excedentar din lunile ianuarie, februarie, martie, iunie, octombrie, noiembrie
şi decembrie a compensat deficitul pluviometric din lunile aprilie, mai, iulie, august şi septembrie. În
anul 2009, cantităţile medii lunare au oscilat de la 12,3 mm în luna aprilie, lună în care normala
climatologică este de 51,5 mm, până la 118,2 mm în luna iunie.
4
Parte componentă a spaţiului carpato-dunărean, judeţul Mehedinţi se evidenţiază ca o
unitate administrativă bine individualizată, care a oferit încă din vremurile străvechi condiţii prielnice
de etnogeneza si de menţinere a populaţiei autohtone.
Parte componentă a spaţiului carpato-dunărean, judeţul Mehedinţi se evidenţiază ca o
unitate administrativă bine individualizată, care a oferit încă din vremurile străvechi condiţii prielnice
de etnogeneza si de menţinere a populaţiei autohtone.
Judetul Mehedinti, situat in partea de sud-vest a Romaniei, cuprinde un teritoriu de 4.900
kmp. reprezentând cca. 2,1% din suprafaţa ţării.
După cum se poate observa in Fig. 1 , ordonarea etajata a formelor de relief, pe o diferenta
de nivel de peste 1400 m intre Varful lui Stan (1446 m) si circa 40 m in Lunca Dunarii va genera o
mare bogatie a ecosistemelor . Grevata pe diversitatea naturala a formelor de relief, structura
teritoriului dupa natura ocuparii terenului se prezinta astfel :
- Terenuri agricole, insumand un total de 293.977 ha, reprezentand 59,6% din totalul de 493.289
ha al intregului judet.
- Vegetatia forestiera, ocupa o suprafata de 48.351 ha, reprezentand cca. 30,1% din suprafata
judetului
- Apele de suprafata, ocupa cca. 3,5% din suprafata judetului, insumand o suprafata de 17.302 ha.
- O suprafata de 33.659 ha (6,82%), este ocupata de obiective industriale, cladiri si curti, drumuri
si cai ferate.
Fig. 1.1 Judeţul Mehedinţi - Harta fizica
b) Prin poziţia sa în partea de sud-vest a ţarii, judeţul Mehedinţi are o climă temperat
continentală, în care se simt influenţe submediteraneene
TEMPERATURI – în timpul anului, dar mai ales iarna au loc invazii de mase de aer
umede şi calde de origine mediteraneeană şi oceanică.
În acest fel iernile sunt mai blânde iar îngheţurile se produc mai rar si cu intensitate mai
redusă .
0
Verile sunt în general călduroase, uneori cu temperaturi de peste 38 C ca urmare a invaziei
de aer fierbinte tropical. În general în partea de sud-est a judeţului au loc fenomene de uscăciune
şi secetă, ca urmare a pătrunderii aerului continental din est – nord-est.
5
Fig. 1.2 Temperaturi Fig. 1.3 Precipitaţii
PRECIPITATII - regimul precipitaţiilor este tot un rezultat direct al influenţei climatului
submediteraneean. Precipitaţiile înregistrează doua maxime: una la sfârsitul primăverii şi începutul
verii şi cea de-a doua toamna în luna noiembrie.
Iarna pe lângă ninsorile obişnuite au loc foarte des precipitaţii sub formă de ploaie si
lapoviţă, de aceea concluzia care se impune este că cea mai mare parte a precipitaţiilor este
sub forma lichidă. Zăpezile puţin abundente fac ca grosimea stratului de zăpadă să fie redusă,
grosimea medie variind în jurul valorii de 10 cm.
Temperatura medie anualã 13 grade Celsius

Temperatura maximã 38.4 grade Celsius
Temperatura minimã - 19.1 grade Celsius
Precipitaţii atmosferice 728.6 l/mp
Tabel 1.1
Judeţul Gorj
1.1.1 Aşezare
Teritoriul judeţului Gorj, este situat în partea de sud-vest a ţării şi este străbătut de paralela
de 45° latitudine nordică fiind axat pe cursul mijlociu al râului Jiu, care-l străbate de la nord spre
sud.
Are o suprafaţă de 560174 ha (2.4% din teritoriul ţării), învecinându-se la nord cu judeţul
Hunedoara, în nord-vest cu judeţul Caraş-Severin, la sud-est cu judeţul Dolj, la est cu judeţul
Vâlcea iar la sud-vest cu judeţul Mehedinţi.
Fig.1.1.1 Judeţul GORJ
6
1.1.2 Relief
1.1.2.1 Principalele cursuri de apă şi lacuri naturale
Reţeaua hidrografică a judeţului Gorj aparţine în majoritate unui singur bazin colector, Jiul,
care adună apele mai multor afluenţi (Sadu, Tismana, Jilţu, Motru, Gilort, Amaradia etc.), având o
suprafaţă totală a bazinului de peste 10000 kmp.
Excepţie fac extremităţile NE şi NV ale judeţului, care sunt drenate de cursurile superioare
ale Olteţului (în judeţul Gorj cu o suprafaţă de bazin de 130 kmp şi o lungime de 30 km) şi Cernei
(în judeţul Gorj cu o suprafaţă de bazin de 230 kmp şi o lungime de 24 km).
Densitatea medie a reţelei hidrografice în judeţul Gorj este de 0.5 km/kmp.
Râurile ce străbat teritoriul judeţului Gorj asigură o densitate medie a reţelei hidrografice de
0.5 km/km2, cu un debit multianual specific de apă de 40 l/sec/km2 în zona montană înaltă a
munţilor Godeanu şi Vâlcan şi 2-3 l/sec/km2 în zona piemontană de sud.
Pe teritoriul judeţului Gorj ca lacuri naturale sunt de menţionat cele de origine glaciară
existente în Munţii Parângului dintre care mai mari cu apă permanentă sunt : Câlcescu (S = 3 ha,
ad. max. = 9.3 m), Slăveiu ( S = 0.25 ha, ad. max. = 2.8 m) , Mija şi Pasărea (S = 0.3 ha, ad.
max. = 3 m).
În scopul apărării împotriva inundaţiilor a exploatărilor de cărbune din zona Rovinari s-a
construit în amonte un baraj de 15 m înălţime care realizează retenţii temporare în timpul viiturilor
deosebite. Lacul care se poate forma (Ceauru) totalizează un volum de 100 mil. mc.
Mai sunt de menţionat lacul de acumulare Cerna (sau Valea lui Iovan) situat pe râul Cerna,
cu un volum util de 120 mil. mc (înălţimea max. a barajului 110.5 m) şi
Fig.1.1.2.1 Lacul Câlcescu
Lacul Motru cu un volum util de 3 mil. mc (înălţime max. a barajului 49 m).

Ambele acumulări fac parte din Complexul hidrotehnic şi energetic Cerna – Motru –
Tismana, executat cu scopul principal al asigurării apei industriale şi potabile pentru consumatorii
din bazinul mijlociu al Jiului şi, în subsidiar, exploatarea hidroenergetică.
La acestea se adaugă acumularea Vâja (volum util cca. 2 mil. mc) şi acumularea Clocotiş
(volum util cca. 5 mil. mc) pe râul Bistriţa.
În cadrul programului de amenajare hidroenergetică a râului Jiu, sectorul Valea Sadului –
Tg. Jiu va fi amenajat energetic prin 5 centrale hidroelectrice cu o putere totală de 80 MW şi o
producţie de energie în anul hidrologic mediu de 193 GWh/an.
Acumularea Valea Sadului ( în construcţie) realizează un volum total de 306 mil. mc şi
este proiectată pentru a satisface cerinţele complexe ale zonei (în prezent sistată, în conservare).
7
Acumularea Tg. Jiu are un volum util de 1,330 mil mc, iar Acumularea Vădeni cu un
volum proiectat de 4 mil. mc, în prezent are un volum util de numai 0.8 mil. mc, datorită colmatării
cu suspensii de cărbune din bazinul carbonifer Valea Jiului.
1.1.2.2 Principalele altitudini muntoase
Fig.1.3.1 Masivul Parâng
Morfologic, teritoriul judeţului Gorj se dispune în trepte ce coboară de la nord catre sud.
Munţii, ce fac parte din Carpaţii Meridionali, sunt grupaţi în partea de nord a judeţului şi ocupă cca.
29% din suprafaţa judeţului. Acestei zone montane îi aparţin două masive importante : Masivul
Parâng, cu altitudini de 1900-2200 m în culmea sa principală, sunt dominaţi de vârfurile Mândra
2519 m, Mohoru 2337 m şi Păpuşa 2136 m; Munţii Vâlcan, cuprinşi între Jiu, Cerna şi Motru, mai
joşi, cu plaiuri domoale, uşor de străbătut, sunt dominaţi, în culmea lor centrală, de vârfurile Oslea
1946 m, Arcanu 1815 m, Straja 1868 m, iar în partea de SV de măgurile calcaroase Piatra
Boroştenilor 1629 m şi Piatra Cloşanilor 1421 m.
Relieful carstic domină marginea sudică şi sud-vestică a munţilor: Cheile Runcului,
Sohodolului, Motrului, peşterile Cioaca cu Brebenei, Cloşani, Fuşteica, Izvarna sunt de un pitoresc
deosebit.
Între Parâng şi Vâlcan, defileul puternic adâncit al Jiului, printre abrupturile căruia se
strecoară calea ferată şi şoseaua, străpunge transversal lanţul Carpaţilor Meridionali, făcând
legătura între Depresiunea Petroşani şi Depresiunea Subcarpatică Olteană.
Partea de nord-vest a judeţului cuprinde o parte din culmile Munţilor Godeanu (Vârful
Godeanu 2229 m), ce coboară lent către pitoreasca Vale a Cernei (Cheile Cernişoarei, Cheile
Corcoaiei, abrupturi şi măguri calcaroase).
1.1.3 Clima
Datorită faptului că judeţul Gorj acoperă terenuri cu altitudini cuprinse între 90 şi 2519 m,
datele climatice diferă mult de la o zonă la alta. Temperatura medie multianuală variază de la
+10,8ºC în zona de sud (Cruşe ţ, Ţânţăreni, Ioneşti) la +10.2
ºC la Târgu Jiu sau +4,5 ºC la
altitudinea cea mai ridicată.
Temperaturile extreme înregistrate la Staţia Meteo Tg. Jiu în cursul anului 2009 oscilează între –
19,2º C înregistrată în 21 dec. 2009 şi +36,5º C înregistrată în 24 iun. 2009.
Temperatura minimă absolută (istorică) înregistrată la Tg. Jiu este –31º C (înregistrată la
24.01.1942), iar maxima absolută (istorică), +40.7º C (înregistrată la 24.06.2007), amplitudinea
medie multianuală fiind 23.9.
Temperatura medie anuală în anul 2009 este +11,8º C, în timp ce temperatura medie
multianuală (interval 1901 – 1990) este +10.2 º C .
8
În ceea ce priveşte regimul pluviometric, cantitatea medie multianuală de precipitaţii variază
de la 585 mm (Ţânţăreni) şi 750 mm (Tg. Jiu) la peste 1500 mm în zona cea mai înaltă a Lanţului
Carpatic Meridional.
Cantitatea anuală de precipitaţii căzute în anul 2009 la Tg. Jiu, 802,9 l/mp, este
excedentară comparativ cu cantitatea medie multianuală pe perioada 1901 – 1990 (759.5 l/mp).
Cantitatea minimă de precipitaţii înregistrată la Tg. Jiu (de la 1958) – 333.4 l/mp în anul
2000, maxima istorică înregistrată fiind 1121.9 l/mp în anul 2005.
Direcţia predominantă a vânturilor este dinspre nord pe culmile înalte, iar în zonele
depresionare predomină vânturile dinspre sud şi sud-vest, în general frecvenţa şi intensitatea lor
crescând pe măsură ce ne deplasăm spre nord.
Direcţia predominantă a vântului în anul 2009 – din E. (frecvenţa 17,5%), calmul atmosferic
având o frecvenţă de 24%.
Direcţia şi viteza maximă a vântului – din V,VNV 8 m/s.
Viteza maximă înregistrată (de la 1992) a fost de 18 m/s.
Judeţul Vâlcea
1.1. Date generale
1.1.a Aşezare, relief, climă
Judeţul Vâlcea este situat în partea central - sudică a României la 175 de km de Bucureşti şi este
asezat între paralelele: 48°28’ şi 48°36’ latitudine nordică şi între meridianele: 23° 37’ şi 24° 30’
longitudine estică.
Limitele şi vecinii judeţului sunt după cum urmează:

• Limita de nord a judeţului (pornind înspre vest) începe cu izvoarele râului Scara (afluent al
râului Topolog) care este situat sub Vârful Scara (2285 m), extremitatea de vest a Munţilor
Făgăras, trecând prin Vârful Suru (2282 m), Vârful Tătaru (1890 m), Vârful Chica
Fedeleşului (1818 m) şi coboară spre cheile râului Olt prin nordul localităţii Râu Vadului. Pe
lungimea acestei limite judeţul Vâlcea se învecinează cu judeţul Sibiu, iar între Vârful Tătaru
şi Munţii Poiana Muierii (1804 m) cu judeţul Alba.
• De la Vârful Poiana Muierii limita de vest coboară către sud trecând prin Vârful Capra (1927
m), Vârful Ciobanu (1944 m), Vârful Pietrele (2241 m), Vârful Coasta lui Rus (2306 m), care
9
reprezintă sectorul muntos din care izvoraşte râul Lotru şi care separă judeţul Vâlcea de
judeţul Hunedoara.
• De la Vârful Coasta lui Rus începe limita cu judeţul Gorj care continuă la est cu Muntii
Căpătanii si apoi cu izvoarele râului Olteţ către sud – est, cu înalţimile Muntelui Negovanu
(2064 m) si coboară catre Depresiunile Polovragi si Racoviţa. Între bazinele râurilor Olteţ si
Amaradia începe limita cu judeţul Dolj care se abate către sud si sud – est.
• La marginea dealurilor situate la sudul râului Topolog începe limita cu judeţul Olt.
• Limita de est cu judeţul Argeş urcă spre nord, traversează râul Topolog şi de aici continua
până la izvoarele acestui râu.
Capitalul natural al judeţului dispune de multiple şi variate resurse caracterizate prin :
• relieful variat (33% munţi, 45% dealuri piemontane, 20% dealuri şi depresiuni subcarpatice)
este caracterizat prin pronunţate fragmentãri, dispus în trepte de la N la S, sub forma unor
fãşii orientate E-V, pe o diferenţ ã de nivel de 22 74 m între varful Ciortea de 2426 m,
altitudinea maximã a judeţului Vâlcea ş i lunca Oltului, aflatã la 152 m altitudine în aval de
Drãgãşani. Diversitatea formelor de relief vâlcene se datorează prezenţei unor sectoare ale
marilor unitãţi fizico-geografice (Carpaţii Meridionali, Subcarpaţii Getici), care au o alcătuire
geologicã foarte complexã ( cu roci dintre cele mai vechi - cristaline, pâna la cele mai tinere
- cuaternare), precum şi “o îndelungatã şi complicatã evoluţie impusã la agenţii modelatori ai
scoarţei terestre”. Zona montan ã, ocupã treimea nordicã a ţuluijude Vãlcea şi este
reprezentatã de Munţii Coziei, Lotrului si Cãpãţânii.
Imagine din Munţii Lotrului

• regiunea subcarpaticã, extinsã în partea centralã a jude ţului Vãlcea, reprezintã o trea ptã
intermediarã de relief, aparţinând Subcarpaţilor Vâlcii şi Depresiunilor oltene. Dealurile
(Cârligele, Robaia, Vâlsãneşti, Dealul Negru) sunt în alternanţã cu bazinete depresionare
intracolinare (Buneşti, Pãuşeşti-Mãglaşi, Govora, Horezu, Jiblea). Acoperirea cu pãduri a
munţilor şi dealurilor, face ca judeţul Vâlcea ãs dispunã de unul dintre cele mai puternice
fonduri forestiere din ţarã ( 268000 ha). Partea central-sudicã este ocupatã de extremitatea
de Est a Piemontului Olteţului şi de cea de NV a Piemontului Cotmenei, în care apele au
sãpat vãi adãnci.
• Reţeaua hidrograficã aparţine în întregime bazinului mijlociu ş i inferior al Oltului, pricipalul
curs de apã care strãbate judeţul Vãlcea de la N la S, pe o distanţã de 135 km. In aval de
Cãlimãneşti au fost construite mai multe lacuri de acumulare (Cornetu, Gura Lotrului,
Cãlimãneşti, Dãeşti, Rãmnicu Vâlcea, Râureni, Govora, Bãbeni, Ioneşti, Zãvideni,
Drãgãşani) cu rol complex. In arealul judeţului Vâlcea, Oltul primeşte numeroşi afluenţi, între
care Boia, Bãiaş, Sãlãtrucel, Topolog (pe stânga), Cãlineşti, Lotru, Muereasca, Olãneşti,
Bistriţa, Luncavãt, Olteţ şi Cerna (pe dreapta).
10
Imagine de pe Valea Lotrului
• Pe lângã reţeaua de ape curgãtoare cu debite relativ bogate şi scurgere permanentã, pe
teritoriul judeţului Vâlcea se aflã câteva lacuri de origine glaciarã (Câlcescu, Iezerul Latoriţei,
Gãuri, Cioara, Singuraticu, Zãnoaga Mare ş.a.), şi lacurile de acumulare din sistemul
hidroenergetic Lotru.
Imagine de pe Valea Latoritei
Prin poziţia sa fizico-geografică, judeţul Vâlcea cuprinde un teritoriu aparţinând mai multor forme
de relief, ce se desfăşoară în trepte, pe direcţia nord-sud, de la altitudini de 1348 m (Obârşia
Lotrului), 573 m (Voineasa), la 237 m (Rm.Vâlcea).
Clima este de tip temperat–continental, specific României. Condiţiile fizico-geografice locale
imprimă nuanţele fiecărui topoclimat în parte, punându-şi amprenta asupra caracteristicilor
climatice ale zonei. Staţia meteorologică Obârşia Lotrului (1348 m) se află în zona montană, staţia
meteorologică Voineasa (573 m) este amplasată într-o depresiune intramontană, iar staţiile
meteorologice Rm.Vâlcea (237 m) şi Drăgăşani (280 m) sunt în zona de deal.
Datele meteorologice înregistrate în 2009 la staţiile meteorologice Rm.Vâlcea, Drăgăşani,
Voineasa şi Obârşia Lotrului sunt:
11
Nr. Statia Temperatura (°C) Cantitate Vantul maxim
crt Meteo de
Medie Max. Minima precipit. Directi % Max.
(mm) a dir.pred (m/s)
domin.
1. Rm.Valcea 12.0 36.9 -15.7 742.5 N 38.2 7
04.VIII 21 XII
2. Dragasani 12.2 35.1 -15.5 673.7 E 18.8 9
24 VII 21 XII
04.VIII
3. Voineasa 8.4 34.4 -17.8 819.5 - - -
24.VIII; 21 XII
4. Ob.Lotrului 4.0 26.4 -24.5 1.127,9 - - -
24.VII 09 I
Sursa: Serviciul Meteorologie şi de Asigurarea Calităţii Rm. Vâlcea
Tabel nr.1.1. - 1 Temperatura aerului în jud. Vâlcea
1.1.b Evidenţa extremelor climatice

Climatologic, anul 2009 în judeţul Vâlcea a fost un an caracterizat prin temperaturi medii uşor mai
ridicate comparativ cu normalele climatologice, iar din punct de vedere pluviometric se observă o
scădere a cantităţii anuale de precipitaţii în comparaţie cu cantitatiea multianuală, excepţie de la
aceasta regulă făcând Staţia Ob. Lotrului, unde s-a înregistrat o creştere a cantităţii de
precipitaţii(1.127,9l/mp).
Regimul temperaturii aerului a fost apropiat de valorile medii multianuale. In ultima parte a anului
temperatura aerului a fost apropiată de cea normală. Cele mai reduse valori s-au înregistrat în
regiunile montane, înalte(Staţia Ob. Lotrului -24,50 °C în data de 9.01. 2009).
Temperatura medie anuală a oscilat între 12,2°C (la Drăgăşani) şi 4°C (la Obârşia Lotrului) (Tabel
nr.1.1. - 1).
Temperaturile maxime absolute au fost ridicate, dar nu au depăşit valorile maxime absolute
înregistrate în această regiune, oscilând între 36.9°C (Rm. Vâlcea) şi 26.4°C (Ob. Lotrului).
Temperaturile minime absolute s-au înregistrat în lunile ianuarie-februarie, la toate staţiile
meteorologice avute în vedere, cu valori cuprinse între –24,5°C, la munte şi -15,7°C, în regiunile
de deal şi podiş (Tabel nr.1.1. - 1).
Din punct de vedere pluviometric, se observă o scădere a cantităţii anuale de precipitaţii în
comparaţie cu cantitatea multianuală, excepţie de la aceasta regulă făcând Staţia Ob. Lotrului,
unde s-a înregistrat o creştere a cantităţii de precipitaţii(1.137,9 l/m2).
Analizând datele de precipitaţii din ultimii ani se observă scăderi ale acestora, iernile sunt mai
blânde, iar verile se caracterizează prin fenomene de uscăciune şi secetă.
La staţiile meteorologice din judeţul Vâlcea viteza maximă a vântului nu a depăşit 9 m/s, oscilând
intre 7 m/s şi 9 m/s (Tabel nr.1.1. - 1).
Judeţul Olt
1.1. Date generale

1.1.1 Scurt istoric
Participând la toate evenimentele principale ale naţiunii române, judeţul Olt păstrează
urmele şi vestigiile unei uimitoare culturi. Săpăturile arheologice atestă existenţa aşezărilor umane
pe parcursul întregii istorii, aceasta atestând continuitatea civilizaţiei în această zonă. Rămăşiţele
scoase la iveală aparţinând Culturii Pietrii, Culturii Cris, Vădastra şi Sălcuţa (aşezări umane de tip
12
apropiat). Existenţa armelor de tip celtic atestă schimburile comerciale care erau făcute cu
populaţia din Transilvania.
Zona a făcut parte din marele complex cultural tracic cunoscut ca Basarabi. Prima monedă
dacică a fost bătută în secolul al IV-lea I.Hr. sub domnia lui Burebista. Capitala Daciei Malvensis a
fost la Romula Malva, lângă Caracal. Prima atestare scrisă a organizării statale sunt găsite în
Diploma Cavalerilor Ioaniţi, datând din 1247. Locuitorii judeţului Olt au participat in 1821 la
revoluţia condusă de Tudor Vladimirescu şi la revoluţia din 1848. Radu Şapcă din Celei - Corabia
şi Iorgu Văleanu, conducătorii judeţului, au participat la Adunarea de la Izlaz. Judeţul a luat parte şi
la prima Unire, în timpul lui Mihai Viteazul, care şi-a stabilit curte princiară la Caracal şi a fondat
Mânăstirea Clocociov la Statina.
Datorită poziţiei strategice, judeţul Olt a luat parte la Războiul de Independenţă în 1877, cu
Regimentul 3 de jandarmi de la Slatina, în timp ce regimentul 3 Olt în 1916, în timpul Primului
Război Mondial, a intrat in istoria armatei române. Evenimentele şi viaţa politică de după Unirea din
1 Decembrie 1918, au fost marcante pentru toata ţara.
1.1.2. Aşezare
Judeţul Olt este al 24-lea ca mărime, faţă de celelalte judeţe ale României, având 5507 km2,
ceea ce reprezintă 2,3% din teritoriul ţării şi face parte din categoria judeţelor care se întind în cea
mai mare parte în Câmpia Română, fiind axat pe cursul inferior al râului Olt, faţă de care are o
aşezare simetrică, fapt care-i justifică şi mai mult denumirea.
Situat în sudul tării, pe cursul inferior al râului care i-a dat numele, judeţul Olt face parte din
categoria judeţelor riverane fluviului Dunărea. Este traversat de meridianul 24 grade longitudine
estică pe linia localităţilor Iancu Jianu - Baldovineşti şi de paralela 44 grade latitudine nordică în
partea de sud pe linia Vlădila - Scărişoara, măsurând 138 Km pe direcţia nord-sud şi 78 km pe
direcţia est-vest.
Stema judeţului Olt

Harta României – judeţul Olt
Fig. 1.1.2.1 Fig. 1.1.2.2
13
Spre nord, judeţul Olt se învecinează cu judeţele Vâlcea şi Argeş, în vest cu judeţul Dolj, iar
la est cu judeţul Teleorman. La sud, Dunărea reprezintă atât limita judeţului , cât şi o porţiune din
hotarul cu Bulgaria pe 47 km lungime. Ca poziţie istorico-geografică, face parte dintre vechile
provincii istorice Oltenia şi Muntenia, având o legătură permanentă cu vestul ţării, cu Banatul pe
Valea Dunării, cu Transilvania pe Valea Oltului, iar prin portul dunărean Corabia are ieşire la Marea
Neagră.
Judeţul Olt se distinge de celelalte judeţe ale ţării nu numai prin întindere şi simetrie faţă de
albia Oltului, ci şi prin predominarea altitudinii sub 200 m, specifică câmpiilor, prin simplitatea
structurii geologice şi zonalitatea latitudinală a condiţiilor bioclimatice şi pedologice.
Aşezările omeneşti reflectă o strânsă legătură cu relieful şi hidrografia, cu liniile de circulaţie,
orientate pe două direcţii principale (nord-sud şi vest-est), cele mai vechi fiind liniile din lungul
Dunării şi Oltului, construite încă din timpul romanilor.
1.1.3. Relieful
Judeţul Olt face parte din seria judeţelor cu altitudine mică şi care nu depăşeşte nicăieri 450
m, chiar în punctele cele mai înalte din nordul lui, unde se află curba de 400 m. Analiza curbelor
hipsometrice principale (300 m, 200 m si 100 m) indică panta lină a reliefului în aceeaşi direcţie, iar
extinderea lor diferită în suprafaţă ne arată că cea mai mare parte a judeţului aparţine Câmpiei
Române, cu altitudine sub 200m. În acelaşi timp trebuie accentuat asupra importanţei pe care o
are curba hipsometrică de 200 m, ca limită geografică între Podişul Getic şi Câmpia Română pe
direcţia Balş-Piatra Olt, Slatina-Corbu, în lungul căii ferate. Această limită este în general destul de
insensibilă sub raport geologico-litologic, aşa cum se prezintă între localităţile Coloneşti şi Hirseşti
(judeţul Argeş), unde în aceleaşi depozite fluviuo-lacustre apar resturi de Elephas (Archidiscodon)
meridionalis (Nesti).
Geomorfologic, limita amintită este justificată de energia reliefului, de lăţimea văilor, de
eroziunea solurilor, mai accentuate în podiş decât în câmpie. Singura perturbare în mersul normal
al curbelor hipsometrice amintite o aduce curba de 100 m. Aceasta înaintează în lungul văii Oltului
până în apropiere de Slatina, conturând forma de culoar longitudinal al câmpiei de terase, însoţită
de lunca largă a Oltului.
Înălţimi mai mari de 300 m se află în partea nordică, în jurul localităţilor Leleasca,
Sâmbureşti, Vultureşti, Topana şi altele.
Sub raport tectonic, judeţul Olt aparţine zonei de vorland, având în partea sudică ca
fundament Platforma Moesica (Prebalcanica), iar la nord de Slatina, zona de contact a acesteia cu
orogenul carpatic, căzută în trepte. Peste acest fundament eterogen şi destul de complex stă o
cuvertură sedimentară cu litologie şi grosime variate. Partea superioară a acestei cuverturi, de
natură molasică, care corespunde neogenului şi cuaternarului, se îngroaşă în zona de contact
orogen-platforma şi prezintă o serie de structuri petrolifere (paralele cu cutele subcarpatice), cum
sunt cele din nordul judeţului (Ciureşti, Oteşti, Potcoava, Iancu Jianu), situate în depozite neogene.
Un rol deosebit are curba hipsometrică de 200 m, care marchează limita geografică între
Podişul Getic şi Câmpia Română, pe direcţia Balş, Piatra Olt, Slatina, Corbu, aproximativ pe
traseul liniei ferate.
De la limita de nord a judeţului până la acest aliniament se întinde zona de dealuri,
reprezentând din punct de vedere geomorfologic un compartiment al Podişului Getic, cunoscut sub
denumirea de Platforma Cotmeana şi având ca subdiviziuni dealurile Balşului la vest şi Podişul
Spinenilor la est de culoarul longitudinal al Oltului.
Fragmentarea reliefului, mai accentuată în partea de nord a judeţului, evidenţiază, ca formă
proeminentă, Dealul Dobrii - 383 metri altitudine situat în apropierea comunei Sâmbureşti.
În cadrul celor mai mari unităţi de relief - Podişul Getic şi Câmpia Română - caracteristic
este sistemul de văi şi interfluvii de diferite ordine, rezultate din acţiunea reţelei hidrografice asupra
reliefului iniţial, fluvio-lacustru de acumulare piemontană şi eoliană. Văile principale cu lunci şi
14
terase bine conturate sunt Dunărea, Oltul, Olteţul şi Vedea, către care se dirijează văi secundare
mai puţin evoluate sub raport geomorfologic.
1.1.3.1. Harta unităţilor de relief a judeţului Olt
Valea Dunării, orientată de la vest la est, are un evident caracter asimetric, cu versantul
drept al Podişului Prebalcanic înalt şi abrupt, care domină şesul coborât al Dunării cu terase
întinse, de pe malul românesc. Albia Dunării are lăţimi ce variază între 1 şi 1,5 km şi se bifurcă în
numeroase braţe care închid ostroave cu dimensiuni diferite, cum sunt: Păpădia, Grădiştea,
15
Dragaveiul, Băloiu, Calnovăţ, iar lunca atinge o lăţime de 8-9 km, în dreptul localităţii Potelu, şi se
îngustează la Corabia, unde este mai extinsă pe malul bulgăresc.
Terasele se desfăşoară ca trepte bine delimitate, începând de la linia Ianca-Orlea-Corabia-
Gîrcov şi până la linia Obîrşia-Cruşov, mai dezvoltată fiind cea de 15-20 m înălţime, denumită
terasa Corabia.
Valea Oltului reprezintă o adevărată axă orohidrografică şi economică a judeţului,
caracterizată prin asimetrie morfologică, cu versantul stâng înalt şi abrupt, iar cel drept prelung, cu
terase neinundabile şi terenuri bune pentru aşezări omeneşti şi agricultură.
Albia Oltului reprezintă elementul cel mai dinamic al văii şi în special al luncii
caracterizându-se printr-o meandrare puternică şi despletire în braţe care închid ostroave de
dimensiuni variate. Lunca are o lăţime de 5-6 km, este dominată de fruntea teraselor sau chiar a
Câmpului Boianului, la sud de Drăgăneşti-Olt şi se caracterizează printr-un păienjeniş de cursuri
afluente paralele, albii şi meandre părăsite, care de la Drăgăneşti-Olt rămân mai mult pe dreapta
Oltului, iar în aval de Drăgăneşti-Olt pe stânga râului. Terasele Oltului se remarcă prin întinderea
mai mare pe partea dreaptă a văii, din nordul judeţului până la valea Dunării, ca şi prin limitarea lor,
numai până la Drăgăneşti Olt, pe partea stângă.
Valea Olteţului, a doua ca mărime din bazinul hidrografic al Oltului, este mai îngustă în zona
de deal şi se lărgeşte în cuprinsul Câmpiei Române, unde primeşte apele pârâului Bîrlui. Lunca
este destul de extinsă, atingând 3-4 km, în care Olteţul meandrează puternic, iar terasele bine
dezvoltate pe partea stângă sunt prielnice aşezărilor omeneşti - terasa Leoteşti-Braneţ, terasa Teiş
- Bîrza, terasa Pîrşcoveni, terasa Voineasa - Mărgăriteşti.
Valea Vedei, deşi aparţine judeţului Olt numai pe un sector foarte mic, prezintă o luncă
destul de largă şi o albie meandrată, intens aluvionată, dominată de două terase joase mai
evidente la Potcoava şi Sineşti.
Valea Tesluiul de Reşca este paralelă cu valea Olteţului şi se remarcă printr-o albie minoră
meandrată şi cu terase joase bine dezvoltate la Hotărani. De la aliniamentul Balş - Slatina până la
Dunăre se desfăşoară o parte a Câmpiei Române, care pe teritoriul judeţului Olt se divizează în
câteva zone cu caracteristici specifice şi cu o altitudine de 70 - 100 m. Acestea sunt Câmpia
Burnasului, Câmpia Caracalului, Câmpia Boianului.
Câmpia Caracalului, situată în dreapta Oltului, se întinde de la limita de vest a judeţului
până la Dunăre şi se caracterizează printr-o fragmentare mai accentuată în nord, creată de văile
Tesluiului şi Olteţului, şi prin o serie de văi seci şi paralele în sud, care imprimă reliefului un aspect
larg vălurit în care se întâlnesc frecvent gorgane şi mici ochiuri de apă ale iazurilor.
Câmpia Boianului este limitată la vest de râul Olt, iar la est de Vedea, în sud învecinându-se
cu Câmpia Burnaşului, el reprezentând astfel o prelungire spre sud a platformei Cotmeana. Acest
interfluviu se remarcă prin numărul mare de crovuri, în care se formează lacuri, cum sunt: Bujorul,
Cerda, Speteaza, Telegari din apropierea localităţii Alimăneşti, precum şi numeroase gorgane.
Câmpia Burnasului, deşi are o suprafaţă restrânsă în teritoriul judeţului, la sud de comuna
Radomireşti până la graniţa sud-estică a judeţului, se individualizează prin înălţime ceva mai
pronunţată faţă de zonele înconjurătoare.
Microrelieful, variat şi extins, este format din dune de nisip în zona Obârşia – Potelu, crovuri
în Câmpul Boianului, grinduri şi microdepresiuni în special în lunci, surpări şi alunecări de teren,
ogaşe şi bazine de recepţie torenţiale, conuri de dejecţie, iar în sudul judeţului numeroase forme
antropice de tipul gorganelor.
16
1.1.3.2. Harta hidrologică a judeţului Olt
17
1.1.4. Clima
Clima reprezintă regimul multianual al vremii, determinat de interacţiunea dintre factorii
radiativi, circulaţia generală a atmosferei şi complexul condiţiilor fizico-geografici.
Poziţia geografică şi relieful determină în mare măsură şi manifestarea elementelor
climatice. Pe teritoriul judeţului Olt clima este de tip temperat-continentală, cu o nuanţă mai umedă
în nord şi mai aridă în sud, datorită valurilor de aer uscat din est, care determină ierni aspre şi veri
uscate.
Temperatura medie anuală variază de la 9,8 ˚C în partea de nord a judeţului la 11,2 ˚C în
punctul extrem sudic (oraşul Corabia). Punctul cel mai friguros este în jurul oraşului Caracal (–
3,1˚C), cea mai mică medie a lunilor de iarnă, ce se datorează curenţilor reci din estul Câmpiei
Române care îşi au punctul terminus în aceste locuri. Zona oraşului Corabia se distinge atât prin
media lunilor de vară cea mai ridicată (23,2 ˚ C) cât şi prin valorile extreme ce s-au înregistrat până
acum, 42 ˚C în luna iulie a anului 1945 şi ( – 32 ˚C) în ianuarie 1924 şi 1942.
În perioada 1977 – 2009 au fost înregistrate, la staţiile meteorologice Slatina şi Caracal
temperaturi extreme prezentate în tabelul 1.1.4.1:
Tabel 1.1.4.1 – Temperaturi extreme înregistrate în judeţul Olt în perioada 1977 - 2009
Staţia Temperatura Data Temperatura Data

meteorologică maximă (˚C ) minimă (˚C )
Slatina 41,4 24.07.2007 - 24,0 13.01.1985
Caracal 42,3 5.07.2000 - 26,9 15.01.1980
Sursa furnizării acestor date : Centrul Meteorologic Regional Oltenia – Craiova
Aproximativ 200 - 210 zile din an nu se produce îngheţ. Cantitatea de precipitaţii anuale
este în medie de 500 mm, cu valori minime la Vădastra (453 mm) şi maxime la Oporelu (600 mm),
influenţând diferenţiat evoluţia perioadei de vegetaţie şi desfăşurare a lucrărilor la culturile agricole.
1.1.5. Date meteorologice
Temperatura atmosferică reprezintă principalul element meteorologic care exprimă din punct
de vedere fizic viteza cu care particulele de aer efectuează mişcări de tip boolean (dezordonate)
provocate de starea termică a volumului de aer. Pentru măsurarea temperaturii aerului se
utilizează diferite scări, în Europa scara Celsius fiind predominantă.
Precipitaţiile atmosferice cuprind totalitatea produselor de condensare si cristalizare a
vaporilor de apa din atmosfera, denumite si hidrometeori, care cad de obicei din nori şi ajung la
suprafaţa pământului sub formă lichidă (ploaie si aversa de ploaie, burniţa etc.), solidă (ninsoare si
aversa de zăpada, grindina, măzăriche etc.), sau sub ambele forme în acelaşi timp (lapoviţa si
aversa de lapoviţa).
In meteorologie, observaţiile asupra precipitaţiilor atmosferice se efectuează vizual (felul,
durata si intensitatea lor) si instrumental, măsurând şi înregistrând continuu cantitatea de apa
căzută în timpul căderii precipitaţiilor.
Particularităţile si repartiţia precipitaţiilor, ca şi a altor elemente meteorologice, depind direct
de caracterul mişcărilor aerului, respectiv de gradul de dezvoltare al convecţiei termice, dinamice
sau orografice, precum si de deplasările advective.
În anul 2009 datele privind temperatura aerului ( valori minime, maxime, minime
absolute)cât şi cantităţile de precipitaţiile anuale, înregistrate la staţiile meteorologice din
municipiile Slatina şi Caracal, sunt prezentate în tabelele de mai jos.
Sursa furnizării acestor date : Administraţia Naţională de Meteorologie - Centrul
Meteorologic Regional Oltenia – Craiova
18
Tabel nr. 1.1.5.1. Temperaturi aer – 2009 – staţia meteorologică Slatina
Luna Temperatura Temperatura Temperatura minimă a

medie a aerului maximă a aerului aerului
(ºC) (ºC) (ºC)
Ianuarie 0,2 12,4 -11,9

Februarie 1,8 15,7 -6,7
Martie 6,0 22,0 -5,0
Aprilie 12,7 24,7 -0,7
Mai 18,1 30,3 5,3
Iunie 21,3 34,4 8,9
Iulie 23,3 35,5 12,8
August 23,0 36,0 13,6
Septembrie 18,6 34,6 7,6
Octombrie 11,9 27,4 0,3
Noiembrie 7,3 19,8 -1,0
Decembrie 1,2 14,3 -18,6
Ian
40
Feb
35
Martie
30
25 Apr
20 Mai
15 Iun
10 Iul
5 Aug
0 Sept
Temp. maxima a aerului (grade Oct
Celsius )
Nov
D
Fig. 1.1.5.1. Evoluţia temperaturilor maxime lunare înregistrate la staţia meteo Slatina
Tabel nr. 1.1.5.2. Temperaturi aer – 2009 – staţia meteorologică Caracal
Luna Temperatura medie a aerului Temperatura maximă a aerului Temperatura minimă a aerului
(ºC) (ºC) (ºC)
Ianuarie -0,4 12,0 -13,3
Februarie 1,5 16,6 -9,2
Martie 6,0 22,6 -5,5
Aprilie 12,4 24,1 0,6
Mai 18,3 30,5 5,7
Iunie 21,9 36,1 9,7
Iulie 23,9 36,5 13,5
August 23,5 36,9 14,7
Septembrie 18,9 34,9 9,5
Octombrie 12,0 27,6 0,4
Noiembrie 7,6 18,8 -1,0
Decembrie 0,8 12,2 -15,6
19
40 Ian
35 Feb
Martie
30
Apr
25
Mai
20 Iun
15 Iul
10 Aug
5 Sept
0 Oct
Temp. maximă a aerului Nov
(grade Celsius ) Dec
Fig. 1.1.5.2. - Evoluţia temperaturilor maxime lunare înregistrate la staţia meteo Caracal
Tabel nr. 1.1.5.3 Precipitaţii atmosferice 2009 – staţia meteorologică Slatina
Staţia meteorologică Slatina – judeţul Olt
Luna / parametrul Precipitaţii cantităţi lunare Precipitaţii maxima în Data
( mm ) 24 h (mm)
Ianuarie 31,5 6,5 26.01.2008
Februarie 59,1 30,0 12.02.2008
Martie 46,0 31,2 10.03.2008
Aprilie 15,4 8,2 01.04.2008
Mai 31,8 13,4 30.05.2008
Iunie 134,9 42,0 27.06.2008
Iulie 109,4 49,8 12.07.2008
August 22,0 10,8 16.08.2008
Septembrie 28,0 15,4 06.09.2008
Octombrie 118,2 36,0 03.10.2008
Noiembrie 30,5 11,9 04.11.2008
Decembrie 60,6 17,25 27.12.2008
Ian
50
Feb
45
Martie
40
35 Apr
30 Mai
25 Iun
20 Iul
15 Aug
10 Sept
5 Oct
0 Nov
Precipitatii maxime în 24 h
Dec
Fig. 1.1.5.3. - Evoluţia cantităţilor de precipitaţii maxime în 24 h ( mm) / Ziua înregistrate la staţia
meteo Slatina
20
Tabel nr. 1.1.5.4. Precipitaţii atmosferice 2009 – staţia meteorologică Caracal
Staţia meteorologică Caracal – judeţul Olt
Luna / parametrul Precipitaţii cantităţi lunare Precipitaţii maxima în Data
( mm ) 24 h (mm)
Ianuarie 43,4 13,2 28.01.2008
Februarie 71,6 29,1 20.02.2008
Martie 27,7 17,9 10.03.2008
Aprilie 10,4 4,8 01.04.2008
Mai 39,6 12,4 30.05.2008
Iunie 70,6 21,6 23.06.2008
Iulie 114,0 58,0 12.07.2008
August 20,8 20,0 05.08.2008
Septembrie 21,0 10,4 06.09.2008
Octombrie 100,8 23,6 03.10.2008
Noiembrie 27,8 11,2 04.11.2008
Decembrie 63,1 16,0 27.12.2008
Staţia meteorologică Caracal – judeţul Olt

Precipitaţii
Luna / parametrul Precipitaţii cantităţi lunare ( mm ) maxima în Data
24 h (mm)
Cantitate anuală 444.4 54.2 05.10.2008
60 Ian
Feb
50
Martie
Apr
40
Mai
30 Iun
Iul
20 Aug
Sept
10
Oct
0 Nov
Precipitatii maxime în 24 h Dec
Fig. 1.1.5.4. - Evoluţia cantităţilor de precipitaţii maxime în 24 h ( mm) / Ziua înregistrate la staţia
meteo Caracal
1.2. Resursele naturale
1.2.1. Resurse naturale neregenerabile
Resursele din subsolul judeţului Dolj cuprind zăcăminte de ţiţei, la Melineşti, Brădeşti,
Almăj, Şimnicu de Sus, Gherceşti, Pieleşti, Coşoveni, Malu Mare, Cârcea, gaze naturale la Işalniţa,
Gherceşti, Şimnicu de Sus, Pieleşti şi Coşoveni.
Ca roci de construcţie menţionăm: argile, luturi argiloase, balast, aflate în diferite perimetre
din aria localităţilor Calafat, Filiaşi, Bârca, Cernele, Lipov, Işalniţa ş.a.
21
Apele minerale valorificate local se află la Urzicuţa şi Gighera.
Celelalte resurse naturale sunt reprezenţate prin bogăţia apelor de suprafaţă, calitatea
deosebită a solului, pădurile, păşunile şi fâneţele naturale.
La nivelul judeţului Mehedinţi, resursele neregenerabile sunt constituite de

zăcămintele de cărbune, marmură, calcar, piatră, siderită, etc.
Exploatarea cărbunelui efectuată în mare măsură, la suprafată dar şi în subteran, în
perimetrele miniere, Livezile, Zegujani şi mai ales Husnicioara, a fost restructurată puternic, iar
capacităţile de producţie s-au diminuat substanţial. Majoritatea acestor perimetre suferă în
prezent un susţinut proces de reconstrucţie ecologică.
Alte tipuri de zăcăminte sunt exploatate cu tehnologii puţin agresive pentru mediu care
permit integrarea produselor secundare în ecosistemele respective.
Exploatarea de cupru de la Baia de Aramă a fost închisă, iar în prezent este în faza
finală de reconstrucţie ecologică şi de consolidare a iazului de steril.
Exploatările de piatră şi nisip din carierele Mala I şi Mala II se execută într-un sistem
integrat, în principal de agenţi economici care ulterior prelucrează şi valorifică superior aceste
resurse in activitatea de construcţii.
Conform estimărilor, la începutul anilor ′90, teritoriul judeţului Gorj concentra importante
resurse naturale neregenerabile: cca. 58% din rezervele geologice de lignit, 15% din rezervele de
minereuri neferoase, peste 8% din rezervele de petrol, 17% din rezervele de gaze naturale şi 3,3%
la roci utile, existente la nivelul ţării.
Cele mai importante substanţe minerale utile sunt legate de formaţiunile sedimentare
(cărbune, ţiţei şi gaze naturale). Zăcămintele de lignit identificate în 17 strate productive, în
formaţiunile pliocenului, oferă largi posibilităţi de exploatare în bazinele Motru, Rovinari, Jilţ şi
Berbeşti.
Zăcămintele de ţiţei şi gaze naturale, cantonate în formaţiunile mio-pliocene cutate,
reprezintă una din principalele bogăţii ale Gorjului. Principalele structuri petrolifere sunt localizate
în perimetrele Hurezani, Ţicleni, Licurici, Bustuchin, Logreşti, Stejari, Căpreni, Stoina, Cruşeţ,
Bâlteni, Vladimir, Bărbăteşti, Turburea.
Subsolul judeţului este cunoscut şi pentru rezervele de grafit care se găsesc lângă Baia de
Fier (pârâul Galbenu) şi în zona Polovragi (râul Olteţ).
Rocile utile şi materialele de construcţie, variate şi în cantităţi mari, sunt răspândite pe tot
cuprinsul judeţului, făcând obiectul a numeroase exploatări : calcare în zona Gureni – Peştişani şi
Suseni – Dobriţa, Sohodol – Pocruia, Tismana ; granit în versantul stâng al văii Bratcu –
zăcământul Meri, în apropierea oraşului Bumbeşti – Jiu şi pe pârâul Valea Porcului. La acestea se
adaugă : marne (Bârseşti), dolomite (Tismana), serpentine (Pocruia), argilă refractară (Viezuroiu),
argile comune (Bâlteni, Bârseşti s.a.), nisipuri şi pietrişuri, prezente în materialul aluvionar al
râurilor, acumulări mai importante fiind în raza localităţilor Teleşti (Bistriţa), Bărbăteşti, Tg.
Cărbuneşti (Gilort), Tg. Jiu şi Ţânţăreni (Jiu).
Datoritã varietãţii formelor de relief şi structurii geologice aparte, judeţul Vãlcea dispune de
bogate resurse minerale: zãcãminte de lignit, sare, petrol, gaze naturale, care sunt exploatate
industrial prin carierele deschise subteran sau de suprafaţ ã, precum şi de o mare diversitate de
ape minerale şi geotermale, ale cãror proprietã ţi curative au fost puse în valoare in staţiunile
balneo-climaterice cunoscute din strãvechi timpuri. In plus, zonele de deal si piemontane propice
creşterii viei şi pomilor fructiferi, au permis dezvoltarea intensivã a acestor ramuri agricole, o bunã
perioadã de timp, judeţul Vâlcea fiind în topul producãtorilor de profil.
22
Resursele naturale neregenerabile ale judeţul Olt.
Petrol şi gaze naturale:
Petrolul a fost descoperit în urmă cu câteva mii de ani. Având densitatea mai redusă decât a
apei sărate, s-a găsit în caverne şi zone cu straturi sedimentare calcaroase, argiloase, sau
nisipoase de la suprafaţă. În cazul în care straturile impermeabile de argilă sunt deasupra,
nepermiţând ieşirea la suprafaţă a petrolului, acesta se va găsi în straturile profunde de unde va fi
extras prin sonde petroliere.
Petrolul sau ţiţeiul, împreună cu cărbunii şi gazele naturale fac parte din zăcămintele de
origine biogenă care se găsesc în scoarţa pământului. Petrolul, care este un amestec de
hidrocarburi solide şi gazoase dizolvate într-un amestec de hidrocarburi lichide, este un amestec
de substanţe lipofile. Ţiţeiul în stare brută (nerafinat) conţine peste 17 000 de substanţe organice
complexe, motiv pentru care este materia primă cea mai importantă pentru industria chimică
(vopsele, medicamente, materiale plastice, etc.) şi producerea carburanţilor.
Gazul natural este un gaz inflamabil care se află sub formă de zăcământ în straturile din
adâncime ale pământului.
Gazul natural este asociat cu zăcăminte de petrol, procesele de formare a lor fiind
asemănătoare.
Compoziţia gazului natural constă în cea mai mare parte din metan deosebindu-se de
acesta printr-o compoziţie chimică diferită. Gazul natural este un amestec de gaze, care poate fi
foarte diferit după aşezarea zăcământului.
În general gazul natural are în compoziţie 85 % metan 4 % alţi alcani (etan, propan, butan,
pentan) şi 11 % gaze inerte (care nu ard).
Forajele din ultimele două decenii au stabilit că pe teritoriul judeţului Olt, în diferite perioade
geologice, s-au realizat condiţii de formare şi acumulare a petrolului. Structura tectonică de
ansamblu, în blocuri delimitate de falii, a favorizat fenomenul de migrare a petrolului, acumulările
formându-se la diferite nivele respectiv Triasic şi Cretacic. În prezent se poate aprecia că subsolul
judeţului Olt oferă mari posibilităţi petrolifere şi gazeifere fiind conturate în zonele Balş, Oteşti,
Ciureşti şi Spineni.
1.2.2. Resurse naturale regenerabile
În judeţul Dolj, În partea nordică a unităţilor deluroase, apa freatică se află la adâncimi de
15-22 m şi este interceptată de văile râurilor prin izvoare ce apar la baza dealurilor şi alimentează
afluenţii Jiului.
Pe terasele Dunării, adâncimea apei freatice ajunge până la 5-10 m, iar în Lunca Dunării, se
menţine între 2-5 m. Pe câmpul mai înalt, de la est de Desnăţui, dintre Radovan – Segarcea –
Drănic, adâncimea apelor este cuprinsă între 20-30 m. Aceeaşi valoare a adâncimilor se menţine şi
în zona câmpului înalt Leu – Rotunda (din Câmpia Romanaţilor la est de Jiu).
În unele locuri apele subterane de adâncime, precum şi cele freatice au caracter mineralizat,
cu conţinut clorosodic şi sulfuros, ca cele din aria localităţilor Urzicuţa şi Gighera din sudul
Judeţului, folosite de localnici în scop terapeutic.
În condiţiile unor amenajări corespunzătoare sub raport igienico-sanitar şi a altor dotări, pot deveni
locuri importante pentru localnici în scopul tratamentului balnear.
Vegetaţia
Vegetaţia spontană a suferit în ultimele două secole modificări însemnate, ca urmare a
intervenţiei omului care a defrişat pădurile de pe suprafeţe întinse, determinând despădurirea
23
câmpiei şi a unei bune părţi din Piemontul Getic în scopul transformării lor în vaste zone pentru
practicarea culturilor agricole sau de ţinuturi cu ierburi pentru păşunarea animalelor.
În judeţul Dolj, în special în jumătatea sudică a acestuia, vegetaţia naturală a fost înlocuită
în proporţie de peste 90% cu terenuri agricole, intercalate pe alocuri, de pâlcuri de pădure cu specii
de stejar pufos (Quercus pubescens) sau din stejar brumăriu (Quercus pedunculiflora). Pajiştile din
această zonă sunt puternic stepizate, compuse din ierburi adaptate la secetă.
Aceeaşi situaţie se remarcă şi în jumătatea nordică, colinară, a judeţului. Analizând în
prezent vegetaţia se constată că ea urmăreşte în linii mari treptele de relief, adaptându-se la
condiţiile impuse de acestea.
În partea de nord a judeţului, cu ţinuturi deluroase mai înalte apar păduri de cer (Quercus
cerris) şi gârniţă (Quercus frainetto), iar în Dealurile Amaradiei, cu altitudini mai mari se află păduri
de gorun (Quercus petraea), a cărui arie de răspândire se află pe întreaga jumătate nordică a
Podişului Getic, până la limita cu Subcarpaţii Getici.
Alături de acestea se întâlnesc şi alte specii de foioase care apar în dealurile mai joase şi
chiar în câmpie cum sunt: teiul, ulmul, frasinul, carpenul.
În partea de mijloc a judeţului, până la limita localităţilor Pleniţa – Segarcea – Apele Vii, se
află păduri de cer şi gârniţă, dar sub formă de fragmente, faţă de fostele ţinuturi, cândva, cu păduri
întinse. Frecvent, apar specii de stejar pufos şi brumăriu, care fac trecerea spre silvostepă, cu
specii de ierburi din familia gramuneelor: păiuşul, pirul, bărboasa, coada vulpii, golomătul etc.
Excepţie face sectorul din vestul şi nord-vestul oraşului Craiova, în aria localităţilor: Breasta,
Leamna, Bucovăţ, unde apare o grupare de arbori „favorizată” de cadrul natural oferit de Valea
Jiului, cum sunt: gârniţa, gorunul, frasinul, stejarul pufos şi fagul. Prezenţa fagului în pădurea de la
Lemna, în plină zonă a stejarului, reprezintă o curiozitate din punct de vedere ştiinţific pentru
această regiune, aici fiind limita cea mai sudică a fagului în ţara noastră.
Câmpia din sudul judeţului, ca domeniu al silvostepei, prezintă numai cîteva petice de
pădure poienită, alcătuită fie din stejar pufos, fie stejar brumăriu, care coboară până aproape de
Lunca Dunării.
Ca urmare a defrişărilor şi îndeosebi de pe terenurile nisipoase, acţiunea vânturilor a
reactivat deslocarea nisipurilor, fapt ce a impus plantarea zonelor afectate de dune cu salcâmi care
au devenit perdele de protecţie pentru diminuarea efectelor acestora în perimetrul localităţilor:
Maglavit, Ciuperceni, Poiana Mare, Desa, Piscu Vechi, Ghidici, precum şi pe teritoriul din stânga
Jiului, la Rojişte, Apele Vii, Celaru, Amărăşti, Piscu Sadovei, Bechet, Călăraşi şi Dăbuleni.
În prezent, pe terenurile nisipoase, irigate, apar şi intercalaţii de culturi creând un nou peisaj,
ca urmare a activităţii antropice.
Vegetaţia Luncii Dunării şi Jiului este influenţată de terenurile nisipoase, nivelul apei freatice
aproape de suprafaţa solului, precum şi de prezenţa mâlurilor umede.
De-a lungul acestora apar grupări de salcii, plopi, răchită, care formează coridoare de
zăvoaie în plină câmpie aridă din vecinătate. De asemenea, apar şi specii de stejar în asociaţie cu
subarboret de alun, măceş, cătină etc.
În perimetrul bălţilor şi zonelor umede (mlaştini) apare o vegetaţie hidrofilă formată de specii
de trestie, papură, nufăr, rogoz, pipirig, piciorul cocoşului, lintiţă etc.
În sectoarele amenajate ale Luncii Dunării (Ghidici – rast – Bistreţ, Jiu – Bechet – Dăbuleni),
vechile asociaţii vegetale de plop şi salcie, au fost defrişate rămânând solitare în unele ostroave,
iar în locul lor au apărut plantaţii noi din specii de arbori repede crescători, plopul negru hibrid şi
salcia selecţionată.
Fauna
În linii generale repartiţia faunei urmăreşte mediul propriu de viaţă, respectiv, pădurea,
silvostepa şi câmpul cultivat, luncile cu zonele sale umede până în domeniul acvatic propriu-zis.
În zonă pădurilor de foioase şi subarboretelor trăiesc mamifere mari, căpriorul, mistreţul,
iepurele, vulpea ş.a. Dintre păsări sunt specifice cele mici, cântătoare, privighetoarea, cucul,
mierla, turtureaua, piţigoiul, sticletele, care sunt frecvente şi în zăvoaiele de pe lângă ape. Prin grija
24
omului sunt amenajate în multe păduri, locuri pentru creşterea şi înmulţirea fazanilor (la Segarcea
– Corabia, Bratovoeşti şi Plopşor).
În câmpie, prezenţa plantelor ierboase din speciile gramineelor ca şi a culturilor agricole
propriu-zise, determină existenţa mamiferelor rozătoare (şoarecele de câmp, şobolanul cenuşiu,
popândăul) şi răpitoare mici (dihorul, nevăstuica, iar dîntre mamiferele mai mari, vulpea şi
iepurele). Dintre păsări menţionăm: prepeliţa, potârnichea, ciocârlia, graurul, iar prigoria şi lăstunul
cuibăresc deseori în malurile lutoase sau nisipoase ale treptelor de relief.
Dropia, o pasăre mare de câmpie, prezentă în trecut pe meleagurile respective, a dispărut
din cauza vânzării excesive. Ultimele exemplare au fost văzute la începutul anilor 1971 – 1972.
În lunci şi pe lângă ape, cuibăresc în stufărişuri, raţe şi gâşte sălbatice sau alte păsări mari,
care găsesc hrana oferită de prezenţa bălţilor şi mlaştinilor (barza,pescăruşul, corcodelul, fluierarul,
bâtlanul, cufundacul, iar ca specii rare: egreta).
În domeniul acvatic domină lumea peştilor care trăiesc în lacurile amenajate de la Bistreţ,
Cetate, Fântânele, Vârtop, Cornu, Caraula şi Preajba dar şi în cadrul celor cu regim natural în
bălţile mai mari care au rămas în lunca neamenajată a Dunării şi Jiului şi chiar în râurile mai mici.
Speciile de peşti reprezenţative pentru apele judeţului nostru sunt: crapul, plătica, babuşca,
sabiţa, văduviţa, şalăul, roşioara, ştiuca, somnul, carasul, caracuda, linul ş.a.
Cu decenii în urmă, când exploatarea agricolă prin cultivarea luncii Dunării nu luase
amploare, bogăţia în peşte a bălţilor făcea renumele judeţului Dolj. Desecările au redus
considerabil suprafeţele ocupate de ape şi implicit producţia piscicolă.
Amenajarea lacurilor piscicole ca cele de la Bistreţ – Dunăreni, Fântâna Banului, Fântânele,
vor contribui la refacerea potenţialului piscicol al zonei.
Solurile
În strânsă legătură cu roca şi clima, precum şi cu vegetaţia, solurile din acest teritoriu
aparţin provinciei silvo – stepă şi se grupează astfel:
-clasa argilovisoluri cu tipurile: soluri brune de pădure, soluri brun-roşcate de pădure, soluri
argiloiluviale moderat podzolite;
-clasa molisoluri cu tipurile: cernoziomuri, cernoziomuri levigate, cernoziomuri castanii,
cernoziomuri carbonatice ş.a.;
-clasa solurilor neevoluate cu tipurile: soluri aluviale, soluri nisipoase, slab solidificate.
Clasa argilovisolurilor evoluează sub pădurea de stejar, cer şi gârniţă, pe formaţiuni
geologice de argile, nisipuri şi pietrişuri care alcătuiesc Piemontul Getic şi respectiv dealurile din
nordul judeţului.
Solurile brune de pădure acoperă podurile teraselor şi culmile deluroase de la nord de linia
Cornu, Terpeziţa, Craiova, Robăneşti.
Solurile brun-roşcate de pădure apar frecvent în partea de mijloc a judeţului pe o fâşie lată,
ocupând treptele mai înalte ale câmpiei de la vest de Jiu, ca şi partea nordică a câmpului
dintre Jiu şi Olt. Această fâşie reprezintă o zonă de tranziţie de la podiş la câmpia propriu-zisă a
Olteniei.
În sud, aceste soluri le întâlnim în arealul localităţilor: Unirea, Giubega, Perişor, Segarcea,
Celaru. Această categorie de soluri se formează pe luturi argiloase şi loessoide (loessul – o rocă
prăfoasă, uşor cimentată de culoare gălbuie) sunt soluri fertile pentru majoritatea culturilor agricole,
pentru pomicultură şi viticultură. Renumitele plantaţii din podgoria Segarcea, Galicea Mare sau
Dealul Viilor din jurul Craiovei, se află în cea mai mare parte pe astfel de soluri.
Clasa molisolurilor, cu cernoziomuri levigate şi cernoziomuri ciocolatii, se formează pe luturi
loessoide, depozite luto-nisipoase sub vegetaţia de stepă şi silvostepă pe terasele mai înalte de la
vest de Valea Desnăţuiului şi pe câmpul din stânga Jiului unde nu sunt nisipuri. Existenţa lor se
poate urmări pe o fâşie de la Maglavit, Moţăţei, Băileşti, Bârca, Gîngiova.
Pe terasa inferioară şi în Lunca Dunării, afectată de acumulările nisipurilor, sectorul Calafat
– Rast şi Bechet – Dăbuleni, există un mozaic de soluri cu uşoară dominare a cernoziomurilor
nisipoase.
25
Clasa solurilor neevoluate, prezente în lunca largă a Dunării şi Jiului, se grupează în soluri
aluviale, care în multe porţiuni au evoluat spre cernoziomuri aluviale.
În Lunca Dunării prezenţa aluviunilor nisipoase şi a nisipurilor spulberate de vânt a
determinat predominarea solurilor nisipoase în diferite grade de evoluţie, precum şi a nisipurilor
nesolificate.
Cinci la sută din solul Doljului este deja deşertificat.
Lucrările de îmbunătăţire a sistemelor de irigaţii şi activitatea de împădurire sunt singurele
măsuri posibile pentru a întâmpina problema secetei şi deşertificării.
În judeţul Mehedinţi resursele naturale regenerabile sunt cele mai importante resurse care
susţin economia judeţului în prezent şi se prefigurează că ponderea acestora este în continuă
creştere.
În mod indiscutabil, dintre resursele regenerabile, pe primul loc sunt resursele de apă, în
special ale fluviului Dunărea, pe o lungime totală de 195 km la nivelul judeţului.
fig. 1.2.2.
Bazinul hidrografic aferent judeţului Mehedinţi are o suprafaţă de 4933 km2 şi o reţea
hidrografică în lungime de 1456 km construită din cursuri de câmpie cu curgere lentă şi cursuri de
deal şi munte cu scurgere rapidă.
Aceste resurse, pe langă activităţile nemijlocite pe care le susţin în mod direct, transporturi,
producerea de energie electrică în cele două sisteme Porţile de Fier I şi Porţile de Fier II,
piscicultura şi agricultura, constitue materia primă şi pentru producerea apei grele utilizată ca
moderator la centrala nuclearoelectrică de la Cernavodă. Tot în judeţul Mehedinţi există şi sunt
exploatate, la un nivel mediu, ape subterane cu potenţial balnear demonstrat (Schela Cladovei,
Bala).
Resursele forestiere ocupă aproape o treime din suprafaţa judeţului şi constitue baza pentru
menţinerea şi dezvoltarea resurselor de floră şi faună şi pentru conservarea biodiversităţii în judeţul
Mehedinţi.
În judeţul Gorj, apar soluri variate dispuse mozaicat, datorită atât condiţiilor de relief,
dominant foarte fragmentat, cât şi de rocă, climă şi vegetaţie (fond funciar 560,174 mii ha). În zona
26
piemontană şi în sudul dealurilor subcarpatice domină solurile brute podzolice, în asociaţie cu
soluri brune. Solurile montane sunt de regulă scheletice şi au grosime redusă.
În partea centrală a judeţului, în depresiunea Tg. Jiu – Cărbuneşti, pe relief aşezat, domină
solurile brune, pe alocuri freatic – umede, solurile brune podzolite şi, mai ales, în nordul depresiunii
solurile podzolice argiloiluviale frecvent pseudogleizate ; aceste soluri au de regulă textură mijlocie
la suprafaţă.
Solurile aluviale (cca. 62 mii ha) apar pe lunca largă a Jiului şi afluenţilor săi.
Suprafaţa ocupată de solurile erodate se ridică la cca. 81 mii ha (din care cca. 19 mii ha cu
alunecări), iar solurile cu pericol de eroziune se apropie de 340 mii ha, din care cu folosinţă
agricolă cca. 110 mii ha.
Condiţiile de sol şi mai ales de relief puternic fragmentat nu permit folosirea largă în
agricultură a solului (cu excepţia depresiunii subcarpatice şi a luncilor), astfel că folosinţa silvică
are o pondere mai însemnată.
Elemente privind dezvoltarea economică actuală a judeţului
Principalele ramuri economice existente în judeţul Gorj sunt:

• exploatarea cărbunelui (lignit) în cadrul exploatărilor din Rovinari, Motru, Jilţ
• extracţia petrolului şi gazelor naturale în perimetrele Hurezani, Ţicleni, Licurici,
Bustuchin, Logreşti, Stejari, Căpreni, Stoina, Cruşet, Bâlteni, Vladimir, Bărbăteşti, Turburea
• producerea energiei electrice în termocentralele Turceni şi Rovinari
• producerea energiei electrice în hidrocentrale (pe râurile: Jiu, Olteţ şi Motru – Cerna –
Tismana)
• industria materialelor de construcţii (ciment, var, cărămizi şi blocuri ceramice, cărămizi
refractare, prefabricate din beton la Bârseşti, Tg. Jiu, Tg. Cărbuneşti)
• exploatarea şi prelucrarea lemnului (cherestea, mobilă, parchet, plăci aglomerate din
lemn la Târgu-Jiu, Novaci, Baia de Fier, Bumbeşti-Jiu, Tismana, Padeş)
• fabricarea articolelor tehnice din cauciuc (Tg. Jiu)
• construcţii de maşini, utilaj minier (Tg. Jiu, Rovinari, Motru, Jilţ)
• producerea de sticlărie de menaj (Tg. Jiu)
• industrie alimentară (panificaţie, băuturi, ţigarete etc)
• zootehnie
• confecţii
Majoritatea acestor ramuri sunt mari poluatoare ale mediului înconjurător afectând apa,
aerul, solul, flora, fauna, relieful, aşezările omeneşti, etc.
Datorită acestor industrii în judeţ s-a dezvoltat o reţea de transport rutier şi feroviar,
mijloacele de transport în continuă creştere numerică reprezentând o sursă importantă de poluare.
Astfel, căile de comunicaţie existente în judeţ sunt:
- Reţeaua de drumuri:
- 5 trasee DN în lungime de 342 km
- 27 trasee DJ în lungime de 753 km
- 121 trasee DC în lungime de 791 km
- Reţeaua de căi ferate cu o lungime totală de 236 km.
Potrivit datelor furnizate de Direcţia Judeţeană de Statistică Gorj, evoluţia indicilor producţiei
industriale pe perioada 2002-2007 sunt prezentaţi în tabelul 1.2.2.1.
27
Tabel 1.2.2.1 - % -
AN 2007 AN 2006 AN 2005 AN 2004 AN 2003
ACTIVITATEA FAŢǍ DE FAŢǍ DE FAŢǍ DE FAŢǍ DE FAŢǍ DE
AN 2006 AN 2005 AN 2004 AN 2003 AN 2002
INDUSTRIE 96,5 108,9 97,5 93,3 104,9
Industria extractivă, din care: 98,9 103,5 99,9 93,7 107,2
Extracţia şi prepararea cărbunelui 99,6 113,3 102,8 95,1 113,6
Extractia petrolului si a gazelor naturale, servicii anexe
97,7 89,8 96,1 92,1 100,2
extracţiei
Extracţia mineralelor pentru industria materialelor de
88,1 137,6 96,5 84,9 102,1
construcţii
Industria prelucrătoare, din care: 103,0 97,6 84,7 103,9 83,9
Produse alimentare şi a băuturi 107,9 124,1 94,4 117,9 123,9
Produse din tutun - 11,1 42,9 64,4 48,1
Articole de îmbrăcăminte 76,7 67,6 116,3 56,6 70,8
Produse rezultate din prelucrarea lemnului 85,6 95,6 69,2 105,0 88,3
Produse ale industriei chimice 93,2 85,5 86,4 125,1 83,3
Produse din cauciuc şi mase plastice 104,3 108,2 91,3 111,3 109,6
Alte produse din minerale nemetalice 111,1 102,4 97,8 104,1 100,0
Maşini şi echipamente 97,3 77,3 77,8 143,4 72,2
Mobilier din lemn 73,6 103,2 67,3 93,5 83,8
Energie electrică, termică, gaze şi apă, din care: 91,5 121,7 98,7 89,2 110,4
Producţia de energie electrică şi termică, apă caldă 91,5 121,8 98,7 89,2 110,4
Gospodărirea resurselor de apă, captarea şi distribuţia apei 93,3 91,6 92,0 94,9 92,0
În judeţul Vâlcea, resursele naturale regenerabile sunt localizate în partea de nord,

aproape 47% din suprafaţa judeţului este acoperitã cu pãduri, pãşuni si fâneţe, care adãpostesc o
mare varietate de specii din flora şi fauna sãlbaticã a ţãrii.
Judeţul Olt. La nivel european şi mondial, utilizarea formelor alternative de energie

reprezintă o soluţie importantă atât pentru mediu, cât şi pentru protejarea resurselor.
Soarele, vântul şi căldura geotermală sunt surse de energie care nu riscă să fie epuizate în
viitorul apropiat şi nu emit gaze cu efect de seră
România are potenţial specific pentru cinci surse de energie regenerabilă: eoliană, solară,
hidroenergia, biomasa şi geotermală.
Energia eoliană - atât la sol cât şi pe mare, vântul are puterea de a genera energie. Pe baza
evaluării şi interpretării datelor înregistrate, rezultă că în România, se pot amplasa instalaţii eoliene
cu o putere totală de până la 14000 MW, ceea ce înseamnă un aport de energie electrică de
aproape 23000 GWh/an.
Energia solară - soarele este sursa de energie a viitorului. El reprezintă o energie
inepuizabilă şi prin urmare regenerabilă. Dacă am exploata la maximum întregul potenţial solar din
ţara noastră, am putea substitui în această formă aproximativ 50% din volumul de apă caldă
menajeră sau 15% din cota de energie termică pentru încălzirea curentă.
Energia hidro - o altă energie regenerabilă în care România are potenţial imens este energia
hidro. Apa este una dintre cele mai preţioase resurse naturale. Apa este în acelaşi timp şi cea mai
bună sursă pentru energie verde. În momentul de faţă, potenţialul hidroenergetic al României este
exploatat în proporţie de 48%.
Biomasa ar putea fi principalul combustibil rural, fiind folosit mai ales pentru încălzirea
spaţiului şi a apei, precum şi pentru gătit. Exploatarea la maximum a potenţialului de biomasă
presupune utilizarea în totalitate a reziduurilor din exploatările forestiere, rumeguşului cât şi a altor
resturi din lemn, deşeurilor agricole rezultate din cereale sau tulpini de porumb, resturi vegetale de
viţă de vie, deşeurilor şi reziduurilor menajere urbane.
28
Energia geotermală este potrivită pentru încălzirea spaţiului şi a apei. Datorită amplasării,
principalul potenţial de folosire se află în zone rurale - locuinţe, sere, acvacultură.
Resurse minerale: roci de construcţie: întreaga Platformă Valahă este acoperită de depozite
recente, neoferind cariere pentru piatră de construcţie, ci numai pentru nisipuri şi prundişuri.
Acestea se exploatează, de obicei, din albiile şi din luncile râurilor. Cariere de nisipuri şi prundişuri
sunt frecvente în luncile şi albiile minore ale râurilor Olt, Olteţ şi Vedea.
1.3. Date demografice şi organizare administrativ teritorială
La 1 iulie 2006, populaţia judeţului Dolj se ridica la 715.989 locuitori, înregistrând cel de-al
şaisprezecelea an de scădere constantă din anul 1990, atunci când populaţia era de 776.161
locuitori (o scădere totală de circa 8%). Din anul 1990, populaţia a scăzut cu o rată medie de 0,5%,
scăderile cele mai relevante înregistrându-se în anii 1992 şi 2002 (-1,66% şi -1,57%, respectiv). De
asemenea, densitatea populaţiei a scăzut de la 104,68 locuitori/km2 în 1990 la 96,57 locuitori/km2
în 2006, fiind însă mai ridicată decât media înregistrată în cadrul Regiunii Sud-Vest Oltenia (78,52
locuitori/km2, în acelaşi an), în principal datorită prezenţei municipiului Craiova în judeţ.
500,000
400,000
300,000
200,000
100,000
0
2001 2002 2003 2004 2005 2006
0-14 15-59 60 şi peste
Populaţia pe grupe de vârstă 2001-2006
În judeţul Dolj procesul de urbanizare se dezvoltă continuu prin extinderea oraşelor

existente, printr-o tendinţă de dezvoltare şi înglobare a localităţilor rurale aflate în imediata
vecinătate a oraşelor şi municipiilor.
1.3.1. Populaţia stabilă la recensăminte, pe medii

Total Urban Rural
A 1 2 3
25 ianuarie 1948 615301 114849 500452
21 februarie1956 642028 120898 521130
15 martie 1966 691116 197273 493843
5 ianuarie 1977 750328 279547 470781
7 ianuarie 1992 762142 378957 383185
18 ianuarie 2002 734231 368410 365821
29
În judeţul Dolj identificăm 7 oraşe (Craiova, Băileşti, Calafat, Bechet, Dăbuleni, Segarcea şi
Filiaşi) dintre care 3 (Craiova, Calafat şi Băileşti) sunt municipii, 104 comune şi 378 sate.
Harta administrativă a judeţului Dolj

Judeţul Mehedinţi este situat în partea de sud-vest a României, pe malul stâng al Dunării
la ieşirea acesteia din defileu.
Are o suprafaţă de 493289 hectare (2,1% din suprafaţa ţării) şi se învecinează cu judeţele:
Caraş-Severin la vest, Gorj la nord şi Dolj la sud-est. La sud se învecinează cu Bulgaria şi Serbia.
30
Din punct de vedere al organizării administrative în componenţa judeţului intră 2 municipii
(Drobeta-Turnu Severin şi Orşova), 3 oraşe (Baia de Aramă, Strehaia şi Vânju Mare), 61 comune
şi 344 sate.
Populaţia stabilă a judeţului Mehedinţi la 1 iulie 2008 era de 295248 locuitori, din care în mediul
urban 143204 locuitori (48,5%), iar în mediul rural 152044 locuitori (51,5%).
Judeţul este străbătut de şoseaua europeană E70, iar darea în folosinţă a Canalului Rin - Main -
Dunăre a pus reşedinţa judeţului, municipiul Drobeta Turnu Severin, în contact direct cu toate
oraşele riverane de la Marea Neagră şi până la Marea Nordului.
Podul de la sistemul Hidroenergetic şi de Navigaţie Porţile de Fier a scurtat distanţele rutiere
dintre Drobeta-Turnu Severin şi diferite oraşe europene.
Judeţul Gorj are o populaţie de 377718 locuitori (01 iulie 2009), densitatea fiind de 67,4 locuitori/km2.
În ceea ce priveşte structura populaţiei, situaţia (la 1 iulie 2009) se prezintă în tabelul 1.3.1
Tabelul 1.3.1
Zona Total masculin feminin
Judeţ 377718 186487 191231
Urban 178324 86601 91723
Rural 199394 99886 99508
Din totalul populaţiei judeţului, 52,78% trăieşte în mediul rural, ponderea populaţiei feminine
per total judeţ fiind de 50,6%.
În judeţul Gorj organizarea administrativ teritorială se prezintă astfel:
Tabel: 1.3.2
Numărul oraşelor din care: Numărul Numărul
Anul
şi municipiilor municipii comunelor satelor
1990 7 1 63 414
1995 7 2 63 414
2000 7 2 63 414
2001 7 2 63 414
2002 7 2 63 414
2003 7 2 63 414
2004 9 2 61 411
2005 9 2 61 411
2006 9 2 61 411
2007 9 2 61 411
2008 9 2 61 411
2009 9 2 61 411
Distribuţia populaţiei la nivelul judeţului Gorj este prezentată în Tabelul 1.3.3.

31
Tabelul nr.1.3.3 Gruparea localităţilor după numărul locuitorilor, la 1 iulie 2009
Total locuitori Numărul municipiilor oraşelor şi Numărul locuitorilor

comunelor
Municipii şi oraşe
TOTAL 178324
Sub 3000 - -
3.000-4.999 - -
5.000-9.999 5 36.231
10.000-19.999 2 23.863
20.000-49.999 1 22.338
50.000-99.999 1 95.892
100.000-999.999 - -
1.000.000 şi peste - -
Comune
TOTAL 61 199.394
Sub 1.000 _ -
1.000-1.999 9 15.622
2.000-4.999 43 129.219
5.000-99.999 9 54.553
100.000 şi peste - -
În judeţul Vâlcea, procesul de urbanizare depinde de particularităţile demografice,

funcţionale şi organizarea teritorială. Categoria de mărime este determinată de numărul de locuitori
al localităţii. În geografia românească s-au stabilit următoarele categorii de mărime: oraşe mici cu o
populaţie sub 20.000 de locuitori, oraşe mijlocii, cu o populaţie între 20.000 şi 100.000 de locuitori
şi oraşe mari, cu peste 100.000 de locuitori. În funcţie de particularităţile demografice şi
funcţionale, fiecare categorie de oraşe se divide în mai multe subcategorii.
Gruparea localităţilor urbane din judeţul Vâlcea în categorii de mărime după numărul de
locuitori în anul 2009, este prezentată în tabelul alăturat:
Categorii de mărime ale Număr % populaţia %

municipiilor şi oraşelor oraşe
Oraşe mari 1 9,1 111.701 59,5
100.000 – 200.00
Oraşe mijlocii 1 9,1 20.974 11,2
20.000 – 50.000
Oraşe mici, total din care 9 81,8 55.154 29,3
Comunităţi 6 54,5 44.146 23,5
5.000 – 10.000
Comunităţi 3 27,3 11.008 5,8
sub 5.000
Total 11 100 187.829 100
Sursa: Direcţia Judeţeană de Statistică Vâlcea
Tabel nr. 1.3.1 – 1 Gruparea localităţilor urbane din judeţul Vâlcea
Municipiul Râmnicu Vâlcea este singura localitate care depăşeşte 100.000 locuitori, iar
municipiul Drăgăşani se încadrează în categoria oraşelor mijlocii, dar la limita inferioară a
dimensiunii demografice.
Predomină orăşelele mici (81,8%), dintre care 9 (Călimăneşti, Brezoi, Băbeni, Horezu,
Berbeşti, Băile Govora, Băile Olăneşti, Ocnele Mari şi Bălceşti) au o populaţie până în 10.000 de
locuitori.
32
Din cauza faptului că predomină oraşele foarte mici, mărimea medie a oraşului în judeţul
Vâlcea este de 17.075 locuitori, mult inferioară mărimii medii a oraşului în România (37.347
locuitori sau chiar 31.392).
Date demografice ale judeţului Olt
1. Situaţia privind populaţia stabilă la 1 iulie 2009, comparativ cu anii 2007 şi 2008, în mediul urban
şi în mediul rural în judeţul Olt este prezentată în tabelul 1.3.1.1.
Tabel nr. 1.3.1.1.
NUMAR DE LOCUITORI
ANUL TOTAL URBAN RURAL
2007 475702 192862 282840
2008 470709 189815 280894
2009 466 821 188 961 277 860
Fig. nr. 1.3.1.1. Evoluţia numărului de locuitori din mediul urban şi mediul rural la nivelul
judeţului Olt în anii 2007, 2008 şi 2009.
500
400
nr locuitori in mediul urban
300
nr. locuitori in mediul rural
200
numar total de locuitori
100 judetul Olt
0
2007 2008 2009
2. Situaţia privind populaţia stabilă la 1 iulie 2009, comparativ cu anul 2008, în mediul urban din
judeţul Olt este prezentată în tabelul 1.3.1.2.
Tabel nr. 1.3.1.2.

Populaţie la 1 iulie Populaţie la 1 iulie
Nr.
Oraş 2008 ( număr 2009 ( număr
crt.
locuitori ) locuitori )
1. Slatina 77 379 77 082
2. Caracal 34 924 34 735
3 Balş 21 100 20 992
4. Corabia 19 647 19 470
5. Scorniceşti 12 449 12 471
6. Drăgăneşti-Olt 12 277 12 190
7. Piatra-Olt 6 121 6 116
8. Potcoava 5 918 5 905
Situaţia privind mişcarea naturală a populaţiei în mediul urban şi mediul rural în judeţul Olt,
pentru anii 2005, 2006, 2007, 2008 şi 2009 este prezentată în tabelul 1.3.1.3.
Tabelul 1.3.1.3.
Denumire UM 2005 2006 2007 2008 2009
Născuţi vii-total Nr. 4113 4018 3756 3904 3968
33
Decedaţi – total Nr. 6934 6563 6446 6693 6522
Sporul natural – total Nr. -2821 -2545 -2690 -2789 -2554
Casatorii – total Nr. 2636 2746 4086 2790 2480
Divorţuri - total Nr. 600 623 631 711 559
Decedaţi în vârstă
Nr. 79 85 46 49 43
sub un an - total
7000
6000
5000
4000
Nascuti vii
3000 Decedaţi
2000
1000
0
2005 2006 2007
Fig. 1.3.1.2. Mişcarea naturală a populaţiei în mediul urban şi mediul rural ( născuţi vii şi
decedaţi în anii 2005, 2006, 2007, 2008, 2009 )
În paralel cu scăderea numărului populaţiei judeţului, în perioada 2002 - 2008, populaţia

urbană a avut o evoluţie descendentă, ajungând de la 494707 locuitori (în anul 2002) la 470709
locuitori (în anul 2008), comparabilă cu numărul populaţiei la nivelul anului 1966 (476835 locuitori).
Situaţia privind evoluţia numărului de locuitori din judeţul Olt, în perioada 1999 – 2009 în
mediu rural şi în mediul urban, este prezentată în tabelul 1.3.1.3.
Tabel 1.3.1.3.
Anul Număr total de În mediul urban In mediul rural
locuitori, din care :
1999 510 137 204 249 305 888
2000 508213 202 753 305 460
2001 506 297 202 328 303 969
2002 494 707 193 970 300 737
2003 491 359 193 028 298 331
2004 488 176 197 286 290 890
2005 483 674 196 258 287 416
2006 479 323 194 636 284 687
2007 475 702 192 862 282 840
2008 470 709 189 815 280 894
2009 466 821 188 961 277 860
Scade constant numărul populaţiei din oraşele cu peste 20.000 locuitori, care ar trebui să
fie nuclee importante pentru funcţionarea şi susţinerea reţelei naţionale de localităţi.
Această scădere are drept consecinţă diminuarea rolului şi funcţiilor lor în teritoriu,
determinând slăbirea potenţialului de dezvoltare în întreaga arie de influenţă. Scăderea numărului
populaţiei în oraşe a avut uneori cauze demografice, dar a fost mai ales efectul declinului
economic, în urma căruia o parte din locuitori a părăsit oraşele, rămânând fără locuri de muncă.
Gestionarea teritoriului judeţului constituie o activitate obligatorie, continuă şi de
perspectivă, desfăşurată în interesul colectivităţilor care îl folosesc, în concordanţă cu valorile şi
aspiraţiile societăţii şi cu cerinţele europene. Aceasta se realizează prin intermediul amenajării
34
teritoriului şi al planului de urbanism, care constituie ansambluri de activităţi complexe, de interes
general, ce contribuie la dezvoltarea spaţială echilibrată, la protecţia patrimoniului natural şi
construit, precum şi la îmbunătăţirea condiţiilor de viaţă în localităţile urbane şi rurale.
1.3.2. Organizarea administrativ - teritorială a judeţului Olt
Teritoriul judeţului Olt este compus administrativ din municipii, oraşe, comune. Comuna,
unitate de baza a organizării administrativ-teritoriale, este alcătuita dintr-unul sau, de regulă, mai
multe sate. In acest din urma caz, unul din sate este reşedinţa de comuna.
Judeţul Olt este unul dintre cele 41 de judeţe în care este împărţit teritoriul României
organizat în 112 unităţi administrativ-teritoriale, din care două municipii (Slatina şi Caracal), 6 oraşe
(Balş, Corabia, Scorniceşti, Potcoava, Drăgăneşti-Olt, Piatra-Olt) şi 104 comune cu 377 sate,
ocupând o suprafaţă de 5.498 km² din teritoriul României, din care 67 763 ha în mediul urban şi
482 065 ha în mediul rural.
Situaţia privind numărul municipiilor, oraşelor şi comunelor din judeţul Olt este prezentată în
tabelul 1.3.2.1.
Tabelul 1.3.2.1.
Anul / Număr Număr oraşe Număr comune / denumire Număr
Judeţul municipii / / Denumire sate
Denumire
2008 / 2 6 104 377
OLT Slatina Balş Băbiciu, Baldovineşti, Bălteni, Bărăşti, Bârza, Bobiceşti,
Caracal Corabia Brastavăţu, Brebeni, Brâncoveni, Bucinişu, Călui, Cezieni,
Drăgăneşti- Cilieni, Cârlogani, Coloneşti, Corbu, Coteana, Crâmpoia,
Olt Cungrea, Curtişoara, Dăneasa, Deveselu, Dobreţu,
Piatra Olt Dobrosloveni, Dobroteasa, Dobrun, Drăghiceni ,Făgeţelu,
Potcoava Fălcoiu, Fărcaşele, Găneasa, Găvăneşti , Ghimpeţeni,
Scorniceşti Gârcov, Giuvărăşti , Gostavăţu,Grădinari,
Grădinile,Grojdibodu, Gura Padinii, Ianca, Iancu
Jianu,Icoana,Ipoteşti,Izbiceni,Izvoarele,Leleasca, Mărunţei,
Mihăeşti, Milcov , Morunglav, Movileni, Nicolae Titulescu,
Obârşia, Oboga, Oporelu, Optaşi-Măgura, Orlea, Osica de
Sus, Osica de Jos, Pârşcoveni, Perieţi, Pleşoiu, Poboru,
Priseaca, Radomireşti,Redea,Rotunda, Rusăneşti,
Sâmbureşti, Scărişoara, Schitu, Seaca, Şerbăneşti,
Slătioara, Sîrbii Măgura, Spineni, Sprâncenata, Stoeneşti,
Stoicăneşti, Strejeşti, Studina, Şerbăneşti, Şopârliţa, Ştefan
cel Mare, Tătuleşti, Teslui, Tia Mare,Topana, Traian,Tufeni,
Urzica, Valea Mare, Vădastra, Vădăstriţa, Văleni, Vâlcele,
Verguleasa,Vişina,Vişina Nouă, Vitomireşti, Vlădila,
Voineasa, Vulpeni, Vultureşti.
35
Fig. 1.3.2.1. Harta administrativ-teritorială a judeţului Olt
1.4. Tendinţe socio-economic
Judeţul Dolj
Dolj este un judeţ în regiunea Oltenia din România, aflat în regiunea cea mai mănoasă şi
roditoare a Câmpiei Dunării şi a Olteniei, într-o zonă ce a oferit, de-a lungul timpului, condiţii de
climă şi mai ales sol, dintre cele mai prielnice.
Judeţul are o densitate populaţională de 96,57 locuitori /Km 2, fiind ca suprafaţă pe locul 7
între judeţele ţării.
În prezent, pe raza judeţului Dolj funcţionează cca. 900 unităţi de învăţământ în care
studiază aproximativ 150.000 tineri, din care 10% studenţi, pregătiţi de un personal didactic ce
însumează 12.000 profesori. Reţeaua de învăţământ preuniversitară cuprinde 400 grădiniţe pentru
preşcolari, 380 şcoli, 48 licee, 28 şcoli profesionale şi postliceeale.
Cei 15.000 de studenti sunt grupaţi în două Universităţi ce cuprind 16 facultăţi, la care se adaugă
facultăţile private, care îi pregătesc pentru aproape toate domeniile de activitate: umanist, tehnic,
economic, juridic, medical, agricol, sportiv şi tehnologic.
Calitatea învăţământului în aceasta zonă a ţării a determinat consemnarea în timp a nu mai
putin de 75 de academicieni ai României proveniti numai de la Colegiul National Carol I din
Craiova, printre ei figurând nume celebre ca: Gheorghe Ţiţeica şi Simion Stoilov - matematicieni,
Ilie Murgulescu şi Eugen Angelescu - chimisti, C. Rădulescu Motru - filosof, Ştefan Milcu si Dimitrie
Gerota - medici, C. S. Nicolaescu Plopşor - arheolog, marele diplomat Nicolae Titulescu . Acest
prestigios liceu a fost absolvit de asemenea de cunoscuţii artişti plastici Constantin Lecca, Theodor
Aman, Ion Ţuculescu şi scriitorii Mihail Drumeş, Gib. Mihăescu, Alexandru Macedonski.
36
Era normal ca o astfel de zonă să se remarce în peisajul cultural al ţării. Pe teritoriul
judeţului, în 19 muzee, se află depozitate şi expuse valori reprezentând trecutul şi prezentul. Se
remarcă în acest sens Muzeul Olteniei din Craiova cu secţiile de istorie, etnografie şi şţiinţe ale
naturii, Muzeul de Artă , depozitarul unor capodopere ale artei românesti şi universale, în al cărui
salon "Constantin Brâncusi" este expusă celebra lucrare "Sărutul"
Biblioteca din Craiova , înfiinţată de Alexandru si Aristia Aman, alături de celelalte 400 de
biblioteci existente în teritoriu, însufletesc viata spirituală a Doljului, în cadrul manifestărilor
culturale ce au loc în aceste spatii se prezintă cărţile de valoare ale scriitorilor locali şi naţionali şi
se vernisează numeroase expoziţii de artă.
Filarmonica de stat Oltenia, întemeiată în anul 1850, şi Teatrul de Operă şi Operetă ,
fiintând din anul 1861, asigură prin repertoriu şi interpretare, satisfacerea exigenţelor muzicale ale
melomanilor.
Teatrul de păpuşi, fondat în anul 1949, în pofida spaţiului restrâns în care îsi desfăşoară
activitatea, şi-a câstigat o notorietate naţională şi internaţională.
Teatrul Naţional din Craiova , înfiintat în anul 1850, a avut tot timpul o cotă de exprimare
artistică de cea mai înalta clasă. Din anul 1992 a cucerit efectiv ţările de pe toate continentele unde
a dat spectacole, fiind laureatul a numeroase festivaluri dramatice. Era normal ca Teatrul Naţional
din Craiova să fie organizatorul Festivalului internaţional de teatru "William Shakespeare".
Chiar dacă la nivel internaţional şi european există semnalele unei revigorări economice, nu
acelaşi lucru se întamplă şi la noi. Pentru a se ajunge la o revigorare a mediului de afaceri din Dolj
este nevoie de adoptarea unor măsuri urgente de stopare a declinului şi care să ducă la o
relansare economică rapidă. Lipsa unor măsuri concrete influenţează în mod negativ şi atragerea
de fonduri europene.
Una dintre măsurile propuse de reprezentanţii mediului de afaceri, pentru stoparea
declinului şi care să ducă la o relansare economică rapidă, constă în instituirea unui tratament egal
între agentul economic şi stat (privind regimul penalităţilor de intârziere), impunerea prin lege a
plăţii către stat pentru folosirea banilor agenţilor economici. La acestea se adaugă achitarea de
către autoritaţile publice locale şi centrale a oricărei datorii către furnizorii de produse şi servicii, a
subvenţiilor către producătorii agricoli, a restanţelor la TVA.
O altă măsură aplicabilă ar fi scutirea de impozit a profitului reinvestit, dar si simplificarea
procedurilor de depunere, de accesare a fondurilor europene, precum si reducerea fiscalitatii pe
forta de munca, stimularea reconversiei profesionale prin acordarea de facilitati fiscale si
subventionarea salariilor pentru somerii angajati. La acestea se adauga asigurarea de garantii de
stat pentru finantarea sectorului imobiliar cu precadere pentru constructia de locuinte noi.
Judeţul Mehedinţi
Abordarea dezvoltării socio-economice a judeţului Mehedinţi a urmărit integrarea şi
corelarea soluţiilor propuse pentru domeniile identificate ca fiind prioritare pentru dezvoltarea
socio-economică a judeţului: domeniul infrastructură, domeniul resurse umane şi mediu de afaceri,
domeniul agricultură, domeniul mediu şi resurse naturale şi domeniul social.
Acest lucru este reflectat în faptul că obiectivele strategice propuse pentru fiecare domeniu
de dezvoltare nu sunt în contradicţie unele cu altele, şi mai mult, se sprijină reciproc şi contribuie la
realizarea viziunii comune privind viitorul localităţilor de pe teritoriul judeţului: realizarea de
schimbări pozitive, economice şi sociale, integrate în efortul de protejare a mediului înconjurător.
Dezvoltarea locală a fost abordată ca proces prin care se urmăreşte identificarea,
mobilizarea şi coordonarea folosirii resurselor locale, adesea sub-evaluate şi nefolosite la întregul
lor potenţial.
Promovarea unicităţii şi a specificului local a fost urmărită simultan cu stimularea capacităţii
de inovare şi adaptare la contextul şi oportunităţile prezente, cu diversificarea ofertei de produse şi
servicii, şi cu creşterea valorii adăugate a produselor şi serviciilor produse local şi destinate
consumatorilor din afara judeţului.
Valorificarea potenţialului local are în vedere administrarea eficientă, transparentă şi
responsabilă a bunurilor publice: infrastructură şi echipamente, spaţii publice inclusiv patrimoniului
37
natural şi cultural care trebuie pus în valoare, dar, în acelaşi timp protejat şi păstrat pentru
generaţiile viitoare. Valorificarea resurselor înseamnă utilizarea acesora sub formă de CAPITAL
pentru dezvoltarea economică şi socială.
În Programul de Dezvoltare Economico-Socială al judeţului Mehedinţi 2006-2013, cadrul
programatic al implementării viitoarelor acţiuni de dezvoltare economico-socială a judeţului pentru
protecţia mediului vizează:
- Creşterea capacităţii de implementare a legislaţiei în domeniul informaţiei de mediu
- Consolidarea capacităţii de implementare în domeniul gospodăririi-deşeurilor
- Consolidarea capacităţii de implementare a legislaţiei în domeniul-protecţiei mediului
- Consolidarea capacităţii de implementarea a legislaţiei în domeniul-poluării fonice
- Asigurarea unei calităţi corespunzătoare a apei potabile
În ceea ce priveşte diversitatea naturală, relieful judeţului format din munţi, podişuri şi
câmpie, se înfăţişează sub forma unui amfiteatru dispus în trepte ce coboară dinspre nord-nord-
vest spre sud-sud-est.
Varietatea formelor de relief asigură o structură echilibrată a modului de folosinţă a
suprafeţei judeţului.
Cea mai înaltă treaptă, în nord-vest, este alcătuită din munţii Mehedinţi şi Cernei, treapta
mijlocie cuprinde podişul Mehedinţi, dealurile Motrului şi câmpia înaltă a Bălăciţei, cea mai joasă
treaptă, Câmpia Blahniţei este alcătuită în mare parte din terasele Dunării şi văile largi ale Drincei
şi Blahniţei. Prezenţa unor depresiuni ca Baia de Aramă, Comăneşti - Halânga, a unor văi largi şi a
depresiunii de tip subcarpatic a Topolniţei oferă condiţii de locuit şi circulaţie, inclusiv în zonele
înalte ale judeţului.
Principalele zone turistice ale judeţului, în afara municipiului Drobeta Turnu Severin sunt:
-Zona Porţile de Fier I, cu defileul Dunării, clisura cu Cazanele Mari şi Mici, lacurile de acumulare,
sistemul hidroenergetic şi de navigaţie, numeroase viaducte înălţate deasupra unor văi sălbatice,
municipiul Orşova, desfăşurat sub formă de amfiteatru pe malul golfului Cerna, iar deasupra
acestuia, Mânăstirea Sfânta Ana.
-Ostrovul Şimian – insula situată în aval de Drobeta Turnu Severin, unde a fost strămutată cetatea
de pe fosta insula Ada-Kaleh, aflată acum sub apele lacului de acumulare.
-Zona de nord a judeţului, caracterizată prin frumuseţea peisajului. Aici se găseşte oraşul Baia de
Aramă unde se poate vizita Biserica Sfinţii Voievozi, ridicată în stil bizantin şi pictată în sec. al XVII-
lea. La circa 4 km nord-vest de Baia de Aramă se găseşte complexul carstic Ponoare, reprezentat
prin mai multe monumente ale naturii (podul natural de la Ponoare, lacurile carstice Zatonul Mare
si Mic, peştera Ponoare şi platoul de lapiezuri de deasupra peşterii). Tot în această zonă se află
peştera Topolniţa, cu o lungime explorată de 10.330 m, fiind a doua ca mărime din ţară.
Nu departe de oraşul Baia de Aramă se află staţiunea balneo-climaterică Bala cu ape
termominerale.
-Zona Strehaia, situată la circa 40 km de Drobeta Turnu Severin, cu cetatea Mânăstirii Strehaia,
construită în jurul anului 1500, pădurea de tei, iar către est, Mânăstirea Gura Motrului.
Pe teritoriul judeţului Mehedinţi se varsă în Dunăre râurile: Cerna, Bahna, Topolniţa,
Blahniţa şi Drincea.
În partea de nord-est a judeţului se întinde bazinul râului Motru cu afluenţii Coşuştea şi
Huşniţa.
Cele mai importante resurse ale subsolului sunt: cărbunele, azbestul, bentonita, calcarul,
ardezia, nisipul şi apele sulfuroase.
În domeniul culturii, Mehedinţiul are o bogată tradiţie.
Impresionat de marea operă culturală în care erau angajaţi mehedinţenii şi dornic să
contribuie la "înălţarea generaţiilor viitoare" Ion G. Bibicescu, om de aleasă cultură, fost guvernator
al Băncii Naţionale a României, a dăruit Severinului biblioteca pe care o alcătuise timp de o viaţă
întreagă. Astfel Societatea Culturală Biblioteca Ion G. Bibicescu a luat fiinţă cu scopul mărturisit de
a ridica conştiinţa naţională nu numai a mehedinţenilor ci şi a "fraţilor" din ţinuturile de peste munţi.
Din Mehedinţi au pornit spre ţinuturile locuite de români peste 100000 volume, iar în
comunele şi satele mehedinţene s-au înfiinţat 250 biblioteci a câte 400 volume fiecare.
38
O altă instituţie de cultură cu un rol deosebit în păstrarea şi valorificarea tradiţiilor istorice ale
acestor locuri este Muzeul Regiunii Porţilor de Fier - instituţie înfiinţată în 1881 şi care la ora
actuală are un bogat şi divers patrimoniu. Actualmente muzeul are ca funcţii permenente:
cercetarea ştiinţifică, colectarea şi achiziţionarea, depozitarea şi conservarea, valorificarea cultural
- educativă şi ştiinţifică a exponatelor muzeale.
O instituţie de cultură cu bogate valenţe culturale este şi Palatul Cultural "Theodor
Costescu". În sălile sale funcţionează: o casă de cultură, o bibliotecă, un cinematograf şi
numeroase cursuri de calificare pentru tineri în diferite domenii.
Folclorul mehedinţean, prin frumuseţea şi varietatea lui, vine parcă să completeze
frumuseţea şi sălbăticia locurilor. El reprezintă o adevărată stare de spirit a oamenilor trăitori pe
aceste meleaguri.
Printre mehedinţenii cu activitate deosebită în domeniul ştiinţei, culturii şi artelor se numără:
Gheorghe Anghel (1904-1966) , sculptor format la şcoala pariziană. Din lucrările monumentale:
George Enescu, Monseniorul Ghica, Eminescu etalat în faţa Ateneului Român din Bucureşti. Un
bust a lui Eminescu se află în parcul Liceului Traian
Alexandru Balaci (1916-2002) italienist, a făcut cunoscută cultura italiană în România
prin studii şi monografii, prin traduceri. A realizat un dialog cultural între România şi Italia ca
director al Academiei Române din Roma în anii 1981-1990. A fost membru în numeroase
academii, societăţi europene şi mondiale
Dumitru Berciu (1907-1998), istoric şi arheolog, cu cercetări în sud-estul şi centrul Europei despre
celţi şi traco-geti. A fost director al Institutului de Tracologie
I.G. Bibicescu (1848-1924), economist liberal, guvernator al Băncii Naţionale a României în 1914-
1924. În 1921 a fondat Biblioteca oraşului Tr. Severin prin donaţia sa
de peste 30.000 de volume, cea mai bogată colecţie donată de un român. A sprijinit financiar
ridicarea Palatului Culturii din Dr. Tr. Severin, unde s-a instalat şi biblioteca sa,
care-i poartă numele
Alexandru Boboc, filosof contemporan, autor de lucrări fundamentale despre istoria universală a
filosofiei, studii despre Kant şi neokanteism, traduceri. Este considerat cel mai bun cunoscător din
România al filosofiei contemporane
Ion Chiţimia (1908-1989), istoric literar, specialist în slavistica poloneza, folclor şi literatura veche
comparată. A condus secţiile de folcloristică, literatură universală şi literatură româna veche din
cadrul Institutului “G. Călinescu”
Şerban Cioculescu (1902-1988), critic şi istoric literar de ţinută europeană, format la şcoala criticii
franceze. Strălucit profesor şi director al Bibliotecii Academiei Române Teodor Costescu (1864-
1939), pedagog reformator şi om de cultură, edil şi ctitor de instituţii, pentru aceste merite fiind
primit în Academia Româna. Palatul Culturii din Drobeta-Turnu Severin îi poartă numele
Alexandru Dima (1905-1979), estetician şi istoric literar, autor cu valoroase contribuţii în domeniu,
printre primii care au evaluat specificul artei populare românesti în context European
Paul Dimo (1905-1990), inventator, creator al unor sisteme electromagnetice, Analiza nodala,
Metodele REI şi Analizatorul grafic, care îi poartă numele pe plan mondial Gheorghe Dumitrescu-
Bistriţa (1895-1992), preot, folclorist, creatorul revistei naţionale de muzică, artă şi folclor Izvorasul
(1919-1941)
Tudor Dumitru (1908-1982), istoric şi arheolog cu importante descoperiri şi studii despre Dacia
romana, Drobeta, Cavalerii Danubieni etc. Premiul “Vasile Pârvan” al Academiei Române în anii
1937, 1940, 1942
Dumitru Ghiaţă (1888-1972), pictor, poet al florilor, creator al unor portrete de grup de mare
expresivitate. A fost cel mai gratulat artist cu premii naţionale, proprii unui clasic în
viata
Victor Gomoiu (1882-1960), celebru medic chirurg şi istoric al medicinii. A fost membru în 17
academii şi societăţi ştiinţifice din străinătate. În anii 1936-1958 a fost preşedinte al Societăţii
Internaţionale de Istoria Medicinii, cu sediul la Paris
Dimitrie Grecescu (1841-1910), creatorul botanicii româneşti şi al Grădinii botanice din
Bucureşti. Om de ştiinţă cu contribuţii valoroase în flora comparata din Balcani
39
Gheorghe Ionescu-Şişeşti (1885-1967), savant agronom, a obţinut soiuri superioare la
culturile de grâu, a pus bazele Şcolii române moderne de ştiinţe agricole, a fondat Institutul de
Cercetări Agronomice din Bucureşti. În câteva rânduri a fost ministru al Agriculturii şi
vicepreşedinte al Academiei Române
Ioan Ioviţ-Popescu, fizician contemporan, nominalizat în 1981 pentru Premiul Nobel în fizică pentru
contribuţii în spectroscopia multifotonica şi laser. Director al Institutului de Fizică Măgurele şi rector
al Universităţii Bucureşti (1981-1989)
Ioan Jianu (1880-1972), medic cu cercetări de răsunet mondial în chirurgia vasculară, autoplastie,
heterogrefe care îi poartă numele. A înfiinţat Laboratorul de chirurgie al Spitalului Colentina şi
Institutul Clinico-Chirurgical din Bucureşti, pe care l-a condus în 1928-1948
Emil Manu (1922-2005), critic, istoric literar şi poet de valoare, autor de monografii şi lucrări de
sinteză, iniţiator al publicaţiilor: Limba şi literatura, Studii de literatură universală. Autor al Istoriei
poeziei române moderne
Ştefan Odobleja (1902-1978), savant, creatorul ciberneticii generalizate, autorul Psihologiei
consonantiste (1938, 1939) în care a lansat legi universale care-i poartă numele, printre care legea
conexiunii inverse, azi feed-back-ul cybernetic
Ştefan Popa Popas, artist plastic contemporan, excelând în caricaturistică, gen prin care s-a făcut
cunoscut pe toate meridianele lumii
Virgil Ogaşanu, actor, creator de roluri moderne pe scena Teatrului Bulandra, în filme este
inconfundabil şi apreciat chiar şi în roluri secundare
Dumitru Radu Popescu, scriitor contemporan, creator de limbaj, stilist şi imagist, cărţile sale
(romane, dramaturgie) sunt traduse în Franţa, Germania, Rusia, Polonia, Anglia, America etc
Constantin Rădulescu-Motru (1868-1957), filosof şi psiholog de anvergură europeană.Creator al
Personalismului energetic, opera care l-a consacrat ca filosof original. Autor prolific cu valoroase
contribuţii în filosofia culturii, în ştiinţa psihologiei. Mare profesor universitar. A întemeiat reviste şi
Societatea de Studii Filosofice
Geo Saizescu, regizor şi actor contemporan. A fondat Studioul de Film TV.
Lorin Sălăgean (1929-1993), inginer electrotehnician. Are contribuţii originale în teoria aliajului în
arcul electric. A participat la elaborarea tehnologiilor pentru construirea podului de peste Dunăre de
la Vadul Oii - Giurgeni şi la Centrala Atomo-Electrică de la Cernavodă
Petre Sergescu (1893-1954), om de ştiinţă, matematician, stabilit în Franţa, unde a predat
matematici la Paris şi Poitiers, dar şi la Bruxelles. A fost primul matematician român care a iniţiat
cercetări de istoria şi filosofia matematicilor. A fost preşedinte al Academiei Internaţionale de Istoria
Ştiinelor Matematice
Constantin Severeanu (1840-1932), medic chirurg de excepţie, fondatorul chirurgiei româneşti. A
fost primul medic din lume care a rezolvat colapsul sanguin printr-o metodă care-i poartă numele. A
inaugurat în chirurgia româna intervenţia pe organele interne, anestezia rahidiană, transplantul de
organe. În 1890 era considerat cel mai mare medic din România
Ileana Stana Ionescu, actrita contemporana de stralucită carieră.
Marius Tupan, scriitor, director al revistei “Luceafărul” din Bucureşti, autor de romane inspirate din
locuri mehedinţene, premiat în ţară şi în străinătate (la Washington în 2000), tradus în Germania,
Iugoslavia, Rusia, Polonia, Franţa)
Gheorghe Ţiţeica (1873-1939), matematician de reputaţie mondială, printre fondatorii geometriei
diferentiale centro-afine, a introdus noi clase de suprafeţe curbe şi reţele care îi poartă numele.
Creator de şcoală în România, a predat lecţii şi la Sorbona, Bruxelles, Roma
Alice Voinescu (1885-1961), cea mai importantă personalitate feminină din perioada interbelica. A
fost prima româncă cu doctorat în filosofie (1913). A reprezentat ţara în 1925-1939 la decadele
culturale din Franţa, a creat Catedra de estetică şi istoria teatrului la Conservatorul Regal de
Muzică şi Artă Dramatică din Bucureşti.
În 1841 când reşedinţa judeţului Mehedinţi s-a mutat la Turnu-Severin, noua urbe nu avea
mai mult de 200 de locuitori.
40
Conform statisticilor, în anul 2009 densitatea populaţiei în judeţul Mehedinţi a fost de 59,4
locuitori/km 2 , iar etniile, după numărul populaţiei, erau reprezentate din rromi, sârbi, cehi,
maghiari, germani, turci, ucrainieni, ruşi, greci, italieni, evrei şi alţii.
Avantajat de poziţia geografică, cu deschidere la Dunăre, judeţul Mehedinţi a cunoscut încă
din vechime o bogată activitate de comerţ, de transporturi navale, în special cele de mărfuri.
Transporturile rutiere dispun de o reţea de 1856 km, din care drumuri naţionale şi europene 374
km. Poşta şi telecomunicaţiile îşi au începuturile în anul 1862 luând amploare în ultimii ani.
O dezvoltare importantă în ultimii ani au cunoscut serviciile comerciale şi publice menite să
satisfacă cerinţele crescânde ale populaţiei.
Din punct de vedere economic în judeţ existau importante capacităţi de producţie în
domeniul construcţiilor navale, de vagoane, de prelucrare a lemnului, de fabricare a produselor
anorganice, de fabricare a mobilierului din lemn, a celulozei şi a hârtiei, a confecţiilor textile,
industriei alimentare, capacităţi de extragerea cărbunelui şi de producere a energiei electrice (hidro
şi termo).
Din păcate, în prezent o parte din aceşti agenţi economici şi-au restrâns activitatea ( SC
MEVA SA, SC SEVERNAV SA, SC CILDRO SA etc ) , iar unele sunt chiar în procedură de
insolvenţă ( SC CELROM SA).
Conform ultimelor statistici, judeţul Mehedinţi a ocupat în timpul anului 2009 primele locuri în
clasamentul judeţelor cu cea mai mare rata a şomajului.
Sperăm ca situaţia să se schimbe odata cu deschiderea unor noi centre comerciale în zona
municipiului, dar şi a negocierilor privind noi investiţii în cadrul RAAN Sucursala ROMAG PROD,
insula Şimian etc.
Judeţul Gorj
Dezvoltarea locală este un proces prin care se urmăreşte identificarea, mobilizarea şi

coordonarea folosirii resurselor locale, adesea sub-evaluate şi nefolosite la întregul lor potenţial.
Promovarea unicităţii şi a specificului local a fost urmărită simultan cu stimularea capacităţii
de inovare şi adaptare la contextul şi oportunităţile prezente, cu diversificarea ofertei de produse şi
servicii, şi cu creşterea valorii adăugate a produselor şi serviciilor produse local şi destinate
consumatorilor din afara judeţului.
Valorificarea potenţialului local are în vedere administrarea eficientă, transparentă şi
responsabilă a bunurilor publice: infrastructură şi echipamente, spaţii publice inclusiv patrimoniului
natural şi cultural care trebuie pus în valoare, dar, în acelaşi timp protejat şi păstrat pentru
generaţiile viitoare.
Valorificarea resurselor înseamnă utilizarea acesora sub formă de capital pentru dezvoltarea
economică şi socială.
Din punct de vedere economic, judeţul Vâlcea are un profil industrial-agrar. Rolul
predominant în economia judeţului îl deţine industria. Repartizarea activit ãţilor economice pe
teritoriul judeţului scoate în evidenţã o puternicã dezvoltare a industriei în municipiile Râmnicu
Vâlcea şi Drãgãşani, culturaţeivi de vie şi cerealelor în sud, iar în zona de nord este
preponderentã pomicultura şi silvicultura.
Producţia industrială realizată şi livrată în 2009 de principalii agenţi economici din judeţ a
fost de 3935,9 milioane lei.
Aportul industriei prelucrătoare în totalul producţiei industriale livrate în 2009 a fost de
80,6%, al industriei extractive(exclusiv prospecţiunile) de 7,9%, iar al producţiei de energie
electrică şi termică, gaze şi apă de 11,5%.
În luna decembrie 2009 în majoritatea activităţilor economice s-au înregistrat creşteri ale
câştigului salarial mediu net, datorate în principal acordării de prime (inclusiv a premiilor ocazionale
sau a celui de-al 13-lea salariu).
Scăderile câştigului salarial mediu net la unele activităţi în 2009 au fost determinate de
dificultăţile financiare sau realizarea unei producţii mai mici.
41
Pe total economie rata inflaţiei a fost în luna decembrie 2009 de 0,23% faţă de luna
noiembrie 2008, şi de 6,30% faţă de luna decembrie 2007.
Au fost creşteri de preţuri la: ouă (+5,10%), legume şi conserve de legume (+1,35%), lapte
şi produse lactate (+1,13%), carne, preparate şi conserve din carne (+0,62%), zahăr, produse
zaharoase şi miere de albine (+0,69%), ponderea lor în cheltuielile băneşti ale populaţiei fiind de
20,62%.
O reducere semnificativă s-a înregistrat la combustibili (-3,82%), ponderea lor în cheltuielile
băneşti ale populaţiei fiind de 7,38 %.
La grupa servicii indicele preţurilor de consum a fost de 101,30%.
Cea mai însemnată creştere s-a înregistrat la poştă şi telecomunicaţii(+2,91%), cu o
pondere de 7,5% în cheltuielile băneşti ale populaţiei.
Şomaj. În conformitate cu datele furnizate de AGENŢIA JUDEŢEANĂ DE OCUPARE A
FORŢEI DE MUNCĂ VÂLCEA, numărul şomerilor aflaţi în plată era de 4.484 persoane, în creştere
cu 610 persoane ( +15,7% ) faţă de sfârşitul lunii noiembrie 2009 .
Fără drepturi băneşti, la aceeaşi dată, erau înregistrate 3.860 persoane, în creştere cu 79
persoane (+2,1%) faţă de luna noiembrie 2009 .
Rata şomajului înregistrat în luna decembrie 2009 a fost de 4,7%.
Judeţul Vâlcea s-a clasat pe locul 19, fiind urmat de judeţe care au înregistrat rate ale
şomajului ce au variat de la 4,8% (judeţul Ialomiţa) la 10,2% ( judeţul Vaslui ).
Ponderea şomerilor înregistraţi în populaţia stabilă în vârstă de 18 - 62 ani a fost în luna
decembrie 2009.
Judeţul Olt
Diversitatea culturală în judeţul Olt
Cultura populară tradiţională din judeţul Olt prezintă o serie de aspecte particulare care
definesc specificul valorilor materiale şi spirituale create de oamenii acestor locuri.
Portul popular din judeţul Olt ocupă în ansamblul costumului românesc un loc aparte prin
trăsăturile sale particulare, îmbogăţind repertoriul ornamenticii populare româneşti cu motive
originale, de o deosebită valoare plastică.
Cercetând atent piesele de port din judeţul Olt purtătoare ale unor vechi motive: soarele,
pomul vieţii, spirala, tentaţia de a descoperii în timp si in spaţiu geneza acestora este extrem de
mare. Dezvoltarea lor organica din surse greu de precizat face insa aproape imposibila
demonstraţia obârşiei motivelor. Preluate, îmbogăţite, decantate de-a lungul mileniilor pana au
ajuns în formele lor actuale, aceste motive fac parte din tezaurul documentar al neamului
confundându-se cu actul trăirii însăşi.
Imaginile si simbolurile au supravieţuit pe costumele din judeţul Olt, datorită procesului
continuu de transmitere de la substraturile cele mai îndepărtate la substraturile cele mai recente,
de îmbogăţire perpetuă determinată de condiţii specifice concrete şi de incidenţa unor schimburi
fireşti cu zonele învecinate sau cu alte orizonturi culturale.
Indiferent cum le privim, ca emblemă, atribut, alegorie, analogie, toate ornamentele ce apar
pe portul popular din judeţul Olt au un factor comun: sunt semne, mijloace de comunicare pe planul
cunoaşterii intelectuale. Simbolul este însă mai mult decât un semn, mergând dincolo de
semnificaţie.
Un ornament în formă de cerc sau de spirala de pe un cojoc de la Vădastra sau un romb de
pe o zăvelcă de Olt poate fi un simplu semn dar, dacă el este pus în relaţie cu soarele, cu ciclurile
cosmice, cu mitul permanentei întoarcerii, el capătă o valoare simbolică de imagine axiomatică şi
devine un document asupra civilizaţiei străvechi a poporului român.
Un asemenea simbol evoca si focalizează,aduna şi concentrează,prin analogii polivalente o
multitudine de sensuri care nu se reduc numai la o singură semnificaţie. Geometrismul, însuşire de
42
baza a întregii ornamentici populare româneşti se manifestă cu pregnanţă şi în judeţul Olt, pe toate
piesele de port popular.
Majoritatea motivelor poarta denumiri plastice care indică probabil sursa de inspiraţie:
,,capul melcului, ,,ciutura” , ,,zala’’, ,,vârtej’’ , ,,gura păpuşii “ , ,,glastra “ , ,,sacsie “ , ,,calea ocolită “
, ,,săritura moşului “ , ,,pistornic” , ,,ochiuleţe” , ,,bobul de fasole “ , ,,floare cu fuşti “ , ,,steluţe “ ,
,,sori” ; altele, născute din jocul firelor au o sorginte greu de stabilit.
Cromatica reprezintă un alt element de unitate al portului popular românesc în general şi al
celui din judeţul Olt în special . Ea se caracterizează prin sobrietate în Olt în Slatina, prin
exuberanţă în Câmpia Romanaţiului. De colorarea materialelor cu vopsele preparat din plante se
leagă gama cromatică cu nuanţe mai vii dar ceea ce caracterizează în continuare portul popular
din judeţul Olt este armonia generală de simţul artistic al creatorilor.
Este de remarcat că deşi coloritul portului pare variat, în realitate nuanţele nu sunt prea
numeroase. Folosind tehnologia locală întâlnim următoarele culori : negru, "vânăt", - albastru
închis, "turgheziu" – albastru deschis, cărămiziu, "străin" - cenuşiu, "sângeriu" – vişiniu aprins,
"cafeniu", "tutuniu", "piersiciu", "stricat" - vişiniu, "roşu puroinic" – violet cardinal, "limoniu" – galben
deschis, "grâniu" – galben pai , "gălbenuş" – galben - oranj, "verzuliu" – verde deschis, "verde
bătrân" – verde închis. Albul, negrul, roşul şi albastrul rămân culorile de bază în timp ce galbenul,
verdele, brunul, ciclamenul se adaugă ca accente pentru potenţarea celorlalte culori.
Folosirea betelei şi a firului adaugă o strălucire specială, perfect acordată cu sobrietatea
cromatică a costumului din zona Olt.
Colecţia de port popular a secţiei Muzeului Judeţean Olt cuprinde în primul rând un bogat
tezaur de marame diafane din borangic (peste 300), piese specifice pentru găteala capului. La
această podoabă de bază a costumului popular putem adăuga bijuteriile, lucrate de către meşterii
locali din argint şi aramă, lesele din mărgele multicolore şi salbele din monezi diferite.
Cămăşile costumului popular cu ornamente alese în război sau cusute, variază după zonă,
vârstă şi ocazie. Poate fi urmărită de asemenea şi evoluţia lor în timp. O altă piesă de bază a
costumului popular din judeţul Olt este zăvelca, boşceaua sau catrinţa cum i se spune în limbajul
local.
În tonalităţi de roşu, adesea cu motive antropomorfe şi zoomorfe, boşcelele din Romanaţi se
deosebesc de zăvelcile din nordul judeţului, la care strălucirea fluturilor, a firului metalic şi a
mărgelelor multicolore se împletesc armonios cu tonalităţile de albastru (colecţia deţine 560 de
astfel de piese).
Costumul bărbătesc este reprezentat prin costumul de vară, cu cămaşă lungă sau scurtă,
bogat ornamentată cu "şabace" şi a costumului de iarnă cu pantaloni de dimie cu găitane.
Gospodăria ţărănească specifică judeţului Olt s-a individualizat de-a lungul timpului, în
funcţie de condiţiile istorice şi social-economice.
În judeţul nostru au existat admirabile exemplare de case ţărăneşti lucrate cu multă
măiestrie artistică, adevărate monumente de arhitectură în lemn şi zidărie.
Arhitectura în partea de sud a judeţului este reprezentantă de casa din pământ şi bordeiul,
iar pentru Câmpia Boianului – casa din paiantă şi bordeiul.
Tipurile de gospodării specifice judeţului Olt s-au individualizat de-a lungul timpului, în
funcţie de condiţiile istorice şi social – economice. Elementele determinante în structura unei
gospodării au fost dezvoltarea economiei, modul de valorificare a resurselor locale. Construcţiile
gospodăreşti din cadrul curţii s-au diferenţiat potrivit cerinţelor ocupaţionale, gospodarii căutând să
asigure adăpostirea familiei, a animalelor, a uneltelor de muncă şi a produselor agricole.
La structura unei gospodării au contribuit şi factorii naturali de care s-a ţinut seama în
amplasarea şi ridicarea construcţiilor. Materialele de construcţie avute la îndemână au determinat
apariţia şi evoluţia unor anumite tehnici şi tipuri de construcţie. Condiţiile climatice au impus
orientarea construcţiilor într-o direcţie sau în alta, precum şi forma acoperişurilor, înălţimea
construcţiilor, tipul de temelie, mărimea uşilor şi a ferestrelor, etc.
Gospodăria tradiţională ţărănească specifică acestei zone este formată din casă de locuit,
compusă din două sau trei camere, prispă, pătul din nuiele împletite ridicat pe piloni, uneori cu
prispă în faţă, dispus paralel cu casa, grajd pentru animale, construit din paiantă, lipit cu pământ
43
dispus de obicei în continuarea pătulului, magazie pentru depozitat produsele, amplasată fie în
continuarea grajdului fie pe aceeaşi parte cu casa, coteţe pentru păsări.
Dintre toate categoriile de obiecte care constituie interiorul locuinţei ţărăneşti, textilele
îndeplinesc rolul decorativ cel mai important. Indiferent de materialul din care sunt confecţionate –
lână sau bumbac, cânepă, in sau borangic – prin modul în care se aşează pe mobile, pe perete,
prin compoziţia ornamentală şi prin cromatică, ţesăturile definesc stilul decorativ al interiorului din
judeţul Olt.
Scoarţele, ţesute în casă, din lână, sunt aşezate pe peretele din dreptul patului, pe pat.
Repertoriul motivelor decorative este unitar. Se remarcă ornamentele geometrice, vegetale, dar şi
cele zoomorfe sau antropomorfe.
Ţesăturile de lână au fost considerate piese de valoare atât în casa boierească cât şi în
casa ţărănească, erau trecute cu grijă în foile de zestre ale vremii şi moştenite din generaţie în
generaţie în cadrul aceleiaşi familii. Textilele au fost expuse pe perete ca mijloc de împodobire a
locuinţei, dar acest fapt poate fi pus în legătură şi cu necesitatea menţinerii căldurii în interior, lucru
verosimil dacă remarcăm că principalele ţesături din lână acoperă pereţii în dreptul locului
amenajat pentru dormit.
Olăritul - un meşteşug bine cunoscut în judeţul Olt, apărut încă din neolitic şi care avea să
deţină în zonă o înflorire fără seamăn. Astăzi mai sunt în Olt trei centre de olari: Oboga, Romana,
Corbeni care mai lucrează ceramică smălţuită şi nesmălţuită în diverse forme dar care şi-au pierdut
utilitatea fiind folosite pentru decor.
În Oboga se face atât ceramică smălţuită, cât şi nesmălţuită. Se lucrează taiere (farfurii
întinse), străchini, căni de apă, de vin, putine, tămâielniţe, castroane, sacsii, borcane pentru
păstrarea alimentelor, ploşti, servicii de ţuică şi cafea, jucării, figurine, ulcioare de nuntă cu
reprezentări zoomorfe şi avimorfe, şi chiar vase antropomorfe, asemănătoare cu cele preistorice.
În munca lor, meşterii olari din Oboga folosesc exclusiv uneltele de tradiţie veche: cornul de
vită, cu ajutorul căruia se decorează vasele, plotogul (o bucăţică din piele, cu care este netezită
marginea vaselor), fichiaşul din lemn (folosit la finisarea vaselor în partea exterioară), titirezul (o
unealtă din lemn, cu ajutorul căreia este încreţită marginea taierelor), pana de gâscă şi paiul
(utilizate pentru a realiza un decor foarte fin), ţâţarul (unealta cu care se face ţâţa la ulcioare).
Olăritul este o ocupaţie străveche ce se practica încă din vremuri străvechi, mărturie stând
frumoasele vase de ceramică din epoca neolitica, epoca în care pe teritoriul României s-a dezvoltat
o civilizaţie remarcabilă.
Meşteşugul olăritului folosea in primul rând in alimentaţie, dar ceramica este folosită şi în
scop decorativ, în construcţii sau pentru anumite ritualuri. Locuinţa ţărănească cuprinde o varietate
de vase de lut - oale, ulcioare, căni, străchini, chiupuri, blide, oale pentru ţinut laptele, oale enorme
in care se pregătea mâncarea pentru sărbătorile religioase, vase pentru flori, jucării, statuete etc.
Vasele smălţuite, bogat ornamentate şi frumos colorate se folosesc şi în scopuri practice,
dar si la decorarea interiorului.
Deosebite sunt obiectele lucrate cu ocazii speciale, cum ar fi marile ulcioarele de nunta
întâlnite in Oltenia. Acestea folosesc culori vii pe fondul negru al vasului.
Pentru arderea ceramicii, în Oboga se utilizează un tip de cuptor cu vatră organizată ca o
masă, având două guri de foc şi marginile dinspre guri ale vetrei tăiate oblic.
Olăritul este o muncă obositoare, necesitând forţa, îndemânare si cunoştinţe deosebite.
Orice greşeală poate avea drept consecinţa distrugerea vasului si tot ce s-a lucrat pana atunci
trebuie luat de la capăt.
Bărbaţii scot lutul din locuri speciale, îl aduc în gospodărie şi îl frământă cu mâinile,
picioarele, sau cu un ciocan mare de lemn, amestecându-l cu apa. Pasta astfel obţinută se curăţă
de impurităţi, tăindu-se in felii subţiri si se lucrează apoi la roata.
Roata e formata din doua discuri, unul mai mic sus si unul mai mare in partea de jos,
acestea fiind unite printr-un ax vertical. Pe discul de sus se pune bulgarele de pământ, iar discul de
jos este mişcat de olar, imprimându-i cu piciorul o mişcare circulară destul de rapidă. Astfel, roata
se învârteşte, obţinându-se forme circulare cu contur regulat.
44
Formarea vasului necesita o tehnica deosebita si o viteza de lucru mare, pentru ca pasta nu
trebuie sa se usuce (uneori vasul se realizează chiar in 40-50 de secunde).
După modelare, vasele se lasă la uscat câteva zile, la umbră şi apoi se ard in cuptoare
speciale, după ce au fost in prealabil ornamentate si eventual smălţuite (la blide se smălţuieşte
numai partea interioară şi marginile).
Cea mai răspândită tehnica de decoraţie foloseşte un corn de vita având în vârf o pana de
gâscă. Prin corn se scurge culoarea prin pana de gâscă. Avem astfel o veritabilă peniţă. Decorurile
fine se pot obţine folosind un beţişor fire de par de porc mistreţ.
Un alt tip de decoraţie se obţine prin zgârierea cu un vârf metalic a vasului după înmuierea
sa in substanţa coloranta, apărând astfel culoarea pastei. O alta tehnica, întâlnită in special în
sudul României, constă în aplicarea în relief a unor şnururi, brâie sau rozete de pastă.
Toate culorile folosite sunt naturale.
Roşul se obţine dintr-un pământ bogat în oxid de fier (numit ruşeală). Acesta se usucă, se
toaca mărunt, se râşneşte si se înmoaie in apa. Se obţine astfel un lichid vâscos care se strecoară
prin pânză sau sită si rezulta o substanţă lucioasă.
Negrul se obţine si el dintr-un pământ special, găsit in eroziunile de pământ după ploi.
Verdele se obţine din zgura produsa prin arderea in cuptor a sârmei de cupru. Zgura se
cojeşte, se pisează, se macină şi se amestecă cu humă. Albul se obţine din var amestecat cu
piatră albă de munte, arsă şi pisată.
Galbenul este obţinut din huma de Medgidia (motiv pentru care se găseşte mai rar),
amestecata cu ruşeala.
Culorile care alcătuiesc modelele vaselor de ceramica păstrează tradiţii străvechi. Ceramica
roşie din sud-vestul tarii este de provenienţă romana, iar galbenul, verdele si albul din diferite
centre indică tradiţii bizantine.
Mulţimea vaselor produse îşi poate găsi o explicaţie în obiceiul ca la nuntă sau la
înmormântare acestea sa fie sparte. Multe vase se spărgeau si înaintea începerii postului, pentru
ca bucatele mâncate sa nu fie puse din greşeală într-un vas vechi şi să se “spurce” cu mâncare “de
dulce”.
Oalele se adunau în fundul curţii şi se spărgeau cu ciomagul, fiind apoi înlocuite cu altele
noi. Până si “prepeleacul” (par cu câteva ramuri in vârful cărora erau agăţate oalele cu gura in jos,
ca să se scurgă după ce au fost spălate) era distrus, pentru a nu spurca noile vase.
Alte meşteşuguri populare conservate în judeţul Olt sunt: cojocăritul – Vădastra, torsul,
cusutul – Priseaca, Curtişoara, Icoana, Cezieni, cioplitul în lemn şi os – Câmpia Boianului, pictura
populară pe lemn şi sticlă – Corbu, măşti şi căluş – Osica, feroneria – Brâncoveni.
Căluşul cu origini pierzându-se în epoca pre-romană, este considerat de specialişti cel mai
vechi şi mai spectaculos dans popular românesc. S-a perpetuat prin vremi, supravieţuind până
astăzi mai ales în sudul ţării.
Căluşul, una din tradiţiile precreştine specifice judeţului Olt, este practicat încă in aproape o
treime din localităţile judeţului, unde în fiecare an, de Rusalii, cete de căluşari colindau satele.
Tradiţie încă vie in aproximativ 38 de comune din judeţ, jocul căluşului este practicat de cete
formate din aproximativ 7-9-11 caluşari şi câte un mut care colinda uliţele satului şi joacă in curţile
localnicilor ce îi răsplătesc cu mâncare si vin.
Costumele căluşarilor sunt albe, împodobite cu betele colorate, batiste cusute in casa,
pălăriile au mărgele si panglici colorate. Cea mai importanta recuzita a caluşarilor este steagul, o
prăjină lunga de 4-5 m, in vârful căreia se leagă plante (usturoi, pelin) si un prosop cusut, in care
se pune sare. Steagul se poarta de căluşari tot timpul jocului.
Nelipsit din mijlocul jocului este omul mascat, numit mut. El are un rol foarte important in
mijlocul căluşarilor. Explicaţia apariţiei mutului in jocul căluşeresc este, conform muzeografului
Rada Ilie, aceea ca, având in vedere ca obiceiul se practica vara, in perioada marilor călduri, si ca
mişcările jocului sunt foarte repezi, atunci când dădeau semne de oboseala căluşarii, intervenea
mutul, cu diferite mişcări hazlii, dând un timp de repaus jucătorilor.
Căluşul este practicat numai de Rusalii, timp de trei zile, cat ţinea in vechime sărbătoarea.
45
In această perioadă sunt interzise muncile la câmp sau activităţile in gospodărie, oamenii
merg la biserica, asculta slujbele religioase si in vechime purtau cu ei in permanenta pelin si
usturoi.
Perioada Rusaliilor este considerată una de intensă comunicare între lumea viilor si a
morţilor.
Obiceiurile de Rusalii privesc atât viata omului, cat si pe cea a animalelor, dar si viata
câmpurilor si a semănăturilor, având, şi un caracter agrar, a precizat muzeograful Elena Deleanu.
De aceea, căluşarii erau duşi în casă, in oborul oilor si grajdul vitelor, in lanurile de grâu, pentru a
alunga ielele, despre care se credea ca îşi făceau apariţia de Rusalii.
In ziua de Rusalii, femeile merg la mormintele rudelor trecute în nefiinţa, iar in drum spre
cimitire lasă din loc în loc frunze de nuc si usturoi, pentru ca spiritele morţilor sa se călăuzească
astfel înapoi spre locurile de veci, după ce s-au întors acasă la Joii Mari, înainte de Paşti.
Căluşul românesc a fost inclus de UNESCO, la sfârşitul anului trecut, pe lista capodoperelor
imateriale ale omenirii. Recunoaşterea vine într-un moment în care, acolo unde nu a dispărut deja,
căluşul este transformat într-un produs comercial, de scenă, tot mai puţin autentic şi viu. Înscrierea
pe lista UNESCO a patrimoniului mondial imaterial constituie, o şansă pentru supravieţuirea sa.
Judeţul Olt este parte principală a proiectului tocmai datorită existenţei şi contribuţiei
esenţiale la promovarea jocului popular românesc a Ansamblului «Căluşul», singurul cu acest
nume din România, cunoscut pe plan mondial şi care a devenit astfel marca proiectului UNESCO.
Meşteşugurile artistice reprezintă azi unul dintre ultimii „martori„ – cum se spune în
arheologie- ai unei vaste etape din istoria societăţii şi a civilizaţiei umane. În lunga istorie a
meşteşugurilor, omul a născocit tot felul de unelte şi procedee tehnice pentru a-şi uşuura munca şi
a făuri bunuri de cultură materială şi spirituală, satisfăcându-şi astfel atât nevoile de trai cât şi
aspiraţia spre frumuseţe.
Condiţiile geografice şi climatice au favorizat de timpuriu dezvoltarea pe teritoriul judeţului
Olt a unor meşteşuguri artistice tradiţionale.
Ca urmarea creşterii animalelor, a cultivării plantelor textile, a dezvoltării sericiculturii,
meşteşugurile casnice practicate de femei au luat amploare. Meşteşugul torsului, ţesutului şi
cusutului s-a născut şi s-a dezvoltat în condiţiile perpetuării unei tradiţii ancestrale, în cursul multor
secole, contribuind la realizarea unităţii fundamentale a artei populare româneşti, dar şi la
realizarea unei diversităţi zonale pline de un farmec aparte.
Ţesutul este un meşteşug multimilenar, atestat pe teritoriul judeţului Olt de descoperirile
arheologice neolitice de la Slatina şi Optaşi-Măgura, care au scos la lumină greutăţi pentru
războiul de ţesut, dar şi de fragmentele de ţesături descoperite la Sucidava, din epoca bronzului.
În prezent se mai practică doar în comuna Oboga, ţesătoarele de aici lucrând vestitele covoare
olteneşti.
Scoarţa şi covorul oltenesc constituie genul princeps al artei tradiţionale prin rafinamentul,
amploarea şi calitatea sintezei decorative.
Ca şi în alte zone etnografice ale ţării, ceramica a îndeplinit un rol important. Vasele care se
mai lucrează în prezent doar la Oboga şi Româna sunt foarte variate ca formă şi decor. Ceramica
de pe Valea Olteţului este mult apreciată în ţară şi peste hotare, o creaţie aparte constituind-o
ulcioarele de nuntă cu protoame avimorfe sau zoomorfe, cele antropomorfe şi ploştile pline sau
inel.
Un alt meşteşug practicat în judeţul Olt este prelucrarea lemnului. Dezvoltarea lui pe
teritoriul judeţului Olt a fost posibilă datorită pădurilor de stejar, gorun, salcâm, oferind locuitorilor
material trainic pentru a dura construcţii frumoase, instalaţii tehnice, unelte de muncă, iar luncile
râurilor au favorizat material mai uşor, necesar pentru confecţionarea mobilierului tradiţional, lăzi
de zestre, dulapuri, scaune, ustensile casnice.
Pe lângă crestăturile şi sculpturile aplicate în decorul arhitectonic, arta populară din Olt are
un vast domeniu alcătuit din crestături aplicate unei mari serii de unelte şi vase.
Crucerii din satul Pietriş sunt meşteri care prin arta lor au realizat însemne funerare de o
mare frumuseţe. Multe din admirabilele cruci de lemn sculptate sau pictate au dispărut, dar cele
care s-au perpetuat reprezintă arhetipuri care pot fi admirate azi în cimitirul de la Româna - Balş.
46
Sculptura semnelor de mormânt, crucile şi troiţele ridicate în amintirea unui eveniment sau
persoane, cele care marchează siliştea satului, cele aşezate la fântână sau la izvor, indică
existenţa unui meşteşug care s-a perfecţionat de-a lungul secolelor. Crucerii de la Pietriş s-au
specializat în confecţionarea crucilor lemn în formă de troiţe şi a icoanelor de vatră, „scrise” de
bărbaţi şi pictate de femei. Ornamentul acestora este realizat prin excizie.
Cojocăritul este o îndeletnicire veche a bărbaţilor în lumea satului românesc, fiind o vreme
când cojoacele au avut un rol important în ansamblul vestimentaţiei, mai întâi ca mijloc de protecţie
frigului şi ulterior ca piesă de ceremonial cu valenţe estetice.
Meşteşugul prelucrării pieilor s-a dezvoltat în satele judeţului în relaţie cu necesităţile de
viaţă ale unui popor de agricultori şi crescători de animale. Un centru specializat în confecţionarea
pieptarelor şi cojoacelor în judeţul Olt este Vădastra.
Împletiturile. Alături de fibra densă şi regulată a lemnului de stejar sau de brad şi cea
contorsionată a lemnului rar de păr sălbatic, meşterii populari au folosit resursele vegetale şi sub
forma crenguţelor, paielor, a pănuşilor de porumb, a trestiei şi papurii, făurind obiecte uşoare şi
delicate, rezistente şi neaşteptate ca textură. Din nuiele, materie primă ieftină şi la îndemână, se
fac coşuri de diferite mărimi şi forme. Din papură sunt ţesute, în războaie verticale speciale, foile de
împletitură simple, destinate acoperirii duşumelelor – rogojinile. Tot din papură se împletesc coşuri
cu diferite destinaţii şi forme. În prezent, împletituri din papură mai realizează doar câţiva meşteri
din Călui.
Încondeiatul ouălor este practicat în centrul de olari de la Oboga. Este singurul loc din
toată Oltenia unde se mai practică această activitate în mod tradiţional. Aceste ouă sunt frumoase
tocmai prin simplitatea şi naivitatea cu care sunt lucrate, din aceste însuşiri îşi „trag” ele renumele
şi valoarea şi din faptul că ele reprezintă mereu ceva.
Încondeietorul de ouă de la Oboga este Tudor Diaconeasa.
Viaţa culturală a judeţului Olt s-a dezvoltat în ultimii ani antrenând şi valorificând talentul
fiilor Oltului în multe domenii: artă plastică, muzică, teatru, pictură, literatură, poezie.
Muzeul Judeţean Olt, fondat în 1952 prezintă un patrimoniu bogat în colecţii, cele peste
25.000 piese fiind specifice pentru cultura şi civilizaţia Oltului, multe din acestea unicate,
aparţinând patrimoniului naţional cultural.
Muzeul Judeţean Olt funcţionează în clădirea fostului Palat Administrativ (monument istoric),
construit în 1887. Muzeul dispune de colecţii de picturi, desene şi ilustraţii aparţinând unor artişti
români reprezentativi, cum ar fi: Octav Băncilă, Alexandru Ciucurescu, Dumitru Ghiaţă, Henri
Catargi, Ion Popescu-Negreni, Spiru Vergulescu, Nicolae Truţă.
Secţia de etnografie a muzeului deţine colecţii structurate pe domenii: obiceiuri, ceramică,
textile, ţesături, metale, lemn, port popular.
Sunt de remarcat cojoacele de Vădastra, renumitele scoarţe olteneşti, colecţia de ceramică
(de Oboga, Corbeni şi Româna) şi colecţia de ouă încondeiate din Oboga. Bibliteca Judeţeană
«Ion Minulescu» dispune de un fond de peste 22.000 unităţi de bibliotecă (volume, cărţi, cotidiene,
săptămânale, discuri, CD-ROM-uri, filme artistice şi documentare, manuale pentru învăţarea
limbilor străine).
În timpul iernii atât bărbaţii cât şi femeile purtau cojoace împodobite îndeosebi cu motive
spiralice lucrate de cojocarii din Caracal, Vădastra, Vişina etc. Şi din categoria acestor piese
muzeul se mândreşte cu o colecţie destul de bogată (70 de cojoace).
Piesele de ceramică au fost aduse din centrele de olari de pe Valea Olteţului: Corbeni,
Româna, Oboga, precum şi din localităţile unde a circulat ceramica unor centre din Vâlcea şi
Argeş. Colecţia de ceramică este foarte bine reprezentată în muzeu cifrând un număr de 2800
obiecte.
Dintre importantele colecţii ce au îmbogăţit patrimoniul etnografic al muzeului menţionăm şi
colecţia de scoarţe (covoare, velinţe, macate) la care varietatea ornamentală şi a gamei cromatice
duce la realizări artistice majore (colecţia deţine 260 de piese).
La începutul anului 2003 patrimoniul etnografic al Muzeului Judeţean Olt cifrează un număr
de 8932 obiecte ce alcătuiesc 56 colecţii care sunt popularizate prin expoziţiile de bază organizate
47
în Slatina, Balş şi Chilia-Făgeţelu, prin numeroasele expoziţii temporare şi prin publicaţiile de
specialitate.
Centrul Cultural «OLTUL» îşi propune conservarea tradiţiilor folclorice şi a artei populare în
judeţul Olt, deţinând ansamblul profesionist «Plaiurile Oltului», ansamblu recunoscut în mediul
artistic, laureat a numeroase premii naţionale şi cu participări numeroase la festivaluri folclorice
internaţionale. Festivalurile naţionale ale datinilor şi obiceiurilor, sărbătorile populare, obiceiurile,
evenimentele locale care se desfăşoară in judeţul Olt sunt:
- Festivalul Naţional «Căluşul Romănesc» - Slatina, Caracal, Vîlcele, Dobrun
- Festivalul Naţional «Sărbătoarea Pâinii» - Scorniceşti
- Festivalul Naţional «Pomul Vieţii», festival concurs adresat ceramiştilor populari,
- Festivalul Concurs de Doine şi Balade «De la Drăgăneşti la Vale»,
- Festivalul Concurs de Umor «Oltenii şi…Restul Lumii»,
- Festivalul Naţional de Muzică Folk şi Poezie «Ion Minulescu»,
- Festivalul Concurs de Muzică Uşoară şi Populară «Corabia de Aur»
Sărbători Populare din judeţul Olt:
- Mai – „Sărbătoarea Bujorului”, în a doua jumătate a lunii, în Radomiresti, judeţul Olt. Sărbători
ale bujorului exista în mai multe localităţi din sudul tarii, unde aceasta planta în forma sălbatică
ocupă arii mai importante
- Iunie – „Sărbătoarea teiului”, comuna Babiciu, judeţul Olt, sat pe malul drept al Oltului la 20
kilometri sud de Draganeşti -Olt
- Iunie - Festivalul naţional ‘Căluşul Românesc’ se desfăşoară la Slatina, Caracal, Vâlcele si
Oporelu, precum si în alte vetre caluşereşti din judeţul Olt. Păstrează obiceiul calusului,
dezvoltând si la copii dragostea pentru acest obicei.
- Iulie – „Sărbătoarea iilor” la Cezieni, în judeţul Olt. Cele mai frumoase ii lucrate manual sunt
premiate la un concurs unde se aduna toţi locuitorii comunelor învecinate.
- Iulie - ‘Sărbătoarea pâinii‘ are loc la Scorniceşti. Este legată de treierat si aduce pe scenă
formaţii populare din întreaga tara.
- August – „Festivalul Cântecului Popular” la Balş.
- Septembrie – „Festivalul de muzica populara ‘Corabia de Aur‘, ce se ţine la Corabia, oraş la
malul Dunării
- Septembrie - ‘De la Draganesti la vale‘, cel mai mare festival de doine si balade, are loc în
localitatea Draganesti, la 35 km de Slatina.
Diversitatea naturală
Biodiversitatea înseamnă diversitatea formelor de viaţă sub toate aspectele – diversitatea

speciilor, varietatea genetică în cadrul aceleiaşi specii şi a ecosistemelor.
Bogăţia fondului natural şi a habitatelor reprezintă un element de mare valoare pentru calitatea
vieţii noastre.
Şi mai important este ca aceste zone joacă un rol critic în reglarea sistemelor naturale
(circuitul apei, a climei) şi unele resurse naturale de care societatea noastră depinde. Valoarea
economică a acestor „servicii de ecosistem” este covârşitor mai mare comparativ cu costul necesar
protejării si conservării lor.
Centrat pe valea inferioarã a Oltului şi teraselor sale, relieful judeţului Olt este format din
câmpii şi dealuri nu prea înalte. Înclinaţia generalã a ţinutului de la nord la sud îi conferã acestuia o
expoziţie sudicã însoritã. Altitudinea reliefului coboarã în pantã linã de la Vitomireşti, cãtre Dunãre
pânã la Corabia.
De la limita de nord a judeţului pân ã în apropiere de Slatina se întâlneşte zona de dealuri,
reprezentînd din punct de vedere geomorfologic, un compartiment al Piemontului Getic, cunoscut
în aceastã zonã sub numele de Platforma Cotmeana.
48
La sud de Slatina pânã la Dunãre începe sã se desfãşoare o parte a Câmpiei Române, cu
urmãtoarele subunitãţi de câmpie: Câmpia Caracalului, Câmpia Boianului şi Câmpia Burnasului.
Vegetaţia judeţului Olt se încadrează în două mari unităţi vegetale: zona forestieră
situată în nord şi zona de stepă şi de păşuni în sud, limita lor putându-se urmări în general pe
meridianul oraşului Caracal.
Prima fâşie este reprezentată de subzona pădurilor de stejar şi mixte de tip sud-
european (cerete şi gârniţete), iar a doua de pajişti de silvostepă cu graminee şi diverse ierburi
care alternează cu păduri de stejari.
Subzona pădurilor de stejar şi mixte de tip sud-european (cerete şi gârniţete) iese în
evidenţă prin diferite pâlcuri de păduri, cu cea mai mare răspândire în Piemontul Cotmenei.
Subzona silvostepei reprezintă trecerea de la subzona pădurilor la zona de stepă în
continuarea sudică a formaţiunii anterioare.
Densitate populaţională
Populaţia şi densitatea populaţiei în judeţul Olt la recensăminte este prezentată conform
tabelului de mai jos :
data / anul Numar locuitori Locuitori / kmp
29 decembrie 1930 380663 69,2

25 ianuarie 1948 442442 80,5
21 februarie 1956 458982 83,5
Judeţul 15 martie 1966 476513 86,7
Olt 05 ianuarie 1977 518804 94,4
07 ianuarie 1992 523291 95,2
18 martie 2002 489274 89,0
Relansare economică / criza economică
Conform Hotărârii de Guvern nr. 39 / 2009 pentru acordarea încrederii Guvernului, în

capitolul 2 sunt prezentate măsurile pentru reluarea creşterii economice la nivel naţional, respectiv:
Guvernul îşi afirmă intenţia de menţinere a cotelor de impozitare a venitului şi profitului,
precum şi a taxei pe valoarea adăugată (TVA) la valorile existente - 16%, respectiv 19% - pe
parcursul perioadei de guvernare.
Totodată, Guvernul va promova o politică fiscală transparentă şi predictibilă, având ca scop
final îmbunătăţirea condiţiilor de funcţionare a mediului de afaceri. În acelaşi timp, Guvernul, prin
asumarea unei coordonări eficiente cu politica monetară, îşi afirmă angajamentul de adoptare de
facto a monedei euro la 1 ianuarie 2015.
Măsurile noului guvern vor fi subsumate obiectivelor de respectare a angajamentelor
asumate faţă de instituţiile financiare internaţionale şi de susţinere a reluării creşterii economice.
Materializarea riscurilor ce decurg din nerespectarea obligaţiilor asumate ar conduce la:
- creşterea costurilor finanţărilor alternative, în condiţiile în care jumătate din tranşele 3 şi 4 ar
trebui să contribuie la finanţarea deficitului propus pentru anul 2010;
- modificarea în sens negativ a ratingului de ţară al României;
- amânarea procesului de reluare a creşterii economice;
- presiuni suplimentare de depreciere a monedei naţionale, cu efecte potenţial negative asupra
ratei inflaţiei şi sectorului financiar, având în vedere ponderea ridicată a creditelor în valută în total
credite acordate sectorului privat;
- încetinirea, prin eventuala creştere a ratelor dobânzilor, a procesului de creditare a sectorului
privat.
Pentru a respecta angajamentele asumate şi pentru a evita materializarea riscurilor care ar
contribui la adâncirea procesului de contracţie economică şi la amânarea procesului de redresare
49
economică, este nevoie ca în primele luni din anul 2010 autorităţile române să ia o serie de decizii
nepopulare, care necesită o voinţă politică deosebită:
- aprobarea de către Parlament a bugetului pentru anul 2010 până la data de 16 ianuarie 2010,
având ca parametru de bază respectarea unui deficit bugetar consolidat de 5,9% din PIB;
- adoptarea de urgenţă a Legii responsabilităţii fiscale care să impună bugetarea multianuală şi
încadrarea în anvelopa bugetară aprobată pentru ordonatorii de toate nivelurile;
- aprobarea de către Parlament a noii legi a pensiilor, care să elimine privilegiile în materie de
pensii şi să asigure sustenabilitatea financiară a sistemului de pensii.
Toate aceste măsuri menţionate reprezintă angajamente ale României asumate în cadrul
acordului cu instituţiile financiare internaţionale.
Pe lângă măsurile necesar a fi urgent implementate, Guvernul consideră prioritară îndeplinirea
următoarelor obiective pentru susţinerea reluării creşterii economice, precum şi pentru reforma
sustenabilă a sectorului public şi eficientizarea acestuia, cu scopul final de a contribui la
îmbunătăţirea standardului de viaţă a cetăţeanului:
- controlul eficient al cheltuielilor curente de administrare, pentru a nu periclita îndeplinirea
obiectivelor fiscale în 2010 şi a nu conduce la reduceri substanţiale şi nedorite ale cheltuielilor de
investiţii, cu efecte negative asupra redresării economice;
- continuarea procesului de consolidare fiscală şi a agendei de reforme structurale începând cu
anul 2010, pentru a nu deteriora perspectivele de adoptare de facto a euro la 1 ianuarie 2015;
- creşterea semnificativă a gradului de absorbţie a fondurilor de la Uniunea Europeană;
- aplicarea în limitele constrângerilor bugetare a măsurilor temporare de sprijinire a sectorului
real al economiei, acceptate de către Comisia Europeană;
- reducerea fraudei fiscale şi a arieratelor din economie;
- continuarea protejării acelor categorii de populaţie afectate grav de criza economică;
- orientarea către proiecte de investiţii publice care vor atrage o parte a forţei de muncă eliberate
ca urmare a efectelor adverse ale crizei economice;
- eliminarea cheltuielilor în exces la nivelul întreprinderilor de stat;
- adoptarea Legii responsabilităţii fiscale până în martie 2010;
- continuarea reformării şi simplificării sistemului de salarizare în sectorul public;
- adoptarea de măsuri pentru eficientizarea comportamentului autorităţilor publice locale astfel
încât să fie minimizate riscurile de natură fiscală provenite din activitatea acestora.
- accelerarea procesului de descentralizare a administraţiei publice, prin adoptarea de măsuri
concrete până la sfârşitul anului 2010, inclusiv alocarea resurselor financiare.
Situaţia programelor finanţate de la bugetul de stat în anul 2009 şi a beneficiarilor acestora la
nivelul judeţului Olt, cât şi a programelor de finanţare pe anul 2010, este următoarea:
1. Programele finanţate de la bugetul de stat pentru anul 2009 au fost:

- Programul naţional multianual 2002 – 2012 pentru susţinerea meşteşugurilor şi
artizanatului aprobat prin Decizia Preşedintelui Agenţiei pentru Implementarea Proiectelor şi
Programelor pentru Întreprinderi Mici şi Mijlocii nr.62 /09.04.2009;
- Programul pentru sprijinirea dezvoltării întreprinderilor mici şi mijlocii prin fonduri în
limita sumelor plătite pentru profitul brut reinvestit a fost aprobat prin Decizia Preşedintelui
Agenţiei pentru Implementarea Proiectelor şi Programelor pentru Întreprinderi Mici şi Mijlocii nr.
61/09.04.2009;
- Programul de dezvoltare şi modernizare a activităţilor de comercializare a produselor şi
serviciilor de piaţă a fost aprobat prin Decizia Preşedintelui Agenţiei pentru Implementarea
Proiectelor şi Programelor pentru Întreprinderi Mici şi Mijlocii nr. 63/09.04.2009;
- Programul naţional multianual pe perioada 2006 – 2012 pentru susţinerea accesului
întreprinderilor mici şi mijlocii la servicii de instruire şi consultanţă - aprobat prin Decizia
Preşedintelui Agenţiei pentru Implementarea Proiectelor şi Programelor pentru Întreprinderi
Mici şi Mijlocii nr. 60/09.04.2009;
- Programul pentru dezvoltarea abilităţilor antreprenoriale în rândul tinerilor şi facilitarea
accesului acestora la finanţare – START, aprobat prin Decizia Preşedintelui Agenţiei pentru
50
Implementarea Proiectelor şi Programelor pentru Întreprinderi Mici şi Mijlocii nr.
145/12.06.2009;
- Programul naţional multianual pe perioada 2005-2012 pentru dezvoltarea culturii
antreprenoriale în rândul femeilor manager din sectorul întreprinderilor mici şi mijlocii,
aprobat prin Decizia Preşedintelui Agenţiei pentru Implementarea Proiectelor şi Programelor
pentru Întreprinderi Mici şi Mijlocii nr. 58/09.04.2009.
Beneficiarii pe anul 2010 din judeţul Olt ai acestor programe naţionale au fost:
Denumire program Denumire beneficiar Valoare alocaţie

financiară
nerambursabilă
1. Programul naţional multianual - -
2002 – 2012 pentru susţinerea
meşteşugurilor şi artizanatului
2. Programul pentru sprijinirea SC VIVAT INSTAL SRL 6.640
dezvoltării întreprinderilor mici şi
SC RAMURI IMPEX SRL 8.672
mijlocii prin fonduri în limita
sumelor plătite pentru profitul brut SC CONFORT GRUP SRL 3.460
reinvestit SC ARTEMIS INDUSTRIE SRL 3.464
3. Programul de dezvoltare şi SC MARCO SRL 14.706
modernizare a activităţilor de SC PROCLEAN SRL 5.530
comercializare a produselor şi SC EURO CONSULTING SRL 21.095,96
serviciilor de piaţă
SC RAPSODIA SRL 10.318,91
4. Programul naţional multianual pe SC MARSILVA SRL 15.000
perioada 2006 – 2012 pentru SC ALINMAR CONSTRUCT SRL 14.000
susţinerea accesului întreprinderilor
mici şi mijlocii la servicii de instruire SC ALCAFARM SRL 15.000
şi consultanţă
5. Programul pentru dezvoltarea - -
abilităţilor antreprenoriale în rândul
tinerilor şi facilitarea accesului
acestora la finanţare – START
6. Programul naţional multianual pe Uciu Felicia -
perioada 2005-2012 pentru
dezvoltarea culturii antreprenoriale
în rândul femeilor manager din
sectorul întreprinderilor mici şi
mijlocii
2. Programele finanţate de la bugetul de stat pentru anul 2010, nu au fost încă lansate până
la aceasta dată. Acestea vor fi:
- Programul de dezvoltare şi modernizare a activităţilor de comercializare a produselor şi

serviciilor de piaţă, cu un buget alocat pe 2010 în valoare de 5.000.000 lei;
- Programul pentru dezvoltarea abilităţilor antreprenoriale în rândul tinerilor şi facilitarea
accesului acestora la finanţare – START, cu un buget alocat pe 2010 în valoare de 6.000.000
lei;
- Programul naţional multianual 2002 – 2012 pentru susţinerea meşteşugurilor şi artizanatului,
cu un buget alocat pe 2010 în valoare de 1.000.000 lei;
51
- Programul naţional multianual pe perioada 2005-2012 pentru dezvoltarea culturii
antreprenoriale în rândul femeilor manager din sectorul întreprinderilor mici şi mijlocii, cu un
buget alocat pe 2010 în valoare de 600.000 lei;
- Programul naţional multianual pe perioada 2002-2012 de înfiinţare şi dezvoltare de incubatoare
tehnologice şi de afaceri, cu un buget alocat pe 2010 în valoare de 2.400.000 lei.
Fluxuri comerciale
Relaţiile tradiţionale de colaborare transfrontaliera din stânga si dreapta fluviului Dunărea, în

zona Oltenia, pe de o parte, Vidin , Vratsa şi Montana, pe de altă parte, au motivat Camera de
Comerţ şi Industrie OLTENIA ca în cadrul Programului PHARE CBC (CROSS-BORDER
COOPERATION) ROMANIA - BULGARIA - Fondul Comun al Proiectelor Mici RO0103.05 -
BG0107.04 si RO2002/000-625-04 - BG2002/000-623-04 sa iniţieze organizarea şi funcţionarea
"Centrului Multifuncţional de Cooperare Transfrontalieră şi Dezvoltare Regională de Afaceri
România - Bulgaria".
Acest proiect presupune existenta unei Reţele de Afaceri Regionale România - Bulgaria, cu
centrul la Craiova şi cinci noduri la Vidin, Vratsa, Montana, Drobeta Turnu Severin şi Slatina.
Centrul îşi va desfăşura activitatea ca o reţea de multiplicare a informaţiilor de afaceri,
informaţiilor legislative, a metodelor şi tehnicilor de protecţie a mediului, de asistenţă si consultanţă
pentru agenţii economici, instituţii si organizaţii publice si neguvernamentale din cele două zone.
Obiectivele Centrului:
• Dezvoltarea economica locala prin stimularea parteneriatelor, a schimburilor economice si a

transferului tehnologic între agenţii economici români si bulgari din judeţele Dolj, Mehedinţi,
Olt (România) si Montana, Vidin, Vratsa, (Bulgaria); atragerea de fonduri pentru investiţii.
• Crearea si dezvoltarea de mijloace pentru îmbunătăţirea fluxului de informaţii intre regiunile
de graniţă.
• Intensificarea capacităţii instituţiilor locale de a dezvolta si implementa proiecte si activităţi
comune in viata economica din zona transfrontaliera.
• Protejarea mediului înconjurător prin stimularea agenţilor economici români si bulgari de a
efectua investiţii în domeniul protecţiei mediului si de transfer de tehnologii nepoluante.
• Cunoaşterea gradului de armonizare a legislaţiilor României si Bulgariei cu legislaţia Uniunii
Europene in domeniul comercial, vamal, pe probleme de mediu si de protecţia
consumatorului.
Activităţile desfăşurate de "Centrul Multifuncţional de Cooperare Transfrontaliera si

Dezvoltare Regionala de Afaceri România - Bulgaria"
• Realizarea si actualizarea permanenta a unei baze de date cu oportunităţile de afaceri din

judeţele Dolj, Mehedinţi, Olt, Vidin, Vratsa si Montana.
• Crearea unui punct de documentare care va conţine bănci de date cu privire la legislaţia
comercială, vamală, de mediu si la prevederile legale privind protecţia consumatorului ale
Uniunii Europene, României si Bulgariei.
• Organizarea de seminarii, întâlniri de afaceri si de manifestări expoziţionale in scopul
facilitării contactelor de afaceri intre agenţii economici din cele doua regiuni.
• Studii privind oportunităţile de afaceri locale cu scopul de a identifica potenţialul economic
real al celor doua regiuni si de a stabili o relaţie directă între cererea si oferta
corespunzătoare fiecărei zone.
• Acordarea de servicii de informare, consultanta si asistenta firmelor din România si Bulgaria,
precum si altor organizaţii si instituţii interesate, in scopul promovării cooperării în afaceri
între cele două regiuni transfrontaliere.
• Editarea de produse media.
52
Lucrarea "Oportunităţi de afaceri regionale din România si Bulgaria" a fost realizata de
Camera de Comerţ si Industrie "OLTENIA" in colaborare directa cu instituţiile similare din Montana,
Vidin, Vratsa, Mehedinţi si Olt, ca un obiectiv principal al proiectului "CENTRUL
MULTIFUNCTIONAL DE COOPERARE TRANSFRONTALIERA SI DEZVOLTARE REGIONALA
DE AFACERI ROMANIA-BULGARIA".
In acest cadru a fost creata o reţea regională transfrontalieră cu centrul la Craiova si cinci
noduri la Montana, Vidin, Vratsa, Drobeta Turnu Severin şi Slatina. Activitatea desfăşurată a fost
concentrata pe multiplicarea informaţiilor de afaceri, legislative, a metodelor de transfer tehnologic,
de asistenta si consultanta pentru agenţii economici, instituţiile si organizaţiile publice si
neguvernamentale din România si Bulgaria.
Materialul s-a dorit a fi un ghid practic pentru facilitarea contactelor bilaterale si pentru
cunoaşterea mediilor de afaceri locale. De asemenea, se are in vedere găsirea de noi modalităţi de
colaborare între agenţii economici români şi bulgari, consolidarea relaţiilor de cooperare
transfrontaliera existente si promovarea transferului de informaţii şi tehnologii performante.
Lucrarea este structurata in sase capitole, incluzând o prezentare generala a celor sase
judeţe menţionate, informaţii despre aproximativ 1100 de societăţi, date concretizate in elementele
de identificare ale firmelor, domeniile de activitate si de interes pe piaţa din tara vecina.
Sursa : Camera de Comerţ şi Industrie „Oltenia” judeţul Dolj
LISTA PROIECTELOR CONTRACTATE LA NIVELUL

REGIUNII SUD VEST OLTENIA-31.12.2009 – judeţul OLT
Fonduri
Nr. Denumire investiţie / Valoare totală Buget Contribuţie Cheltuieli
Uniunea
crt. beneficiar (RON) naţional beneficiar neeligibile
Europeană
Reabilitare si modernizare
drum judetean
1 DJ 648, limita judet 6.041.606,20 4.380.688,70 582.403,70 101.287,60 977.226,20
Valcea-Vitomiresti / UAT
Olt
Reabilitare si modernizare
drum judetean
2 DJ 643A, Bals-limita judet 20.208.698,00 14.655.881,00 1.948.470,00 338.864,00 3.265.483,00
Dolj / Consiliul Judeţean
Olt
Modernizarea, dezvoltarea
si echiparea
ambulatoriului din cadrul
3 Spitalului 18.700.859,16 13.287.039,35 2.032.135,43 312.636,22 3.069.048,16
Judetean de Urgenta
Slatina / Consiliul Judeţean
Olt
Modernizare Centrul de
Ingrijire si
4 2.238.644,39 1.529.302,15 233.893,27 35.983,58 439.465,39
Asistenta Slatina / Consiliul
Judeţean Olt
Modernizare Centru de
Recuperare Persoane
5 3.440.287,97 2.348.890 345.425 69.085 676.887,97
cu Handicap Cezieni / UAT
Olt
53

Cadreu Natural Oltenia

Încărcat de

Informații document

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Cadreu Natural Oltenia

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Capitolul 1

CADRUL NATURAL, DATE DEMOGRAFICE

1.1. Date generale

Fig. 1.1.1. Oltenia istorică, Regiunea de Dezvoltare Sud Vest Oltenia.

Principale fluvii/ râuri din judeţul Dolj (lungime, km)

Tabel nr. 1.1.1.

Tabel nr. 1.1.2.

Fenomene meteo deosebite

V 19.2 32.0 5.2 0 6 0 1 8 25.6 10/NE

Fenomene meteo deosebite

V 17.9 29.4 5.5 1 10 0 1 11 41.4 10/E

Fig. 1.1 Judeţul Mehedinţi - Harta fizica

Temperatura medie anualã 13 grade Celsius

1.1.2.1 Principalele cursuri de apă şi lacuri naturale

Fig.1.1.2.1 Lacul Câlcescu

Lacul Motru cu un volum util de 3 mil. mc (înălţime max. a barajului 49 m).

1.1.2.2 Principalele altitudini muntoase

Fig.1.3.1 Masivul Parâng

Limitele şi vecinii judeţului sunt după cum urmează:

Imagine din Munţii Lotrului

Imagine de pe Valea Latoritei

1.1.b Evidenţa extremelor climatice

1.1. Date generale

Stema judeţului Olt

Fig. 1.1.2.1 Fig. 1.1.2.2

1.1.3.1. Harta unităţilor de relief a judeţului Olt

Staţia Temperatura Data Temperatura Data

1.1.5. Date meteorologice

Luna Temperatura Temperatura Temperatura minimă a

Ianuarie 0,2 12,4 -11,9

Tabel nr. 1.1.5.2. Temperaturi aer – 2009 – staţia meteorologică Caracal

Staţia meteorologică Caracal – judeţul Olt

1.2. Resursele naturale

1.2.1. Resurse naturale neregenerabile

La nivelul judeţului Mehedinţi, resursele neregenerabile sunt constituite de

Petrol şi gaze naturale:

1.2.2. Resurse naturale regenerabile

Elemente privind dezvoltarea economică actuală a judeţului

Principalele ramuri economice existente în judeţul Gorj sunt:

În judeţul Vâlcea, resursele naturale regenerabile sunt localizate în partea de nord,

Judeţul Olt. La nivel european şi mondial, utilizarea formelor alternative de energie

1.3. Date demografice şi organizare administrativ teritorială

0-14 15-59 60 şi peste

Populaţia pe grupe de vârstă 2001-2006

În judeţul Dolj procesul de urbanizare se dezvoltă continuu prin extinderea oraşelor

1.3.1. Populaţia stabilă la recensăminte, pe medii

Harta administrativă a judeţului Dolj

În judeţul Gorj organizarea administrativ teritorială se prezintă astfel:

Distribuţia populaţiei la nivelul judeţului Gorj este prezentată în Tabelul 1.3.3.

Total locuitori Numărul municipiilor oraşelor şi Numărul locuitorilor

În judeţul Vâlcea, procesul de urbanizare depinde de particularităţile demografice,

Categorii de mărime ale Număr % populaţia %

Date demografice ale judeţului Olt

Tabel nr. 1.3.1.2.

În paralel cu scăderea numărului populaţiei judeţului, în perioada 2002 - 2008, populaţia

1.3.2. Organizarea administrativ - teritorială a judeţului Olt

Dezvoltarea locală este un proces prin care se urmăreşte identificarea, mobilizarea şi

Diversitatea culturală în judeţul Olt

Sărbători Populare din judeţul Olt:

Biodiversitatea înseamnă diversitatea formelor de viaţă sub toate aspectele – diversitatea

29 decembrie 1930 380663 69,2

Relansare economică / criza economică

Conform Hotărârii de Guvern nr. 39 / 2009 pentru acordarea încrederii Guvernului, în

1. Programele finanţate de la bugetul de stat pentru anul 2009 au fost: