CURS nr.

2
ROLUL CLIMATOGEN AL RELIEFULUI, VEGETATIEI
SI STRATULUI DE ZAPADA SI GHEATA
 ROLUL CLIMATOGEN AL RELIEFULUI

• relieful joaca rolul cel mai important in geneza diferitelor tipuri

de clima, prin altitudine, forma, expozitie si inclinarea pantelor;

• presiunea atmosferica scade paralel cu cresterea

altitudinii, ca urmare a scaderii coloanei de aer care apasa
pe unitatea de suprafata si a reducerii densitatii atmosferei;

• exista categorii umane care reusesc sa se adapteze la

conditiile rarefierii aerului, care provoaca asa-zisul ,,rau de
munte” - Chacaltaya (Anzii Boliviei) 5130 m, unde presiunea
atmosferica depaseste cu putin 500 mb;
• temperatura aerului scade cu 0,5 - 0,60C la fiecare crestere
cu 100 m a inaltimii (gradient termic vertical mediu);

• insa, gradientii termici verticali sunt diferiti pentru acelasi

loc, in functie de momentul zilei si anotimp, iar pentru acelasi
moment in functie de latitudine si insusirile suprafetei active;

• ziua si vara, cand suprafata terestra se incalzeste puternic,

valorile gradientilor termici depasesc media, ceea ce
inseamna ca temperatura aerului scade mai rapid cu
inaltimea;
• noaptea si iarna, racirea suprafetei terestre face ca
gradientii termici verticali sa scada substantial, adesea
schimbandu-si semnul (inversiunilor de temperatura);

• in multe situatii inversiunile de temperatura determina

inversiuni de vegetatie si adaptari specifice ale activitatii
antropice;

• precipitatiile atmosferice sunt puternic influentate de relief,

mai ales prin altitudine si expozitia fata de circulatia
dominanta a aerului; in general, cantitatea de precipitatii
creste paralel cu cresterea altitudinii, dar aceasta regula nu
este valabila decat in anumite conditii;
• astfel, pe pantele montane expuse vantului, aerul este fortat
sa se deplaseze ascendent (convectie orografica), ceea ce
conduce la racirea lui adiabatica, formarea norilor si caderea
precipitatiilor;

• pe versantii opusi, adapostiti, unde predomina miscarile

descendente, aerul se incalzeste prin comprimare adiabatica,
ceea ce duce la evaporarea produselor de condensare si
scaderea cantitatilor de precipitatii;

• drept consecinta, marile bazine si podisuri marginite de culmi

inalte se pot transforma in regiuni semidesertice sau desertice
(ex: Podisul Marelui Bazin, Podisurile Asiei Centrale);
• la o anumita inaltime, care scade in linii generale paralel cu
cresterea latitudinii, precipitatiile atmosferice cad mai ales
sub forma de zapada;

• in Alpii Elvetiei, precipitatiile solide sunt in proportie de 5-10

% la poale, de 25% la 1000 m, de 60 % la 2000 m si de 100
% la inaltimi mai mari de 3500 m;

• pentru zona temperata s-a constatat ca, durata medie anuala

a stratului de zapada creste cu 3-4 zile la fiecare 100 m
crestere a altitudinii;
• vantul este puternic influentat de relief, atat prin inaltimea,
cat si prin pozitia si formele sale;

• aceasta influenta consta, pe de o parte, in modificarea

substantiala a directiei si vitezei vanturilor, iar pe de alta
parte, in formarea vanturilor locale de tip briza (briza de vale,
briza de munte, vantul de ghetar), care constituie
caracteristici importante ale climatelor montane;

• marile lanturi muntoase desfasurate perpendicular pe directia

curentilor atmosferici principali (Himalaya, Cordilierii, Anzii,
Alpii, Caucazul etc.) constituie adevarate bariere climatice;
 ROLUL CLIMATOGEN AL VEGETATIEI

• vegetatia preia rolul de suprafata activa modificand atat

valorile, cat si regimurile (diurn si anual) diferitelor elemente
meteorologice;

• Radiatia solara este impiedecata sa ajunga la suprafata

solului din padure in proportii variabile, care depind de
componenta floristica, densitatea si varsta arboretului;

• bradul, molidul si fagul se numara printre speciile care

impiedica in mare masura patrunderea radiatiei solare la sol;
• in padurile alcatuite din aceste specii, radiatiile ajunse la
suprafata solului pot totaliza de la 20 % la mai putin de 1% din
radiatia incidenta;

• sub arborii multietajati ai padurilor ecuatoriale din bazinul fluviului

Congo, proportia coboara la 0,1 %, iar sub unele paduri tinere de
ulm din Europa Centrala, chiar la 0,001%;

• Temperatura aerului padurii este, in general, mai mica decat a

aerului din campul deschis, invecinat;

• in zilele senine si calme de vara, la latitudini medii, diferentele

maxime de temperatura intre padure si campul deschis pot
atinge 7-80C ;
• noaptea, diferentele termice intre padure si campul deschis
sunt mici si de semn contrar;

• mediile termice lunare ale aerului din padure sunt mai

coborate vara si ceva mai ridicate iarna, decat ale aerului de
pe campul liber invecinat;

• la randul lor, mediile termice anuale ale aerului padurii sunt

mai coborate decat ale aerului campului din vecinatate, dar
diferentele raman destul de mici in regiunile temperate
(cateva zecimi de grad), crescand sensibil in cele tropicale
(2,50C);
• Umezeala relativa a aerului padurii sufera modificari
importante, ca urmare a scaderii valorilor termice si
intensificarii evapotranspiratiei;

• ea este tot timpul anului mai ridicata decat in exteriorul

padurii, diferentele medii cifrandu-se la circa 10 % in lunile de
vara si la 5 % in lunile de iarna;

• Precipitatiile atmosferice sunt puternic influentate de padure;

determinari facute in Muntii Alpi au aratat ca, in lunile cu
frecventa mare a cetii, suma precipitatiilor din padure a
depasit-o cu 300 % pe cea din campul liber invecinat;
• in regiunea desertica a Africii de sud-vest s-a constatat ca
arbustii xerofili capteaza din ceturi cantitati de apa mai mari
decat din precipitatii;

• interceptia care caracterizeaza o padure oarecare, este data

de diferenta dintre cantitatea de precipitatii cazuta in terenul
descoperit din vecinatate, si cea cazuta sub acoperisul propriu;

• scazand din aceasta cantitatea de apa scursa in lungul

tulpinilor se obtine interceptia neta sau pierderea prin
interceptie; valoarea interceptiei depinde de compozitia
floristica, densitatea si varsta arboretului, cantitatea si
intensitatea precipitatiilor;
• cand intensitatea caderii si cantitatea precipitatiilor cresc,
valoarea interceptiei se micsoreaza;

• in cazul ploilor slabe (sub 2 mm), intreaga cantitate de apa poate

fi retinuta de coroanele arborilor, astfel incat interceptia este de
100 %;

• interceptia este mai mare in randul coniferelor, deoarece micile

picaturi de apa raman izolate pe structura exterioara, in timp ce
pe frunzele foioaselor, ele se contopesc rapid in picaturi mari, care
cad ori se scurg destul de usor;

• valoarea interceptiei este mai mare vara decat iarna, atat

pentru speciile cu frunze cazatoare, cat si pentru cele cu frunze
persistente;
• Stratul de zapada care se formeaza in padure este mai gros
si mai uniform, dar cu o densitate mai redusa decat in
campul deschis;

• in padurile de foioase, stratul de zapada este atat de gros

incat apa rezultata din topirea lui o depaseste de 1 - 2 ori pe
cea rezultata pe campul liber invecinat;

• in schimb, in padurile dese de conifere, o parte din zapada

cazuta este retinuta de coroanele arborilor, de unde este apoi
spulberata de vant; astfel, stratul de zapada are grosimi mai
mici, iar rezerva de apa reprezinta doar 65-70 % din cea a
terenului descoperit;
• topirea zapezii in padure intarzie cu una pana la trei
saptamani, fata de terenul descoperit;

• Vantul este, de asemenea, influentat de padure, mai ales in

ceea ce priveste viteza; aceasta scade in interiorul padurii, cu
atat mai mult cu cat densitatea arborilor creste;

• scaderea depinde si de componenta floristica a padurii, care

determina, la diferite varste, densitati si structuri caracteristice;

• observatiile au aratat ca, intr-o padure de stejar atenuarea

maxima a vantului are loc la 228 m fata de liziera, iar intr-o
padure de molid, la numai 35-38 m distanta de liziera;
ROLUL CLIMATOGEN AL STRATULUI DE ZAPADA SI GHEATA

• printre factorii fizico-geografici care contribuie la formarea

anumitor tipuri de clima se numara si stratul de zapada si
gheata;

• actiunea lui se datoreaza catorva insusiri fizice esentiale:

albedou mare (46-95 %), coeficient de emisie in infrarosu
foarte mare (0,995), coeficient de conductibilitate calorica
deosebit de mic (0,003-0,0006 cal/cmp s grd);

• stratul de zapada reflecta cea mai mare parte a radiatiei solare

de unda scurta pe care o primeste;
• dincolo de limita zapezilor permanente, influenta stratului de
zapada si gheata este omniprezenta si joaca un rol hotarator in
geneza climatelor reci;

• zapezile si gheturile permanente acopera cca. 16.000.000

kmp, adica 11 % din suprafata uscatului planetar;

• din acest total, 81 % revine Antarctidei, 10,6 % Groenlandei

si 8 % muntilor inalti din celelalte regiuni ale lumii;

• datorita insusirilor sale fizice, stratul de zapada si gheata, care

acopera regiuni intinse din cele doua zone polare, provoaca
racirea accentuata a aerului de deasupra si formarea unor
vaste areale anticiclonale;