Eleva : Sorescu Amalia

Bazinul hidrografic Ialomita cuprinde parti din județele:

Dambovița, Prahova, Buzau, Braila, Ialomita și Ilfov si se
invecinează cu bazinele hidrografice de ordinul I: Olt, Siret, Arges
și Dunare. Judetele traversate de el sunt :Ialomita , Ilfov si
Dambovita.

Limita bazinului hidrohgrafic Ialomita , in zona superioara

(cumpana apelor) , o constituie crestele masivelor muntoase
Leota , Bucegi , Clabucet si Ciucas din Carpatii Meridionali si
dealurile subcarpatice.

Reteaua hidrografica a raului Ialomita se caracterizeaza prin

regiuni de scurgere variate : permanent –caracteristic paraurilor
de munte si semipermanent sau temporar – pentru raurile din
zona de campie.
Eleva : Sorescu Amalia

Punctul de varsare al acestui rau este Harsova. Lungimea cursului

de apa a acestuia este una de 417 km.

Caracteristici ale biotopului:

-substrat din bolovan si pietris;
-viteza mare de curgere a apei (4-5 m\s)
-apa limpede , bogata in oxigen , cu temperatura de obicei scazuta;
-frecvente cascade , nu se depunde materie organic datorita
curentului puternic al apei;
-apa cu cantitate mica de materie organica
Eleva : Sorescu Amalia

COMPONENTE ALE BIOCENOZEI:

-plante : alge verzi si muschi bine fixate pe pietre
-animale nevertebrate : melci, viermi , insect tricoptere, crustacee
bine fixate de substrat
-animale vertebrate : pesti ( zglavocul – la malul apei , grindelul – pe
sub pietre , pastravul , grindelul , boisteanul – in masa apei) ,
amfibieni (broasca verde , tritonul) , pasari (mierla , codobatura)
Eleva : Sorescu Amalia

ZGLAVOCUL
Tovarasul pastravului este Zglavocul (Cottus gobio) un peste cu o infatisare diferita de a celorlalti.
Zglavocul face parte din familia Cottidae, ordinul PERCIFORMES. Popular i se mai spune moaca, popete,
zlavoc, botas .

Cu capul turtit, ca la broasca, cu ochii mari, holbati, acoperiti de crestetul capului, cu trupul cam cilindric
deodata, repede subtiat spre coada, cu inotatoarele perechi strinse gramada, cele de dinainte ca doua
aripi late, mai ales cind e miniat si se zborseste, indepartindu-si ̵rechile۠de cap, intinzindu-si aripile in
laturi si rasfirindu-si innotatoarele de pe spate, iti face impresia unei dihanii mai mari si mai grozave de
cum este.

Infatisarea e potrivita firii lui de hraparet, gilcevitor. E iute in miscari. Chiar daca sta pe fundul apei, cu
greu il poti distinge. Pielea lui fara solzi e ca de marmora; seamana cu prundisurile de pe fund. E
schimbacios la coloare, dupa locul unde traieste si dupa t ̳ area sufleteasca.

Are nevoie sa nu fie vazut; altfel nu i-ar merge cu vanatul. Larve de insecte, insecte, viermisori si chiar
pestisori mai mici, cu greu scapa din gura lui mare. Nu poate inota la mari adancimi, caci nici n-ar avea
unde; de aceea n-are nici besica inotatoare, in schimb se furiseaza pe fundul apelor cu iuteala sagetii.
Ziua se ascunde pe sub pietre; daca ridici o lespegioara repede, ii poti infige ostia ( Ostia ‫נ‬veche unealta
de pescuit, care se aseamana cu o furca ingusta cu 3 10 ‫ נ‬dinti ascutiti. Este o modalitate de pescuit
nepermisa de lege la noi in tara ) dupa ceafa. Asa se prindea mai lesne si e o placere sa-l pescuiesti,
avind nevoie nu atit de rabdarea ce-ti trebuie la undita, cit de vioiciunea vederii si agerimea bratului.
Prin o miscare gresita, nu numai ca-l pierzi, dar se poate foarte bine, alunecindu-ti piciorul pe lespedea
uda, sa faci o baie, imbracat, in apa rece a piriului de munte. Mai mult se prinde cu sacul, tirit pe fundul
apei; unul stirneste pestele, rascolind, pietrele; pestele fuge in susul apei si intra in sac.

Macar ca este tovarasul pastravului, nu duce casa buna cu el, il pandeste unde isi leapada icrele, le
dezgroapa cu coada, se pune cu capul in jos si face vartej de apa cu aripioarele. Icrele de pastrav, mari,
sint luate de vartej; ridicate in sus sint prinse de zglavoc. Daca nu da de icre, pandeste, puisorii pintecosi,
mincind din ei cum ii vede. Nu e vorba ca si pastravul ii poarta simbetele. Zglavoaca stiindu-se cu musca
pe caciula, ascunde si ea ouale. Pastravul insa o urmareste si pune gura pe ele. Poate sa-si umfle gitul cit
de mult, poate sa-si ia zglavocul aerul sau de atac, pastravului nu-i pasa. El e mai tare, e mai temut.
Eleva : Sorescu Amalia

GRINDELUL
Grindelul (Noemacheilus barbatulus), are si mai multe pete, mai mari, ca umbra frunzelor pe apa.
Grindelul face parte din familia Cobitidae. Popular i se mai spune molan .Cade prada hraparetilor
tovarasi mai puternici; vorba Romanului ̰estele mai mare mananca pe cel mici . Sunt numai buni de
inghitit; caci trupul lor e aproape cilindric, ca o rima ori lipitoare mai groasa. Au fugit si ei din apele
adinci, cu prea multi dusmani; au dat insa peste altii, e drept mai putini, dar care toata ziua si noaptea nu
au alta treaba decat sa pandeasca vecinii.

PASTRAVUL

In asemenea ape Pastravul

(Salmo trutta fario) e stapanul.
Trupul e sageata vie; lung,
indesat, are aripioarele de
dinainte destul de lungi, iar cea
de la coada e scobita putin la
mijloc. Ochii mari sint cercetatori.
Gura, larga, cu dinti ascutiti,
arata ca nu-i poate scapa nimic.Unii mai mascati cu niste pete, ce
insira de-a lungul spatelui de-i poti vedea ziua, prin limpezimea
apei, cum e in lacul de Munte , incadrat de brazi. Cum e apa, asa
e si culoarea solzilor lui marunti, desi, lucii. Apa de munte
oglindeste cerul, dar si cetinile de brad; ea e neagra la coturi ca
un ochi adinc, e argintie cind aluneca peste prundisurile de bicazi
(cremene). Asa e si culoarea pastravului: albastra-verzuie pe
spinare, cu fluturasi aurii pe de laturi, cu praf de argint pe burta.
Nu te poti satura sa-i admiri vioiciunea si usurinta cu care inoata.
Acum se repede ca sageata, cind vede prada, acum sta locului ca
Eleva : Sorescu Amalia

vinturelul inaltat in vazduh, imbaindu-se in razele soarelui. Cind

are de trecut, in susul apei, vreun prag, se indoaie ca un arc. Nu e
fiinta, ci pare o strunjitura de otel azvirlita de un resort.