UNIVERSITATEA DIN BUCUREȘTI

FACULTATEA DE GEOGRAFIE

EVALUAREA POTENȚIALULUI
ECOLOGIC ȘI EXPLOATĂRII
BIOLOGICE ÎN ORIZONTUL LOCAL AL
MUNICIPIULUI TÂRGU MUREȘ

Autor:
DOBRE DENISA BIANCA

BUCUREȘTI
2022
 Cuprins

Introducere

I. Localizarea arealului.............................................................................................................

1.1. Localizarea geografică.............................................................................................

1.2. Localizarea biogeografică........................................................................................

II. Particularități ale potențialului ecologic...........................................................................

2.1. Potențialul morfologic..............................................................................................

2.2. Potențialul climatic...................................................................................................

2.3. Potențialul hidrologic...............................................................................................

2.4. Potențialul edafic......................................................................................................

III. Particularități ale exploatării biologice............................................................................

3.1. Caracteristici ale grupărilor vegetale........................................................................

3.2. Categorii de plante adaptate la factorii de mediu......................................................

3.3. Particularități ale lumii animale și adaptări la mediul de viață.................................

IV. Protecţia şi conservarea vegetaţiei şi lumii animale în orizontul local...........................

4.1. Categorii de arii protejate..........................................................................................

4.2. Specii floristice şi faunistice endemice, rare ori ameninţate cu dispariţia................

Concluzii

Bibliografie
INTRODUCERE

Acest studiu are ca scop analizarea și evaluarea potențialului ecologic și exploatarea

biologica în orizontul local al municipiului Târgu Mureș. Obiectivele sale includ
localizarea arealului , atât din punct de vedere geografic, cât și biogeografic , conform
clasificărilor europene și naționale , dar și particularități ale potențialului morfologic ,
climatic , hidrologic și edafic . Vor fi evidențiate și particularitățile exploatării biologice
precum tipurile de vegetație și adaptarea acestora la factorii de mediu , implicit informații
despre fauna și adaptarea acesteia la mediul de viață. Nu în cele din urma , este analizată
și protecția și conservarea vegetației și faunei în arealul de studiu ales, evidențiindu-se
ariile protejate și speciile floristice și fantastice endemice, rare ori
amenințate cu dispariția.
Realizarea acestui studiu s-a bazat în general prin documentare bibliografică , atât
cărți disponibile în sala de lectură ("4. Prof. Dr. Docent Raul Călinescu, Biogeografia
României, Editura Științifică, București, 1969.") , cât și diferite website-uri
("Natura2000",publicat de Ministerul Mediului .
În cadrul orelor de seminar s-au distribuit datele climatice și bazele cartografice
corespunzătoare întocmirii acestui document. Astfel, datele climatice preluate din anuarul
meteorologic au ajutat la realizarea Diagramei în scara dubla Gaussen , în programul
Excel, iar hărțile care nu au sursă au fost întocmite sub îndrumarea instrucțiunilor în
programul QGIS .
 I. LOCALIZAREA AREALULUI

1.1. Localizarea geografică

Arealul de studiu este localizat în zona nord-centrală a României, în centrul

Transilvaniei , Târgul Mureș aflându-se la intersecția celor 3 unități de relief :Câmpia
Transilvaniei , Valea Mureșului și Valea Nirajului , la o altitudine de 320 m față de
nivelul mării . Aceasta este mărginită în nord de Câmpia Mureșului, în sud de partea
nordică a Podișului Târnavelor, iar la est este delimitată de Subcarpații Transilvaniei.
Din punct de vedere administrativ, arealul este situat integral în județul Mureș, chiar în
centrul acestuia și cuprinde numeroase localități ca de exemplu Miercurea Nirajului ,
Ungheni , Sângeorgiu de Mureș, Gornesti, Cristești , Balaușeri , Livezeni ,Cornuca
(Figura 1.)
 Figura nr. 1. Localizarea arealului în cadrul județului Mureș

1.2. Localizarea biogeografică

Regiunile Biogeografice Europene au ca scop înființarea unui cadru pentru dirijarea

efortului de conservare a ariilor naturale din Uniunea Europeană, iar caracteristica
principală fiind încercarea de simplificare din proprie voință a acestor areale având în
vedere scopul enunțat anterior. Aceasta este o directivă europeană înființată în 1992 și
cuprinde totalitatea tipurilor de regiuni biogeografice , ca de exemplu arctic , alpin,
atlantic, boreal, continental, panonic , stepic , pontic , mediteranean, macaronesian ,
anatolic.
Figura nr. 2. Localizarea arealului studiat în cadrul Regiunilor Biogeografice Europene

Figura cu numărul 2 exemplifică perfect aceasta localizare biogeografică a arealului în

zona continentală. Aceasta ocupa un procent de 29,3% din teritoriul Uninunii Europene ,
iar prin factorii naturali , clima continentală cu diferențe vizibile -saturarea atmosferei cu
vapori de apa ce variaza de la est la vest - , prin relieful variat ( plat sau deluros ) ,
habitatele naturale sunt puternic influențate .

Arealul cuprinde etajul de vegetație al pădurilor de foloase ( în special cele de fag și

gorun) . În amestec cu fagul și gorunul este arțarul și carpenul , iar spre sud vest este
dominant stejarul , dar și vegetația de silvostepă.

II. PARTICULARITĂȚI ALE POTENȚIALULUI ECOLOGIC

2.1. Potențialul morfologic

 Unitatea majora de relief din care face parte arealul de studiu este Depresiunea
Colinară a Transilvaniei , o depresiune intracarpatică, de orogine tectonică, dezvoltată la
sfârșitul Mezozoicului . Aceasta este despărțită de râul Mureș în doua subdiviziuni :
Podișul Transilvaniei si Câmpia Transilvaniei. (Figura 3) .

Din punct de vedere al reliefului , Podișul Târnavelor cuprinde Dealurile Nirajului,

formate din dealuri acoperite cu păduri (altitudine de peste 500m) și Podișul Târnăveni ,
care prezintă un relief de cuestă și podișuri pronunțate. Caracteristicile fizice generale ale
acestor unități sunt interfluviile netede , prezența domurilor gazeifere , versanți
asimetrici afectați de alunecările de teren și văile largi și cu terase complexe .

Câmpia Transilvaniei, o regiune larg vălurită , cu altitudini reduse cuprinde în

zona studiata Dealurile Mădarașului. Acesta prezintă un relief zvelt , cu roci dure .
Specific acestei zone este cantitatea mare a resurselor de gaz metan aflat în roca poroase a
domurilor gazeifere , dar și restul rocilor sedimentare (gresii, pietrișuri, nisipuri, marne,
argile ) .

Ambele unități cuprind etajul de vegetație al pădurilor de foioase , în

special de fag și gorun.
 Figura nr. 3. Localizarea arealului în cadrul unităților și subunităților morfologic

Conform figurii nr. 4, Călinescu (1969) încadrează Depresiunea Colinară a

Transilvaniei în regiunea Holoarctică, subregiunea Euro-siberiană, provincia Dacică.

Figura nr. 4. Regiunile Biogeografice ale României. Sursa: Călinescu, R., Biogeografia
României (1969).
 2.2. Potențialul climatici

În cadrul analizei climatice , vom face referire la datele obținute la stația

meteorologică Târgul Mureș situată la o altitudine de 309 m. Din cauza reliefului de
dealuri și văi adânci, de depresiuni și culoare, în cadrul potențialului climatic sunt
diferențieri sesizabile . Targul Mureș se afla intr-un climat continental-moderat de dealuri
și păduri , puternic influențat de masele de aer care vin dinspre vest și nord-vest.

Temperatura medie anuala cuprinsa între anii 1896-1955 la stația meteorologică a fost
de 8,7°C , cu amplitudine termica de 23,7°C. Cea mai scăzută temperatură se
înregistrează în luna ianuarie, având o valoare de -4,3°C , iar cea mai ridicata temperatură
este în luna august, cu o valoare de 18,9°C. Temperaturile negative sunt determinate
doar în lunile de iarna . Aceste sunt influențate predominant de vanturile care vin dinspre
vest , dinspre Munții Apuseni , care uneori, au efect de feohn , făcând ca
temperaturile sa crească.

Arealul cuprinde etajul de vegetație al pădurilor de foioase ( în special cele de fag și

gorun). În amestec cu fagul și gorunul este arțarul și carpenul , iar spre sud vest este
dominant stejarul , dar și vegetația de silvostepă.

I II III IV V VI VII VIII IX X XI XII Media Amplitudine

anuală anuală
-4,3 -2,1 3,8 9,8 14,8 17,6 19,4 18,9 14,7 9,5 3,6 -1,1 8,7 23,7
Tabel nr 1. Temperatura medie lunară și anuală la stația Târgul-Mureș, 1896-
1955. Sursa: Anuar meteorologic

Valoare de precipitații medie anuala este de 636 mm , reprezentând o valoare potrivita

față de media din România, cantitatea aceasta de precipitații reușind sa satisfacă în cea
mai mare parte nevoile solului .Conform graficului din Figura 7 , cantitatea maximă de
precipitații atinge 96,5 mm în luna iunie , iar cantitatea minima este de 29,1 mm
în luna martie .
Nr.an.obs I II III IV V VI VII VIII IX X XI XII Medie
anuală
53 31,6 31,4 29,1 53,0 76,5 96,5 80,1 74,2 44,2 47, 40,0 32,2 636
2

Tabel nr 2.Precipitatiile medii și anuale la stația Târgu-Mureș, 1896-1955. Sursa: Anuar

meteorologic

Prin corelarea celor doi parametrii climatici ( temperatura și precipitațiile ) în

Diagrama în scara dubla Gaussen (Figura 8) , am determinat durata intervalului cu deficit
de umiditate. Astfel, în Câmpia Transilvaniei este existent un climat xeroterm ( de tip
stepa pontica ). Elementele floristice sunt tot de tip stepic alcătuite din plante mezofile și
xerofile ( Stipa stenophylla, Paeonia tenuifolia ) , ceea ce înseamnă un climat mai
secetos și mai cald .

Tabel nr.3. Corelarea valorilor lunare medii ale temperaturii/precipitațiilor la

stația meteorologică Trârgu Mureș . Sursă date: Anuar meteorologic

Tetraterma Mayr este media aritmetică a temperaturii din perioada mai-august și

sugerează cantitatea de căldură de care dispun plantele în sezonul de vegetație. Conform
formulei, valoarea sa este de 17,6°C, fiind o val ridicată. Prin urmare , în acest areal se
vor dezvolta plante iubitoare de căldură (mezotermofile și termofile ) și plante mezoterme
precum pădurile de foioase formate din stejar (Quercus robur) , tei (Tilia), etc .

t V +t VI + t VII +t VIII 14 , 8+17 , 6+19 , 4 +18 , 9

T V −VIII = = =17 , 6°C
4 4

Lunile care au temperatura medie peste 10°C sunt mai , iunie , iulie , august și
septembrie, acestea fiind singurele luni din an când este dezvoltată capacitatea de
absorbție a substanțelor nutritive din sol de către plantele .Însumarea precipitațiilor din
perioada mai-septembrie ( precipitațiile din lunile cu temperatura medie mai mare sau
egala cu 10°C), determina valoare de 371,5 mm , astfel fiind vizibila o umiditate
moderata . Din punct de vedere fiziologic , pentru dezvoltarea sezonului de vegetație, în
cadrul acestui indice este explicat adaptarea plantelor mezofile la umiditate, precum
gorun ( Quercus petraea) etc

Σ t ≥ 10° C =PV + PVI + PVII + PVIII + P IX =76 , 5+96 ,5+80 ,1+74 ,2+ 44 , 2=371 , 5 mm

Perioada cu cele mai mari valori ale evapotranspirației este în lunile iulie și august
datorită aparatului foliar. Adunarea celor doua valori ale precipitațiilor din cele doua luni
este de 154,3 mm , în comparație cu evapotranspiratia din aceeași perioadă care este 238
mm. Diferenta dintre evapotranspirație și temperatura lunilor iulie-august este de
83,7mm și determina o activitate înaltă a aparatului foliar din pădurile nemorale :
gorun( Quercus petraea) , stejar ( Quercus robur) .

Σ VII−VIII =PVII + PVIII =80 ,1+74 ,2=154 , 3 mm

Evapotranspitația VII−VIII =126 +112=238 mm

Perioada de acumulare a a umezelii în sol , este data de suma precipitațiilor din

intervalul noiembrie-martie , având valoarea de 164,3mm. Valorea evapotranspirației este
scăzută ( în lunile de iarna fiind 0 , respectiv 3 ) , suprafața de zăpadă ajutând dezvoltarea
vegetală în luna martie.

Σ XI−III =P XI + P XII + P I + P II + PIII =40+32 ,2+31 , 6+31 , 4 +29 , 1=164 , 3 mm

 Indicele de ariditate Martonne determina valoarea ce exprima caracterul restrictiv al
condițiilor climatice pentru anumite specii, sugerând gradul de ariditate al teritoriului .
Valoarea acestui indice este de 34,01 unități, ce este o umiditate moderată, vara fiind
umiditatea maxima ( când evapotranspirația atinge cele mai rudicate valori ( 112
respectiv 126) .

P 636 , 0
I ar = = =34 , 01unități
T +10 8 , 7+10

Indicele Gams reprezinta favorabilitatea arealului pentru fag ( Fagus sylvatica) .

Conform formulei sale ( raportul dintre precipitații anuale și altitudinea stației
meteorologice raportate la 1 ) , valoarea indicelui mai mare de 1 indică o favorabilitatea
pădurilor nemorale , iar când valoarea indicelui este mai mică de 1 creste
favorabilitatea coniferelor . În arealul studiat, indicele Gams are valoarea de 2,05 unități,
ceea ce rezulta ca în zona aceasta nu sunt condiții favorabile a fagilor, ci a altor specii
nemorale precum stejar ( Quercus robur) , gorun (Quercus petraea) , tei (Tilia).

P 636 , 0
I G= = =2 , 05unități
alt 309

Evapotranspirația este posibila doar în cazul temperaturilor pozitive ,valoarea medie

anuala fiind de 635 mm , fiind aproape egală cu valoarea precipitațiilor medii anuale .

Asa cum este prezent un Figura 8, la Târgul Mureș valoarea evapotranspirației este în
cea mai buna parte a anului ( primavara , toamna , vara ) pozitivă .

I II III IV V VI VII VIII IX X XI XII Media

anuală
0 0 16 51 91 112 126 112 72 40 12 3 635
Tabel nr 4.Evapotranspirația medie și anuală la stația Târgu-Mureș, 1896-1955.
Sursa: Anuar meteorologic

2.3. Potențialul hidrologic

 Rețeaua de ape curgătoare, lacuri , ape minerale , ape sărate este foarte bogată și
prezintă o importanță deosebită pentru stațiunile climaterice , alimentarea potabilă,
irigații și pentru hidroenergie .

Râul Mureș este principala arteră hidrografică și cel mai mare colector din întregul
bazin al Transilvaniei. Izvorăște din Munții Hășmaș , pornește cu un curs leneș și cu
debit mic , ulterior acest debit crescând cu aportul numeroaselor pâraie și afluenți pe care
ii primește ( Voiniceni , Niraj , Budiu , Canalul Vetca , Cuiesd , Valea cu Nuci , Bia) .
Lacurile sunt create de om , având un rol important pentru faună și floră , iar bazinele au
fost create cu scopul reglării debitului râurilor în timpul viitorilor și inundațiilor , dar și
pentru irigații. Apele subterane au un grad de mineralizare ridicat , fiind considerate ape
dure . O specie endemică întâlnita in cursul superior al râului Mureș este Zvârluga(
Cobitis aurata radnensis).

În Câmpia Transilvaniei se resimte lipsa de apă , mai ales în Câmpia

Sărmarașului , unde s au dezvoltat centre urbane cu populație numeroasă.
 Figura nr. 5. Rețeaua hidrografică în cadrul arealului studiat.

2.4. Potențialul edafic

Potențialul edafic al arealului de studiu este foarte bine dezvoltat , principalele tipuri
de sol fiind solurile brune argioiluviale , soluri aluviale, soluri cernoziomoide și soluri
luvice. La acestea se adaugă și cernoziomuri, cernoziomuri cambice, erodisoluri ,
lacovisti ,pseudorendzine, soluri brune eu-mezobazice , soluri gleice, soluri negre
clinohidromorfe .

Varietatea mare a tipurilor de sol se explica prin existența unui substrat foarte eterogen
din punct de vedere litologic și structural.

În general solul brun este un sol tipic formarii pădurilor de gorun și ale altor specii
nemorale , rar cultivat . Aceste soluri sunt împarțite în in 3 subtipuri : soluri brune luvice ,
soluri brune agricoluviale si soluri brune eu-mezobaice .

Solurile bune argioluviale ( clasa Argioluvisoluri) sunt întâlnite în zona de podiș și

deal, fiind acoperite de păduri de gorun (Quercus petraea) și stejar(Quercus robur) -
Figura 6 .Solul brun luvic prezintă o iluviere mai puternică a argilei din sol . Mai mulți
factori influențează acest proces , precum panta sau vârstă solului. (Figura 7) .Solul brun
eu-mezobazic este utilizat și în agricultura spre deosebire cele anterioare, în special pt
pomicultura, pășuni sifânețe.(Figura8)
 Figura nr 6,7,8. Profilul solului brun: argiloiluvial (10), luvic (11), eu-mezobazic (12)
Sursa: Ionuț Săvulescu,2022
Solurile aluviale se formează de-a lungul luncilor râurilor ( Mureș și a altor artere
hidrologice principale) . El este influențat permanent de apele freatice. Acestea sunt
definite prin prezenta orizontului Ao , situat deasupra orizontului C, formându-se luncile
râurilor care sunt zone inundabile.

Solurile cernoziomoide sunt cernoziomuri din alte zone climatice fata de cernoziomurile
tipice . Sunt întâlnite în partea de nord a arealului, în Dealurile Mădărașului, unde
peticele de pădure sunt mai numeroase au încurajat formarea și menținerea solurilor .

Procesele de denudare (specifice în sudul și sud-estul Câmpiei Transilvaniei ) sunt foarte

active , solul puternic erodat determina în numeroase zonen apariția rocii-mama direct la
zi . Alături de solurile gleice (clasa solurilor hidromorfe ) sunt săraturile( mai puține la
număr) și lăcoviștile.

Lăcoviștile sunt întâlnite pe lungimea văilor, la un nivel scăzut, cu un drenaj hidric

necorespunzător, dar și pe suprafate plane mai înalte unde apa se menține aproape de
nivelul solului . Săriturile reprezintă un proces de salinizare datorita cantității de sare
existente din masive.

Sunt intalnite diferite plante epifite (pe trunchiurile si crebgile copacilor ) , precum
muschiul de pământ (Polytrichum commune).

Figura nr. 9. Distribuția solurilor în arealul de studiu

III. PARTICULARITĂȚI ALE EXPLOATĂRII BIOLOGICE

3.1. Caracteristici ale grupării vegetale

 Din punct de vedere al utilizării terenurilor în arealul de studiu, se pot identifica
doua categorii majore de relief : Păduri și zone semi-naturale și zone agricole. ( Figura
10) .

Pădurile și zonele semi-naturale se clasifică la rândul lor în păduri de foioase,

păduri mixte și intr-un număr mai mic păduri de conifere. Zonele agricole ( influentate in
mod antropic de catre om ) sunt împărțite în pășuni secundare , vii , livezi , zonele cu
diferite culturi complexe .

Zona nemorală este împărțită în 2 tipuri de păduri de foioase : pădurile de foioase

mezofile ( Quercus robur și Quercus petraea) și păduri de foioase submezofile -
termofile (Quercus cerris și Quercus frainetto) . Arealul de studiu ales cuprinde ambele
timpuri de păduri , distribuite diferit . Pădurile de foioase cu frunza căzătoare sunt
condiționate masiv de prezenta unităților de relief înalte .

Conform site-ului Natura 2000 Pădurile dacice de gorun cu Dentaria bulbifera

(R4128) sunt specifice Podișului Transilvaniei și etajului nemoral sau subetajului
pădurilor de gorun și de amestec cu gorun . Sunt întâlniți pe versanții moderat înclinați ,
mai umbriți , pe roci sedimentare ( marne, gresii , depozite lutoase) .Stratul arborilor este
alcătuit în etajul superior în principal de gorun ( Quercus petraea) , tei( Tilia cordata),
cer ( Quercus cerris) , gârniță( Quercus frainetto) , iar în etajul inferior predomina
jugastru ( Acer campestre) și sorb( Sorbus terminalis) .

Stratul ierburilor și subarbuștilor este foarte bine dezvoltat cu specii din flora de
mult precum Corylus avellana , Crataegus monogyna , Cornus sanguinea .
 Figura nr.10. Distribuția tipurilor de vegetație în arealul de studiu.

Tot în aceeași categorie incadrăm și Pădurile dacice de gorun și de stejar pedunculat

(R14138) specific în centrul Podișul Transilvaniei , dar și în Câmpia Transilvanie la
altitudine de 300-400 m .

Aici exista o alternanță relativ regulată de păduri de stejar amestecate cu cele de gorun ,
iar pe coastele domoale sunt pajiști stepice (vegetație halofilă) . Stratul arborilor este
alcătuit în principal un etajul superior din stejar pedunculat (Quercus robur) și puține
exemplare de de cireș (Cerasus avium), frasin(Fraxinus excelsior) , iar etajul inferior
este format din arțar tătăresc ( Acer tataricum) , dar și din jugastru ( Acer campestre) și
carpen (Carpinus betulus). Sper deosebite de zona gorunetelor , aici etajul arbuștilor este
bine dezvoltat și cuprinde specii din alunul (Corylus avellane) , gherghinarul(
Carataegus monogyna) , măceșul (Rosa camina).

Stratul ierburilor și a subarbuștilor este și el foarte bine dezvoltat fiind format din specii
ca peceta lui Solomon (Polygonatum multiflorum ), pochivnicul(Asarum europaeum) ,
floarea paștilor (Anemone nemorosa), ciocul berzei (Geranium robertianum),etc.

Pășunile secundare sunt reprezentate neuniform si sunt dezvoltate in urma defrisarii

pădurilor nemorale . Specii de plante întâlnite in aceasta categorie sunte : salvie de câmp
(Salvia pratensis L.), păpădia (Taraxacum officinale), trifoi (Astragalus onobrychis L.) ,
trifoiul(Trifolium repens) .

3.2 Categorii de plante adaptate la factorii de mediu întâlnite în arealul

De-a lungul timpului , plantele s-au adaptat conditiilor de mediu si a factorilor care îi
influentează ( factoi abiotici -lumină,temperatura , umiditatea , abiotici mecanici ,
învelisul edafic , geomorfologici- factori biotici si factori antropici ) .

În funcție de intensitatea luminii sunt întâlnite plante ombrofile /sciafile (iubitoare de

umbra) , ca de exemplu carpenul (Carpinus betulus) sau orhidea papucul doamnei
(Cypripedium calceolus) , dar si plante helofile /fotofile (iubitoare de lumină ) ,plante
întâlnite pe pașuni si in zone in care lunima este permanent prezentă .

Din punct de vedere al temperaturii , sunt prezente plante mezoterme (suporta

temperaturii cuprinse între 15C si 20 C ) precum : cer (Quercus cerris) , gârnița(Quercus
frainetto), stejarul(Quercus robur) ,tei(Tilia cordata). Totodata , in cadrul acestui factor
sunt întalnite si plante microterme( suportă temperature cuprinse între 0C și 15C ) , cum
ar fi : pinul (Pinus) , mesteacanul (Betula verrucosa) .

Factorul hidric , dar si umiditatea duc la prezența unor specii hidrofile (care trăiesc in
apă), asa cum este stuful (Phragmites australis), fixat cu rădacina in mâl sau plutitoare.
Cele mai întâlnite specii de plante sunt cele mezofile , care sunt iubitoare de umiditate
stejar comun (Quercus robur), gorun (Quercus petraea) etc.
Aciditatea solurilor pot duce la buna dezvoltare a pădurilor de foioase , deoarece
rădăcinile arborilor pătrund în adâncime . Materialul din care ia nastere humusul
contribuie foarte mult la dezvoltarea pădurilor nemorale .

Figura 11. Stejar comun (Quercus robur)

3.3 Particularități ale lumii animale și adaptări la mediul de viață

La condițiile de mediu si factorii care îi influențează ,s-au adaptat si animalele ,

dezvotându-se de-a lungul timpului diferite specii .

Din punct de vedere al temperaturii care variază in doua subcateogrii : dupa temperatura
corpului si dupa adaptarea la valorile termice .

Confom temperaturii corpului , acestea se divizează în homeoterme(animale cu sânge

cald) breb (Castor fiber) si poikiloterme(animale cu sânge rece ) , asa cum sunt peștii si
amfibienii : boarță (Rhodeus amarus), buhaiul de baltă cu burtă galbenă (Bombina
variegata) , câra (Sabanejewia balcanica).
 Figura nr 12. buhaiul de baltă cu burtă galbenă (Bombina variegata)

Factorul biotic umiditate influentează animalele , fiind astfel divizate doua specii:
hidrofile ( trăiesc în apă), peștii : mreană vânătă (Barbus petenyi) , tritonul cu creastă
(Triturus cristatus) , câra (Sabanejewia balcanica) , porcușorul de vad (Romanogobio
uranoscopus), dar si higrofile cum sunt vidra (Lutra lutra) .

Figura 20.Vidra(Luta Luta)

 IV.Consideraţii privind protecţia şi conservarea vegetaţiei şi lumii animale în
orizontul local

4.1. Categorii de arii protejate

În România exista 4 tipuri de arii protejate : arii naturale protejate de interes

național, arii naturale protejate de interes internațional, arii protejate de interes european
și arii protejate de interes județean sau local .

Ariile protejate de interes național sunt împărțite în 5 categorii :rezervații științifice stricte
( Categoria I IUCN) , parcuri naturale (Categoria II IUCN), monumentele ale naturii
(Categoria III IUCN), rezervații naturale (Categoria IV IUCN) și parcuri naturale
(Categoria V IUCN).

Arii naturale de interes internațional sunt împărțite în 4 subdiviziuni : situri

naturale ale patrimoniului mondial UNESCO , situri RAMSAR ( zone umede de
importanță internațională) .

Ariile naturale protejate de interes european reprezină o rețea europeană -NATURA

2000-, unde au fost delimitate următoarele categorii: Situri de Importanță Comunitară
(SCI), Arii de Protecție Specială Avifaunistică (SPA) și Arii Speciale de Conservare
(SAC).

Așa cum arată si Figura 21 , arii sunt distribuite uniform pe toata suprafata arealului
de studiu. În partrea de sud a arealului sunt Arii de Protecție Specială
Avifaunistică(ROSPA0028) , care ocupa o suprafață însemnată . În partea centrală si
nordică sunt situate Situri de Importanță Comunitară , care sunt in numar cat mai mare pe
harta (ROSCI0079, ROSCI0100,
ROSCI0154 ,ROSCI0297,ROSCI0342 ,ROSCI0369 ,ROSCI0369 ,ROSCI0384) ,iar în
număr cel mic sunt Monumentele ale naturi/Rezervații naturale (RONPA0646,
RONPA0657) , fiind pe o porțiune foarte restrânsă , în apropierea unor localitati mari .
 Figura nr. 13. Ariile protejate incluse în arealul de studiu.

Nr. Cod Denumire arie Tip arie Categoria

crt. INSPIRE

1 ROSPA0028 Dealurile Târnavelor și Arii de Protecție Categoria III

Valea Nijarului Specială
Avifaunistică

2 RONPA064 Pădurea Sabed Monumentele ale Categoria I

6 naturi/Rezervații
naturale

3 RONPA065 Stejarii seculari de la Monumentele ale Categoria I

7 Sângiorgiu de Mureș naturi/Rezervații
naturale
 4 ROSCI0079 Fânațele de pe dealul Situri de Importanță Categoria III
Corhan-Săbed Comunitară

5 ROSCI0100 Lacurile Făragău si Situri de Importanță Categoria III

Goldeni Comunitară

6 ROSCI0154 Pădurea Goldeni Situri de Importanță Categoria III

Comunitară

7 ROSCI0297 Dealuriule Târnavei Situri de Importanță Categoria III

Mici - Bicheș Comunitară

8 ROSCI0342 Pădurea Târgu Mureș Situri de Importanță Categoria III

Comunitară

9 ROSCI0369 Râul Mureș într Iernuț si Situri de Importanță Categoria III

Periș Comunitară

10 ROSCI0369 Râul Mureș într Iernuț si Situri de Importanță Categoria III

Periș Comunitară

11 ROSCI0384 Râul Târnava mică Situri de Importanță Categoria III

Comunitară
Tabel nr.14. Ariile protejate incluse în arealul de studiu.

Dealurile Târnavelor și Valea Nirajului ( ROSPA0028) este o aroe de protecție

specială avifavunistică care ocupa cea mai mare suprafață din arealul de studiu. Aceasta
este înființată în anul 2007 și ocupa o suprafață de 861,153 ha . Din punct de vedere al
biodiversității, ROSPA0028 este acoperita cu păduri de foioase, cu exemplare de tipul
fagului(Quercus sylvatica ), în zona cea mai sudică a arealului , iar predominat este
stejarul (Quercus robur) . Nelipsite sunt și pășunile și fânețele , precum și terenuri
agricole . Aria protejata este situata pe 2 județe- Mureș și Harghita , iar scopul înființării
acestui sit natural a fost protejarea a 55 de specii de păsări sin Directivele Naturii .

Pădurea Sabed (RONPA0646) este o arie încadrată la Monumente ale

naturii/Rezervații Naturale si a fost declarată ca arie protejată în din 6 martie 2000 ,
ocupand o suprafață de doar 59,30 ha . Aceasta face parte din Situl de importanță
comunitară Fânațele de pe Dealul Corhan-Săbed , fiind împădurit de diferite specii
caracteristice etajului nemoral : pin (Pinus sylvestris) , Frasin (Fraxinus ) , jugastru (Acer
campeste) . Stratul ierbaceu cuprinde mai multe rarități floristice :târtan(Crambe tataria)
, Sisinei(Pulsatilla patens), turiță (Agrimonia pilosa ) , rușcuța de primăvară ( Adonis
vernalis) , Iris ( Iris aphylla ) , salvia ( Salvia nutans) .

Fânațele de pe Dealul Corhan-Săbed (ROSCI0079) reprezintă o arie de Situri de

importanță comunitară , deoarece sunt existe pajiști stepice subpanonice pe o proporție de
10% din totalul suprafeței. Relieful zonei este deosebit de important pentru Câmpia
Transilvaniei ( Dealurile Mădărașului) , deoarece este acoperit de depozite sarmatice,
nisipuri , gresii , marne și tuguri vulcanice . Speciile floristice de interes sunt Turița
(Agrimonia pilosa) și Pulsatilla grandis.

Lacurile Făgădău și Goldeni se încadrează la arii cu Situri de importanță comunitară,

au 244,800 ha și reprezintă o zonă de interes conservativă datorita aspectului cantitativ și
calitativ al habitatului prin flora și faună specifica bălților de câmpie ocrotite prin lege
națională și Dirrctivele U.E.

Râul Târnava ( ROSCI0384) este tot o arie de Situri de importanță comunitară, cu o

suprafață totală de 315,500 ha , limitata de păduri aluviale și a fost înființată în anul
2011. Aceasta arie cuprinde 2 habitate de interes comunitar din anexa II Directivă
Habitate , 4 specii de pești, o specie de mamifer , 3 specii de amfibieni . Situl este
important pentru pădurile aluviale, pentru speciile de pești ( Barbus meridionali) , dar și
Cobitis trening, Gobio albipinn , etc
 4.2. Specii floristice şi faunistice endemice, rare ori ameninţate cu dispariţia

Agenția europeana de mediu a fost înființată cu scopul de a proteja atâta speciile

floristice, cât și faunistice endemice, care sunt pe cale de dispariție sau rare , dar și
tipurile de medii în care acestea trăiesc .

În arealul de studiu sunt întâlnite numeroase specii de plante : stânjenel (Iris aphylla
subsp. Hungarica) , broscărița (Triglochin palustris), papucul doamnei (Cypripedium
calceolus) ,etc (Agenția Europeană de Mediu,2020) .

Figura 23. Papucul doamnei (Cypripedium calceolus)

Fauna în acestă regiune este diversificată , iar printre acestea putem aminti : specii de
mamifere: lup (Canis lupus), breb (Castor fiber), vidra (Lutra lutra), liliac comun
(Myotis myotis), liliac mic cu potcoavă (Rhinolophus hipposideros), urs brun (Ursus
arctos); specii de amfibieni: buhaiul de baltă cu burtă galbenă (Bombina variegata),
tritonul cu creastă (Triturus cristatus); specii de pești: boarță (Rhodeus amarus), câra
(Sabanejewia balcanica), mreană vânătă (Barbus petenyi) și specii de nevertabrate:
rădașcă (Lucanus cervus), coica mică de râu (Unio crassus), albătrelul argintiu al
furnicilor (Maculinea teleius), cărăbuș cu corn (Bolbelasmus unicornis) , specii de păsari:
uliu poumbar (Accipiter gentilis), pescăruș albastru (Alcedo atthis), ciuf de pădure (Asio
otus), barza albă (Ciconia ciconia), muscar gulerat (Ficedula albicollis), sfrancioc cu
fruntea neagra (Lanius minor), ciocănitoare verzuie (Picus canus), silvie de zăvoi (Sylvia
borin), pupăză (Upupa epops), nagâț (Vanellus vanellus). (Agenția Europeană de
Mediu,2020)

Figura 24. Mreană vânătă (Barbus petenyi)

Figura 25. Ciuf de pădure (Asio otus)

CONCLUZII

În concluzie acest sudiu și-a atins scopul si obiectivele , acest areal fiind distins prin
elementele sale biogeografice , arii protejate , particularitatile reliefului , al climel ,
solului.

Municipiul Târgu Mureș se află din punct de vedere biogeografic esye situat în regiunea
Continentală a Europie .

Datorită numeroșilor factori, arealul de studiu se află într-o zona de vegetație cu păduri
de foioase cu frunza căzătoare, în etajul nemoral unde predomină :stejarul comun
(Quercus robur) , gorun (Quercus petraea) .

După clasificarea realizată în funcție de adaptarea plantelor la la diferiți factori biotici,

abiotici, remarcam prezenta plantelor termofile , heliofile , calcifile, silicifile , mezofile,
dar și epifite.

Cele 11 arii protejate au scopul de a proteja diferite specii de plante și animale atât din
mediu terestru, cât și acvatic .

BIBLIOGRAFIE
 1. Nicolae Doniță, Aurel Popescu, Simona Mihăilescu, Jane-Adrian Biniș,
Habitatele din România, Editura Tehnică Silvică, București, 2005.
2. Conf. Univ. dr. Gabriela Manea, Elemente de biogeografie, Editura Universitară,
București, 2008.
3. Nicolae Costache, Regionarea biogeografică a României, Editura Universității
din București, București, 1996.
4. Prof. Dr. Docent Raul Călinescu, Biogeografia României, Editura Științifică,
București, 1969.
5. Ioan Șoneriu, Ion Mac, Județul Mureș, Editura Academiei Republicii Socialiste,
România, București, 1973.
6. Aurel Lupu, Oliviu Marcu, Grigore Ploieșteanu, Vasile Rus, Margareta Szilagyi,
Ioan Șoneriu, Județele Patriei, Mureș, Monografie, Editura Sport-Turism,
București, 1980.
7. Cristina Mică, Sorin Geanu, Mihaela Seucovici, Biogeografie Generală, Editura
Transversal, București, 2006.
8. Agenția Europeană de Mediu, (2020), Dealurile Târnavelor și Valea Nijarului ,
disponibil la: https://natura2000.eea.europa.eu/Natura2000/SDF.aspx?
site=ROSPA0028 ulima accesare 20.12.2022, 18:16
9. Pădurea Săbed , Wikipedia, enciclopedia liberă. Preluat la 20:39 EET, decembrie
20 .12.2022 de la : https://ro.wikipedia.org/wiki/P%C4%83durea_S
%C4%83bed

10. Agenția Europeană de Mediu, (2020), Fânațele de pe Dealul Corhan-Săbed ,

disponibil la https://natura2000.eea.europa.eu/Natura2000/SDF.aspx?site=ROSCI0100 ,
ultima aceesare 20.12.2022 , 21:03

11. Agenția Europeană de Mediu, (2020), Râul Târnava , disponibil la:

https://natura2000.eea.europa.eu/Natura2000/SDF.aspx?site=ROSCI0384 ,Ultima
aceesare 20.12.2022 , 22:01