UNIVERSITATEA DIN BUCUREȘTI

FACULTATEA DE GEOGRAFIE
SPECIALIZAREA: GEOGRAFIE

Căi și mijloace de evaluarea

ecopotențialității și
Ecodinamicii învelișului
Municipiului Giurgiu

Dobre Elena Luminița

Goktepe Onur Osman
Grupa 202
Anul II

București, 2014

1
 Cuprins:
Introducere................................................................................................................................3

1. Localizare arealului.Limite…………………………………………………………………3

1.1 Localizarea arealului analizat în cadrul Regiunilor biogeografice ale României…………….4

1.2 Localizarea arealului analizat în cadrul Regiunilor biogeografice europene (EEA)…………5

1.3 Localizarea orizontului local în unitățile și subunitățile de relief ale României……………..7

2. Particularităţi ale potenţialului ecologic……………………………………………………8

2.1 Potenţialul litologic şi hidrogeologic………………………………………………………...8

2.2 Potenţialul morfologic……………………………………………………………………9

2.3 Potenţialul climatic…………………………………………………………………………10

2.4 Potenţialul hidrologic………………………………………………………………………12

2.5 Potenţialul edafic…………………………………………………………………………...13

3. Particularităţi ale exploatării biologice…………………………………………………...14

3.1 Caracteristicile domeniului biogeografic…………………………………………………...14

3.2 Caracteristici ale grupărilor vegetale……………………………………………………….15

3.3 Durata medie a sezonului de vegetaţie şi a fenofazelor…………………………………….16

3.4 Caracteristici ale spaţiilor verzi urbane…………………………………………………….17

3.5 Dinamica formaţiilor vegetale……………………………………………………………...19

3.6 Distribuţia lumii animale în cadrul domeniului biogeografic. animale de interes cinegetic,
animale dăunătoare……………………………………………………………………………..20

4. Consideraţii privind protecţia şi conservareavegetaţiei şi lumii animale în orizontul

local şi proximităţileacestuia
4.1 Specii floristice şi faunistice endemice, rare, ameninţate cu dispariţia…………………….21

4.2 Sugestii privind protecţia şi conservarea ecofondului i genofondului…………………….21

Concluzii……………………………………………………………………………………….22
BIBLIOGRAFIE……………………………………………………………………………...23
Anexe

2
Introducere
Prezenta lucrare are ca punct central de observare și analiză, municipiul Giurgiu,
reședința județului cu același nume. În capitolele ce vor urma, veți avea parte de o „călătorie” la
nivel conceptual în cadrul analizei și interpretării ecopotențialității și ecodinamicii învelișului
vegetal,precum și în cadrul sugestiilor referitoare la îmbogățirea calității vieții și a mediului din
Giurgiu.

1.Localizarea arealului. Limite

Municipiul Giurgiu,reședința județului cu același nume, este situat în partea de sud a
țării, în cadrul marii unități geografice numită Câmpia Română, în lunca și pe malul stâng al
Dunării (Fig. 1):

 N: județul Dâmbovița;
 S: fluviul Dunărea care îl desparte de Bulgaria;
 E: județul Călărași;
 V: județul Teleorman;
 NE : Municipiul București;
 NV: județul Argeș;

Fig. 1 Localizarea Giurgiu (Sursa: prelucrare după Google Earth 2013)

3
1.1 Localizarea arealului analizat în cadrul Regiunilor biogeografice ale
României
Raul Călinescu, în lucrarea „Biogeografie”, a realizat o clasificare a regiunilor
biogeografice de pe glob, după cum urmează:

1. Regiunea Holartică ce cuprinde:

 Subregiunea Arctică;

 Subregiunea Euro-siberiană;

 Subregiunea Pontico-Central-Asiatică;

 Subregiunea Chino-Japoneză;

 Subregiunea Mediteraneeană;

 Subregiunea Saharo-Indiană;

 Subregiunea Macaronezină;

 Subregiunea Canadiană;

 Subregiunea Vest-Americană-Pacifică;

 SubregiuneaEst-Americană-Atlantică;

 Subregiunea Nord-Americană a Preeriilor;

2. Regiunea Neotropicală ce cuprinde:

 Subregiunea Central-Americană;

 Subregiunea Chiliano-Patagoneză;

 Subregiunea Guyano-Braziliană;

3. Regiunea Africano-Malgașe ce cuprinde:

 Subregiunea Vest-Africană;

 Subregiunea Est-Africană;

 Subregiunea Cap;

 Subregiunea Malgașe (insulară);

4
 4. Regiunea Indo-malaeză ce cuprinde :

 Subregiunea Indiană;

 Subregiunea Malaeză;

5. Regiunea Australo-Papuașă ce cuprinde :

 Subregiunea Australiană propriu-zisă;

 Subregiunea Noii Guinee;

 Subregiunea Insulelor Sulawesi și Moluce;

 Subregiunea Noii Zeelande și a insulelor apropiate;

6. Regiunea Polineziană;

7. Regiunea Antarctică.

România, respectiv municipiul Giurgiu, cuprinde condițiile bioclimatice specifice

subregiunii Euro-Siberiene ce face parte din regiunea biogeografică Holartică.

1.2 Localizarea arealului analizat în cadrul Regiunilor biogeografice

europene
Agenția Europeană de Mediu(EEA) clasifică regiunile biogeografice europene astfel
(Fig. 1.1):

 Alpină;
 Anatoliană;
 Artică;
 Atlantică;
 Specifică Mării Negre (pontică);
 Boreală;
 Continentală;
 Macaroneziană;
 Mediteraneană;

5
  Panonică (din care face parte și municipiul Giurgiu);
 Stepică.

Fig. 1.2.1România în cadrul regiunilor biogeografice europene (Sursa :

http://upload.wikimedia.org/wikipedia/commons/thumb/8/80/Biogeographical_Regions_Europe_-
_Map_(intl).png/850px-Biogeographical_Regions_Europe_-_Map_(intl).png, cu prelucrare)

Se poate observa în clasificarea anterioară, că în România se regăsesc în spațiul

biogeografic, 5 din cele 11 regiuni biogeografice identificate la nivel european, după cum
urmează:
 continentală (53%);
 alpină (23%);
 stepică (17%);
 panonică (6%);
 pontică (1%).

6
 Acestea sunt exemplificate în harta de mai jos:

Alpină

Continentală

Panonică

Stepică

Pontică

Fig. 1.2.2 Regiuni biogeografice ale României

(Sursa: Prelucrare după : http://www.natura2000.ro)

Datorită acestor 5 regiuni biogeografice diverse, România se poate considera „ o

norocoasă” în ceea ce privește starea mediului în comparatie cu Germania sau Polonia (țări ce
prezintă doar 2 regiuni biogeografice).
(http://uac.incd.ro)

1.3 Localizarea orizontului local în unitățile și subunitățile de relief ale

României

Conform hărții prezentate mai jos (Fig. 1.3.1), municipiul Giurgiu este situat în sudul
țării, în cadrul Câmpiei Române (Gh. Vlăsceanu, I. Ianoș,1998) - relieful format din 5
unități principale ale Câmpiei Române:

 Burnas;
 Vlăsia;
 Găveanu-Burdea;
 Titu;
 Lunca Dunării;

7
Fig. 1.3.1 Localizarea municipiului Giurgiu în cadrul unităților și subunităților de relief ale
României (Sursa Mâciu M., 1989)

2. Particularităţi ale potenţialului ecologic

2.1 Potenţialul litologic şi hidrogeologic

Din punct de vedere litologic, județul Giurgiu cuprinde o diversitate a solurilor printre
care clasa molisolurilor, clasa argiluvisolurilor, solurile hidromorfe și solurile halomorfe. De-a
lungul râurilor, datorită supraumezirii freatice a meterialului litologic, are loc gleizarea unor
orizonturi, uneori ajungând până la fenomenul de înmlăștinire.

Clasa molisolurilor - reprezentată prin cernoziomuri, cernoziomuri cambice şi argiluviale.

Molisolurile sunt soluri slab - 0 moderat – evoluate, în condiţii de drenaj natural moderat.
Sărurile sunt uşor solubile sunt îndepărtate din profil, iar carbonatii sunt spălaţi numai în partea
superioară a solului şi acumulaţi într-un orizont.

8
Clasa argiluvisolurilor - include soluri brun roşcate, soluri brune (argiluviale), soluri brun
roşcate luvice (podzolice) şi soluri brune luvice (podzolice). Sunt soluri vechi formate în
condiţii de drenaj bun sau moderat, unde apa freatică este situată la peste 5 m adâncime.
Orizontul superior este sarac în argilă, are un colorit deschis, puţin permeabil.

Clasa solurilor hidromorfe – prezente în zonele ocupate de mlaştini, când umiditatea este de
lungă durată. În aceste condiţii proprietătile fizice şi biologice sunt puţin favorabile culturilor
agricole, din cauza excesului de umiditate.

Clasa solurilor halomorfe – proprietăţile acestor soluri sunt influenţate uşor de condiţiile unui
drenaj slab( A. Popescu, A.nichita, C. Constantin, 2009).

Fig. 2.1. Harta litologică a județului Giurgiu (Sursa Mâciu M. ,1989)

9
Fig. 2.1.Harta hidrogeologică a orașului Giurgiu-zone cu ape subterane în roci poroase
permeabile(Sursa Mâciu M., 1989)

2.2 Potenţialul morfologic

Câmpiile (înalte și joase), ca forme de relief sunt supuse, în general, următoarelor
procese geomorfologice:

 Aluvionare(inclusiv divagări);
 Eroziune de mal;
 Înmlăștinire cu apă din pânza freatică sau din ploi;
 Tasări(pe unitățile cu loess);
 Sufoziune(mai rar);
 Eroziune în suprafață, chiar șiroire(pe câmpie înaltă, de glacis) (Mâciu M., 1982);

Orașul Giurgiu este situat într-o câmpie joasă, realizată în principal, prin procesul de
aluvionare. Acest proces dar și prin colmantarea intensă a luncii au dus la dezvoltarea unui
microrelief variat și la ridicarea nivelului albiei Dunării.

În zona orașului Giurgiu, Dunărea a părăsit mai multe terase pe malul stâng, care apar
retezate, pe când cele de pe malul drept sunt pronunțat dezvoltate. Acțiunea de erodare a
Dunării, începută la sfârșitul cuaternarului vechi, a îndepărtat cursul fluviului spre sud, iar pe
vechea albie au apărut brațe și bălți.

10
 Teritoriul municipiului Giurgiu repezintă unitatea geomorfologică cea mai tânară a
reliefului, în cea mai mare parte operă a Dunării(în holocen), fiind constituit din luncă, insule,
bălți și canale (brațe). Suprafața dintre Dunăre și Câmpia Burnazului este subdivizată în trei-
patru fîșii morfohidrografice distincte: grind, lunca internă, lunca externă și uneori terasa de
luncă. În spațiul municipiului Giurgiu lunca este îndiguită și canalizată pe mari suprafețe și
transformată în teren agricol.

În apropierea orașului Giurgiu se întâlnesc brațe și canale adaptate pe foste gârle,

utilizate în principal pentru navigație dar și agricultură sau potențial turistic. (Căpățînă D., Ilinca
N.,1986)

2.3 Potențialul climatic

Absența barierelor orografice, altitudinea joasă, dar și deschiderea largă spre toate
direcțiile de mișcare a aerului, generează caracteristici comune pentru lunca Dunării. Clima
continentală se caracterizează prin contraste terice de la zi la noapte și de la vară la iarnă dintre
cele mai mari din țară. Influența maselor de aer din zona orașului Giurgiu au o frecvență, durată
și intensitate ce difera de la o direcție la alta.Menționăm în acest sens Crivățul(vânt puternic și
rece- determină înghețuri intense, polei și viscole), Austrul(vânt uscat- determină iarna ger și
vara secetă), Băltărețul(vânt umed specific bălților Dunării, însoțit de nori negri și groși ce aduc
o ploaie măruntă și umedă) și Suhoveiul(vânt fierbinte și uscat ce aduce secetă,eroziunea solului
și furtuni de praf). (Căpățînă D., Ilinca N.,1986).

Date și situații mai exacte, pot fi observate în cadrul diagramelor și indicilor prezentați și
interpretați în continuare:

Diagrama in scară dublă Gaussen la stația meteorologică Giurgiu

(Anexa 1)

Această diagramă pune în evidență temperaturile medii lunare, precum și precipitațiile

medii lunare la stația Giurgiu. Observăm că în timpul iernii, temperaturile medii lunare au valori
negative, minima inregistrandu-se în luna ianuarie și anume -2,5°C. Curba termică este
ascendentă atingând valoarea maximă de 23,2°C în luna iulie.

Minima pluviometrică este inregistrată în luna februarie de 29 mm, iar maxima este
inregistrată în luna iunie și este de 80,4 mm.

Putem observa că pentru stația Giurgiu curba ombrică se situează sub curba termică din
prima decadă a lunii august pâna în a doua decadă a lunii septembrie, ceea ce înseamnă că se
înregistrează zile cu deficit de umiditate, în restul anului curba ombrică menținându-se deasupra
curbei termice.

11
 Diagrama bilanțului hidric lunar la stația meteorologică Giurgiu

(Anexa 2)
Această diagramă reprezintă o constantă grafică prin care se evaluează ecopotențialitatea
unui teritoriu(în cazul de față ecopotențialitatea orașului Giurgiu). Sunt corelați 4 parametri
climatici: valorile temperaturilor medii lunare, valorile preciptațiilor medii lunare, valorile
evapotranspirației reale și valorile evapotranspirației potențiale.

Se poate observa pe grafic, intervalul cu deficit potențial de umiditate ce ține din luna
aprilie până în prima decadă a lunii octombrie. Intervalul cu deficit real de umiditate ține însă
mai puțin, și anume, din luna aprilie, până în prima decadă a lunii iulie.

Indicii ecometrici climatici

Între componentele mediului înconjurător și învelișul biotic al unui teritoriu sunt

raporturi de interdependență. Repartiția geografică a organismelor se modifică în timp împreună
cu componentele mediului.

Stabilirea raporturilor cantitative și calitative dintre învelișul biotic și factorii

cosmico-atmosferici ai mediului s-a realizat pe baza indicilor ecometrici climatici. Potențialul
climatic în dezvoltarea diferitelor formații vegetale s-a putut aprecia după dinamica valorilor
lunare, anuale și din sezonul de vegetație a indicilor ecometrici.

Indicele de ariditate “De Martonnne” exprimă caracterul restricitiv al condițiilor

climatice pentru anumite formații vegetale. După acest indice se observă dezvoltarea cu
precădere a vegetației forestiere la altitudini de peste 200 m. Între 100-200 m se evidențiază
caracterul secetos al climatului și la altitudini ≥250 m este favorabilă dezvoltarea esențelor
lemnoase.

Iar = P/T+10 = 533/11,3+10 = 57,16 unități

Tetraterma Mayr este o medie a temperaturilor din lunile mai-august. Exprimă

optimul de căldură pe care îl au plantele dintr-un teritoriu în perioada lor maximă de activitate
biologică. Între 100 și 300 m sunt favorizate plantele termofile si intre 250 și 350 m sunt
favorizate elementele mezotermofile.

TV-VIII = (TV + TVI + TVII + TVIII) : 4 = (13,3+ 20,9+ 23,2+22,4) : 4 =79,8: 4 = 19,95°C

12
 Bilanțul convențional al umidității (K) este raportul dintre precipitațiile din
perioada cu temperaturi ≥10°C și suma temperaturilor din aceeași perioadă.

∑P≥10°C = IV + V + VI + VII + VIII + IX + X = 43,8+ 62,7+ 80,4+ 62,8+ 43,9+ 34,2+41,4=

369,2 mm

Indicele Gams este raportul dintre cantitatea de precipitații anuale și altitudine,și

reprezintă o valoare necesară pentru stabilirea arealelor favorabile pentru dezvoltarea fagului. În
spațiul analizat indicele are valorea de 31,35, ceea ce indică nefavorabilitatea condițiilor
climatice pentru existența fagului.

IG = P/altitudine = 533/17 = 31,35

Suma precipitațiilor din intervalul noiembrie – martie

∑P XI-III = XI + XII + I + II + III = 42,7+ 42,6+ 36,3+ 29+ 33,2= 183,8 mm

Această valoare de 183,8 mm reprezintă cantitatea de preciptații de care vor dispune

plantele la începutul sezonului de vegetație(intervalul corespunde cu perioada de acumulare a
umezelii în sol).

Suma precipitațiilor din lunile iulie și august

∑P VII-VIII = VII + VIII = 62,8+ 43,9= 106,7 mm

Această valoare a precipitațiilor reprezintă doar un sfert din suma precipitațiilor din
lunile cu temperaturi de peste 10° C. Acest interval iulie-august corespunde cu perioada în care
avem cele mai mari valori ale evapotranspirației.

Indicele erozivității climatice reprezintă raportul dintre pătratul cantității de

precipitații din luna cu valoarea cea mai mare (iunie) și cantitatea anuală de precipitații,
dezvăluind astfel eroziunea solului din cauza energiei cinetice prezentă în momentul ploilor de
vară.

Icl = p2/p = 80,42/533 = 12,12 unități

În cazul Giurgiului, luna iunie prezintă cele mai mari precipitații, însă indicele
erozivității climatice rămâne la valori foarte mici, de doar 12,12 unități, datorită altitudinii mici
la care se află stația meteorologică, lucru ce determină o eroziune a solului foarte mică.

13
2.4 Potenţialul hidrologic
Rețeaua hidrografică este alcătuită din râurile care drenează teritoriul județului, dar care
își au izvoarele în zonele mai înalte. Din această categorie fac parte Argeșul cu afluenții săi
principali (Dâmbovița, Sabarul, Neajlovul) și fluviul Dunărea care reprezintă colectorul general.
Pe teritoriul județului se întâlnesc atât lacuri naturale cât și antropice, cel mai important fiind
lacul Comana, situat în lunca Neajlovului.

Datorită continentalismului climatic, crește și intensitatea viiturilor din intervalul martie-

aprilie, când Dunărea înregistrează debitul maxim, iar minima se manifestă în lunile august-
octombrie.

Debitul mediu al Dunării realizează annual valoarea de 5 600 m3/s. În aval de Porțile de
Fier, Dunărea primește cantități însemnate de material solid, debitul mediu de aluviuni fiind de
peste 60 de milioane de tone în zona orașului Gurgiu, de unde nisipul este extras și folosot ca
material de construcții. (Mâciu M., 1982)

Fig. 2.4.1 Fluviul Dunărea surprins pe teritoriul județului Giurgiu(Sursa: prelucrare

după Google Earth 2013)

14
2.5 Potenţialul edafic
Solul reprezintă mediul de viață al organismelor, „ancora” rădăcinii plantelor de unde
acestea își iau apa necesară, oxigenul, substanțe nutritive și căldura. De asemenea, solul are rol
reglator al regimului apelor și rol filtrator-eliminator al substanțelor nocive, care ar putea ajunge
în plante sau ar contamina apa freatică.
Din păcate, în prezent, solul nu mai are capacitatea de a-și atribui cum se cuvine aceste
roluri din cauza prezenței poluării din concentrațiile urbane și industriale. În orașe solurile
reprezintă în primul rând suport pentru clădiri, străzi, căi ferate etc, ca urmare, sunt acoperite cu
beton și asfalt. În spațiile urbane(cum este și cazul Giurgiu) au mai rămas puține soluri folosite
ca parcuri, grădini în jurul caselor, locuri pentru sport etc. Chiar și aceste soluri rămase, au fost
puternic modificate de mâna omului, încât își îndeplinesc funcțiile într-o mică măsură.
În orașul Giurgiu, precum și în majoritatea spațiilor de concentrare urbană, se pot
diferenția următoarele tipuri de soluri:
 Soluri modificate care au evoluat în mod natural;
 Soluri antropice rezultate din suprapuneri de straturi (substanțe naturale, tehnologice sau
din amestecurile acestora);
 Soluri acoperite cu beton și asfalt pe mari suprafețe.
Potențialul edafic cel mai ridicat se întâlnește în primul tip de sol, în zonele cu spații
verzi. Conform unor studii realizate de APM Giurgu s-a constatat faptul că cele mai puțin
poluate soluri sunt întâlnite în cadrul parcurilor (exemple: Parcul Natural Comana, Parcul
Colorat, Parcul Alei etc).
Totuși, uneori, aceste soluri ale parcurilor și grădinilor sunt supuse unor aplicări de
îngrășăminte organice, devenind astfel hortisoluri. ( A. Popescu, A.nichita, C. Constantin,
2009).

Fig. 2.5 Parcurile din cadrul județului Giurgiu (Sursa: prelucrare după Google Earth 2013)

15
3. Particularităţi ale exploatării biologice
3.1 Caracteristicile domeniului biogeografic
Din punct de vedere biogeografic, Giurgiu este situată în zona silvostepei (ce ocupă
partea de sud și est a județului) și a pădurilor de foioase-stejar (ce ocupă câmpul dintre Argeș și
Neajlov și partea de nord- vest a județului) însă majoritatea acestor păduri au fost distruse în
trecut de oameni, pentru obținerea lemnului și pentru obținerea de terenuri arabile. (Mâciu et al,
1982)

Fig. 3.1.1 Vegetația județului Giurgiu (Sursa: Mâciu et al, 1982)

3.2 Caracteristici ale grupărilor vegetale

În cadrul arealelor ocupate de silvostepă, care sunt reprezetate în județul nostru, prin
insule de păduri, alcătuite din:

 Stejar brumăriu(Quercus pedunculiflora);

 Stejar pufos(Quercus pubescens);

 Cer(Quercus cerris);

 Gârniță(Quercus frainetto); (Mâciu et al, 1982)

16
 În afara terenurilor agricole, întâlnim și fânețe alcătuite în cea mai mare parte din Festuca
valesiaca, Stipa, Poa pratensis, Botriochioa isohaemum. În cadrul rariștilor de pădure întâlnim,
stânjenelul(Iris graminea), plantă ocrotită în mod deosebit.(Costache N., 1995)

În cadrul arealelor rămase împădurite sunt prezente pădurile cereto-gârnițelor-subxerofile.

Caracteristice acestor păduri sunt:

 Cerul(Quercus cerris);

 Gârnița(Quercus franetto);

În afara de aceste păduri există șleauri de câmpie cu stejar(Quercus robur), tei(Tilia

tomentosa), carpen(Carpenus betulus) etc. În subarboretul acestor păduri își face
prezența gherghinarul(Crataegus monogyna), lemnul câinesc(Lygustrum vulgare),
măceșul(Rosa canina), cornul(Cornus mas) sau porumbarul(Prunus spinosa). (Mâciu et
al, 1982)

3.3 Durata medie a sezonului de vegetaţie şi a fenofazelor

Atât zona silvostepei, cât și zona pădurilor cu cer și gârniță au o durată medie a
sezonului de vegetațieși a fenofazelor, ce sunt bine interpretate în cadrul histofenogramei:

Histofenograma
(Anexa 3)

Sezonul de vegetaţie reprezintã perioada fiziologic activă din viaţa plantelor, pe parcursul
căreia acestea realizează procesul de asimilaţie clorofiliană,având aparat foliar în diferite stadii
de dezvoltare. Pe parcursul sezonului de vegetaţie, se succed mai multe fenofaze: înmugurirea,
înfrunzirea, înflorirea, fructificarea, coacerea, diseminarea seminţelor, pierderea parţială şi
completă a aparatului foliar. Durata sezonului de vegetaţie şi a fenofazelor diferã de la o specie
la alta şi variază invers proporţional cu altitudinea şi latitudinea.

Histofenograma este metoda graficã, cu ajutorul căreia putem determina durata medie a
sezonului de vegetaţie într-un anumit teritoriu. Aceasta reprezintă o analiză a succesiunii
valorilor medii lunare anuale sau multianuale ale temperaturii aerului, care direct şi indirect
influenţează comportamentul plantelor şi, prin urmare, biodiversitatea unui teritoriu.

Fenofazele plantelor se produc sub directa influență a condițiilor climatice din perioada
de vegetație. Trecerea valorilor temperaturilor prin anumite praguri și îndeosebi prin cel de
10oC constituie începutul și sfârșitul perioadei efective devegetație.

17
 În intervalul în care temperaturile cresc dinspre pragul de 5oC spre pragul superior de
20oC se desfãşoarã fenofaze de la începutul sezonului de vegetaţie(înmugurire, înfrunzire,
înflorire, fructificare); pentru unele plante, între pragurile de 5 - 10 oC au loc înmugurirea şi
înfrunzirea, iar pentru cele hechistoterme, se desfãşoarã întregul sezon de vegetaţie. Între
pragurile de 10 - 15oC, pentru unele plante se desfãşoară fenofaza de înflorire, iar pentru altele,
cea de fructificare. Între pragurile de 15 - 20oC, pentru plantele mai termofile, se desfãşoarã
fenofaza de coacere şi maturizare.

Partea superioarã a graficului, când temperaturile au atins amplitudinea maximã,

corespunde perioadei cu activitate biologicã maximã (aparatul foliar este dezvoltat la maximum,
evapotranspiraţia este de asemenea maximã).

În intervalul în care temperaturile descresc către pragurile de 15 şi 10oC se desfãşoarã

fenofaze de la sfârşitul sezonului de vegetaţie. Între pragurile de 20 – 15 – 10oC au loc fenofaza
de diseminare a seminţelor şi pierdere a aparatului foliar (în special pentru plantele mai
termofile); între 10 şi 5oC fenofazele nu aparţin decât plantelor microterme şi celor
hechistoterme, specifice regiunilor reci (diseminare şi pierderea aparatului foliar).

Din analiza histofenogramei realizată pe baza temperaturilor medii lunare multianuale

înregistrate la stația meteorologică Giurgiu se poate observa că durata medie a sezonul de
vegetație este de 253 de zile, iar durata reală a sezonului de vegetație este de 203 zile.

Înmugurirea dureaza 25 de zile de pe data de 13 martie până pe data de 4 aprilie.

Înfrunzirea dureaza 22 de zile de pe data de 4 aprilie pâna pe data de 24 mai.

Înflorirea și fructificarea este realizata de pe data de 24 mai pâna pe data de 11 iunie și

dureaza 18 zile.

Coacerea fructelor în arealul studiat are loc de pe data de 11 iunie până pe data de 4
septembrie. Aceasta dureza 85 de zile.

Diseminarea dureaza 29 de zile din data de 4 septembrie până pe data de 2 octombrie.

Pierderea parțială a aparatului foliar dureaza 23 de zile din data de 2 octombrie până pe
data de 25 octombrie, iar pierderea totală a aparatului foliar dureaza 26 de zile din data de 25
octombrie până pe data de 20 noiembrie.

18
3.4 Caracteristici ale spațiilor verzi urbane
Conceptul de spațiu verde, în cadrul unui ansamblu urbanistic(oraș) poate exista, dacă se
caracterizează prin:

 Existențaunui cadru vegetal natural sau amenajat;

 Existența unui cadru construit cuprinzând amenajări și dotări corespunzătoare unor

activități cultural-educative, sportive și recreative ale populației în aer liber.

Spațiile verzi pot fi clasificate în funcție de mai mulți factori:

I .După locul de amplasare există:

1. Spații verzi interioare(curpinse în perimetrul construibil al orașului)

2. Spații verzi exterioare(zona periurbană)

1. Spațiile verzi interioare cuprind:

a) spații verzi cu acces nelimitat: parcuri, grădina complexului, scuarul, fâșia plantată stradal,
plantația de arbori în linie, fâșii plantate de-a lungul cursurilor de apă;

b) spații verzi cu acces limitat: spațiul verde din incinta unităților social-culturale și de
învățământ, spațiul verde din incinta întreprinderilor industriale, a expozițiilor, a parcurilor
sportive, grădinile sau curțile locuințelor individuale particulare;

c) spațiile verzi cu profil specializat:Pădurea-rezervația floristică Comana,rezervațiile forestiere

Manafu, Albele, spațiul verde al ștrandurilor, cimitirelor, plantațiilor de protecție. (D.Căpătînă,
N.Ilinca, 1986 )

2. Spațiile verzi exterioare cuprind:

a) zone de agrement: păduri-parc, păduri de agrement, ștranduri și alte locuri de agrement;

b) plantații de-a lungul căilor de transport rutier și feroviar;

c) plantații de protecție: perdele de protecție a apelor, solului, localităților;

d) zone de conservare a naturii pentru recreere și turism;

e) zone floricole și dendrologice. (D.Căpătînă, N.Ilinca, 1986 )

19
II. După modul de folosire există:

1. Spații verzi de folosire generală(publice cu acces nelimitat);

2. Spații verzi de folosire specială(cu acces limitat, cu profil specializat sau de

protecție).

Situația actuală a spațiilor verzi din Giurgiu este necorespunzătoare întrucât în

perimetrul construibil, spațiile verzi sunt subdimensionate. Distribuția spațiilor verzi în cadrul
municipiului este deficitară, întrucât nu corespunde cu repartiția în teritoriu a populației și cu
gradul de concentrare convenabil din punct de vedere al accesului.

Cu toate acestea, vegetația existentă în cadrul orașului, prezintă o mare importanță

ecologică, în special pentru clima urbană, proprietățile solului și lumea animală. Astfel, spațiile
verzi publice de pe teritoriul municipiului cuprind:

 Plantații de arbori în aliniamente;

 Fâșiile plantate de-a lungul arterelor de circulație;

 Parcurile;

 Spațiile verzi din cuprinsul unităților de locuit;

 Zonele de agrement și sport;

 Cimitire. (Ilinca, 1996)

3.5 Dinamica formaţiilor vegetale

Spațiile verzi nu au suferit creșteri semnificative în ultimii 30 de ani, în ciuda dezvoltării
orașului. Mărturisiri în acest sens stă coeficientul spațiilor verzi în raport cu populația orașului.
(Căpățîna D.,Ilinca N., 1986)

Cu siguranță, acest coeficient are o valoare mică, în primul rând din cauza poluării
masive existente în oraș, precum și din cauza construirii continue de clădiri cu funcții diverse,
imobile de locuit, șosele etc. Toată această activitate antropică are un efect cât se poate de
negativ la adresa dinamicii formațiilor vegetale prezente în municipiul Girgiu.

O soluție, pentru ca dinamica formațiilor vegetale să fie una pozitivă, ar fi informarea populației
cu privire la starea vegetației din oraș și mobilizarea acesteia de a acționa în beneficiul
mediului.

Populația ar putea fi mobilizată prin crearea unor evenimente la nivel local de plantare a
diferitelor formațiuni vegetale specifice zonei de vegetație.

20
3.6 Distribuţia lumii animale în cadrul domeniului biogeografic. Animale de
interes cinegetic, animale dăunătoare
În zona pădurilor de foioase, ca animale comune formațiunilor faunistice
reprezentative sunt:
 Scorțatul (Sitta europaea);
 Pisica sălbatica (Felis silvestris);
 Chițcanul de câmp (Crocidura Leucodon);
 Chițcanul de pădure;
În cadrul mamiferelor intră: mistrețul, dihorul, iepurele și vulpea, iar în cadrul
păsărilor: privighetoarea(Luscinia megarhynchos), ciocănitoarea verde(Picus viridis
romaniae), eretele(Falco vespertinus) și gaia roșie(Milvus milvus).
Dintre reptile, frecvente sunt gușterul dobragean și șopârla de pădure.
În luncile râurilor mari, speciile cuibăresc în preajma apelor, exemplificând în acest
sens codabatura, lâstunul de mal, barza, iar în zăvoaiele luncilor își faca apriția acvila de câmp,
pescărelul albastru mic, etc.
În Lunca Dunării, fauna este împraștiată în pajiști, stufării și zăvoaie. În preajma
lacurilor vom întâlni:
 Nagâțul(Vanellus vanellus);
 Lopătarul (Platalea leucorodia);
 Egreta mică(Egretta garzetta);
 Stârcul cenușiu(Ardea cinerea);
 Broasca țestoasă de baltă(Emys orbicularis);
 Șarpele de apă;
Pe pajiștile umede din Lunca Dunării mai pot fi întâlnite fâsa de luncă, cârsteii,cocorul
mare.
În stufărișuri și păpurișuri sunt remarcabile păsările cântătoare precum pescărușii, rața
fluierătoare, lișița, iar dintre păsările clocitoare amintim gaița de pădure, pupăza, sitarul, ciuful,
acvila țipătoare, șoimul dunărean.
În această zona speciile de mamifere sunt puține, cele mai frecvente fiind pisica sălbatică,
mistrețul, dihorul, șoarecele de pădure.

În apele râurilor de câmpie trăiesc:

 Bibanul (Perca Fluviatilis);

 Batca;

 Babușca;

21
 Dunărea are o faună mult mai bogată și variată fața de râurile de câmpie, astfel se fac
prezente speciile:

 Migratoare din mare precum:morunul, păstruga,nisetrul și scrumbia de Dunăre;

 Reofile: mreana, cleanul, cega dar și scobarul;

 Semimigratoare(pătrund primăvara din Dunăre în lacurile luncii, loc în care se

hrănesc, se reproduc și se întorc în Dunăre la scăderea nivelului apelor):craul,
babușca, șalăul;

 Sedentare (nu părăsesc lacurile din luncă decât la secarea totală a acestora): linul,
roșioara și bibanul. (Ilinca, 1996).

4.Consideraţii privind protecţia şi conservarea vegetaţiei şi lumii animale în

orizontul local şi proximităţile acestuia
4.1 Arii protejate, arbori ocrotiţi
Județul Giurgiu cuprinde arii protejate de interes național (rezervații naturale), precum:

1.Ostroavele Cama- Dinu- Păsărica– rezervație faunistică și floristică;

2. Pădurea Oloaga- Grădiari– rezervație floristică;
3. Pădurea Manafu– rezervație floristică;
4.Pădurea Padina Tătarului– rezervație floristică;
5.Pădurea Teșila- rezevație forestieră;
6.Parcul Național Comana- rezervație mixtă;
La nivelul ierburilor este întâlnită o gamă diversă de plante dintre care unele foarte rare,
protejate prin lege sau endemice pentru această zonă, reprezetate de capul-șarpelui, trifoiașul de
baltă și ouăle-popii. Dintre speciile faunistice menționăm două mamifere : popândăul și liliacul
comun, o reptilă : țestoasa de baltă, doi amfibieni : buhaiul de baltă cu burtă roșie și tritonul cu
creastă danubian.

4.2 Sugestii privind protecţia şi conservarea ecofondului si genofondului

În sens larg, protecţia naturii are ca obiectiv principal păstrarea nealterată a
ecosistemelor naturale (ecofondului) şi a fondului genetic (genofondului) la nivel global şi
regional, în vederea asigurării echilibrului între componenetele naturale ale mediului, pe de o
parte şi între acestea si societatea umană, pe de altă parte.

 Extinderea și întreținerea spațiilor verzi;

 Protejarea vegetației ce acoperă casele orașului;
 Plantarea unor perdele de protecție în jurul unităților industriale;
 Întreținerea fâșiilor plantate de-a lungul arterelor de circulație;
22
  Plantarea de salcâmi, castani, stejari, platani în parcuri, grădini și alte spații verzi;
 Interzicerea, precum și sancționarea tăierii arborilor și devastării spațiilor verzi;
 Organizarea unor concursuri de plantare a copacilor , cu scopul de a crește suprafețele
verzi ale orașului;
 Crearea unei centuri de vegetație( „green belt”) în extravilan.

Concluzii
În urma informațiilor descrise și analizate în capitolele prezentei lucrări, reiese faptul că
potențialul ecologic(dat de potențialul litologic,morfologic,climatic,hidrologic și edafic),precum
și exploatarea biologică a municipiului Giurgiu nu se află la standardele normale,
nemaipomenind măcar de cele dorite. Totuși, există încă speranță că Giurgiu ar putea redeveni
un oraș verde și frumos. Acest lucru ar fi posibil, doar dacă în joc ar interveni informarea cât se
poate de serioasă în privința adevăratei stări a orașului și astfel s-ar „trezi” în oameni ambiția și
dorința de a avea un oraș cu adevărat frumos, atât din punct de vedere estetic, cât și din punct de
vedere al calității învelișului vegetal al orașului.

Toate acestea, din păcate, necesită mult timp, capital, forță de muncă, pasiune pentru
natură, lucruri ce se pierd pe zi ce trece din mințile și inimile oamenilor.

BIBLIOGRAFIE:
 Călinescu R,Pătroescu M., Bunescu A.(1973), Biogeografie, Editura Didactică și
Pedagogică, București;

23
  Căpățină D.,Ilinca N.,1986, Giurgiu-Mic îndrumător turistic, Editura sport turism,
București;
 Costache Nicolae,1995, Biogeografie, Editura Universității din București;
 Ghinea D., 1998, Enciclopedia Geografică a României, Volumul I(A-G), Editura
Enciclopedică, București;
 Ilinca N.,1996, Județul Giurgiu, Potențialul geografic, București;
 Mâciu M. et al,1982, Enciclopedia Geografică a României, Editura Științifică și
Enciclopedică, București;
 Popescu A, Nichita N., Constantin C.,2009, Monografia Comunei Vărăști, Județul
Giutgiu- Fapte și Evenimente, Editura Amanda, București;
 Todor I., 1968, Mic atlas de plante din Flora Republicii Socialiste România, Editura
Didactică și Pedagogică, București;
 Vlăsceanu Gh., Ianos I.,1998, Orașele României-Mică enciclopedie, Casa Editorială
Odeon;
 http://www.natura2000.ro/reteaua/documente/
 Google Earth 2013;
 http://uac.incd.ro
 http://upload.wikimedia.org/wikipedia/commons/thumb/8/80/Biogeographical_Regions_Euro
pe_-_Map_(intl).png/850px-Biogeographical_Regions_Europe_-_Map_(intl).png

24