CURS nr.

6
FACTORII ANTROPICI

REPARTITIA GEOGRAFICA A
PRINCIPALELOR CARACTERISTICI
ALE CLIMEI
• Prin activitatea sa, societatea umana exercita asupra climei o
influenta modificatoare;

• in unele situatii omul intreprinde actiuni menite sa serveasca

altor scopuri, determinand insa si modificarea nedorita a
topoclimei sau microclimei;

• asa se intampla, de exemplu, in cazul despaduririlor

nerationale care conduc la cresterea amplitudinilor termice,
sporirea numarului de zile cu inghet, scaderea umezelii
aerului etc.;

• cel mai adesea omul actioneaza deliberat pentru

imbunatatirea conditiilor climatice locale;
• aceasta se realizeaza prin irigatii, impaduriri, drenari, metode
agrotehnice de prelucrarea solului si prin metode de aparare
a plantelor impotriva ingheturilor;

IRIGATIILE asigura plantelor apa necesara in perioada de

vegetatie, dar in acelasi timp, modifica apreciabil conditiile
microclimatice din stratul de aer inferior.

• in regiunile desertice si semidesertice, irigatiile determina o

scadere cu circa 10% a albedoului, ceea ce inseamna o
crestere corespunzatoare a radiatiei solare absorbite;
• evaporarea intensa ce are loc in arealele irigate duce la
umezirea aerului si implicit la scaderea cu 50% a radiatiei
efective;

• in consecinta, bilantul radiativ creste cu circa 60% fata de

cel al terenurilor neirigate;

• consumul de caldura in procesul evaporatiei provoaca

scaderea temperaturii aerului, uneori chiar cu 10-120C, fata
de cea a terenurilor neirigate;

• toate aceste procese conduc la o imbunatatire apreciabila

atat a bilantului radiativ, cat si a regimului termic;
IMPADURIRILE au asupra conditiilor climatice locale efecte multiple si
complicate, la fel ca si drenarile;

METODELE AGROTEHNICE de prelucrare a solului urmaresc reglarea caldurii

si umiditatii, in conformitate cu necesitatile plantelor, in fiecare faza de
vegetatie;

• In prezent, numerosi climatologi sunt de parere ca activitatea antropica poate

avea efecte nefavorabile asupra conditiilor climatice la scara planetara;

• modificarile respective sunt puse pe seama impurificarii atmosferei de catre

sursele articiale create de om (industrii, transporturi etc.), dar si de cele
naturale (vulcani, furtuni de praf si nisip etc.), care sunt, partial, influentate de
activitatea umana;
 REPARTITIA GEOGRAFICA A PRINCIPALELOR
CARACTERISTICI ALE CLIMEI

• Repartitia geografica a temperaturii aerului se analizeaza cu

ajutorul hartilor cu izoterme si al hartilor cu izanomale (linii de
egala valoare a anomaliilor de temperatura);

• la latitudini similare temperaturile medii anuale sunt mai ridicate

in emisfera nordica decat in cea sudica, desi cantitatile de
radiatie solara primite nu se diferentiaza aproape deloc;

• explicatia acestor diferente consta in repartitia inegala a

uscatului si apei pe cele doua emisfere;
• in emisfera nordica, predominarea suprafetelor continentale
face ca uscatul sa fie mai cald decat oceanul, de la ecuator
pana la latitudinea de 450 si mai rece, de la 450 pana la pol;

• din aceeasi cauza, ecuatorul termic (linia care uneste

punctele cu cele mai ridicate temperaturi medii anuale) are o
traiectorie sinuoasa, ce se mentine in jurul paralelei de 100
latitudine nordica, patrunzand in emisfera sudica numai in
partile centrale ale oceanelor Atlantic si Pacific;

• vara, el migreaza spre nord, pana in dreptul latitudinii de 200,

in timp ce iarna se apropie foarte mult de ecuatorul geografic;
• de-a lungul ecuatorului termic sunt situate arealele cu cele
mai ridicate temperaturi medii anuale de pe Pamant;

• cel mai vast dintre acestea include Sahara sudica si

Sudanul, unde mediile termice anuale depasesc 28-300C;

• mai putin extinse sunt arealele foarte calde din Arabia sudica,
Podisul Deccan si Mexic;

• in emisfera australa, preominarea suprafetelor oceanice

face ca arealele cu temperaturi anuale ridicate sa fie mult mai
reduse decat in emisfera nordica;
• ele apar numai in Desertul Kalahari si NV Australiei, avand medii
termice anuale de peste 280C;

• arealele cu cele mai scazute temperaturi medii anuale sunt

situate tot pe uscat;

• in emisfera nordica - regiunea Verhoiansk (-17,30C), arhipelagul

Nord-Canadian (-200C), Groenlanda (-300C);

• in bazinul arctic (chiar si in jurul Polului Nord), mediile termice

anuale nu coboara sub -18…-200C;

• in Antarctica, aceste medii sus-mentionate coboara la -15..-200C

in zonele de tarm si -50…-570C in jurul Polului Sud;
• o caracteristica generala a izotermelor anuale o constituie
curbarea lor spre poli in zonele tropicale ale continentelor si
spre ecuator in cele subpolare;

• izotermele anuale de 200C, care reprezinta limitele dintre

zona calda si cele doua zone temperate se curbeaza spre
nord in dreptul tarmurilor apusene ale continentelor,
determinand o ingustare sensibila a zonei calde;

• fenomenul respectiv se datoreaza curentilor reci ai

Californiei si Perului in Pacific, ai Canarelor si Benguelei in
Atlantic;
• influenta curentilor reci si calzi se resimte cel mai puternic in
bazinul Atlanticului de nord, pe fatada occidentala a Europei;

• la latitudini medii, vanturile de vest accentueaza si mai mult

anomaliile termice determinate de curentii oceanici;

• impreuna cu ciclonii mobili ele transporta, pana departe spre

est, in interiorul continentelor, mase de aer oceanic, care
modifica regimul termic al regiunilor respective;

• se constata ca, in general, repartitia temperaturilor medii

anuale este mai uniforma pe suprafetele oceanice si mai
complicata pe suprafetele continentale;
Repartitia geografica a precipitatiilor se caracterizeaza prin
cantitati mari la latitudini ecuatoriale, urmate de o scadere
substantiala la latitudini subtropicale, de o crestere in zona
temperata si de o noua scadere in regiunile polare.

• aceasta zonalitate este frecvent perturbata de aparitia unor

maxime si minime pluviometrice azonale;

• astfel, in zona ecuatoriala cad precipitatii abundente cuprinse

intre 1000 si 2000 mm/an;

• ele se datoreaza continutului mare in vapori de apa al aerului

ecuatorial si puternicelor miscari ascendente;
• faptul ca in zona ecuatoriala uscatul reprezinta 20 % iar
apa 80 %, favorizeaza umezirea aerului tropical transportat
de alizee si transformarea lui in aer ecuatorial;

• local, factorii care influenteaza formarea precipitatiilor pot

determina cresteri sau scaderi considerabile ale cantitatii
acestora;

• astfel, in Indonezia cad anual 4000-6000 mm apa, in timp ce

pe tarmurile estice ale Africii se inregistreaza sub 1000 mm;
• spre nord si sud de zona ecuatoriala, cantitatile medii anuale
de precipitatii scad treptat atingang valori minime in zonele
subtropicale cuprinse intre paralelele de 20 si 350C;

• descendenta aerului, caracteristica anticiclonilor de la

aceste latitudini si influenta curentilor reci fac ca precipitatiile
sa coboare sub 500 mm/an;

• in zonele temperate (intre 35 si 50…600 lat. nordica si

sudica) cantitatile medii anuale scad de la vest catre est si de
la nord catre sud: 2190 mm la Torgilebu (Groenlanda de sud),
1302 mm la Eirarbakki (Islanda), 672 mm la Edinburgh si 158
mm pe Insula Olhon din Lacul Baikal;
• cresteri importante ale cantitatilor medii anuale se
inregistreaza pe suprafetele oceanice strabatute de curenti
calzi (ex: nord-estul Oceanului Atlantic sub influenta Gulf-
Stream-ului);

• in schimb, suprafetele oceanice strabatute de curenti reci

cunosc o reducere semnificativa a cantitatilor de precipitatii
anuale (ex: nord-vestul Oceanului Atlantic si nord-estul
Americii de Nord, sub influenta curentului rece al
Labradorului);
• in zonele circumpolare, precipitatiile sunt slabe atat din
cauza umezelii reduse a aerului cu temperaturi foarte
coborate, cat si datorita predominarii regimului anticiclonic;

• cantitatile medii anuale scad sub 300 mm, fiind mai ridicate
la periferiile zonelor polare si mai coborate in apropierea
polilor;

• pe continentul antarctic, se inregistreaza cca. 300-450 mm

in regiunile litorale si scad la mai putin de 75 mm in cele
centrale;