Ionut - Savulescu - Rezumat Iezer PDF

Ionuţ Săvulescu – Interrelaţiile dintre componentele fizico-geografice şi etajarea pădurii în Munţii Iezer
CUPRINS
ELEMENTE INTRODUCTIVE. CULEGEREA, STRUCTURAREA, VALIDAREA ŞI

CONSTRUIREA BAZEI DE DATE UTILIZATE ÎN ANALIZE
i. Colectarea şi introducerea în sistem digital a datelor culese din diverse surse bibliografice –
factorii implicaŃi în stabilirea potenŃialului ecologic pentru vegetaŃia forestieră
ii. Verificarea, validarea şi completarea datelor asupra factorilor implicaŃi în stabilirea
potenŃialului ecologic pentru vegetaŃia forestieră
iii. Colectarea şi introducerea în sistem digital a datelor de vegetaŃie forestieră din MunŃii
Iezer
iv. Verificarea, validarea şi actualizarea datelor de vegetaŃie forestieră din MunŃii Iezer
PARTEA I. INDIVIDUALIZAREA MUNłILOR IEZER CA UNITATE DE ANALIZĂ

Capitolul 1. ParticularităŃi fizico-geografice definitorii şi limitele MunŃilor Iezer / 10
Capitolul 2. Prezentarea de sinteză a studiilor geografice şi geologice ce vizează acest areal.
Clarificarea înŃelesului unor termeni / 11
PARTEA A II-A. POTENłIALUL ECOLOGIC ŞI DISTRIBUłIA SPAłIALĂ A

VEGETAłIEI FORESTIERE DIN MUNłII IEZER
Capitoul 3. Factorii naturali ce condiŃionează distribuŃia spaŃială a vegetaŃiei forestiere din
MunŃii Iezer / 15
3.1. Relieful. Factor determinant al distribuŃiei vegetaŃiei forestiere / 16
3.1.1. Rolul altitudinii
3.1.2. ExpoziŃia versanŃilor
3.1.3. Geodeclivitatea
3.1.4. Aprecierea gradului de însorire-umbrire funcŃie de expoziŃia versanŃilor şi
geodeclivitate
3.1.5. Adâncimea fragmentării reliefului şi influenŃa asupra distribuŃiei vegetaŃiei
forestiere
3.1.6. Procesele de modelare actuală cu influenŃă directă asupra vegetaŃiei
forestiere
3.2. Solul. Factor ecologic cu implicaŃii directe în dezvoltarea vegetaŃiei forestiere / 19
3.2.1. Însuşirile fizice şi chimice ale solurilor în raport cu speciile forestiere
3.2.1.1. Grosimea morfologică a solului
3.2.1.2. Troficitatea
3.2.1.3. ReacŃia solului (pH-ul)
3.2.2. Sistematica şi răspândirea solurilor în MunŃii Iezer
3.2.2.1. Clasa Protisolurilor – Litosolurile, Aluviosolurile
3.2.2.2. Clasa Cernisolurilor – Rendzinele
3.2.2.3. Clasa Cambisolurilor–Eutricambosolurile, Districambosolurile
1
3.2.2.4. Clasa Luvisolurilor – Luvosolurile albice, Preluvosolurile şi

luvosolurile
3.2.2.5. Clasa Spodisolurilor – Prepodzolurile, Podzolurile,
Criptopodzolurile
3.2.2.6. Clasa Umbrisolurilor – Humosiosolurile
3.3. Substratul litologic. Factor determinant al învelişului edafic / 27
3.3.1. Trăsăturile tectono-structurale ale MunŃilor Iezer
3.3.2. Sistematica, răspândirea şi compoziŃia mineralogică a rocilor – Soclul
cristalin, Rocile magmatice, Rocile sedimentare
3.4. Analiza calitativă şi cantitativă a elementelor climatice în raport cu distribuŃia
vegetaŃiei forestiere / 29
3.4.1. Regimul de lumină
3.4.2. Regimul temperaturii aerului
3.4.3. Regimul precipitaŃiilor atmosferice
3.4.4. Stratul de zăpadă
3.4.5. Vântul
3.4.6. Indici ecometrici-climatici – Tetraterma Mayr, Indicele Gams
Capitolul 4. Etajele de vegetaŃie din MunŃii Iezer / 34
4.1. Etajul pădurilor de foioase – Subetajul fagului / 35
4.2. Etajul pădurilor de molid / 37
4.3. Etajul subalpin / 41
4.4. Etajul alpin / 42
Capitolul 5. Dinamica recentă a etajelor forestiere din MunŃii Iezer. Analiză Change
detection / 43
Capitolul 6. PotenŃialul ecologic pentru principalele specii forestiere în raport cu
distribuŃia lor spaŃială în MunŃii Iezer / 50
6.1. Legi generale care guvernează relaŃiile dintre factorii ecologici şi vegetaŃia forestieră
6.2. PotenŃialul ecologic pentru molid (Picea abies) în raport cu distribuŃia spaŃială a
molidului în MunŃii Iezer / 51
6.3. PotenŃialul ecologic pentru fag (Fagus sylvatica) în raport cu distribuŃia spaŃială a
fagului în MunŃii Iezer / 52
6.4. PotenŃialul ecologic pentru brad (Abies alba) în raport cu distribuŃia spaŃială a
acestuia în MunŃii Iezer / 54
6.5. PotenŃialul ecologic şi bonitatea pentru pin (Pinus sylvestris) şi mesteacăn (Betula
pendula) / 57
PARTEA A III-A. INTERVENłIILE ANTROPICE ŞI EFECTELE ACESTORA ASUPRA

Capitolul 7. Peisajul forestier actual al MunŃilor Iezer – rezultatul administrării din trecut
a pădurilor / 60
7.1. Gestionarea pădurii înainte de 1864 (secularizarea averilor mănăstireşti) / 60
7.2. Administrarea pădurii între 1864 şi 1948 (naŃionalizarea) / 60
7.2.1. Cadrul legislativ
7.2.2. Proprietarii/Administratorii pădurii. Tipuri de proprietate
7.2.3. Mijloacele şi categoriile de exploatare a vegetaŃiei forestiere
7.3. Gospodărirea pădurii între 1948 şi 1990 / 64
2
7.3.1. Cadrul legislativ. Schimbarea formei de proprietate

7.3.2. Mijloacele şi categoriile de exploatare a vegetaŃiei forestiere
7.4. Managementul pădurii după 1990 / 71
7.4.1. Cadrul administrativ şi legislativ. O nouă schimbare a formei de proprietate
7.4.2. Exploatările forestiere efectuate după 1990 şi consecinŃele acestora
7.5. Strategii şi programe pentru protecŃia şi utilizarea durabilă a pădurilor din MunŃii
Iezer / 75
Capitolul 8. Presiunea exercitată asupra vegetaŃiei forestiere prin activităŃile pastorale / 76
Capitolul 9. Rolul activităŃilor turistice în modificarea peisajului forestier / 78
Capitolul 10. Doborâturile de vânt – rezultatul managementului defectuos al pădurilor / 80
Bibliografie / 85
Anexe / 88
3
Documente internaŃionale cum ar fi Agenda 21 (1992; Summitul Mondial de la Rio de

Janeiro – ConferinŃa NaŃiunilor Unite pentru Mediu şi Dezvoltare) atrag atenŃia asupra
implicaŃiilor şi în special asupra problemelor de mediu induse de dezvoltare, menŃionându-se aici
că dezvoltarea durabilă reprezintă „o nouă cale de dezvoltare care să susŃină progresul uman
pentru întreaga planetă şi pentru un viitor îndelungat”. Dezvoltarea durabilă a pădurilor implică
programe şi acŃiuni operaŃionale care să promoveze conceptul de gestiune durabilă în consens cu
definiŃia dată la ConferinŃa Ministerială pentru ProtecŃia Pădurilor Europene (Helsinki – 1993).
România s-a angajat pe direcŃia dezvoltării durabile încă din anul 1992, prin ratificarea
documentului de la Rio. Guvernul României a adoptat Stategia NaŃională pentru Dezvoltare
Durabilă care, printre componentele de bază, cuprinde şi strategia dezvoltării durabile a
fondului forestier naŃional. EsenŃa acestei strategii o constituie trecerea de la concepte la acŃiuni
concrete, iar fiecare plan de acŃiune pentru implementarea acesteia este un ghid pe termen lung
pentru dezvoltarea durabilă a pădurilor (Georgescu Filip, Director General Regia NaŃională a
Pădurilor; AlocuŃiune prezentată la seminarul „Gestionarea durabilă şi conservarea diversităŃii
pădurilor” organizat de Ministerul Agriculturii, AlimentaŃiei şi Pădurilor şi Ambasada Suediei la
Bucureşti în data de 9 decembrie 2002).
De asemenea, Agenda 21 acordă o atenŃie deosebită vulnerabilităŃii mediilor montane în
contextul dezvoltării şi schimbărilor climatice. Hamilton L.S. şi colab. (1999) şi Beniston M.
(2000, 2003) consideră zonarea altitudinală a vegetaŃiei montane şi biodiversitatea acestor etaje
ca senzori indicatori ai schimbărilor climatice şi de mediu. Acestea ar putea fi subiectul
scenariilor şi modelelor de schimbare şi evoluŃie a mediului (Beniston M., 2000). O altă
problemă a mediilor montane este supraexploatarea resurselor, cu precădere a resurselor
forestiere şi a pajiştilor (Delannoy J.-J. şi Rovéra G., 1996; Primack B.R. şi colab., 2008).
Acestea sunt probleme importante în special pentru Ńările Europei de Est, unde schimbările
socio-economice radicale din anii '80 - '90 au influenŃat modul de utilizare a resurselor naturale
(Pârvu C., 2001).
LegislaŃia din Ńara noastră, încă de la primul Cod Silvic promulgat de Carol I în anul 1881
şi ulterior cele din 1910, 1962, 1996 sau cel în vigoare (2008, Legea Nr. 46/19 martie, publicată
în M.O. Nr. 238/27 martie 2008), a urmărit protejarea patromoniului forestier şi valorificarea
economică echilibrată a acestuia. Titlul III al Codului Silvic din anul 2008 intitulat chiar
Gestiunea durabilă a pădurilor, în special prin capitolele II (Conservarea biodiversităŃii) şi III
(ReconstrucŃia ecologică, regenerarea şi îngrijirea pădurilor) ale acestuia, face referiri directe la
activităŃile de îngrijire, conservare şi regenerare pe baze ecologice ale pădurilor României.
În acest context, am considerat necesar ca pe lângă întocmirea unei baze de date

spaŃiale şi analiza factorilor fizico-geografici ce condiŃionează distribuŃia vegetaŃiei
forestiere din arealul MunŃilor Iezer, să fac şi referiri detaliate cu privire la modul în care
omul a ştiut şi a reuşit să gestioneze pădurea de aici, aceste două aspecte fiind inseparabile.
Însuşirile actuale ale unor factori naturali ce condiŃionează direct pădurea (învelişul edafic de
exemplu) sunt şi rezultatul activităŃilor antropice, iar identificarea erorilor de management în
relaŃie cu ecosistemul forestier ar trebui să ne înveŃe să gestionăm mai eficient această resursă.
Am căutat astfel permament ca rezultatul obŃinut prin analizele efectuate să nu
reprezinte numai un demers pur ştiinŃific, ci mai degrabă un instrument util. HărŃile de
favorabilitate pentru unele specii forestiere (molid, fag, brad) funcŃie de potenŃialul ecologic al
4
terenului sau de bonitate pentru altele (pin, mesteacăn), ca şi harta de susceptibilitate la

doborâturi de vânt a pădurilor din MunŃii Iezer, ar putea reprezenta instrumente eficiente pentru
întocmirea viitoarelor amenajamente forestiere.
ELEMENTE INTRODUCTIVE. CULEGEREA, STRUCTURAREA, VALIDAREA ŞI

CONSTRUIREA BAZEI DE DATE UTILIZATE ÎN ANALIZE
Primul dintre aceşti paşi a fost colectarea şi structurarea unui mare volum de material
bibliografic din care s-au extras date spaŃiale importante pentru acurateŃea analizelor ulterioare.
Colectarea şi introducerea în mediu digital a datelor culese din diverse surse bibliografice a
fost o etapă de durată, având în vedere inexistenŃa unor date digitale validabile în teren, date care
să poată sta la baza construirii de modele topologice ale realităŃii terenului. HărŃile topografice la
scara 1:25.000 au reprezentat principalele materiale care au stat la baza realizării modelului
digital al terenului, element utilizat în foarte multe analize SIG. În acest sens, s-au vectorizat
toate curbele de nivel de pe un areal care acoperă o suprafaŃă de 553 km2.
În scopul îmbunătăŃirii calităŃii datelor, au fost achiziŃionate ortofotoplanuri digitale din
2005, acoperind întreg teritoriul MunŃilor Iezer. RezoluŃia spaŃială a acestora, de circa 0,5 m,
precum şi calitatea geocorecŃiei respectiv a ortorectificării, au adus un nou fond informaŃional de
mare utilitate, atât la nivel de interpretare vizuală sau validare a datelor din teren, cât mai ales la
nivel de extragere de informaŃii digitale în format vectorial, cu posibilitatea de corectare a
topologiei fiecărei entităŃi spaŃiale.
Substratul edafic este factor determinant pentru vegetaŃia forestieră, informaŃiile cât mai
corecte şi detaliate despre sol fiind obligatorii. Principalele surse utilizate pentru construirea
bazei de date spaŃiale referitoare la substratul edafic, au fost studiile pedologice pentru realizarea
şi reactualizarea Sistemului NaŃional şi JudeŃean de Monitorizare Sol-Teren pentru Agricultură,
întocmite de Oficiul de Studii Pedologice şi Agrochimice Argeş-Piteşti. InformaŃii în acest sens
au furnizat şi hărŃile pedologice ale României la scara 1:200.000.
Alcătuirea geologică, la nivel de detalii privind succesiunea faciesurilor cristaline cu un
semnificativ rol în determinarea învelişului edafic, a făcut obiectul vectorizării sub formă de
poligoane, cu adăugarea în tabela de atribute a patru câmpuri (complexul geologic, seria,
litologia şi vârsta geologică), între care se detaşează ca importanŃă litologia. DificultăŃi a ridicat
lipsa hărŃilor geologice la scara 1:50.000 pentru întrega suprafaŃă a MunŃilor Iezer; pentru
aproximativ 10% din suprafaŃă am fost nevoit să utilizez hărŃile geologice la scara 1:200.000.
Şirurile de date meteorologice utilizate sunt cele înregistrate la staŃiile meteorologice
Câmpulung, Fundata şi Vârful Omu şi se întind pe o perioadă de 40 de ani, între 1961 şi 2000.
Pentru completarea datelor climatice am folosit şi setul de date spaŃiale climatice WorldClim 1.4
sub formă raster cu rezoluŃie spaŃială de 30 m (aproximativ 0,86 km2), descărcate de pe siteul
http://www.worldclim.org. Aceste griduri oferă informaŃii în legătură cu temperaturile medii,
maxime, minime şi cantităŃile medii de precipitaŃii şi sunt construite la nivel mondial, fiind
obŃinute prin interpolări folosindu-se modelul digital al terenului şi date meteorologice de la
20590 de staŃii meteorologice (pentru precipitaŃii), 7280 de staŃii (pentru temperaturile medii) şi
4966 de staŃii (pentru temperaturi mexime şi minime), măsurate în intervalul 1950-2000
(Hijmans R. J. şi colab., 2005).
5
Datele spaŃiale disponibile la acest nivel s-au dovedit foate utile, însă nu suficiente pentru
analizele ulterioare. De asemenea, aceste prime seturi de date au necesitat verificări şi validări
în teren, astfel că, într-o a doua etapă s-a trecut la validarea informaŃiilor culese din diversele
hărŃi, ortofotoplanuri sau alte surse bibliografice, prelucrarea şirurilor de date climatice şi în
acelaşi timp completarea fondului acestora, prin colectarea de date din teren, prin cartare,
înregistrări GPS şi observaŃii, la nivelul întregului masiv montan.
O atenŃie deosebită s-a acordat solului, care a reprezentat elementul către care mi-am
îndreptat atenŃia aproape la fiecare campanie de teren, cu realizarea de cartări cu ajutorul a
aproximativ 700 de profile de sol principale, secundare şi mai cu seamă de sondaje şi urmăind în
mod deosebit pe tipul, grosimea morfologică a solului sau volum edafic.
Etapa a presupus şi acumularea de informaŃii cu privire la amploarea actuală a
activităŃilor pastorale din MunŃii Iezer, prin înregistrări GPS ale tuturor stânelor (58) şi colectarea
datelor legate de efectivele de animale (ovine - 29990 şi bovine – 1705, la nivelul anului 2007).
S-a construit astfel în aceste prime etape, baza de date raster referitoare la factorii
implicaŃi în stabilirea potenŃialului ecologic pentru distribuŃia şi dezvoltarea vegetaŃiei forestiere:
trăsăturile reliefului, însuşirile învelişului edafic, ale substratului litologic şi condiŃiilor climatice,
plus aspecte ale activităŃilor antropice cu rol destabilizator pentru pădure (activităŃile pastorale).
Date digitale primare şi secundare utilizate în analize SIG – Factorii implicaŃi în stabilirea potenŃialului ecologic
pentru distribuŃia şi dezvoltarea vegetaŃiei forestiere;
Câmpuri
asociate
Date digitale Tipologia Date digitale Tipologia Validarea
Sursa datelor vectorilor în
primare primară secundare secundară datelor
tabela de
atribute
modelul numeric al
terenului; expoziŃia
Curbe de
versanŃilor, panta; griduri
nivel cu HărŃile topografice vectori;
altitudine aprecierea gradului de (10 m -
echidistanŃa scara 1: 25000 linie
însorire-umbrire; rezoluŃie)
de 10 m
adâncimea
fragmentării refielului
campanii
ReŃea HărŃile topografice vectori; permanentă; vectori;
- în teren,
hidrografică scara 1: 25000 linie tmporară linie
2001-2009
campanii
HărŃile topografice vectori; naturale; vectori;
Lacuri - în teren,
scara 1: 25000 poligon antropice poligon
2001-2009
Vârfuri, cote HărŃile topografice vectori; denumire; vectori;
- -
altimetrice scara 1: 25000 punct altitudine punct
campanii
HărŃile topografice vectori; denumire; vectori;
Cabane - în teren,
scara 1: 25000 punct capacitate punct
2001-2009
HărŃile topografice campanii
Drumuri vectori; modernizat; vectori;
scara 1: 25000; - în teren,
publice linie nemodernizat linie
ortofotoplan 2001-2009
HărŃile topografice permanente;
campanii
Drumuri scara 1: 25000; vectori; de extracŃie; vectori;
- în teren,
forestiere ortofotoplan; linie închise; linie
2001-2009
înregistrări GPS în carieră
6
HărŃile topografice
scara 1: 25000; hărŃi campanii
Poteci vectori; vectori;
turistice; - - în teren,
turistice linie linie
ortofotoplan; 2001-2009
înregistrări GPS
HărŃile topografice campanii
vectori; până la 1981; vectori;
LocalităŃi scara 1: 25000; - în teren,
poligon după 1981 poligon
ortofotoplan 2001-2009
HărŃile topografice efective
campanii
scara 1: 25000; vectori; ovine; vectori;
Stâne - în teren,
ortofotoplan; punct efective punct
2001-2009
înregistrări GPS bovine
Harta Solurilor
României (ICPA
Bucureşti), scara
clasă;
1:200000;
tip; clasă;
HărŃi ale solurilor
grosime tip;
pentru localităŃile
morfologică; grosime morfologică; campanii
Câmpulung, Rucăr, vectori; grid (10 m
Soluri volum edafic; volum edafic; în teren,
Dragoslavele, Lereşti, poligon rezoluŃie)
troficitate; troficitate; 2001-2009
Albeştii de Muscel,
reacŃie (pH); reacŃie (pH);
Bughea de Sus,
textura în textura în orizontul A
Nucşoara (OSPA
orizontul A
Arges), scara 1: 10000;
Campanii de teren în
perioada 2001-2009
Harta Geologică a
României (Institutul
Geologic Bucureşti),
scara 1:50000, foile tipul rocilor;
BîrsaFierului, vârsta
Câmpulung-Muscel, geologică; tipul rocilor; campanii
vectori; grid (10 m
Litologia Rucăr, Nucşoara-Iezer; seria seria geologică; în teren,
poligon rezoluŃie)
Harta Geologică a geologică; complexul geologic 2001-2009
României (Institutul complexul
Geologic Bucureşti), geologic
1:200,000, foile Braşov,
Târgovişte, Sibiu,
Piteşti;
Harta Geologică a
Alte elemente
scara 1:50000, foile
de geologie:
BîrsaFierului,
ax de
Câmpulung-Muscel, campanii
sinclinal; vectori; vectori;
Rucăr, Nucşoara-Iezer; - - în teren,
ax de linie linie
Harta Geologică a 2001-2009
anticlinal;
linie de şariaj;
falie
1:200,000, foile Braşov,
Târgovişte, Sibiu,
Piteşti;
7
Date climatice pentru

staŃiile meteorologice
Câmpulung, Fundata şi
grid măsurătorile
Vf. Omu – interpolate şi
(rezoluŃie înregistrate
ajustate funcŃie de
Temperatura 160 m grid (10 m la staŃiile
gradul de însorire valori termice -
medie anuală pentru rezoluŃie) meteorologi
(Stanciu N., 1981;
WoldClim ce luate în
Iancu I. coord., 1982);
4.1) calcul
interval de măsurători:
1961- 2000;
WoldClim 4.1 (2006)
Câmpulung, Fundata şi
grid măsurătorile
Vf. Omu – interpolate şi
(rezoluŃie înregistrate
Temperatura ajustate funcŃie de
160 m grid (10 m la staŃiile
medie a lunii gradul de însorire valori termice -
pentru rezoluŃie) meteorologi
iulie (Stanciu N., 1981;
WoldClim ce luate în
Iancu I. coord., 1982);
4.1) calcul
interval de măsurători:
1961- 2000;
WoldClim 4.1 (2006)
Câmpulung, Fundata şi grid măsurătorile
Vf. Omu – interpolate şi (rezoluŃie înregistrate
PrecipitaŃii ajustate funcŃie de 160 m valori de Indicele Gams grid (10 m la staŃiile
medii anuale gradul de însorire pentru precipitaŃii IG = Pmed. an. / alt rezoluŃie) meteorologi
(Stanciu N., 1981); WoldClim ce luate în
interval de măsurători: 4.1) calcul
1961- 2000;
WoldClim 4.1 (2006)
Arealele HărŃile topografice arealele acoperite cu
campanii
acoperite cu scara 1: 25000; vectori; vegetaŃie forestieră la grid (10 m
- în teren,
vegetaŃie ortofotoplan; poligon nivelul anului 1981 şi rezoluŃie)
2001-2009
forestieră înregistrări GPS 2005
Ortofotoplan;
Arealele arealele acoperite cu campanii
hărŃile topografice scara vectori; grid (10 m
acoperite cu - jnepeni la nivelul în teren,
1: 25000; poligon rezoluŃie)
jnepeni anului 1981 şi 2005 2001-2009
înregistrări GPS
Această bază de date spaŃială a fost ulterior completată cu informaŃii detaliate

privitoare la vegetaŃia forestieră din MunŃii Iezer. Sursele utilizate în atingerea acestui
obiectiv au fost amenajamentele silvice întocmite pentru Ocoalele Silvice Rucăr, Câmpulung,
Aninoasa şi Domneşti – Studiile Generale şi pentru UnităŃile de ProducŃie din componenŃa
acestora. HărŃile la scara 1:20000 care însoŃesc aceste studii de amenajare pentru păduri, conŃin
informaŃii până la nivel de parcelă şi subparcelă. Vectorizarea s-a efectuat pentru întreaga
suprafaŃă forestieră a masivului (411 km2), iar vectorilor (poligoane) ce reprezintă
parcelele/subparcelele li s-au asociat în tabela de atribute următoarele câmpuri: numărul de
identificare, specia sau asociaŃia de specii, vârsta medie a arboretului, indicele de acoperire
(gradul de acoperire, consistenŃa), clasa de producŃie, tipul pădurii (natural fundamental, parŃial
sau total derivat), informaŃii legate de doborâturile de vânt şi de forma de proprietate. Numărul
8
total de parcele şi subparcele care se suprapun MunŃilor Iezer corespunzătoare celor patru ocoale
silvice, este de 3645.
Validarea şi actualizarea în totalitate a datelor furnizate de amenajamentele silvice
întocmite pentru Ocoalele Silvice Rucăr, Câmpulung, Aninoasa şi Domneşti – Studiile Generale
şi pentru UnităŃile de ProducŃie din componenŃa acestora, s-a efectuat în primul rând prin
reactualizarea vârstelor medii a arboretelor la nivel de parcelă/subparcelă. Ortofotoplanurile
realizate în anul 2005, alături de alte seturi de imagini satelitare recente, au fost utilizate, alături
de numeroasele campanii de teren din perioada 2001-2009, în scopul identificării modificărilor
majore intervenite la nivelul pădurii – defrişări, în majoritatea situaŃiilor ilegale, aşa cum sunt
cele din proximitatea localităŃilor BughiŃa, Gura PravăŃ sau Rucăr.
Date digitale primare şi secundare utilizate în analize SIG – Caracteristicile vegetaŃiei forestiere;
Date Câmpuri asociate
Tipologia Date digitale Tipologia Validarea
digitale Sursa datelor vectorilor în tabela
primară secundare secundară datelor
primare de atribute
Amenajamentele numărul de
silvice întocmite identificare;
pentru Ocoalele specia sau asociaŃia
specia sau asociaŃia
Silvice Rucăr, de specii;
de specii;
Câmpulung, vârsta medie a
vârsta medie a griduri campanii
Parcele/ Aninoasa şi Domneşti vectori; arboretului; indicele
arboretului; (10 m în teren,
subparcele – Studiile Generale şi poligon de acoperire;
consistenŃa; rezoluŃie) 2001-2009
pentru UnităŃile de clasa de producŃie;
clasa de producŃie;
ProducŃie; HărŃile tipul pădurii;
tipul pădurii;
arboretelor la scara informaŃii legate de
1:20000 care însoŃesc doborâturile de vânt;
aceste documente forma de proprietate
Alte categorii de date spaŃiale utilizate sunt cele rezultate din interogarea seturilor de
imagini satelitare multitemporale Landsat TM (iunie 1986) şi Landsat ETM+ (iunie 2002).
Aceste imagini satelitare au fost utilizate pentru a analiza dinamica spaŃială a arealului forestier
al MunŃilor Iezer în principal, dar şi a arealului de deasupra limitei superioare altitudinale a
pădurii (a etajelor subalpin şi alpin), în contextul evoluŃiei naturale şi a schimbărilor socio-
economice de aici.
9
PARTEA I. INDIVIDUALIZAREA MUNłILOR IEZER CA UNITATE DE ANALIZĂ
Capitolul 1. ParticularităŃi fizico-geografice definitorii şi limitele MunŃilor Iezer
MunŃii Iezer se încadrează în Macroregiunea CarpaŃilor româneşti, Regiunea CarpaŃilor

Meridionali, Gruparea de unităŃi MunŃii Făgăraş-Iezer (Grupa montană Făgăraş) (Posea şi Badea,
1984), fiind situaŃi în partea de sud-est a MunŃilor Făgăraş cu care se află în strânsă legătură
evolutivă şi cu care se aseamănă din foarte multe privinŃe - geologic, morfografic, morfometric,
bio-pedo-climatic. Cu toate acestea, reprezintă o unitate montană bine conturată, cu
individualitate geografică, motiv pentru care mulŃi autori l-au numit Masivul Iezer (Posea şi
Badea, 1984; Szepesi, 2007). Aşadar, in ciuda asemănărilor din multe puncte de vedere cu
MunŃii Făgăraş, adâncirea puternică în cristalin a Râului Doamnei, afluentului acestuia pe stânga
Văsălatul şi a DâmboviŃei în partea sa superioară, separă clar Masivul Iezer în cadrul gupei
montane Făgăraş, oferindu-i individualitate şi conferindui-se acelaşi rang taxonomic cu MunŃii
Făgăraş.
MunŃii Iezer se desfăşoară pe o suprafaŃă de 553 km² ceea ce reprezintă aproximativ 4%
din suprafaŃa CarpaŃilor Meridionali (13900 km²), 19% sin suprafaŃa Grupei Făgăraş (2915 km²)
şi 0,23% din teritoriul României. Dezvoltarea crestei principale pe direcŃia sud-vest – nord-est şi
asimetria accentuată, cu versanŃi nord-vestici abrupŃi şi interfluvii secundare ascuŃite sau versanŃi
sud-estici mai puŃin înclinaŃi şi interfluvii secundare plane, extinse, corespunzătoare unor
suprafeŃe de nivelare bine păstrate, dau originalitatea MunŃilor Iezer.
Limita faŃă de unităŃile montane. Limita faŃă de MunŃii Făgăraş începe de la ieşirea
Râului Doamnei din unitatea montană în Depresiunea Bahna Rusului, la nord de localitatea
Slatina şi se suprapune pe cursul acestui râu pâna la un mic lac de acumulare (Lacul Baciu)
amenajat la confluenŃa cu Văsălatul (afluent de dreapta). Limita este dată mai departe de cursul
Văsălatului pâna la Izvorul Roşu şi „urcă” apoi pe Pârâul Roşu pâna în Şaua Oticului (Curmătura
Oticului) la altitudinea de 1875 metri. Din acest punct coboară în bazinul hidrografic al
DâmboviŃei pe Otic, apoi pe cursul Boarcăşului (afluent pe dreapta al DâmboviŃei) şi în final
limita se identifică cu talvegul DâmboviŃei până în aval de Lacul Pecineagu, la confluenŃa cu
Valea Tămaşului. De la Lacul Pecineagu şi până la confluenŃa DâmboviŃei cu Tămaşul, limita se
suprapune Culoarului Tămaşului cunoscut ca un culoar intramontan de-a lungul DâmboviŃei şi
Bârsei (Nedelcu, 1965). Culoarul Tămaşului este situat la interferenŃa a două direcŃii principale
de cutare, cea vest-est specifică CarpaŃilor Meridionali şi nord-sud proprie CarpaŃilor Orientali
(Szepesi, 2007). Cursul DâmboviŃei între confluenŃa acesteia cu Tămaşul şi bazinetul tectonic de
la Podu DâmboviŃei reprezintă şi limita ce separă MunŃii Iezer de MunŃii Piatra Craiului
(subunităŃile Piatra Craiului Mare şi mai la sud Pietricica), corespunzând aceluiaşi Culoar al
Tămaşului.
Limita faŃă de Culoarul transcarpatic Bran-Rucăr-Dragoslavele-Stoeneşti ridică unele
probleme în special datorită mozaicului litologic. Pornind de la ieşirea DâmboviŃei din Cheile
Mari, limita urmăreşte contactul litologic dintre calcarele tithonice şi gresiile masive
cenomaniene, contact materializat în relief printr-o rupere accentuată de pantă. De aici, limita
dintre MunŃii Iezer şi Culoarul Bran-Rucăr-Dragoslavele-Stoeneşti trece în bazinetul tectonic
10
Rucăr pe la nord-vest de horstul Pleaşa Posadei. Din Depresiunea Rucăr şi până la Stoeneşti
trecerea de la MunŃii Iezer la Culoarul Bran-Rucăr-Dragoslavele-Stoeneşti este marcată de
schimbarea bruscă de pantă dintre versanŃii cu înclinări accentuate ai unităŃii montane şi culoarul
de vale cu luncă, terase ceva mai extinse şi în număr mai mare doar în sectoarele de bazinete
(bazinetul Dragoslavele) şi conurile de dejecŃie ale unor văi torenŃiale tributare DâmboviŃei ce-şi
au obârşiile în MunŃii Iezer sau Leaota.
Limita sudică a MunŃilor Iezer cu Muscelele Argeşului se desfăşoară între DâmboviŃa
(Stoeneşti) şi Râul Doamnei (Slatina); este dată de contactul tectono-litologic net şi de
diferenŃele morfolgice.
Între aceste limite se încadrează unitatea montană analizată în acest studiu, cu o
individualitate geografică bine marcată în peisaj prin existenŃa unor diferenŃieri impuse de
diferenŃele altitdinale mari (1900 m; între 570 m la Stoeneşti şi 2470 m în Vârful Roşu).
Capitolul 2. Prezentarea de sinteză a studiilor geografice şi geologice ce vizează

acest areal. Clarificarea înŃelesului unor termeni
Cele mai multe şi mai vechi sunt studiile geologice, dintre care sunt câteva ce au apărut la
sfârşitul secolului al IX-lea. Se remarcă aici cele ale lui P. Lehmann (1881), B. Inkey (1892), Gh.
Munteanu-Murgoci (1898), V. Popovici-HaŃeg (1899), F. Schafarzik (1899). La începutul
secolului al XIX-lea apar alte lucrări de geologie (P. Lehmann, 1905) care, la fel ca cele
enumerate mai sus, oferă informaŃii despre întreaga grupă montană a Făgăraşului sau chiar
despre tot sectorul CarpaŃilor Meridionali. Primul care realizează analize geologice mai
complexe şi mai detaliate despre MunŃii Iezer este N. Gherasi în anul 1939 în sectorul Cândeşti,
continuată apoi în sectorul Lereşti. În 1953, acelaşi autor împreună cu V. Manilici cercetează
sectorul Rucăr şi sectorul izvoarelor DâmboviŃei, iar în 1961 se definitivează cartarea regiunii
Lereşti de către N. Gherasi şi R. Dimitrescu. În 1988, I. Gheuca studiază versanul sudic al
MunŃilor Făgăraşului din punct de vedere litostratigrafic şi tectonic, cuprinzând aici şi partea de
nord-vest a MunŃilor Iezer.
O lucrare cu referiri la aceşti munŃi şi care poate fi considerată o bază de plecare pentru
orice studiu care vizează domeniul CarpaŃilor Meridionali este Recherches sur l`evolution
morphologique des Alpes des Transylvanie (Karpates Meridionales) (1907). Sunt descriese aici
pentru prima dată urmele lăsate de gheŃarii cuaternari şi morfologia suprafeŃelor de nivelare din
CarpaŃii Meridionali.
Un studiu de o însemnătate deosebită având în vedere obiectivele propuse aici este cel al
Marei Popp (1934) apărut în Buletinul SocietăŃii Regale de Geografie (Anul LII) şi intitulat
ContribuŃiuni la vieaŃa pastorală din Argeş şi Muscel (Originea ungurenilor). Autoarea vorbeşte
despre originea satelor de ungureni din SubcarpaŃii dintre Topolog şi DâmboviŃa, cu argumente
etnografice şi folclorice. De asemenea, realizează şi o hartă a stânelor din MunŃii Făgăraş, Iezer,
Piatra Craiului, Leaota şi Bucegi şi o anexă cu numărul de stâne pe trepte altitudinale şi unităŃi
montane.
Cele mai multe lucrări apărute după 1950 fac referiri la MunŃii Iezer din punct de vedere
geomorfologic. Astfel, în intervalul 1961-1967, E. Nedelcu studiază influenŃele tectono-
structurale în morfologia glaciară şi microrelieful crio-nival din zona înaltă a Masivului Iezer,
făcând corelaŃii cu unitatea MunŃilor Făgăraş din nord-vest.
Urmează apoi o perioadă importantă în care acest spaŃiu montan este analizat în lucrări ce
vizează fie teritorii mai extinse, fie anumite tipuri de studii din arealul carpatic românesc aşa cum
11
sunt: studiul suprafeŃelor de nivelare din CarpaŃi (V. Tufescu, 1971), probleme privind
periglaciarul din România (I. Ichim, 1980) sau probleme de geomorfologie în general (Posea G.,
Popescu N., Ielenicz M., 1974). De asemena, în această categorie includem şi lucrările de
referinŃă pentru geografia românească aşa cum sunt: Monografia geografică a Republicii
Populare Române (1960), Relieful Românei (Posea G., Popescu N., Ielenicz M., 1974), Atlasul
Geografic al Republicii Socialiste România (1974-1979), tratatele de Geografia României vol. I
– Geografie Fizică (1983) şi vol. III - Geografia României, vol. III, CarpaŃii româneşti şi
Depresiunea Colinară a Transilvaniei (1987).
InformaŃii despre topoclimatele versantului estic şi sud-estic al Iezerului se găsesc în
studiul climatic şi topoclimatic al Culoarului Rucăr-Bran, realizat de Elena Teodoreanu în anul
1980. În 1971, I. Pişota, în studiul asupra lacurilor glaciare din CarpaŃii Meridionali, abordează
problema originii cuvetei lacului Iezer, lucrarea prezentând şi schiŃe batimetrice.
În perioada 1969-1977 s-a efectuat în MunŃii Iezer un amplu studiu micologic de către I.
RichiŃeanu şi briologic de către Gh. Mohan, iar în lucrarea RezervaŃii şi monumente ale naturii
din Muntenia (Gh. Mohan, M. Ielenicz, Maria Pătroescu, 1986), este descrisă rezervaŃia din
MunŃii Iezer.
Impactul amenajărilor hidroenergetice asupra peisajului morfologic şi socio-economic
din bazinul carpatic al DâmboviŃei, este tratat de I. Manu (1988) în teza de doctorat cu titlul
Valea superioară a DâmboviŃei. Studiu geomorfologic cu privire specială asupra organizării
teritoriului.
Lucrări cu caracter turistic sunt cele scrise de N. Popescu (1960), D. Oprescu (1975) şi I.
Ionescu-Dunăreanu (1984), unde pe lângă descrierea traseelor montane se fac şi unele referiri
asupra componentelor fizico-geografice.
După 1990 A. Szepesi (1997) realizează prima teză de doctorat (publicată în 2007) ce are
ca areal de analiză exclusiv MunŃii Iezer. Lucrarea Studiu fizico-geografic cu privire specială
asupra proceselor de modelare actuală este printre primele din România ce foloseşte software
specializat (IDRISI, SURFER, SOLAR) pentru ubŃinerea unor hărŃi direct din modelul numeric
al terenului (DEM) – harta pantelor, harta orientării versanŃilor, harta hipsometrică – dar şi a
unor hărŃi speciale cum ar fi harta radiaŃiei solare directe pentru fiecare lună a anului. De
asemena, autorul realizează fişe descriptive ale geotopurilor din Masivul Iezer pe baza metodelor
de determinare, delimitare şi descriere. În 1996, M. Pătroescu şi D. Nancu analizează influenŃa
antopică asupra etajelor de vegetaŃie din MunŃii Iezer.
Cel mai recent studiu analizează din punct de vedere fizico-geografic bazinul hidrografic
Râul Târgului, bazin al cărui sector montan se suprapune peste MunŃii Iezer şi este realizat de R.
PiŃigoi (2007).
În concepŃiile evoluate privind definirea pădurii merită a fi citată cea formulată de

silvicultorul român M. Drăcea (1938), astfel: pădurea este un organism care poate suporta până
aproape în ultimă analiză o comparaŃie cu noŃiunile de organism aşa cum o stabilesc ştiinŃele
biologice. Pădurea naşte, trăieşte şi creşte spre a se regenera apoi şi pentru ca o nouă generaŃie
de arbori să-i ia locul celei care piere.
Tot un silvicultor (Negulescu E., Ciumac Gh., 1959) a definit pădurea ca fiind o
comunitate de viaŃă deosebit de complexă unde procesul de circulaŃie a materiei şi energiei
constituie problema fundamentală. Rucăreanu N. Şi Leahu I. (1982) consideră că pădurea se
caracterizează ca o biocenoză sau, în măsura în care se distinge o relativă omogenitate, ca un
12
ecosistem. Componentele fundamentale ale acesteia sunt: mediul fizic (habitatul, biotopul,
staŃiunea) şi biocenoza.
Vlad I. (1997, citat de Popescu Gh., Pătrăşcoiu N., Georgescu V., 2004) atrage atenŃia că
pădurea nu este un organism întrucât relaŃiile reciproce între componente sunt de altă natură
decât organele unui organism. Arborii trăiesc în raporturi de vecinătate folosind împreună
acelaşi spaŃiu de nutriŃie. ConsecinŃa traiului comun este concurenŃa pentru spaŃiu, lumină, apă şi
substanŃe minerale. ConcurenŃa este cu atât mai mare cu cât în competiŃie sunt mai multe specii
cu exigenŃe apropiate.
Dintre geografi, menŃionăm definiŃia pădurii dată de Plesnic P. (1971) citat de Geanana
M. (2004). Prin pădure se înŃelege ansamblul arborilor care cresc în strânsă interdependenŃă pe
o suprafaŃă de teren de minim 100 m², având o consistenŃă de 5 (acoperire de 50%) şi înălŃimea
de cel puŃin 5 metri. Specificăm aici faptul că această definiŃie a fost formulată pentru stabilirea
limitei superioare a pădurii, pentru a se diferenŃia de rariştile de limită.
DefiniŃia oficială a pădurii elaborată de FAO în 1995, spune că pădurea reprezintă
terenurile alcătuite din vegetaŃie forestieră pe mai mult de 20% din suprafaŃă. Pădurea se
compune din arbori care ating în general înălŃimi mai mari de 7 metri şi pot furniza lemn.
Acestea sunt formaŃiuni dense a căror felurite etaje şi subarboretul acoperă o mare parte a
solului. În anul 2000 s-a generalizat procentul de minimum 10%, ceea ce a condus la modificarea
statisticii, adăugându-se în acest fel încă 415 mil. ha de „pădure” fondului forestier mondial.
DefiniŃia oficială pentru pădure în România este dată de Codul silvic. Sunt considerate
păduri terenurile ocupate cu vegetaŃie forestieră care au o suprafaŃă mai mare de 0,25 ha şi
sunt cuprinse în fondul forestier naŃional. Fondul forestier naŃional, potrivit art. 1 al Codului
silvic, este constituit din pădurile, terenurile destinate împăduririi, cele care servesc nevoilor de
cultură, producŃie ori administraŃie silvică, iazurile, albiile pâraielor, precum şi terenurile
neproductice incluse în amenajamentele silvice, în condiŃiile legii, indiferent de natura dreptului
de proprietate (Legea Nr. 26/24.04.1996).
Sistemul în general este înŃeles ca o unitate organizată, divizat în subsisteme şi făcând
parte la rândul său dintr-un sistem superior (suprasistem) (Popescu Gh., Pătrăşcoiu N.,
Georgescu V., 2004). Rezultă că lumea materială este o ierarhie de sisteme ce se înglobează unul
în altul, cu sublinierea că fiecare sistem are un mediu al său pe care îl influenŃează sau
dimpotrivă este influenŃat de acesta. În cadrul ierarhiei, orice sistem deşi păstrează organizarea
proprie, este subordonat legilor sistemului superior. Astfel, fiecare sistem reprezentând un tot
unitar, posedă însuşiri proprii, care nu se întâlnesc la elementele componente, ele fiind
subordonate legilor specifice dezvoltării sistemului.
Sistemele biologice sunt inseparabile de mediul înconjurător, iar aceste ansambluri de o
pronunŃată complexitate dintre elementele biologice şi cele fizice, dintre viu şi neviu, poartă
denumirea de sisteme ecologice (Pârvu C., 2001). Unitatea fundamentală organizatorică şi
funcŃională este ecosistemul. Partea vie a ecosistemului o constituie biocenoza, iar partea nevie,
biotopul, părŃi componente inseparabile ale acestuia.
Biotopul (habitatul) este locul de existenŃă sau porŃiunea de mediu natural în care îşi duc
viaŃa organismele vegetale şi animale. Acest sediu al vieŃii este un sistem abiotic, populat cu
organisme care-l transformă necontenit. El este constituit din elemente ale litosferei (sol, relief),
ale hidrosferei şi atmosferei (îndeosebi temperatura şi lumina) (Călinescu R., Bunescu A.,
Pătroescu Nardin M., 1972). Silvicultorii folosesc pentru biotop termenul de staŃiune forestieră.
StaŃiunea forestieră, adică „locul de viaŃă” al unei biocenoze este o unitate fizico-geografică, un
areal practic omogen, cu caractere de ordin fizico-geografic proprii, prin care se deosebeşte şi
13
se delimitează clar de alte areale înconjurătoare, aşadar o unitate elementară de geotop (ChiriŃă
C. şi colab., 1977).
Biocenoză – Arboret – VegetaŃie forestieră
Biocenoza este formată din totalitatea vieŃuitoarelor, atât plante cât şi animale ce
populează un anumit biotop şi se adaptează la condiŃiile acestuia. Aceste organisme sunt legate
între ele printr-o dependenŃă directă sau indirectă (prin intermediul biotopului), formând un tot
unitar (Stugren B., 1965; citat de Călinescu R., Bunescu A., Pătroescu Nardin M., 1972). Este o
grupare de organisme ce răspunde prin structura şi compoziŃia sa particularităŃilor mediului
ambiant. În evoluŃia lor, componenŃii acesteigrupări au stabilit relaŃii de dependenŃă, astfel că
ansamblul constituie un stadiu de echilibru relativ durabil (Pătroescu Nardin M., 1996).
Prin arboret se înŃelege o porŃiune de pădure caracterizată printr-o vegetaŃie forestieră
omogenă - compoziŃie, vârstă, consistenŃă, clasă de producŃie şi provenienŃă. SuprafaŃa minimă
a unui arboret s-a stabilit la 0,5 ha. (Avram C., 1968; Milescu I., Simionescu A., Roşianu Gh.
coord., 1997). Florescu I. (1981) defineşte arboretul ca fiind totalitatea arborilor care participă
la constituirea unei păduri, iar Iancu şi colab. (1982) ca o porŃiune de pădure, omogenă sub
raportul condiŃiilor staŃionale şi de vegetaŃie. Reprezintă componentele fundamentale ale
pădurilor şi se deosebesc prin structură, mod de constituire, stare şi capacitate de a îndeplini
funcŃii socio-economice.
VegetaŃia forestieră constituie un covor numeros şi continuu de plante de cele mai
diferite ordine şi dimensiuni, de la arborii cei mai înalŃi până la microflora solului, dispuse în
cele mai variate moduri de structurare şi funcŃionare, în care arborii, prin dimensiunile lor, dau
nota distinctivă şi determină proporŃiile maxime ale pădurii. Este reprezentată aşadar de
speciile de arbori, arbuşti şi până la ierburi şi microfloră (Florescu I., 1981).
În lucrarea de faŃă mi-am propus analiza potenŃialului ecologic al terenului pentru unele
specii, părŃi componente ale biocenozei forestiere în raport cu biotopul. Mai precis, a unor specii
care intră în componenŃa etajului arborilor (arboretul, stratul arborilor, cu înălŃime mai mare de 7
metri) cu referiri la etajele inferioare ale biocenozei vegetale a pădurii acolo unde înlesneşte
oferirea unor explicaŃii în legătură cu etajul superior.
Pentru această parte a biocenozei vegetale a păduri, în această lucrare voi folosi termenul
de vegetaŃie forestieră chiar dacă, în silvicultură, acest termen are un sens mai cuprinzător.
Pentru speciile care formează vegetaŃia forestieră voi folosi termenul de specii forestiere.
14
PARTEA A II-A. POTENłIALUL ECOLOGIC ŞI DISTRIBUłIA SPAłIALĂ A

Capitoul 3. Factorii naturali ce condiŃionează distribuŃia spaŃială a vegetaŃiei

forestiere din MunŃii Iezer
Cunoaşterea relaŃiilor dintre organisme şi mediul înconjurător comportă două etape:

studiul caracterelor mediului în care trăiesc organismele şi studiul comportării reacŃiilor
organismelor la acest mediu (Călinescu R. Şi colab., 1972). Ansamblul condiŃiilor energetice,
fizice, chimice şi biologice care există în imediata apropiere a organismelor constituie mediul
înconjurător. Factorii externi care exercită o acŃiune asupra organismelor şi a comunităŃilor
constituie factorii de mediu.
Din totalitatea acestor factori, unii acŃionează în mod direct asupra plantelor şi au fost
numiŃi factori ecologici, iar alŃii numai indirect (aşa cum influenŃează de exemplu relieful) prin
modificarea valorilor şi regimului factorilor ecologici, fiind determinanŃi ai acestora (ChiriŃă C.
şi colab., 1977)
Factorii ecologici cu acŃiune pozitivă în viaŃa şi creşterea vegetaŃiei forestiere până la o
anumită limită, se află în natură în cantităŃi foarte variate (foarte scăzute până la foarte mari sau
excesive), în consecinŃă şi influenŃa lor în procesul de creştere a plantelor este variată. Aceşti
factori (elemente nutritive, apă, temperatură) se pot găsi: sub limita inferioară de toleranŃă, în
cantităŃi foarte scăzute (carenŃă puternică), în cantităŃi scăzute (carenŃă moderată, cu limitări ale
creşterii sensibil sub limita maximă şi clase de producŃie II sau III), suboptim, optim (care
asigură productivitate maximă).
Intervalul de optim căruia îi corespunde un palier al curbei de productivitate, poate fi mai
lung sau mai scurt, până în momentul când începe să apară un efect de frânare şi scădere a
productivităŃii; factorul se află acum în exces, cu efect uşor până la moderat depresiv. Când
factorul creşte şi mai mult, apropiindu-se de limita superioară de toleranŃă a plantei pentru
factorul respectiv, curba productivităŃii tinde către zero, iar factorul se află în exces cu efect
distructiv. Factorii ecologici care se află în afara optimului, determinând limitarea creşterilor la
diferite niveluri sub cel maxim, au fost numiŃi factori limitativi (Young A. R., Giese L. R., ed.,
2003). Fiecare factor limitativ contribuie la limitarea productivităŃii, nivelul acestui efect fiind
condiŃionat de factorul cel mai scăzut (legea minimului a lui Liebig).
O caracteristică generală şi fundamentală a factorilor de mediu este existenŃa
interrelaŃiilor, a influenŃelor lor reciproce. Aceste relaŃii constituie interacŃiunile componentelor
ecosistemului. InterrelaŃiile, interacŃiunile, există ca o realitate legică, ca o condiŃie de viaŃă între
componenŃii biocenozei, între factorii ecologici pe de o parte şi componenŃii biocenozei pe de
altă parte. Din mulŃimea interacŃiunilor existente între factorii ecologici şi cei determinanŃi şi
între aceştia şi partea de biocenoză forestieră care face obiectul acestui studiu, menŃionez ca
foarte importante intercaŃiunile dintre factorii climatici – precipitaŃii, temperatură, umiditate
atmosferică – şi dintre aceştia şi componenŃii vegetali ai biocenozei sau acelea dintre apă – de
precipitaŃii, freatică, din scurgeri de suprafaŃă – şi componenŃii (de solubilităŃi diferite) ai fazei
solide.
15
3.1. Relieful. Factor determinant al distribuŃiei vegetaŃiei forestiere din MunŃii Iezer
Deşi nu este un factor ecologic în sens strict definit anterior, relieful are o însemnătate
deosebită din punct de vedere ecologic. Relieful, determinant ecologic prin excelenŃă,
influenŃează într-o măsură foarte diferită factorii ecologici, în primul rând datorită diferenŃelor
altitudinale ce induc la rândul lor diferenŃe climatice. Factorii climatici – lumina, căldura şi apa –
suferă modificări semnificative în valoarea lor dintr-un anumit spaŃiu, prin schimbarea formelor
de relief. Importante sunt modificările provocate de schimbarea expoziŃiei versanŃilor, iar pe
aceeaşi expoziŃie de schimbarea pantei terenului. Modificările suferite de factorii climatici drept
consecinŃă a variaŃiei formelor de relief sunt cuprinse între limite relativ mari, astfel încât, pe
suprafeŃe restrânse, se pot diferenŃia climate locale şi microclimate (Bianca Hoersch şi colab.,
2002). Dintre factorii geomorfologici cu repercusiuni mai importante asupra vegetaŃiei forestiere
din MunŃii Iezer se disting: altitudinea, expoziŃia versanŃilor, panta (geodeclivitatea) sau unele
procese geomorfologice actuale.
3.1.1. Rolul altitudinii. Altitudinea, determinând schimbări în regimul factorilor
climatici şi edafici, devine un factor important în precizarea distribuŃiei vegetaŃiei forestiere în
general şi în special în MunŃii Iezer, unde dieferenŃa dintre punctul cel mai înalt şi punctul cel
mai coborât este de 1900 m. Creşterea altitudinii implică scăderea valorilor termice –
temperatura medie anuală scade, în medie, cu 0,55ºC la fiecare 100 m de altitudine – cu
reducerea sezonului de vegetaŃie. În acelaşi timp, cantitatea de precipitaŃii creşte, cu specificaŃia
că în munŃii înalŃi (între care se încadrează şi MunŃii Iezer) doar până la un anumit prag, după
care începe să scadă. Aceeaşi evoluŃie altitudinală este caracteristică şi umidităŃii relative a
aerului. Vânturile, insolaŃia şi evapotranspiraŃia (parametrii climatici ce influenŃează în mod
direct vegetaŃia forestieră) se intensifică şi, ca o consecinŃă a înăspririi climatului, numărul
speciilor forestiere care compun pădurea se reduce treptat, iar de la o anumită limită altitudinală
pădurea cedează locul rariştilor sau pajiştilor subalpine şi alpine. Chiar în limitele altitudinale ale
aceluiaşi etaj de vegetaŃie, creşterea altitudinii conduce la diminuarea capacităŃii de producŃie. De
asemenea, pe măsura creşterii altitudinii, periodicitatea fructificaŃiei la aceeaşi specie se măreşte,
iar producerea fazelor fenologice întârzie cu 2-5 zile la 100 metri de altitudine (Florescu I.,
1981).
3.1.2. ExpoziŃia versanŃilor. Este un factor geomorfologic care la aceeaşi altitudine
determină condiŃii climatice diferite. Prin aceasta se creează condiŃii diferite de creştere a
vegetaŃiei forestiere, comparabile cu cele care, pe aceeaşi expoziŃie, se realizează la diferenŃe
apreciabile de altitudine. Aceste schimbări sunt rezultatul modificării unghiului dintre razele
solare şi suprafaŃa topografică, funcŃie de care, suprafaŃa topografică, primeşte o cantitate mai
mare sau mai mică decăldură. Pe un versant cu expoziŃie sudică, cantitatea de căldură primită pe
unitatea de suprafaŃă este de 1,6 până la 2,3 ori mai mare decât pe un versant cu expoziŃie
nordică (Constantinescu N., 1973). Aceste variaŃii ale regimului de căldură şi insolaŃie se
răsfrâng şi asupra proceselor pedogenetice şi umidităŃii solului. În optimul ecologic al unei
specii, influenŃa expoziŃiei asupra pădurii se face mai puŃin resimŃită, dar se accentuează pe
măsură ce ne apropiem de limitele inferioare sau superioare ale acelei specii (Florescu I., 1981).
Cu cât altitudinea este mai mare, cu atât efectele expoziŃiei sunt mai accentuate.
3.1.3. Geodeclivitatea. Gradul de înclinare a terenului acŃionează ca factor ecologic în
strânsă corelaŃie cu expoziŃia şi altitudinea, prin intermediul modificărilor ce au loc în repartiŃia
energiei radiante, a regimului de precipitaŃii, a condiŃiilor de pedogeneză. Ca regulă generală, cu
cât panta este mai mare, cu atât influenŃa expoziŃiei asupra factorilor climatici şi edafici şi,
16
indirect asupra vegetaŃiei forestiere, se intensifică. Astfel, versanŃii puternic înclinaŃi primesc mai
puŃină lumină şi căldură, datorită duratei mai reduse a insolaŃiei. În acelaşi timp, scurgerile de
suprafaŃă se intensifică pe măsura creşterii pantei şi într-o anumită măsură şi mişcarea apei în sol,
aşa că bilanŃul apei înregistrează evidente modificări. În arealele cu pantă mai mare, solul are o
umiditate mai mică decât acolo unde înclinarea este mai puŃin accentuată. De aici decurg şi unele
modificări în procesul de solificare. Panta influenŃează şi grosimea morfologică a solului
(profunzimea), conŃinutul de schelet (volumul edafic) şi grosimea orizontului biologic activ,
motiv pentru care variaŃiile de pantă se reflectă fidel în structura şi dezvoltarea vegetaŃiei
forestiere (Florescu I., 1981).
3.1.4. Aprecierea gradului de insolaŃie în perioada de vegetaŃie (21.III – 26.IX)
pentru latitudinea nordică de 45°, funcŃie de expoziŃia versanŃilor şi geodeclivitate. Energia
radiantă primită de o anumită suprafaŃă a unei forme de relief depinde de mărimea unghiului de
incidenŃă al razelor solare cu planul suprafeŃei respective. Cu cât acest unghi este mai apropiat de
90°, cu atât cantitatea de energie radiantă primită de sol şi de atmosfera apropiată este mai mare.
Regimul de variaŃie al acestui unghi este, pentru aceeaşi latitudine, determinat de modul de
asociare a expoziŃiei versanŃilor şi înclinării terenului (pantei). Asocierea acestora este
hotărâtoare pentru măsura în care o suprafaŃă de teren este aptă de a recepŃiona energia radiantă,
pentru măsurarea insolaŃiei potenŃiale (Stanciu N., 1981).
Pe versanŃii cu expoziŃie sudică sau sud-estică, odată cu mărirea înclinării terenului, se
măreşte unghiul sub care razele solare ajung la suprafaŃa solului, intensificându-se efectul caloric
al acestora. Pe versanŃii cu expoziŃie nordică sau nord-vestică, pe măsură ce panta se măreşte,
unghiul sub care razele solare ajung la suprafaŃa solului se micşorează şi se reduce efectul caloric
al lor asupra solului şi asupra vegetaŃiei forestiere de pe acesta. Ca urmare a influenŃei pe care
panta o exercită asupra efectului caloric al razelor solare, pe versanŃii cu expoziŃie însorită se
măreşte evapotranspiraŃia şi se micşorează umiditatea atmosferică.
Pornind de la expoziŃia versanŃilor, înclinarea terenului şi rezultatele obŃinute de Stanciu
(1981) am încercat realizarea unui model al insolaŃiei potenŃiale pentru întreaga suprafaŃă a
MunŃilor Iezer. Acest model va fi utilizat apoi în identificarea arealelor optime pentru diferite
specii forestiere.
Sectorul superior al bazinului Bătrâna. ExpoziŃia versanŃilor (stânga) şi geodeclivitatea (dreapta);
Noile griduri obŃinute prin reclasificare au fost înmulŃite, iar valorile obŃinute s-au
clasificat funcŃie de treptele de însorire-umbrire elaborate de N. Stanciu (1981).
17
Sectorul superior al bazinului Bătrâna. Gradul de însorire-umbrire în perioada de vegetaŃie (21.III-26.IX);
3.1.5. Adâncimea fragmentării reliefului (energia de relief) şi influenŃa asupra

distribuŃiei vegetaŃiei forestiere. Adâncimea fragmentării sau energia de relief, exprimă
cantitativ dimensiunile pe care eroziunea le-a avut şi le are, mai ales eroziunea fluviatilă şi gradul
de adâncire prin intermediul sistemului de modelare fluviatilă. Văile înguste şi adânci
caracteristice MunŃilor Iezer, favorizează producerea inversiunilor termice canalizând aerul rece.
De aceea, în mod obişnuit, în partea inferioară a văilor vegetează specii mai rezistente la
temperaturi scăzute decât cele caracteristice ale unui anumit etaj, care ocupă partea superioară a
versanŃilor. Astfel, în etajul fagului, în partea inferioară a văilor adânci unde adâncimea
fragmentării este mare, întâlnim molid, iar în partea superioară, fag. Acest fenomen se numeşte
inversiunea speciilor (Constantinescu N., 1973) sau inversiune de vegetaŃie.
3.1.6. Procesele de modelare actuală cu influenŃă directă asupra vegetaŃiei forestiere.
La altitudini mai mari de 1800 m, prin procese de altere fizică (dezagregare), la baza sectoarelor
cu declivitate mare, se acumulează gravitaŃional fragmente de roci. Acestea formează pânze de
grohotişuri cu frecvenŃă mare în MunŃii Iezer, în special pe versantul nord-vestic în circurile
glaciare situate la obârşiile văilor afluente DâmboviŃei – Valea ColŃilor, ColŃii Mici, ColŃi Mari,
Valea Rupturii, Boarcăşului şi văilor afluente lui – sau văilor afluente Văsălatului – Izvorul
Gropilor, Cârligele. Pânzele de grohotiş „împing” pădurea sau asociaŃiile de jneapăn spre
altitudini mai mici pe de o parte prin acŃiunea mecanică a rocilor, iar pe de altă parte prin
acŃiunea fiziologică. Aceasta se traduce prin faptul că pânzele de grohotişuri nu conŃin particule
fine, motiv pentru care prezintă volum mare de aer şi sunt lipsite de apă, fiind total improprii
dezvoltării rădăcinilor.
În unele situaŃii, vegetaŃia forestieră este împiedicată în instalarea şi dezvoltarea ei şi de
procesele de pluviodenudare şi torenŃialitate. Ele se pot manifesta în sectoarele unde există
acumulate depozite de dezagreagare mai fine şi depozite de alterare cu grosimi apreciabile,
rezultate din dezagregarea şi alterarea înaintată a materialului din substrat sau acolo unde roca
este friabilă şi permite acest lucru. Este situaŃia întâlnită în arealele de obârşie ale unor torenŃi de
18
pe versantul sudic al MunŃilor Iezer – la obârşiile văilor Tambura, Frăcea, Serghea (afluent al
Râuşorului de Râul Târgului) sau Capra (afluent al Bratiei).
În sectoarele cu pante accentuate, etajul molidului este afectat de avalanşe. Limita
superioară a acestuia este local mult coborâtă în lungul culoarelor de avalanşe. Efectele acestora
se fac simŃite cu precădere pe versantul sudic al Iezerului, deoarece aici jnepenii au fost
îndepărtaŃi iar vegetaŃia forestieră nu mai beneficiază de protecŃia acestora în faŃa zăpezii
încărcată cu roci. În locurile unde se produc regulat avalanşe, pădurea nu se mai poate instala
formându-se culoare lipsite de arbori pe toată lăŃimea sau cu vegetaŃie lemnoasă reprezentată de
tufărişuri de anin verde (cu elasticitate mare), care pătrund adânc în pădure, denumite culoare de
avalanşe. Pe versantul nordic jenepenii au rol de „paravan” în calea zăpezii, culoarele de
avalanşe mergând doar până la partea superioară a jepilor.
3.2. Solul. Factor cu impicaŃii directe în dezvoltarea vegetaŃiei forestiere.
Ca factor ecologic, solul prezintă o importanŃă covârşitoare, influenŃând uneori decisiv

dezvoltarea speciilor forestiere, în mod favorabil sau nefavorabil, direct sau indirect, prin
(ChiriŃă C. şi colab., 1977):
măsura în care arborii îşi pot dezvolta sistemul radicular în adâncime şi areal, într-un
volum fiziologic suficient (volum edafic), bogat în elemente minerale utile şi însuşiri
fizice favorabile;
natura complexului ecologic al solului, în consecinŃă modul şi măsura în care acesta
asigură aprovizonarea rădăcinilor arborilor cu apă, elemente nutritive, aer, substanŃe
fiziologic active, în diferite condiŃii de aciditate, de consistenŃă şi temperatură, într-o
perioadă bioactivă mai lungă sau mai scurtă.
ConstituenŃii şi însuşirile solului menŃionate mai sus, cu caracter de factori ecologici, sunt
– în privinŃa mărimii lor – în funcŃie de factorii climatici şi de numeroşi determinanŃi ecologici
din sol şi din afara acestuia; astfel: grosimea morfologică a profilului de sol, natura mineralogică
a materialului parental şi orizonturilor de sol, calitatea şi cantitatea humusului, natura şi însuşirile
mineralelor secundare, aşadar ale complexului adsorbtiv, textura, structura şi porozitatea la
diferite adânci ale profulului, drenajul intern şi capacitatea de reŃinere a apei, prezenŃa accesibilă
a apei freatice, prezenŃa apei stagnante din precipitaŃii sau scurgeri de suprafaŃă în condiŃii de
drenaj intern defectuos, natura petrografică a scheletului (consistenŃa şi reacŃia) etc. Natura şi
modul de asociere a acestor factori, constituenŃi şi însuşiri sunt în foarte însemnată măsură
determinate sau divers modificate de felul şi stadiul de dezvoltare ale procesului de pedogeneză,
care generează anumite complexe de caracteristici. În mulŃimea de factori, constituenŃi şi însuşiri
ale solului, posibilităŃile de variaŃie de la un sol la altul ale tuturor sau numai ale unora dintre
aceştia sunt nelimitate. Dată fiind interdependenŃa caracterelor şi interacŃiunea factorilor, în mod
obişnuit deosebirile afectează practic totalitatea factorilor, constituenŃilor şi însuşirior solului, dar
în măsură variată pentru fiecare factor, component, însuşire, în cadrul fiecărui sol şi diferită de la
un sol la altul (Constantinescu N., 1973).
3.2.1. Însuşirile fizice şi chimice ale solurilor. Rolul şi condiŃiile creeate de acestea
speciilor forestiere.
3.2.1.1. Grosimea morfologică a solului (volumul de parte fină a solului – cu
granulometrie mai mică de 2 mm – care poate fi exploatat de rădăcinile plantelor) joacă un rol
deosebit de important atât în compoziŃia şi etajarea vegetaŃiei forestiere, cât şi în variaŃia
capacităŃii sale de producŃie (Geanana M., 1978; Florescu I., 1981). Grosimea fiziologic utilă a
19
profilului de sol (convenŃional limitată la nivelul la care se termină aproximativ 90% din sistemul
radicular) este deseori egală cu cea morfologică. Uneori rădăcinile folosesc şi substratul litologic
în cazul în care acesta este afânat şi permisiv. Pentru MunŃii Iezer, unde substratul litologic
parental este format cu preponderenŃă din roci metamorfice dure, grosimea fiziologic utilă
corespunde cu grosimea morfologică a solului.
Aprovizionarea activă a plantelor cu apă şi elemente nutritive din sol, reclamă în primul
rând o bună înrădăcinare a lor, formarea unui sistem radicular viguros, dens ramificat şi astfel
dezvoltat în adâncime şi areal, încât planta să folosească un volum edafic suficient de mare
pentru nevoile ei. Tipurile de conformaŃie ale sistemelor de rădăcini – pivotantă, pivotant-
trasantă sau trasantă – caracteristice diferitelor specii forestiere, se dezvoltă astfel în condiŃii
normale de sol, încât mulŃinea rădăcinilor fine, absorbante, existente la diferite niveluri ale
profilului de sol, să vină în contact cu o suprafaŃă totală capabilă de a furniza în mod activ
cantităŃile necesare de apă şi substanŃe nutritive. Nu este posibilă o dezvoltare normală a
arborilor fără existenŃa corespunzătoare în sol a unor sisteme de rădăcini bine dezvoltate, în mod
obişnuit cu o densitate maximă în orizontul superior, humifer şi afânat, şi scăzând treptat cu
adâncimea. O asemenea dezvoltare a sistemelor de rădăcini, care presupune un mare volum
edafic, nu este întotdeauna posibilă (ChiriŃă C. şi colab., 1977). Dezvoltarea în adâncime a
rădăcinilor poate fi stânjenită, limitată sau chiar blocată de roca dură sau de fragmentele de rocă
rezultată în urma proceselor de alterare fizică a rocii parentale. Aceasta se traduce prin
insuficienŃa apei şi elementelor nutritive în sol. Există o legătură strânsă între mărimea volumului
edafic şi capacitatea de producŃie a solului (fertilitate). Sunt însă situaŃii când soluri cu acelaşi
volum edafic sunt diferenŃiate de alŃi factori cum ar fi de exemplu troficitatea.
3.2.1.2. Troficitatea este însuşirea solului de a fi trofic (nutritiv) pentru plante (ChiriŃă C.
şi colab., 1977). łinând seama că însuşirea solului de a fi trofic este determinată de fondul
nutritiv al acestuia şi de rezervele de apă accesibilă (care determină mobilitatea şi absorbŃia
elementelor nutritive), se distinge: troficitatea minerală şi troficitatea azotată (Florescu I., 1981).
VegetaŃia forestieră manifestă cerinŃe diferite faŃă de conŃinutul de substanŃe minerale
accesibile din sol, în funcŃie de natura speciilor şi vârstă. Consumul de substanŃe minerale se
intensifică odată cu creşterea până la un maxim şi are apoi un sens descendent. Pe solurile trofic
sărace, creşterea este redusă, iar după ce se atinge punctul de maxim se ajunge la uscarea unor
indivizi şi chiar a unor specii (în special a celor cu exigenŃe mari în ceea cepriveşte troficitatea
sau a celor introduse pe cale artificială).
Chiar dacă rezervele de substanŃe minerale existente din sol sunt suficiente şi oricât de
ridicată ar fi troficitatea solului, dacă acesta este superficial, uscat, excesiv scheletic, vegetaŃia
forestieră îşi reduce productivitatea.
3.2.1.3. ReacŃia solului (pH-ul) acŃionează indirect asupra vegetaŃiei forestiere prin
modificarea capacităŃii de absorbŃie a elementelor minerale. Solurile din MunŃii Iezer se
încadrează în proporŃie covârşitoare în domeniul acid, de la slab acid şi până la puternic acid.
ReacŃie neutră au solurile formate pe materiale carbonatice rezultate prin alterarea fizică a
calcarului sau cele formate direct pe calcare.
Dintre speciile care nu rezistă la aciditate mare şi care sunt răspândite în arealul MunŃilor
Iezer, menŃionez carpenul. Acesta vegetează cu precădere în partea de est – sud-est a masivului,
acolo unde substratul format din elemente carbonatice nu prezintă valori scăzute de pH.
3.2.2. Sistematica şi răspândirea solurilor în MunŃii Iezer. Solurile MunŃilor Iezer au
fost clasificate la nivel superior în clase şi tipuri de soluri, iar acolo unde suprafeŃele deŃinute şi
nevoia de a reliefa nuanŃe cu rolul în distribuŃia şi dezvoltarea vegetaŃiei forestiere o impun, am
20
analizat solurile şi la nivel de subtip. În acceaşi idee am procedat şi la utilizarea unor asociaŃii de
soluri.
Simboluri, suprafeŃe (km2) şi ponderi (%) deŃinute de tipurile şi asociaŃiile de soluri în MunŃii Iezer;
SuprafaŃa Ponderea
Nr. Tipul sau asociaŃia de soluri Simbol
(km2) (%)
1. Rendzine şi stâncărie RZti, st. 8,7 1,6
2. Rendzine, rendzine litice şi eutricambosoluri subrendzinice RZti, LSrz, ECti-xsr 7,7 1,4
3. Preluvosoluri şi luvosoluri ELti, LVti 2,8 0,5
4. Luvosoluri albice LVab 3,7 0,7
5. Eutricambosoluri şi districambosoluri ECti, DCti - -
6. Eutricambosoluri şi erodosoluri ECti, ER 0,6 0,1
7. Districambosoluri DCti 126,0 22,6
8. Districambosoluri şi litosoluri districe DCti, LSdi 63,9 11,6
9. Districambosoluri şi prepodzoluri DCti, EPti 40,4 7,3
10. Districambosoluri, prepodzoluri şi litosoluri districe DCti, EPti, LSdi 28,1 5,1
11. Prepodzoluri, podzoluri şi litosoluri districe EPti, PDti, LSdi 96,6 17,4
12. Prepodzoluri şi podzoluri EPti, PDti 77,3 14,0
13. Podzoluri şi prepodzoluri PDti, EPti 20,2 3,7
14. Podzoluri, humosiosoluri şi litosoluri districe PDti, HSti, LSdi 2,8 0,5
15. Humosiosoluri şi litosoluri districe HSti, LSdi 3,2 0,6
16. Gleiosoluri GL - -
17. Aluviuni, aluviosoluri entice şi aluviosoluri A, ASen, AS 11,9 2,2
18. Litosoluri districe şi districambosoluri LSdi, DCti 4,0 0,7
19. Litosoluri districe, prepodzoluri şi districambosoluri LSdi, EPti, DCti 2,7 0,5
20. Litosoluri districe, stâncărie, prepodzoluri şi podzoluri LSdi, st., EPti, PDti 51,9 9,4
21. Stâncărie, litosoluri rendzinice şi rendzine st., LSrz, RZti 0,5 0,1
TOTAL 553,0 100,0
3.2.2.1. Clasa Protisolurilor. Include soluri în stadiu incipient de formare, dezvoltate pe

roci dure, unde fie că procesele pedogenetice se desfăşoară de puŃină vreme astfel că nu au avut
timpul necesar să determine diferenŃierea de orizonturi pedogenetice, fie că acŃiunea proceselor
pedogentice este diminuată de procesul de eroziune continuă sau de cel de sedimentare, astfel că
solul se menŃine neevoluat (Florea N., Buza M., 2004).
Litosolurile se întâlnesc pe suprafeŃe extinse în principal la altitudini de peste 1700 m, în
arealele cu pante mari, la obârşiile văilor Bratia, Valea Largă, Bughea, Râuşor, Bătrâna, Cuca,
tuturor afluenŃilor pe dreapta ai DâmboviŃei în amonte de Lacul Pecineagu, Boteanu, Cascoe,
Dracsin, Cârligele, Baciu sau Jangu. AsociaŃiile de litosoluri cu districambosoluri, prepodzoluri,
podzoluri şi stâncărie (asociaŃiile în care litosolurile deŃin suprafeŃele cele mai extinse) ocupă
aproximativ 10% (10,6%) din suprafaŃa MunŃilor Iezer, iar în toate asociaŃiile de soluri apar pe
aproape 50% (47,2%) din suprafaŃa totală.
Aluviosolurile se suprapun luncilor, fiind prezente până la altitudini destul de mari şi
corespund stadiului iniŃial de solificare a depozitelor aluviale, aluvio-proluviale sau coluviale.
Prezintă un orizont A de 20-35 cm cu textură variată peste un material parental C în care adesea
se poate recunoaşte stratificarea depozitului. Atunci când grosimea orizontului A este mai mică
de 20 cm, întâlnim subtipul entic al aluviosolului. Dinamica foarte activă a luncilor din MunŃii
Iezer, cu dese schimbări de cursuri şi divagări, a făcut ca pe suprafeŃe mici orizontul A al solului
să prezinte grosimi foarte variate, motiv pentru care lucilor le sunt caracteristice asociaŃiile de
aluviosoluri, aluviosoluri entice şi aluviuni.
Datorită situării lor în lunci sau pe depozite coluviale, aceste soluri beneficiază de multă
apă, uneori în exces când nivelului freatic ridicat. Din acest motiv sunt ocupate cu specii
21
forestiere mai rezistente la exces de umiditate: aninul, salcie sau, în arealele ceva mai uscate din
luncile de la altitudini mai mari, cu molid.
3.2.2.2. Clasa Cernisolurilor. Solurile din clasa cernisolurilor se caracterizează printr-un
orizont A molic (Am) care se continuă cu orizonturi AC, AR sau B de culoare de orizont molic
cel puŃin în partea superioară a acestora (Florea N., Buza M., 2004).
Rendzinele sunt definite ca cernisoluri dezvoltate pe materiale calcarifere sau calcare care
apar în sol între 20 şi 50 cm adâncime. Fiind legate de condiŃiile de rocă specifică, sunt
răspândite în estul şi sud-estul MunŃilor Iezer, în bazinetele Podu DâmboviŃei şi Rucăr sau în
arealul Mateiaş-Piatra, acolo unde materialele parentele mai sus menŃionate apar la zi.
În arealul rocilor carbonatice dure din MunŃii Iezer, funcŃie de adâncimea la care se
găseşte orizontul R - rezultatul direct al gradului de înclinare a terenului - rendzinele (dacă
orizontul R se găseşte la adâncimi cuprinse între 20 şi 50 cm) formează asociaŃii de soluri cu
litosolurile rendzinice (dacă adâncimea la care se găseşte orizontul R este mai mică de 20 cm),
cu faeoziomurile tipice şi cambice varianta subrendzinic (cu calcare la adâncimi de cuprinse între
50 şi 150 cm) sau eutricambosoluri tipice şi molice subrendzinice (adâncime a orizontului R de
50-150 cm, dar cu procese pedogenetice dominante de alterare şi formare de orizont B cambic,
spre deosebire de faeoziomurile tipice subrendzinice la care procesul pedogenetic dominant este
cel de humificare, lucru demonstrat de culorile închise de A molic ce se continuă şi al doilea
orizont). În sectoarele foarte puternic înclinate, materialul fin poate lipsi, iar calcarul la zi este
reprezentat sub denumirea de stâncărie. AsociaŃiile de rendzine şi alte subtipuri de soluri legate
de materialul parental carbonatic dur la care mai adaug şi calcarele la zi, deŃin aproximativ 3%
(3,1%) din suprafaŃa totală a MunŃilor Iezer.
Deşi au însuşiri fizice şi chimice bune fiind bogate în humus calcic, saturaŃie ridicată în
baze şi reacŃie neutră sau slab acidă, rendzinele prezintă totuşi fertilitate moderată sau mică
deoarece au volum edafic redus şi nu pot forma rezerve de apă şi de substanŃe nutritive. Unui
volum edafic mic se mai adaugă şi faptul că rocile pe care se formează rendzinele (calcarele)
sunt intens diaclazate şi permeabile, motiv pentru care nu pot păstra apă freatică. SituaŃia este
mult diferită în cazul eutricambosolurilor subrendzinice sau faeoziomurilor subrendzinice care au
grosime morfologică şi volum edafic mult mai mari datorită prezenŃei orizontului calcaros la
adâncimi de 50 până la 150 cm. De asemenea şi însuşirile chimice sunt îmbunătăŃite.
Eutricambosolurile subrendzinice şi faeoziomurile cambice subrendzinice, pe lângă avantajele
menŃionate mai sus, au şi capacitate mai mare de reŃinere a apei şi spaŃii capilare mai multe,
datorită prezenŃei orizontului B cambic ceva mai argilos.
În concluzie, solurile formate pe calcare (roci dure sau pietrişuri calcaroase) sunt
favorabile dezvoltării vegetaŃiei forestiere în strânsă concordanŃă cu volumul edafic şi gradul de
evoluŃie a solului (de cât de avansat este procesul de alterare). Pantele puternic înclinate menŃin
roca aproape de suprafaŃa terenului şi sol neevoluat (calcare la zi, litosoluri rendzinice sau
rendzine), iar pantele cu înclinare mai mică ajută la păstrarea în loc a părŃii fine a solului şi
datorită unui aport mai mare de apă se creează condiŃii pentru procesele de alterare cu formare de
minerale argiloase.
3.2.2.3. Clasa Cambisolurilor. Include solurile care au ca orizont diagnostic orizontul B
cambic (Bv); sunt excluse cele care îndeplinesc condiŃiile de cernisol, umbrisol, hidrisol sau
salsodisol (Florea N., Buza M., 2004).
Eutricambosolurile. În MunŃii Iezer întâlnim suprafeŃe foarte cu eutricambosoluri, pe
trenele de grohotişuri calcaroase de la baza Mateiaşului înspre Valea DâmboviŃei. De asemenea
22
mai apar în bazinetele depresionare Rucăr şi Podu DâmboviŃei, tot pe depozite de grohotişuri
calcaroase depuse în jurul horstului Pleaşa.
Sunt soluri relativ tinere (pe aceste depozite de grohotişuri procesele de pedogeneză s-au
manifestat de puŃină vreme), dar nu atât de tinere pecum cele din clasa protisoluri (litosolul); sunt
de „trecere” evolutivă de la litosoluri sau aluviosoluri la solurile zonale (districambosoluri sau
luvosoluri). Pe eutricambosoluri vegetaŃia forestieră găseşte condiŃii favorabile pentru
dezvoltare. CondiŃiile fizice şi chimice sunt prielnice, iar speciile forestiere realizează clase de
calitate ridicată. Importante suprafeŃe cu astfel de soluri au fost defrişate şi sunt utilizate pentru
pajişti cu productivitate ridicată. Formează asociaŃii de soluri împreună cu rendzinele (amintite şi
mai sus, când s-a discutat despre rendzine şi asociaŃiile de soluri realizate de acestea), litosolurile
rendzinice şi districambosolurile în jurul şi în bazinetele Rucăr şi Podu DâmboviŃei, iar în partea
sud-estică a masivului, pe trena de grohotiş a Mateiaşului, se asociază cu erodosolurile.
Districambosolurile sunt cele mai răspândite tipuri de soluri din MunŃii Iezer cu o
pondere de 22,6% din suprafaŃa totală, în partea de sud, est, dar şi în vest, la altitudini în genere
mai mici de 1300-1400 m. În asociaŃii cu alte tipuri de soluri mai deŃin încă 25,2%. Ocupă
suprafeŃe extinse în bazinele inferioare ale Râuşorului (de DâmboviŃa), DâmboviŃei între Cabana
Cascoe şi Cheile DâmboviŃei şi între Rucăr şi Dragoslavele, Argeşelului, în peste 60% din
bazinul montan al Râului Târgului, în tot bazinul Bughea, sectoarele inferioare ale Brătioarei,
Bratiei, Râuşorului (de Bratia), Râului Doamnei şi Văsălatului.
Pe materialele parentale acide rezultate
în urma alterării fizice şi chimice a rocilor
cristaline, sub păduri de foioase, procesul de
humificare duce la formarea unui humus mull-
moder acid. Descompunerea litierei se face
rapid, activitatea microbiologică fiind
favorizată pe de o parte de conŃinutul ridicat
de azot (raportul C/N=30-50), iar pe de altă
parte de conŃinutul mai scăzut în compuşi
toxici (ceruri, răşini, substanŃe tanante)
(Bălăceanu V., Taină Şt., Crăciun C., 2002).
Oxizii şi hidroxizii de fier şi aluminiu, care
apar în cantităŃi relativ mari, se întâlnesc mai
ales sub formă de pelicule la suprafaŃa altor Districambosol tipic – Lalu
minerale. Ei imprimă coloritul brun-gălbui
orizontului B cambic (Bv), asocierea strânsă dintre argilă şi oxizii de fier din orizontul Bv fiind
caracteristica esenŃială a districambosolurilor.
Districambosolurile au următoarea secvenŃă de orizonturi: (O)-Ao-Bv-C(R) sau (O)-Au-
Bv-C. Textura este în general lut-nisipos sau nisip-lutos, porozitatea totală este mare, iar asociată
cu un volum edafic mic, se reduce foarte mult capacitatea de reŃinere a apei. Districambosolurile
tipice cu însuşiri morfologice şi analitice adecvate sunt soluri foarte bune pentru utilizare
forestieră. Aşa cum se poate observa şi din hărŃile de mai sus, districambosolurile sunt pretabile
pentru speciile forestiere, repartiŃia speciilor nemorale suprapunându-se în foarte mare măsură
districambosolurilor şi asociaŃiilor formate de acestea cu alte tipuri de soluri. Cele mai
productive arborete de fag şi amestecuri de fag cu brad vegetează pe soluri brune de pădure
(slab şi moderat acide) (districambosoluri), arborete de productivitate excepŃională fiind
localizate pe tipul brun de pădure propriu-zis (districambosol tipic) (Milescu I. şi colab., 1967).
23
Districambosolurile litice au însuşiri fizice mai puŃin favorabile dezvoltării speciilor ferestiere în
comparaŃie cu districambosolurile tipice şi se întâlnesc în arealele cu înclinări accentuate sau
acolo unde vegetaŃia forestieră a lipsit o perioadă de timp, partea fină a solului fiind îndepărtată
prin eroziune. Districambosolurile litice sunt soluri cu grosime morfologică mică şi conŃinut
mare de schelet, drept pentru care volumul edafic este foarte mic. În aceste areale locul fagului a
fost luat de molid, cu rezultate nu foarte bune şi vulnerabilitate mare în faŃa factorilor biotici şi
abiotici (doborâturile de vânt).
3.2.2.4. Clasa Luvisolurilor. Include solurile cu profil bine diferenŃiat, caracterizat prin
prezenŃa unui orizont B argiloiluvial (Bt), cu excepŃia celor care se încadrează la cernisoluri (şi
care au un orizont Bt relativ slab exprimat) sau la stagnosoluri (Florea N., Buza M., 2004).
Luvisolurile pot avea sau nu orizont eluvial E.
FuncŃie de materialul pe care se formează şi gradul de înclinare a terenului ce
condiŃionează cantitatea de apă infiltrată în sol şi care participă la procesele de eluviere-iluviere,
luvisolurile din MunŃii Iezer sunt: luvosoluri albice, luvosoluri tipice sau preluvosoluri.
Luvosolurile albice corespund teraselor bine conturate ale râurilor Bughea şi Râul
Târgului sau interfluviului plan-rotunjit dintre Valea Cârstei şi Argeşel pe de o parte şi Valea
Mare pe de altă parte (Plaiului Nămăieştilor).
Profilul luvosolurilor albice este de tipul Ao-Ea-EB-Bt-C, iar caracterele fizice şi chimice
sunt favorabile dezvoltării vegetaŃiei forestiere. Luvosolurile albice situate pe suprafeŃe
cvasiorizontale prezintă subtipuri stagnice (proprietăŃi hipostagnice – orizont w – în primii 100
cm sau proprietăŃi stagnice intense – orizont stagnic W – între 50 şi 200 cm). Luvosolurile albice
stagnice sunt improprii dezvoltării speciilor forestiere datorită apei în exces din precipitaŃii în
urma stagnării acesteia la partea superioară a orizontului argilos impermeabil, motiv pentru care
însuşirile aero-hidrice ale acestora sunt total defavorabile. SuprafeŃe foarte mici cu luvosoluri
albice mai sunt ocupate cu păduri (de fag şi carpen) pe Plaiul Nămăieştilor; în cea mai mare parte
locul pădurilor sub care s-au format fiind luat de pajişti sau de aşezări (BughiŃa sau Lereşti).
Preluvosolurile şi luvosolurile tipice sunt luvisoluri cu procese de eluviere-iluvire mai
puŃin intense comparativ cu luvosolurile albice. Se întâlnesc de o parte şi de alta a Mateiaşului,
înspre DâmboviŃa, respectiv Argeşel, pe materialele rezulate în urma dezagregării şi alterării
chimice a şisturilor cristaline, în areale cu înclinare a terenului mai mare de 15°. DiferenŃa dintre
este este făcută de intensitatea proceselor pedogenetice de eluviere şi iluviere şi de intensitate
proceselor de alterare a substratului.
Preluvosolurile şi luvosolurile tipice sunt formate sub vegetaŃie forestieră însă doar o
mică suprafaŃă cu astfel de soluri mai sunt sub pădure. Cele mai multe sunt ocupate de pajişti
secundare. Sunt soluri ce prezintă însuşiri fizice şi chimice mai favorabile dezvoltării vegetaŃiei
forestiere în comparaŃie cu luvosolurile albice, datorită diferenŃierii texturale mai puŃin pregnante
şi însuşirilor aero-hidrice mai bune cauzate de conŃinutul mai mic de argilă din orizontul B argic
(Bt). Pe asociaŃiile de preluvosoluri şi luvosoluri tipice din MunŃii Iezer, vegetează în condiŃii
foarte bune specii de foioase precum carpenul şi fagul. Pe aceste soluri, în partea de sud-est a
masivului, între drumul naŃional 73 şi DâmboviŃa, se întâlnesc singurele areale cu gorun de aici.
3.2.2.5. Clasa Spodisolurilor include solurile caracterizate prin prezenŃa orizontului B
spodic sau B humicospodic (Florea N., Buza M., 2004).
Se întâlnesc în general la altitudini mai mari de 1200 m, unde clima rece şi umedă
determină o intensă debazificare a materialului mineral, deja sărac în baze. Temperatura scăzută
diminuează activitatea microbiologică, astfel că resturile organice, în general bogate în substanŃe
rezistente la descompunere, sunt humificate lent cu formare predominantă de acizi fulvici şi cu
24
acumulare de materie organică închisă la culoare în orizontul superior A. 45% din suprafaŃa
totală a MunŃilor Iezer este ocupată de asociaŃii formate din spodisoluri cu alte tipuri de soluri.
Prepodzolurile sunt spodisoluri fără orizont eluvial (Florea N., Buza M., 2004). Se
formează în condiŃii de climă rece şi umedă, cu media multianuală a precipitaŃiilor de peste 1000
mm şi temperaturi medii multianuale mai mici de 4°C, pe roci metamorfice acide sau pe
materiale rezultate prin alterarea chimică a acestora. Relieful caracteristic prepodzolurilor este
cel de versant sau interfluviu.
În condiŃiile acestui climat,
transformarea resturilor organice este
anevoioasă, se formează un humus
puternic acid de culoare închisă ce se
acumulează în orizontul A umbric
(Au). Alterarea în cazul acestui sol
este foarte intensă, silicaŃii primari nu
duc la formarea de argilă, ci sunt
desfăcuŃi în componentele lor de bază:
silice, oxizi şi hidroxizi de aluminiu şi
fier. O parte din sescvioxizi este
supusă migrării datorită conŃinutului
ridicat de acizi fulvici, ducând la
formarea unui orizont B spodic (Bs). Prepodzol umbric – Portăreasa
Migrarea parŃială a sescvioxizilor duce
la sărăcirea părŃii superioare a solului în coloizi şi la acumularea reziduală de silice fără a se
separa un orizont eluvial (Puiu Şt. şi colab., 1983).
Pentru că descompunearea resturilor organice de la suprafaŃa solului se face foarte greu,
într-un mediu foarte acid, cu formarea unui orizont organic (O) de grosimi mari şi humus de tip
morr sau humus brut, solul nu mai poate asigura necesarul de azot (Florescu I., 1981).
Răşinoasele, mai ales molidul şi pinul silvestru, au eliminat în parte această problemă prin
adaptare la hrănirea micotrofă (cu ajutorul ciupercilor de micoriză; micoriză – simbioză a
rădăcinilor plantelor superioare cu miceliul unei ciuperci. Miceliul ciupercii, prin hifele sale
aduce arborelui apă încărcată cu săruri minerale şi poate solubiliza substanŃe greu solubile, cum
sunt azotaŃii), asigurând astfel o aprovizionare satisfăcătoare cu azot. Din această cauză
prepodzolurile corespund ca răspândire arealului răşinoaselor (cu preponderenŃă molidului).
În MunŃii Iezer, prepodzolurile formează asociaŃii de soluri cu districambosolurile spre
altitudini mai mici şi cu podzolurile spre altitudini mai mari. De asemenea, aici sunt frecvente
asociaŃii de prepodzoluri (tipice, umbrice sau litice) cu litosoluri districe. Favorabilitatea acestor
asociaŃii de soluri pentru vegetaŃia forestieră (speciile de răşinoase) este direct proporŃională cu
volumul edafic; din acest punct de vedere asociaŃiile cu subtipurile litice sau litosolurile districe
venind cu favorabilitate mai mică. AsociaŃiile dintre prepodzoluri şi districambosoluri (care deŃin
7,3% din suprafaŃa totală a MunŃilor Iezer) formează substratul edafic cel mai propice dezvoltării
răşinoaselor şi în special a molidului (dacă luăm în consideraŃie numai arealele cu asociaŃii de
soluri în care spodisolurile deŃin cele mai mari suprafeŃe).
Podzolurile reprezintă spodisoluri cu orizont eluvial (Florea N., Buza M., 2004). Sunt
caracteristice arealelor cu temperaturi medii multianuale de 2-5°C şi cantităŃi de precipitaŃii mai
mari de 1100 mm, pe materiale parentale puternic acide, cu un conŃinut bogat în cuarŃ. Relieful
este reprezentat de interfluvii plane sau rotujite (suprafeŃe de nivelare înalte) sau versanŃi cu
25
înclinare slabă, pentru ca apa din precipitaŃii să se infiltreze în mare parte în sol şi să se implice
în procesele pedogenetice.
În MunŃii Iezer, se întâlnesc podzoluri la altitudini mai mari de 1700 m, la nivelul
suprafeŃelor de eroziune Râu Şes şi Borăscu, favorizate de substratul acid şi de înclinarea mică a
terenului. Cele mai importante suprafeŃe cu pozoluri se găsesc pe interfluviul principal, pe
aliniamentul Păpău - Cârligele - Obârşia - Iezrul Mic - Iezerul Mare - Roşu - Bătrâna. De
asemenea, mai întâlnim podzoluri pe interfluvii ce se despind din acesta, aşa cum sunt cele dintre
Păpuşa şi GăinaŃul Mare (Grădişteanu Sud), Cascoe şi Dracsin, Iezerul Mic - CăŃun - Văcarea şi
între Obârşia şi ColŃii Caprei. Formează asociaŃii de soluri cu prepodzolurile, ocupând
suprafeŃele cu pante mai mici unde procesele de eluviere-iluviere sunt avantajate datorită unei
infiltrări mai bune a apei în sol şi cu humosiosolurile la altitudinimai mari. Areale extinse sunt
însă ocupate cu asociaŃii de podzoluri cu soluri neevoluate datorită substratului litologic pe care
formează şi pantelor cu înclinare mare (litosoluri) – aproximativ 10% din suprafaŃa totală.
Datorită situării lor la altitudini mari şi a însuşirilor fizico-chimice nefavorabile
dezvoltării vegetaŃiei forestiere, podzolurile sunt tipuri de soluri foarte puŃin utilizate pentru
păduri. Podzolurile au utilizare forestieră cu precădere în partea de nord-est a MunŃilor Iezer, la
est de Vârful Dracsin, pe Culmea BălŃată sau Culmea Căprioarei, acolo unde sunt dominante în
asociaŃiile de soluri cu prepodzolurile. PrezenŃa lor la altitudini mai mici este datorată acidităŃii
accentuate a substratului, de paragnaisele cu mice şi granat şi de paragnaisele biotit-cloritice cu
noduli de oligoclaz.
Criptopodzolurile sunt definite ca soluri care au orizont organic (O) şi orizont organic A
foarte acid şi foarte humifer, urmat de orizont B criptospodic (Bcp) humifer. Orizontul
criptospodic este orizontul spodic cu acumulare iluvială de material amorf activ, predominant
humic şi aluminic, fără coloritul roşcat specific orizontului spodic sau acesta este mascat de
conŃinutul ridicat de materie organică (Florea N., Munteanu I., 2003).
Criptopodzolurile au o răspândire redusă în MunŃii Iezer, motiv pentru care nu au fost
identificate nici în asociaŃiile de soluri; formează asociaŃii în care deŃin suprafeŃe mici alături de
litosoluri districe, stâncărie, prepodzoluri şi podzoluri (20). Sunt formate pe depozite de pantă
(deluviale) cu mult schelet provenit din alterarea fizică a rocilor cristaline acide. Alterarea
chimică este puŃin intensă.
Aceste soluri au evoluat sub păduri de conifere când s-au format ca podzoluri. După
înlocuirea vegetaŃei forestiere cu pajişti, ca urmare a acumulării apreciabile de humus în
condiŃiile de vegetaŃie menŃionate, trăsăturile de podzol au fost mascate (Carcea I., citată de
Florea N., Buza M., 2004). Prezintă la suprafaŃă un orizont de Ńelină AŃ de câŃiva centimetrii,
urmat de orizontul A foarte humifer, cu uşoară tentă cenuşie dată de granulele de cuarŃ, orizont B
criptospodic şi material prental cu un conŃinut mare de schelet.
EvoluŃia criptopodzolurilor este legată exclusiv de schimbarea modului de utilizare a
terenului, de „scoaterea” acestuia de sub pădure şi evoluŃie ulterioară sub pajişti secundare,
motiv pentru care utilizarea actuală a unor astfel de soluri nu mai are legătură cu vegetaŃia
forestieră.
3.2.2.6. Clasa Umbrisolurilor se caracterizează prin prezenŃa unui orizont A umbric (Au)
peste materialul parental, între care este un orizont de tranziŃie (Florea N., Buza M., 2004).
Pentru MunŃii Iezer, materialul parental este format din roci dure şi se notează cu R, iar orizontul
de tranziŃie este AR. Din clasa umbrisoluri, humosiosolurile sunt cele care se găsesc în arealul
studiat. Durata mare a perioadei cu temperaturi joase şi persistenŃa îndelungată a stratului de
zăpadă, influenŃează neagtiv activitatea biologică, motiv pentru care descompunerea puŃinelor
26
resturi organice are loc lent şi incomplet, iar alterarea substratului mineral este extrem de slabă.
Ca rezultat, domină acizii fulvici în raport cu cei huminici şi substanŃele organice într-un stadiu
puŃin evoluat de descompunere.
Întrucât humosiosolurile sunt soluri caracteristice pajiştilor alpine, neprezentând nici un
fel de interes pentru vegetaŃia forestieră, nu voi mai insista asupra lor. Mai menŃionez doar faptul
că aceste soluri sunt întâlnite la altitudini mai mari de 2200 m, în asociaŃie cu podzolurile şi cu
litosolurile districe, pe interfluviul principal între Vf. Obârşia şi Vf. Cascoe.
3.3. Substratul litologic – Factor determinant al învelişului edafic
Substratul litologic, materialul parental mineral, are însemnătate deosebită pentru geneza
şi însuşirile solului. Este format direct pe roca autohtonă (metamorfică, sedimentară sau
magmatică; cu reacŃie acidă, neutră sau alcalină) sau pe diferite tipuri de depozite (eluvii, deluvii,
coluvii, proluvii, aluviale). Solurile prezintă stadii de dezvoltare genetică, însuşiri fizice şi
chimice, precum şi niveluri de fertilitate determinate în înaintată sau hotărâtoare măsură de
natura substratului lor litologic cu caracter de material parental (ChiriŃă C. şi colab., 1977;
Geanana M., 1978).
În foarte multe situaŃii rădăcinile speciilor forestiere nu numai întregul volum edafic al
solului, ci şi substratul litologc friabil-afânat sau intens alterat chimic pe grosime însemnată.
Specificul importanŃei substratului litologic cu caracter de material parental sau rocă mamă a
solului, se reflectă în condiŃiile de textură-coeziune, regim de umiditate şi, pentru soluri de vârste
apropiate, în stadiul lor de evoluŃie genetică şi în natura humusului (aşadar în troficitatea solului).
Substratul litologic al solurilor prezintă caractere specifice de însemnătate pedogenetică
şi ecologică din două puncte de vedere (Young A. R., Giese L. R., 2003):
din punctul de vedere al grosimii stratului de rocă dezagregat-afânat;
din punctul de vedere al compoziŃiei mineralogice.
3.3.1. Trăsăturile tectono-structurale ale MunŃilor Iezer. Orientarea structurii
geologice de ansamblu a MunŃilor Iezer pe direcŃia generală sud-vest – nord-est, a impus şi
direcŃia principală de orientare a interfluviului principal, între vârfurile Păpău şi Păpuşa. Practic,
complexele litologice ale acestei formaŃiuni, formează axul megaanticlinalului MunŃilor Făgăraş,
iar inflexiunea acestora de la direcŃia vest-est la direcŃia sud-vest – nord-est a impus şi orientarea
cutelor în spaŃiul montan al Iezerului. De asemenea, detaşarea Masivului Iezer de unităŃile
montane înconjurătoare, reflectă, pe lângă alte caracteristici, fragmentarea tectonică a
CarpaŃilor Meridionali de la est de Olt (Nedelcu E., 1966, citat de Szepesi A., 1997).
3.3.2. Sistematica, răspândirea şi compoziŃia mineralogică a rocilor din MunŃii
Iezer. MunŃii Iezer, cu o suprafaŃă totală de 553 km2, sunt formaŃi în proporŃie de 90% (497,6
km2) din roci metamorfice; rocile magmatice deŃin 0,3% (adică numai 2,2 km2), iar rocile
sedimentare, incluzând aici şi depozitele fluviatile, pietrişurile şi nisipurile de terasă, depozitele
glaciare şi fluvio-glaciare, 9,7% (53,4 km2).
Solclul cristalin este reprezentat de Pânza Getică şi aflorează pe aproape întreaga
suprafaŃă a Masivului Iezer, constituind fundamentul cristalin pentru rocile sedimentare şi pentru
depozitele (scoarŃele de alterare) rezultate prin alterare fizică şi chimică din acesta. În funcŃie de
gradul de metamorfism, stratigrafie şi caracteristicile petrografice, şisturile cristaline au fost
grupate de N. Gherasi, R. Dimitrescu şi V. Malinici (1966) în două serii: Seria de Leaota şi Seria
de Cumpăna.
27
Seria de Leaota de subîmpate în trei zone sau complexe:

1. Complexul de Căluşu-Tămăşel;
2. Complexul de Lereşti-Tămaş;
3. FormaŃiunea amfibolitelor de Bughea (amfibolitul bazal).
Seria de Cumpăna se subîmparte la rândul ei tot în trei complexe:
1. Complexul de Voineşti-Păpuşa;
2. Complexul micaşisturilor de Iezer-Păpău (Iezer-Şerbota);
3. Complexul migmatitelor de Cumpăna-Holbav şi gnaiselor de Cozia.
Analizând litologia metamorfică a MunŃilor Iezer, putem concluziona că cele două mari
formaŃiuni existente (Seria de Leaota şi Seria de Cumpăna) diferă în privinŃa însuşirilor fizice şi
chimice ale rocilor componente. Cristalinul Seriei de Leaota este mai uşor alterabil chimic (în
principal prin hidroliză), aşadar cu posibilitatea de a se forma mai multe minerale secundare,
materiale de alterare cu granulometrie mai fină şi grosimi mai mari pe care există posibilitatea
formării de soluri profunde. În acelaşi timp este alcătuit din roci mai puŃin acide (mezobazice),
aspect ce se reflectă şi în reacŃia solului (slab-moderat acide). Cristalinul Seriei de Cumpăna are
în componenŃă roci cu duritate mai mare şi hipobazice, din alterarea cărora rezultă scoarŃe de
alterare şi soluri moderat sau puternic acide. Dacă mai adăugăm caracteristicilor fizico-chimice
ale rocii şi condiŃiile climatice în care se realizează procesul de alterare (cristalinul Seriei de
Cumpăna se găseşte la altitudini mai mari unde predomină alterarea fizică, alterarea chimică
fiind inhibată), avem tabloul complet al substratului litologic al MunŃilor Iezer, al factorului
pedogenetic numit rocă şi felului în care se implică aceasta în procesul pedogenetic.
Rocile magmatice sunt reprezentate în principal de granitul de granitul de Albeşti.
Acestea formează o serie de corpuri ce apar cu frecvenŃă mare în sudul MunŃilor Iezer, cu
preponderenŃă între Brătioara şi Râul Târgului. Aflorează pe o suprafaŃă de numai 2,2 km2 (0,3%
din suprafaŃa totală). CondiŃiile climatice mai blânde caracteristice arealelor cu altitudini mai
mici în care apar granitele de Albeşti şi reliefului nu foarte accidenta asociat acestora, au ajutat la
formarea scoarŃelor de alterare cu însuşiri mai bune pentru satisfacerea cerinŃelor vegetaŃiei
forestiere.
Rocile sedimentare deŃin MunŃii Iezer aproape 10% din suprafaŃa totală a acestora (9,7%,
53,4 km2) şi vor fi împărŃite în: cuvertura sedimentară mezozoică şi rocile sedimentare ce aparŃin
cuaternarului.
Cuvertura sedimentară mezozoică acoperă cristalinul din partea de sud, sud-est şi vest a
Masivului Iezer, fiind formată din calcare, conglometare, gresii şi marne.
Calcarele de vârstă kimmeridgian-tithonică se întâlnesc în Mateiaş-Piatra, în zona Rucăr-
Podu DâmboviŃei în Cheile Mari de Sus şi Cheile Mari de Jos ale DâmboviŃei, în Pleaşa Posadei
şi Gruiul RaŃei. Carbonatul de calciu din compoziŃia acestor roci favorizează formarea unor
soluri cu troficitate bună şi reacŃie neutră sau slab acidă. Pe pantele mai domoale se formează
soluri profunde cu ceva minerale argiloase şi favorabilitate mare pentru speciile forestiere.
Arealele cu înclinări mari nu păstrează soluri profunde, iar gradul mare de diaclazare a calcarului
duce la pierderea în adâncime a apei. Acest ultim inconvenient nu se mai găseşte la marnele şi
conglomeratele cu elemente calcarose din bazinetele Rucăr şi Podu DâmboviŃei.
Conglomeratele de vârstă vraconian-cenomaniană din partea sudică a MunŃilor Iezer (pe
Culmea Mestecenilor în bazinul Brătioara, în Dealul Căprioarei, Dealul Gresia şi Dealul Bughea
dinntre BughiŃa Albeştilor, Bughea şi BughiŃa, în Plaiul Nămăieştilor dintre Valea Mare şi Valea
Cârstei, în Dealul Gruiul Clăbucetului dintre Valea Cârstei şi Valea Argeşelului sau în jurul
confluenŃei dintre Valea PravăŃului şi Argeşel), au prinse în matricea conglomeratică multe
28
elemente cristalina şi gresii, motiv pentru care au reacŃie slab-moderat acidă. Solurile formate pe
aceste conglomerate păstrează reacŃia slab-moderat acidă a materialului parental şi datorită
faptului că acesta se găseşte în foarte multe cazuri aproape de suprafaŃa terenului din cauza
eroziunii în suprafaŃă.
Învelişul sedimentar cuaternar este reprezentat de depozitele glaciare şi fluvio-glaciare
din circurile şi văile glaciare, de depozitele aluviale din luncile tuturor râurilor din MunŃii
Iezerului sau de mari trene de grohotiş ce provin din roci cu alte proprietăŃi fizice şi chimice
decât cele pe care le acoperă. Aşa sunt de exemplu grohotişurile calcaroase de la baza
Mateiaşului spre Valea DâmboviŃei care acoperă cristalinul. În genere (cu excepŃia grohotişurilor
calcaroase mai sus menŃionate), pe învelişul sedimentar cuaternar se formează soluri neevoluate
din clasa protisolurilor: aluviosoluri pe depozitele aluviale şi litosolui districe pe depozitele
glaciare şi fluvio-glaciare, deoarece tinereŃea acestor forme şi dinamica activă (cu precădere a
luncilor) nu permite formarea unor soluri mai evoluate. Dintre speciile forestiere legate de aceste
depozite sedimentare cuaternare menŃionez aici Alnus viridis şi Salix capraea (pentru depozitele
aluviale) sau Pinus sylvestris (pe grohotişurile calcaroase din Mateiaş), în mare parte speciile
considerate „pionier”.
3.4. Analiza calitativă şi cantitativă a elementelor climatice în raport cu distribuŃia

vegetaŃiei forestiere
Valorile diferitelor elemente climatice şi modul lor de îmbinare pot constitui condiŃii
favorabile sau nefavorabile pentru dezvoltarea vegetaŃiei forestiere. Dintre factorii climatici care
influenŃează dezvoltarea şi distribuŃia vegetaŃiei forestiere, importanŃă deosebită au radiaŃia
solară (lumina), temperatura, precipitaŃiile şi vântul (Florescu I., 1981).
3.4.1. Regimul de lumină. Intensitatea radiaŃiei solare variază în funcŃie de latitudine,
altitudine şi morfometrie. Morfometria condiŃionează suma radiaŃiei şi deci şi procesele biologice
din pădure. Astfel, pe versanŃii însoriŃi suma radiaŃiei este mai mare, zăpada se topeşte mai
devreme şi sezonul de vegetaŃie porneşte mai timpuriu decât pe cei umbriŃi. În acelaşi timp,
evapotranspiraŃia este mai activă şi, ca urmare, producŃia de biomasă netă a pădurii poate rămâne
inferioară celei realizate pe versanŃii nordici mai umbriŃi şi mai umezi. Ca urmare a acestor
particularităŃi, în anumite situaŃii se pot observa modificări în compoziŃia pădurii şi invesiuni
fenologice pe versanŃii însoriŃi şi umbriŃi. Se înŃelege că ansamblul particularităŃilor structurale şi
funcŃionale ale pădurii reflectă schimbările provocate de întregul complex ecologic şi nu numai
de variaŃia cantitativă şi calitativă a energiei radiante (Negulescu E., Săvulescu A., 1965, B.
Hoersch şi colab., 2002).
Speciile forestiere au nevoie pentru a vegeta de intensităŃi diferite ale luminii. Pe când
unele specii, cum ar fi laricele, au nevoie de lumină mai puŃină cu intensitatea de 1/5 din lumina
plină, altele, cum este fagul, se mulŃumesc cu 1/60-1/80 din lumina plină.
Clasificarea unor specii forestiere în raport cu exigenŃele faŃă de lumină (după Florescu I., 1981);
Specii de lumină Specii de semilumină Specii de semiumbră Specii de umbră
larice zâmbru molid fag
pin silvestru gorun ulm de munte brad
mesteacăn frasin carpen
plop tremurător anin negru paltin de munte
anin verde
29
În diferite condiŃii de mediu exigenŃele speciilor forestiere faŃă de lumină se modifică mai
mult sau mai puŃin, ca efect al unei noi adaptări şi al compensării diferiŃilor factori ai mediului.
Astfel fagul, care aşa cum se poate observa în tabelul de mai sus în optimul său climatic este o
specie de umbră, către limita superioară a arealului său de vegetaŃie, devine mai de lumină pentru
a putea primi căldură mai multă, căldură care aici se reduce simŃitor. De asemenea, vârsta
arborilor poate modifica exigenŃele acestuia faŃă de lumină. Exemplarele tinere de molid suportă
bine supraumbrirea până la vârsta de 20-30 ani.
3.4.2. Regimul temperaturii aerului. Ca şi lumina, temperatura joacă un rol hotărâtor,
cu acŃiune favorabilă sau restrictivă asupra existenŃei şi dezvoltării vegetaŃiei forestiere. FuncŃiile
cele mai importante ale acestora, respiraŃia şi asimilaŃia sunt dependente de cantitatea de căldură
pe care o primesc şi de modul de repartizare al acesteia în timp.
Pentru calcularea şi reprezentarea spaŃială a valorii temperaturilor medii anuale pentru
întreaga suprafaŃă a MunŃilor Iezer, am folosit şirurile de date meteorologice înregistrate la
staŃiile meteorologice Câmpulung, Rucăr, Fundata şi Vârful Omu. Prin metoda interpolărilor am
calculat gradientul termic vertical, iar ulterior am aplicat indici corecŃie.
20
15
10
-5
-10
-15
I II III IV V VI VII VIII IX X XI XII
Câmpulung (alt. 681 m)/ T.M.A. = 8,0°C -2,2 -1,1 2,4 8 12,9 16,2 17,9 17,2 13,4 8,4 3,6 -0,6
Fundata (alt. 1371 m)/ T.M.A. = 4,1°C -5,3 -4,8 -1,7 3,6 8,6 11,8 13,5 13,3 9,8 5,4 0,7 -4,4
Vârful Omu (alt. 2505 m)/ T.M.A. = -2,5°C -10,3 -10,6 -8,3 -4,1 0,4 3,6 5,3 5,5 2,7 -0,6 -5,1 -8,6
Temperaturile medii lunare multianuale (°C) înregistrate la staŃiile meteorologice Câmpulung, Fundata şi Vârful
Omu, în intervalul 1961-2000;
Cum suprafaŃa activă receptoare nu este uniformă pentru ca energia să poată fi repartizată
uniform, regimul termic local suferă modificări generate de factorii geomorfologici funcŃie de
unghiul făcut de radiaŃia solară cu suprafaŃa incidentă. Din acest motiv, valorile termice ipotetice
obŃinute prin aplicarea gradientului altitudinal trebuie ajustate cu date referitoare la suprafaŃa
topografică (orientarea versanŃilor şi gradul de înclinare a terenurilor) prin aplicarea unor
coeficienŃi de ajustare (corecŃie) (Iancu I. coord., 1982).
Temperatura medie anuală a aerului în MunŃii Iezer se încadrează între 8°C în partea
sudică, la limita cu Depresiunea Câmpulung (temperatura medie anuală înregistrată la staŃia
meteorologică Câmpulung este de 8,0°C) şi -2,3°C la altitudinea de 1460 m (temperaturi medii
anuale de -2 corespund cu aproximaŃie altitudinilor de 2400 m şi până la 2200 m pe expoziŃii
nordice sau nord-vestice, umbrite-supraumbrite). Între versanŃii însoriŃi şi versanŃii umbriŃi sunt
diferenŃe nete în ceea ce priveşte temperatura medie anuală la altitudini similare ce pot ajunge la
2,5°C. Se observă aceste diferenŃe chiar la scara întregului masiv, între macroversantul nord-
30
vestic şi cel sud-estic. La scară mai mică, gradul de însorire-umbrire îşi pune pregnant amprenta
în bazinele râurilor cu desfăşurare pe direcŃie est-vest sau nord-vest – sud-est, aşa cum sunt cele
ale Râuşorului de Râul Târgului, Bătrâna, Valea Largă, Cascoe, Dracsin ş.a., unde diferenŃele
termice medii pot fi de 1 până la 2,5°C.
Se apreciază că limita nordică (latitudinală) a pădurii traversează zonele în care
temperaturile medii diurne sunt mai mari de 10°C cel puŃin 30 de zile pe an, ceea ce înseamnă că
izoterma de 10°C a lunii iulie (luna cea mai caldă), corespunde în linii mari atât limitei
latitudinale a pădurii, cât şi limitei superioare altitudinale a pădurii (Florescu I., 1981). Limitarea
altitudinală a pădurii este aşadar determinată de insuficienŃa căldurii din timpul sezonului de
vegetaŃie (limita climatică a pădurii) (Geanana M., 1975, 2004). La concluzii asemănătoare au
ajuns şi H. Brockmann-Jerosch (1919) sau P. Plesnic (1971).
DistribuŃia vegetaŃiei
forestiere în partea
vestică a MunŃilor Iezer,
în raport cu izoterma de
10°C a lunii iulie.
Pe versantul cu expunere
nord-vestică, limita
superioară a pădurii se
apropie de izoterma de
10°C sau o atinge acolo
unde nu mai sunt limitări
geomorfologice
(prezenŃa unor
grohotişuri). Pe versantul
cu expunere sudică –
sud-estică limita pădurii
este mult coborâtă în
raport cu izoterma de
10°C datorită
îndelungatei activităŃi
pastorale de aici;
3.4.3. Regimul precipitaŃiilor atmosferice. În Masivul Iezer, cantităŃi de precipitaŃii mai

mari de 1200 mm sunt caracteristice altitudinilor mai mari de 2000 m pentru versanŃii cu
expoziŃie vestică şi nord-vestică, în circurile glaciare dintre Vârful Obârşia şi Vârful Cascoe.
PrecipitaŃii mai mici de 900 mm se întâlnesc la altitudini de sub 1000 m, pe expoziŃii generale
estice, sud-estice sau sudice din văile inferioare ale DâmboviŃei, Argeşelului, Râul Târgului,
Bughea, Brătioara sau Bratia. Izohietele de 1000 şi 1100 mm sunt foarte dificil de trasat datorită
complexităŃii morfografice şi morfologice. Cea mai mare parte din vegetaŃia forestieră din
MunŃii Iezer se dezvoltă la precipitaŃii medii anuale cuprinse între 800 şi 1150 mm.
31
3.4.4. Stratul de zăpadă. Efectul protectiv al stratului de zăpadă se reflectă şi în

morfologia arborilor, în special a celor de dimensiuni mici de la limita superioară a pădurii. Este
vorba de „arborii masă” (Plesnic P., 1971; Geanana M., 1973), care spre bază prezintă ramuri
bine dezvoltate, mai lungi, partea mediană a tulpinii este lipsită de ramuri sau acestea sunt
vătămate, iar către partea superioară a tulpinii apar din nou ramuri mult mai scurte comprativ cu
cele de la bază.
Pentru MunŃii Iezer, numărul anual de zile cu strat de zăpadă este de peste 160 la nivelul
crestei principale, 120 de zile la altitudinea de 1500 m şi sub 80 de zile în sud, spre Depresiunea
Câmpulung (53 la staŃia meteorologică Câmpulung) sau spre est, în sectorul sudic al Culoarului
Bran-Rucăr-Dragoslavele-Stoeneşti (79,1 la staŃia meteorologică Rucăr) (Teodoreanu E., 1980;
Szepesi A., 1997). Durata stratului de zăpadă şi grosimea acestuia sunt condiŃionate direct
proporŃional de altitudine şi de gradul de însorire-umbrire. Grosimea stratului de zăpadă în partea
sudică a MunŃilor Iezer este de 15 cm (grosime medie măsurată în a treia decadă a lunii ianuarie)
la Câmpulung şi 46 cm la Rucăr (tot grosime medie pentru a treia decadă a lunii ianuarie). La
altitudini mai mari (staŃia meteorologică Fundata), grosimea stratului de zăpadă depăşeşte 50 de
centimetri în a treia decadă a lunii februarie, iar timp de două luni şi jumătate stratul de zăpadă
este în permanenŃă mai mare de 30 cm. La altitudini mai mari de 2000 m 4-5 luni pe an stratul de
zăpadă depăşeşte 50 cm (Teodoreanu E., 1980).
3.4.5. Vântul influenŃează constant şi activ o serie de procese individuale şi colective din
viaŃa pădurii. Aceste influenŃe se resimt direct şi indirect prin modificările provocate celorlalŃi
factori ecologici, efectele sale fiind favorabile, dar, în anumite împrejurări, pot deveni
nefavorabile sau chiar catastrofale (Negulescu E., Săvulescu A., 1965).
InfluenŃele negative ale vântului asupra vegetaŃiei forestiere sunt materializate atunci
când acesta are intensitate mare dintr-o anumită direcŃie. În acest fel se provoacă atrofierea şi
uscarea unei părŃi din coroană, cea dinspre direcŃia din care bate vântul şi creşterea în direcŃia
spre care bate vântul, luând astfel forme drapelate sau forme „steag” (Plesnic P., 1971; Geanana
M., 1973). Se întâlnesc frecvent astfel de situaŃii la limita superioară a pădurii pe versantul vestic
– nord-vestic al MunŃilor Iezer, indicând aici intensităŃi mari ale vântului din direcŃia vest – nord-
vest. AcŃiunea distructivă a vântului culminează cu vijeliile şi furtunile care produc rupturi şi
doborâturi în masă, uneori de proporŃii catastrofale. Aceste efecte au amploare cu atât mai mare
cu cât viteza vântului este mai mare, în special în pădurile de molid de pe soluri cu procent mare
de schelet şi volum edafic mic (litosoluri sau subtipuri litice ale altor tipuri de soluri), care au
înrădăcinare superficială. Doborâturile masive de vânt cresc în amploare dacă în momentul
producerii furtunii solul este îmbibat cu apă, arborii sunt acoperiŃi cu zăpadă sau în interirul
pădurii există ochiuri create în urma defrişărilor (Ichim R., 1990). La vânturi foarte puternice
sunt afectate de doborâturi şi alte specii (brad, pin silvestru sau chiar fag), dacă acestea vegetează
pe soluri cu grosime morfologică mică şi volum edafic mic.
La staŃia meteorologică Câmpulung direcŃia predominantă din care bate vântul (13,2%)
este nord-est, condiŃionată de configuraŃia reliefului, dinspre Culoarul transcarpatic Bran-Rucăr-
Stoeneşti, pe direcŃia Dragoslavele – Gura PravăŃ, peste înşeuarea de contact litologic calcare-
cristalin dintre Mateiaş şi Culmea Plăişorului (între Valea Argeşelului şi Valea DâmboviŃei).
FrecvenŃă mare la Câmpulung au şi vânturile din direcŃia sud-vest (9,2%) prin canalizarea
aerului în lungul depresiunilor subcarpatice submontane ale Muscelelor Argeşului de la sudul
grupei montane a Făgăraşului. Din această direcŃie a bătut vântul la cea mai mare doborâtură de
vânt înregistrată până acum în MunŃii Iezer – 19 iulie 2005, viteza maximă a vântului: 130 km/h
(36,1 m/s). Alte astfel de fenomene s-au mai consemnat aici în 1967, 1977 şi 2002.
32
La staŃia meteorologică Fundata, fenomenul de canalizare a aerului în lugul Culoarului

Bran-Rucăr-Dragoslavele-Stoeneşti este mult mai pregnant decât la Câmpulung. DirecŃiile
predominante din care bate vântul aici sunt nord-est şi sud-vest, cu o frecvenŃă cumulată de
64,4%. Pentru partea central-estică a MunŃilor Iezer (Muntele Drăganu, Preajba, Pleaşa
Căpitanului, Dobriaşul Mare, Clăbucetul), la altitudini mai mari de 1000-1100 m, se păstrează
predominantă circulaŃia nord-estică, ca şi la Fundata, dinspre Culoarul Bran-Rucăr. Pentru staŃia
Rucăr, situată în estul MunŃilor Iezer dar sub nivelul de 1000-1100 m cu circulaŃie atmosferică
din nord-est, direcŃiile predominante ale vântului sunt impuse de morfografie. Acestea sunt din
nord, nord-vest şi sud-est, prin orinetarea aerului pe Văile Râuşorului şi DâmboviŃei.
Singura staŃie meteorologică care nu mai reflectă caracteristicile morfografice ale
terenului este Vârful Omu, aici circulaŃia predominantă a aerului fiind cea generală din nord-
vest, vest şi sud-vest (cu o frecvenŃă de 66,2%).
Viteze ale vântului mai mari de 17 m/s (Florescu I., 1981) care să vină cu probleme
pentru molid, nu se înregistrează ca medie nici la staŃia meteorologică Vârful Omu. Viteze mari
şi foarte mari se înregistrează local şi în condiŃii cu totul excepŃional.
3.4.6. Indici ecometrici climatici. Favorabilitatea condiŃiilor climatice pentru
dezvoltarea diferitelor formaŃiuni vegetale poate fi apreciată îndeosebi după raportul dintre
regimul termic şi hidric (excedent sau deficit de umiditate), ori după valoarea indicilor climatici
sintetici (indici ecometrici) (Pătroescu M., 1987; 1996).
Întrucât cei mai mulŃi exprimă deficitul de umiditate, dintre indicii ecometrici climatici
am calculat indicele care face referire la media termică a sezonului de vegetaŃie (Tetraterma
Mayr) şi pe cel care exprimă raportul dintre precipitaŃiile medii anuale şi altitudine (Indicele
Gams).
Tetraterma Mayr reprezintă media temperaturilor medii corespunzătoare lunilor cu
activitate biologică maximă (mai-august).
TMayr = (tV + tVI + tVII + tVIII) / 4
Valoarea tetratermei Mayr variază între 3,5°C la altitudini mai mari de 2400 m (3,7°C la
staŃia meteorologică Vârful Omu) şi 16°C în partea sudică a MunŃilor Iezer, la staŃia
meteorologică Câmpulung.
Indicele Gams este dat de raportul dintre precipitaŃiile medii anuale şi altitudine.
IG = Pmed. an. / alt.
Acest indice se calculează în scopul evaluării favorabilităŃii potenŃialului pluviometric

pentru dezvoltarea fagului. Valoarea 1 a Indicelui Gams reprezintă optimul de dezvoltare pentru
fag, iar cu cât valorile sunt mai mari sau mai mici decât unitatea, favorabilitatea descreşte
(Manea G., 2008).
Pornind de la hipsometrie şi precipitaŃii medii anuale în format raster şi utilizând operaŃii
cu griduri (pe baza formulei de mai sus) am obŃinut o hartă a Indicelui Gams pentru întreaga
suprafaŃă MunŃilor Iezer.
În harta obŃinută se poate observa că valoari mai mici de 0,7 ale Indicelui Gams sunt
improprii dezvoltării fagului, limita superioară a arealului acestei specii forestiere ajungând la
altitudini mai mari de acest prag doar acolo unde ceilalŃi factori ecologici (de exemplu solul) sunt
favorabili.
33
Capitoul 4. Etajele de vegetaŃie din MunŃii Iezer
Etajarea vegetaŃiei este reflectarea creşterii altitudinii, în strânsă interdependenŃă cu

variaŃia condiŃiilor climatice şi îndeosebi a regimului termic. La acestea se adaugă şi condiŃiile
edafice, orografice, precum şi însuşirile biologice ale speciilor (capacitate lor competitivă,
rezistenŃa la adversităŃi, capacitatea de extindere a arealului şi de migrare şi adaptabilitatea
specifică la condiŃiile de mediu etc).
Pentru teritoriul României, se separă zone de vegetaŃie latitudinale de etaje altitudinale
după cum urmează (Pătroescu M., 1987):
1. Zona de stepă;
2. Zona de silvostepă;
3. Zona pădurilor de foioase extinsă între 130 şi 300 m altitudine; pădurile numite
„şleauri de câmpie”, în compoziŃia cărora intră stejarul, teiul, carpenul, cerul sau gârniŃa;
4. Etajul pădurilor de foioase alcătuit din:
- Pădurile de gorun (subetajul gorunului);
- Pădurile de fag (subetajul fagului);
La limita superioară a etajului apar grupări de tranziŃie alcătuite din fag şi răşinoase
(brad şi molid), care în CarpaŃii Meridionali apar sub formă de fragmete sau de fâşii înguste.
Limita superioară a acestui subetaj coincide cu limita superioară a arealului fagului şi cu cea
inferioară a molidişurilor pure. Pădurile sunt alcătuite din amestec de fag, molid şi brad.
CondiŃionat de expunerea versanŃilor şi particularităŃile substratului întâlnim şi amestecuri de
molid şi fag sau de fag cu brad (Pătroescu M., 1987);
5. Etajul pădurilor de molid;
6. Etajul subalpin;
7. Etajul alpin.
În stabilirea limitelor dintre etajele de vegetaŃie din acest masiv am folosit imagini
satelitare Landsat ETM+ (2000), ortofotoplanuri, amenajamentele silvice pentru Ocoalele Silvice
Rucăr, Câmpulung, Aninoasa şi Domneşti şi bineînŃeles, foarte multe ture de teren în intervalul
1995-2009. Multe dintre parcelele şi subparcelele unităŃilor de producŃie din ocoalele silvice mai
sus menŃionate, nu mai păstrează compoziŃia (structura pe specii) iniŃială, naturală. Speciile
naturale au fost înlocuite cu specii ce nu găsesc în noile condiŃii favorabilitate maximă (climatică
în cele mai multe cazuri sau edafică), parcelele respective fiind numite derivate parŃial sau total
(artificiale). Pentru trasarea limitelor dintre etajele şi subetajele de vegetaŃie, nu am luat în calcul
şi aceste parcele şi subparcele, bazându-mă numai pe cele care păstrează compoziŃia naturală
(natural fundamentale). În MunŃii Iezer, care prezintă altitudini cuprinse între 600 şi 2470 m,
întâlnim etajul pădurilor de foioase (suetajul fagului), etajul pădurilor de molid, etajul subalpin şi
etajul alpin.
SuprafeŃele etajelor de vegetaŃie din MunŃii Iezer;
SuprafaŃa
Etajele de vegetaŃie
(km2)
Etajul pădurilor de foioase 337,1
Etajul propriu-zis reprezentat de pădurile de molid 115,4
Etajul pădurilor de molid SuprafeŃe cu favorabilitate mare şi foarte mare
pentru molid, considerate ca pajişti secundare 43,9
formate în locul pădurilor de molid defrişate
Etajele alpin şi subalpin 56,6
553
34
4.1. Etajul pădurilor de foioase
Etajul pădurilor de foioase, caracterizat prin păduri de foioase mezofile de tip central
european (Călinescu R. şi colab., 1969), cuprinde arealele MunŃilor Iezer situate la altitudini mai
mici de 1350-1400 m. Principalul subetaj este cel al pădurilor de fag (subetajul fagului); alături
de specia forestieră principală, în partea sud-estică a masivului mai apare carpenul şi chiar
gorunul, iar în partea superioară apar molidul şi bradul.
Subetajul fagului
Fagul (Fagus sylvatica) este principala specie a pădurilor acestui subetaj, alături de el în
mod diseminat mai găsind şi mesteacăn (Betula pendula), paltinul de munte (Acer
pseudoplatanus), ulmul de munte (Ulmus glabra), frasinul (Fraxinus excelsior), către partea
superioară bradul (Abies alba) sau carpenul (Carpinus betulus) şi chiar gorunul (Quercus
petraea) spre limita inferioară din partea de sud-est (sectorul de culoar Dragoslavele-Stoeneşti).
Din punct de vedere altitudinal, subetajul fagului se desfăşoară până la altitudini de 1450
m, formând păduri cu grad mare de acoperire şi clase de producŃii ridicate până la 1350-1400 m,
fiind cel mai bine individualizat subetaj al MunŃilor Iezer. Chiar dacă subetajul fagului ocupă cel
mai extins areal din aceşti munŃi, foarte multe suprafeŃe au fost defrişate şi plantate ulterior cu
molid sau au rămas ca pajişti secundare, astfel încât în prezent fagul şi asociaŃile forestire în care
acesta deŃine pondere de peste 80%, mai acoperă o suprafaŃă de aproximativ 13.860 ha, adică
25% din suprafaŃa totală a MunŃilor Iezer.
Învelişul edafic peste care se suprapune (în foarte mare măsură) subetajul fagului este
reprezentat cu precădere de districambosoluri, dar şi de eutricambosoluri subrendzinice sau
prepodzoluri către partea superioară, unde limitările cauzate de aciditatea prea mare, drenajul
intern deficitar şi de grosimea morfologică mică a solului sunt compensate de expunere şi
condiŃii climatice ceva mai blânde. La altitudini mai mici de 1300 m unde parametrii climatici
sunt în totalitate favorabili dezvoltării fagului, acesta poate vegeta şi pe soluri cu volum edafic
mai mic (subtipuri litice ale districambosolului sau eutricambosolului), dacă substratul (scoarŃa
de alterare) este afânat şi nu foarte acid putând prelua o parte din funcŃiile solului (de susŃinere şi
în parte de nutriŃie). În ceea ce priveşte substratul litologic, fagul vegetează în condiŃii bune pe
roci eubazice şi mezobazice cu alterabilitate slab-moderată.
Temperaturile medii anuale ce caracterizează subetajul fagului sunt cuprinse între 4-5°C
la limita superioară şi 8-9°C la cea inferioară, iar tempearatura medie a lunii iulie, între 19° şi 13-
14°C. Pentru stabilirea optimului de vegetaŃie pentru fag, de mare ajutor a fost şi calcularea şi
reprezentarea spaŃială a indicelui ecometric climatic Gams, pentru care valori în jurul unităŃii se
traduc prin favorabilitate maximă (Manea G., 2008). Intervalul de favorabilitate a potenŃialului
pluviometric pentru dezvoltarea fagului este cuprins între 0,7 şi 1,2 unităŃi, izolinia cu valoarea
de 0,7 suprapunându-se foarte fidel peste limita superioară a arealului de dezvoltare a fagului în
MunŃii Iezer.
Modul în care omul a ştiut să administreze pădurile şi gradul de accesibilitate la resursa
forestieră, se transpune în aspectul actual al subetajului fagului. În partea sudică, sud-estică şi
estică (ocolale silvice Câmpulung şi Rucăr), accesibilitatea mare din Depresiunea Câmpulung şi
Culoarul Bran-Rucăr-Dragoslavele-Stoeneşti vechi drum transcarpatic ce uneşte Muntenia de
Transilvania şi umanizarea timpurie a acestor spaŃii, se reflectă în gradul de artificializare a
pădurilor. Sunt aici multe parcele şi subparcele derivate parŃial sau total (prin introducerea
răşinoaselor şi în special a molidului) şi areale defrişate care au ieşit din circuitul forestier,
utilizate în prezent ca pajişti secundare, subetajul fagului fiind intens fragmentat. În partea sud-
35
vestică şi vestică, în bazinele hidrografice Brătioara, Bratia şi Râul Doamnei, ce corespund

ocoalelor silvice Aninoasa şi Domneşti, intervenŃia omului a fost mai târzie, cu implicaŃii mai
mici asupra covorului forestier şi cu mult mai puŃine parcele şi subparcele derivate sau cu pajişti
secundare în interiorul subetajului fagului comparativ cu arealele de la est. Aici se pot urmări
foarte bine limitele superioare ale subetajului fagului.
În partea de sud-est a MunŃilor Iezer, pe versantul estic al Mateiaşului, între DN73 şi
Valea DâmboviŃei, se mai găsesc câteva areale restrânse (aproximativ 20 ha) şi foarte
fragmentate (de pajişti secundare) cu gorun (Quercus petraea). PrezenŃa gorunului aici este
justificată de valorile temperaturilor medii anuale cele mai ridicate din întregul masiv (7,5 - 8°C)
datorate topoclimatului impus de calcarele Mateiaşului din apropiere. Solurile pe care vegetează
sunt cele din clasa luvisoluri (cu preponderenŃă preluvosoluri), pe versanŃi cu înclinare moderată
ce nu permit stagnarea apei deasupra orizontului greu permeabil B argic. Au grosime
morfologică mare, volum edafic de asemenea mare şi o bună troficitate.
Tot în sectorul sud – sud-estic, dar până la altitudini ceva mai ridicate cu temperaturi
medii multianuale ce nu coboară sub 6°C şi pe soluri profunde cu troficitate bună, alături de fag
vegetează şi carpenul (Carpinus betulus). Foarte restrânse sunt arealele cu carpen, în cele mai
multe parcele şi subparcele acesta deŃinând ponderi mai mici de 30%. Ponderi mai mari de 70%
din suprafeŃele parcelelor şi subparcelelor are carpenul acolo unde temperaturile medii anuale
sunt mai mari de 7,5°C - ca şi gorunul - în partea de est a Mateiaşului pe preluvosoluri, dar şi în
Plaiul Nămăieştilor (între Valea Mare şi Valea Cârstei) pe luvosoluri sau în Măgura din partea de
nord a Depresiunii Câmpulung.
PrezenŃa acestor două specii (Quercue petraea şi Carpinus betulus) în amestec cu fagul,
ne demonstrează existenŃa unui subetaj de amestec fag-carpen-gorun (ordinea indică şi ponderea
fiecărei specii în cadrul amestecului), în partea sud-estică a MunŃilor Iezer, până la altitudinea de
850 m. Acest subetaj de amestec este mai bine individualizat în partea de est a Mateiaşului, în
Valea DâmboviŃei dintre Dragoslavele şi Stoeneşti. IntervenŃia omului a avut ca rezultat
înlocuirea gorunului prin fag (Paşcovschi S., 1967). Exploatarea s-a făcut fără preocupări de
regenerarea a gorunului şi având ca rezultat păduri cu predominarea covârşitoare a fagului. În
„concurenŃa” cu gorunul, fagul este însoŃit uneori de carpen, dar acesta din urmă joacă un rol mai
puŃin important.
La limita superioară a etajului pădurilor de foioase apar asociaŃii de fag cu răşinoase.
Acestea nu formează un subetaj continuu, de foarte multe ori trecerea de la subetajul fagului la
etajul pădurilor de conifere fiind netă. Alături de fag (Fagus sylvatica), specia forestieră cu
ponderea cea mai ridicată, mai întâlnim aici specii de răşinoase precum bradul (Abies alba) şi
molidul (Picea abies); aceste trei specii sunt dominante şi pot constitui local arborete pure. În
proporŃii mici şi în mod diseminat întâlnim mesteacănul (Betula pendula), paltinul de munte
(Acer pseudoplatanus), ulmul de munte (Ulmus glabra), pinul (Pinus sylvestris) şi frasinul
(Fraxinus excelsior). AsociaŃiile alcătuite din fag, brad şi molid formează păduri cu grad mare de
acoperire, de regulă lipsite de straturile arbustiv, subarbustiv şi ierbaceu sau acestea sunt slab
dezvoltate.
Altitudinal, asociaŃiile de amestec dintre fag, brad şi molid au o mare amplitudine
pornind de la 1000 m şi până la 1450 m, dar trăsătura lor principală este discontinuitatea. În ceea
ce priveşte mărimea arealului ocupat, acestea deŃin o suprafaŃă totală de 47 km2, adică 8,5% din
suprafaŃa totală a MunŃilor Iezer. AsociaŃiile de fag şi molid (24,7 km2) reprezintă peste jumătate
din totalitatea pădurilor de amestec (47 km2). SuprafeŃe însemnate cu asociaŃii de fag şi molid
găsim în sectorul inferior (raportat numai la cursul montan) al bazinului hidrografic Râul
36
Doamnei, bazinul Râuşorului de Bratia, Bratia, Râuşorul de Râul Târgului, Bătrâna, Cuca,
Argeşel sau Râuşorul de DâmboviŃa.
În amestecurile la formarea cărora participă bradul, acesta deŃine ponderea mai mare
atunci când se asociază cu fagul (990 ha) şi mai mică în asociaŃie cu molidul (190 ha); numai pe
o suprafaŃă de 240 ha (0,4% din suprafaŃa totală a MunŃilor Iezer) mai putem întâlni brădete pure.
Bradul este specia de răşinoase mai pretenŃioasă la condiŃiile ecologice, acesta preferând un
climat mai blând, sol cu volum edafic mare, troficitate ridicată şi nu foarte acid. Aceste cerinŃe
ecologice şi creşterea mai lentă comparativ cu celelalte specii de răşinoase (şi în special cu
molidul), au dus la înlocuirea bradului în sectoarele în care intervenŃia omului a fost foarte
intensă (în special în bazinele hidrografice ale DâmboviŃei şi Râului Târgului, dar şi în bazinele
Bratia sau Argeşel). În bazinul hidrografic Râul Doamnei, cu precădere în amonte de confluenŃa
acestuia cu Pârâul Mioarelor, găsim cele mai mari suprafeŃe ocupate cu brad din MunŃii Iezer
(aproximativ 90% din totalul acestora). Între Valea Cârligele (afluent pe partea stângă a
Văsălatului) şi Valea Baciului (afluent al Râului Doamnei) se găseşte cea mai extinsă suprafaŃă
cu păduri de brad pur din acest masiv.
CondiŃiile climatice de limită superioară a etajului foioaselor şi de limită inferioară a
etajului molidului, orientarea versanŃilor şi distribuŃia variată a energiei şi diversitatea învelişului
edafic de terecere de la cambisoluri (districambosoluri) la spodisoluri (prepodzoluri), sunt
factorii care stau la baza răspândirii celor trei specii forestiere dominante. Pe districambosoluri
cu grosime morfologică mare din arealele supraînsorite, însorite sau semiînsorite pentru a
compensa temperaturile mai mici din timpul sezonului de vegetaŃie, întâlnim fagul. Pe
districambosoluri şi prepodzoluri profunde vegetează bradul, iar molidul ocupă subtipurile litice
ale districambosolurilor sau prepodzolurilor şi litosolurile districe, soluri foarte scheletice cu
volum edafic util mic şi aciditate mare. Fagul poate vegeta pe soluri cu aciditate mai mare decât
bradul (Stanciu N., 1981). Dovada este extinderea făgetelor cu afin (Vaccinium myrtillus) în
stratul ierbaceu, indicator caracteristic al acidităŃii pronunŃate; sub brad afinul este puŃin întâlnit.
Pe aceleaşi tipuri de soluri (profunde şi cu troficitate mare) bradul realizează în aceleaşi condiŃii
climatice creşteri mai mari decât fagul, dar înrăutăŃirea proprietăŃilor solului este resimŃită mult
mai repede şi mai puternic de către brad. Se poate enunŃa ca regulă generală: înlocuirea
bradului prin fag sau alte foioase are loc numai acolo unde bradul nu se poate regenera pe loc
în condiŃii bune (Paşcovschi S., 1967).
Temperaturile medii anuale sunt cuprinse între 4 şi 6,5°C, iar temperatura medie a lunii
iulie este între 13 şi 17°C. Indicele ecometric climatic Gams înregistrează valori de 0,9 în partea
inferioară a arealului asociaŃiilor de amestec fag-brad-molid şi 0,7 în partea sa superioară.
Presiunea antropică asupra acestor păduri s-a făcut simŃită cu precădere asupra bradului,
având ca rezultat aşa cum am văzut mai sus, restrângerea drastică a arealului acestei specii. Cu
toate că aceste asociaŃii au mare valoare ecologică, multe din pădurile de amestec (nu numai cele
care au în compoziŃie brad, dar şi cele formate din fag şi molid) au fost înlocuite cu păduri
alcătuite dintr-o singură specie. În cele mai multe cazuri au fost înlocuite de pădurile pure,
echiene, de molid.
4.2. Etajul pădurilor de molid
Formează o fâşie altitudinală bine individualizată în care specia dominantă este cea care
îi dă şi numele, anume molidul (Picea abies) şi care formează păduri pure pe suprafeŃe foarte
extinse. Alături de molid, se mai poate întâlni bradul (Abies alba) în areale din partea inferioară
37
pe soluri cu grosimi morfologice mari, pH nu mai mic de 5 şi troficitate bună, paltinul de munte
(Acer pseudoplatanus), zada sau laricele (Larix decidua), mesteacănul (Betula pendula), ulmul
de munte (Ulmus glabra) sau fagul (Fagus sylvatica).
În luncile înguste, umede, cu mult material detritic şi pantă mare ale apelor cu caracter
permanent sau temporar, apare aninul verde (Alnus viridis). O parte din arealele menŃionate mai
sus ca fiind propice pentru dezvoltarea aninului verde, sunt şi locurile unde se produc regulat
avalanşe (culoarele de avalanşe). Aninul verde poate vegeta în aceste condiŃii, rezistând efectului
mecanic distructiv al zăpezii datorită elasticităŃii, fiind de multe ori singura specie lemnoasă a
culoarelor de avalanşe. Local (în Valea Izvorul Iezerului, cu preponderenŃă pe partea partea
dreaptă), spre partea superioară a etajului pădurilor de molid, apare scoruşul (Sorbus aucuparia).
Tot la partea superioară a acestui etaj şi cu precădere tot în bazinul Izvorul Iezerului, dar şi în
bazinele Boarcăşului, întâlnim câteva exempare de zâmbru (Pinus cembra), o specie adaptată la
clima continentală foarte aspră, rezistent la oscilaŃii termice mari şi care poate suporta
temperaturi foarte coborâte. În bazinul Izvorul Iezerului mai sunt 19 exemplare de zâmbru cu
înălŃimi mai mari de 15 m; două dintre acestea aflându-se lângă poteca turistică Cabana Voina –
Refugiul Iezer (prin jepi) (Mohan Gh. şi colab., 1986, 1993). Aceştia sunt incluşi ariei naturale
protejate Iezer-CăŃun, ce cuprinde văile şi circurile glaciare ale Izvorului Iezerului şi CăŃunului.
Mai găsim exemplare de zâmbru în bazinul superior al Pârâului Sec, afluent pe partea stângă al
Bătrânei.
Limita inferioară a etajului pădurilor de molid coboară local, în anumite condiŃii edafice
şi de expoziŃie, până la altitudinea de 1150 m dar în mod constant se situează la 1400 m,
corespunzând limitei superioare a etajului pădurilor de foioase. Limita superioară a etajului
pădurilor de molid se identifică cu limita superioară a pădurii.
Limita altitudinală a vegetaŃiei forestiere din MunŃii Iezer este în directă relaŃie cu
potenŃialul natural al acestui teritoriu (Pătroescu M., Nancu D., 1996) şi în principal cu
pontenŃialul climatic. Acolo unde alŃi factori ecologici naturali (grosimea morfologică a solului,
volumul edafic, umiditatea acestuia, prezenŃa unor procese geomorfologice actuale) nu sunt
restrictivi pentru dezvoltarea vegetaŃiei forestiere sau omul, prin activităŃile sale (păstorit,
exploatări forestiere etc.) nu intervine, factorul climă (prin elementele sale) este cel care dictează
altitudinea până la care urcă pădurea. Această limită potenŃială până la care vegetaŃia forestieră
se poate dezvolta în condiŃii naturale este cunoscută în literatura de specialitate sub numele de
limită climatică a pădurii (Geanana M., 1975, 1978, 1997, 2004; Voiculescu M., 2000).
Dintre parametrii climatici cu implicaŃii în stabilirea limitei superioare a pădurii din acest
masiv, menŃionez vântul, cantitatea de precipitaŃii, dar în special factorul termic şi anume
temperatura din sezonul de vegetaŃie şi durata acestuia. S-a stabilit (Brockmann-Jerosch H.,
1919; Plesnik P., 1971; Geanana M., 1975, 1978; Voiculescu M., 2000) că poziŃia limitei
climatice altitudinale a pădurii (potenŃială) o reprezintă izoterma de 10°C a lunii celei mai calde
(iulie); de la această valoare termică plantele îşi desfăşoară din plin activitatea biologică. La
limita superioară a pădurii, vântul, prin acŃiunea mecanică pe care o exercită asupra arborilor, cât
şi prin activarea şi intensificarea transpiraŃiei, contribuie la deformările acestora şi la limitarea
creşterilor, mai ales în înălŃime, reducându-i la dimensiunile unor arbuşti. De aceea, se consideră
că pe lângă căldură, vântul constituie la limita superioară a etajelor de vegetaŃie forestieră un
factor limitativ de mare importanŃă (Vlad I., Petrescu L., 1977).
Pe macroversantul MunŃilor Iezer cu expunere nordică, nord-vestică şi vestică (în genere
umbrit, semiumbrit sau semiînsorit), în bazinul superior al DâmboviŃei din amonte de Lacul
Pecineagu sau în bazinul Văsălatului, limita superioară a pădurii corespunde în mare parte cu
38
izoterma de 10°C a lunii iulie, care se situează la altitudini de 1700-1750 m. La aceeaşi altitudine
găsim şi limita superioară a molizilor cu înălŃimi mai mari de 5 metri, care găsesc condiŃii
climatice bune pentru dezvoltare; până la altitudini de 1800 m în mod constant şi numai izolat
până la 1850-1870 m urcă molizii de limită, cu înălŃimi mai mici, care fac trecerea spre jnepeni
(Pinus mugo), de multe ori existând areale de întrepătrundere şi chiar amestec (asociaŃii) cu
aceştia. Pe macroversantul MunŃilor Iezer cu expunere estică, sud-estică şi sudică (supraînsorit,
însorit), izoterma de 10°C a lunii iulie şi deci limita superioară climatică a pădurii se găseşte la
altitudini mai mari. ExpoziŃia induce condiŃii favorabile pentru dezvoltarea vegetaŃiei forestiere
până la altitudinea de 2000 m. Sunt şi câteva excepŃii unde expoziŃiile locale spre nord – nord-
vest impun temperaturi mai scăzute în sezonul de vegetaŃie, aşa cum întâlnim în bazinele
superioare ale CăŃunului, Izvorului Iezerului, Piscanului, Frăcea, CăŃunului sau Dracsinului. În
aceste areale se păstrează 85% din suprafaŃa cu jenepeni de pe macroversantul însorit al MunŃilor
Iezer.
Limita superioară a pădurii în raport cu izoterma de 10°C a lunii iulie (cu galben temperaturi medii ale lunii
iulie mai mari de 10°C) pe macroversantul cu expunere generală sud – sud-est (a) respectiv pe macroversantul
cu expunere generală nord – nord-vest (b);
TendinŃei pădurii de molid de a atinge limita superioară climatică, se opun factori naturali
precum solul, în directă relaŃie cu substratul şi unele procese geomorfologice actuale. Acolo unde
condiŃiile edafice nu întrunesc minimul pentru dezvoltarea vegetaŃiei forestiere - anume grosimea
morfologică foarte mică, volumul edafic insuficient şi conŃinutul mare de schelet - pentru
exercitarea funcŃiilor rădăcinilor, limita superioară a pădurii se găseşte la altitudini mai mici
decât permit condiŃiile climatice; acest tip de limită este cunoscut sub denumirea de limită
superioară edafică (Geanana M., 1975, 1978, 2004). Dintre tipurile de soluri care reunesc
codiŃiile nefavorabile (enumerate mai sus) dezvoltării vegetaŃiei forestiere menŃionez litosolul
distric, cu precădere când se asociază cu stâncărie sau grohotişuri la zi.
Pe macroversantul nord-vestic al MunŃilor Iezer, solurile foarte puŃin evoluate, cu volum
edafic mic şi conŃinut mare de schelet ce au ca material parental grohotişuri fără material fin de
alterare (litosoluri districe), opresc limita superioară a pădurii la altitudini mult mai mici decât
permit condiŃiile climatice. În bazinul superior ColŃii Mari, limita superioară a pădurii
condiŃionată edafic coboară până la altitudinea de 1570 m, în condiŃiile în care limita potenŃială
climatică (izoterma de 10°C) depăşeşte chiar altitudinea de 1800 m (1820 m). SituaŃii
asemnănătoare mai întâlnim în bazinul superior Valea Rupturii afluentă pe dreapta a Boarcăşului
sau în bazinul superior al Barbului, dar în nicio altă parte diferenŃa altitudinală dintre limita
39
superioară edafică a pădurii şi limita potenŃială climatică nu este atât de mare (230 m) precum în
bazinul superior al ColŃilor Mari.
Etajul pădurilor de molid ocupă aproape 20% (19,6%) din suprafaŃa MunŃilor Iezer, adică
106,5 km2, dar suprafaŃa totală acoperită de pădurile de molid – şi cele din afara arealului natural
al acestei specii – este de 188,7 km2, 34,1% din suprafaŃa totală a masivului. IntervenŃia
antropică în compoziŃia pădurilor a avut ca rezultat extinderea molidului în afara arealului său
natural cu preponderenŃă în bazinele hidrografice Bughea, Râul Târgului, Argeşel, Râuşorul de
Rucăr şi cel superior DâmboviŃei (în cadrul Ocoalelor Silvice Câmpulung şi Rucăr). Cu o
pondere de 34,1%, molidul este specia forestieră cea mai răspândită în MunŃii Iezer, în mare
parte în arealul său natural.
Solurile caracteristice etajului pădurilor de molid sunt cele din clasa spodisoluri
(prepodzolurile). Aciditatea mare a acestor soluri duce la o bioacumulare de tip moder – humus
brut, cu grad puŃin înaintat de descompunere a resturilor organice bogate în ceruri, răşini şi
substanŃe tanante, cu alterare intensă a mineralelor primare şi formare de silice, oxizi şi hidroxizi
de alunimiu şi fier ce se acumulează într-un orizont de alterare şi iluviere B spodic (Bs). În partea
mediană şi inferioară a etajului, pe prepodzoluri cu volum edafic mare, se dezvoltă molidişuri de
clasă de producŃie ridicată. Molidul vegetează relativ bine şi pe prepodzoluri litice sau chiar
litosoluri districe dacă acestea au suficient material fin rezultat prin alterare fizică mai avansată şi
umiditatea este suficientă. Spre partea superioară a etajului molidului acidifierea solului este din
ce în ce mai accentuată, de asemenea se intensifică şi procesele de eluviere-iluviere a
sescvioxizilor, calitatea humusului scade, învelişul edafic fiind mai puŃin favorabil dezvoltării
vegetaŃiei forestiere. Când în asociaŃiile de soluri podzolurile încep să deŃină ponderi mai mari se
face trecerea la rariştile de limită. În partea inferioară a etajului molidului, spre etajul pădurilor
de foioase, mai apar izolat şi districambosolurile, dar cu precădere districambosolurile litice. În
afara arealului natural al molidului, acesta a fost plantat în areale cu soluri care au fost trunchiate
prin eroziune areală şi liniară, ocupând aici litosolurile districe, districambosolurile litice sau alte
subtipuri litice ale unor tipuri de soluri.
Izotermele medii anuale între care se încadrează etajul molidului (pădurile de molid din
arealul natural) sunt de 4°C la partea inferioară şi 2°C la limita superioară. Local, solul sau
activităŃile antropice introduc modificări altitudinale ale limitelor acestui etaj; aciditatea
accentuată a solului coboară limita inferioară a etajului pădurilor de molid la altitudini mai mici
decât izoterma medie anuală de 4°C, iar condiŃiile edafice favorabile pot urca limita la altitudini
mai mari decât izoterma medie de 2°C. Mult mai pronunŃate sunt modificările impuse de om
limitelor acestui etaj prin activităŃile pastorale (defrişări şi incendieri) sau cele forestiere, prin
înlocuirea molidului cu pajişti sau alte specii de vegetaŃie forestieră. Aşa cum am mai menŃionat,
din punct de vedere climatic foarte importantă este izoterma de 10°C a lunii iulie. Valorile medii
anuale de precipitaŃii sunt reflectate de indicele ecometric-climatic Gams, indice care pentru
limita inferioară a etajului molidului înregistrează valori de 0,7.
Potrivit rezultatelor cercetărilor realizate de Marcu Gh. şi colab. (1974, molidul se poate
dezvolta în condiŃii climatice mult deosebite de cele din arealul propriu de vegetaŃie. Astfel, faŃă
de cantităŃi de precipitaŃii medii anuale de aproximativ 900 mm de care beneficiază la limita
inferioară a arealului său natural de vegetaŃie, plantaŃiile de molid din sudul MunŃilor Iezer
(Măgura) vegetează în condiŃii climatice în care precipitaŃiile medii anuale sunt de aproximativ
750 mm. Acelaşi lucru se poate spune şi despre temperatura medie anuală, plantaŃii de molid
înfiinŃându-se aici şi la valori termice medii anuale de 8°C, cu 4°C mai mult decât la limita
40
inferioară a arealului molidului, însă cu condiŃia ca solurile să fie uşoare, cu textură grosieră, iar
umiditatea să fie asigurată din freatic.
4.3. Etajul subalpin
Corespunde arealului cuprins între limita inferioară a etajului alpin (pe linia ultimelor
exemplare de jneapăn ce urcă pe culmile alpine) şi limita superioară a pădurii (Călinescu R. şi
colab., 1969); între limita superioară a jneapănului (Pinus mugo) şi limita superioară a pădurii
(Florescu I., 1981).
Specia caracteristică pentru etajul subalpin este jneapănul (Pinus mugo), care formează
asociaŃii cu smârdarul (Rhododendron kotschyi), afinul (Vaccinium myrtillus), ienupărul
(Junperus communis ssp. nana), merişorul (Vaccinium vitis-idaea), arinul de munte (Alnus
viridis). În bazinul Izvorul Iezerului şi Pârâului Sec, afluent pe partea dreaptă al Bătrânei, spre
limita inferioară a etajului subalpin, apar şi căteva exemplare de zâmbru (Pinus cembra). Spre
partea superioară a etajului subalpin jneapănul apare fragmentat ca urmare a înrăutăŃirii
condiŃiilor de climatice, în alternanŃă cu acesta existând şi pajişti primare cu specii caracteristice,
în parte, etajului alpin aşa cum sunt în principal păruşca sau iarba vântului (Agrostis rupestris),
dar şi firuŃa (Poa media), ovăsciorul (Avenastrum versicolor) etc.
Altitudinal, limita inferioară a etajului subalpin în MunŃii Iezer corespunde în medie
altitudinii de 1730 m. În funcŃie de condiŃiile climatice (condiŃionate de expoziŃie şi pantă) şi
edafice, jnepenii depăşesc sau coboară sub această altitudine, iar diversitatea mare a acestor
condiŃii duce la fluctuaŃii altitudinale semnificative. Astfel, în bazinul superior al ColŃilor Mari,
pe culoarele de avalanşe şi soluri puŃin profunde şi foarte scheletice, jnepenii coboară până la
altitudinea de 1570 m. CondiŃii şi efecte similare întâlnim şi în partea de nord-vest a Vârfului
Bătrâna, în sectorul superior al bazinului Rupturii, unde jnepenii coboară la altitudini mai mici de
1600 m. Acolo unde condiŃiile sunt favorabile pentru dezvoltarea pădurii de molid şi limita
inferioară a etajului subalpin, deci a jnepenilor se plasează la altitudini mai mari. Aşa de
exemplu, în sectoarele superioare ale bazinelor ColŃilor sau Bătrâna, limita inferioară a
jnepenilor se plasează la altitudini de 1850-1870 m.
Limita superioară a etajului subalpin este foarte dificil de trasat datorită intervenŃiei
antropice intense. SuprafeŃe întinse şi compacte acoperite de jnepeni întâlnim în arealele cu pante
mari, cu soluri foarte scheletice şi cu grosimi morfologice reduse, adică acele sectoare cu valoare
scăzută pentru utilizarea pastorală. Potrivit răspândirii actuale a jneapănului în MunŃii Iezer,
media altitudinală până la care urcă această specie este de 2100 m. Insular (sub forma de
martoane), jnepenii sunt prezenŃi până la altitudinea de 2270 m pe interfluviul dintre Izvorul
Iezerului şi Piscan (Piciorul Iezerului). Numai prezenŃa unor martoane de jnepeni nu este
suficientă pentru reconstituirea limitei superioare a etajului subalpin şi a arealului ocupat de
jnepeni. PrezenŃa podzolului şi a proceselor pedogenetice care duc la formarea acestuia sunt
direct legate de speciile subalpine şi cu precădere de prezenŃa jneapănului. Resturile organice
acide furnizate de acesta, alături de condiŃiile climatice şi substratul litologic favorizează
alterarea silicaŃilor primari şi destrucŃia prin hidroliză a celor secundari, cu formarea de
complecşi organo-metalici solubili care sunt deplasaŃi odată cu apa de percolare şi depuşi la
adâncimi mai mari. Procesul de desfacere completă a silicaŃilor primari în componentele de bază
(fără formare de argilă), de migrare intensă a sescvioxizilor şi/sau a humusului şi de separare a
unui orizont B spodic (Bs) şi/sau B humicospodic (Bhs), cât şi a unui orizont E albic (Ea) poartă
denumirea de proces de podzolire. Astfel, manifestarea procesului de podzolire şi formarea
41
podzolurilor reprezintă criteriul pentru stalilirea limitei superioare a etajului subalpin la

altitudinea de 2150-2200 m, în sectoarele de interfluvii cu înclinare slab-moderată de unde
jnepenii au fost îndepărtaŃi (Atanasescu şi colab., 1970, citat de Voiculescu M., 2002).
Incendierea şi tăierea arbuştilor şi arborilor de către ciobani, practicată din cele mai
vechi timpuri, au condiŃionat o restrângere puternică a tufărişurilor subalpine, care s-au păstrat
mai ales pe formele de teren mai puŃin accesibile sau umbrite şi reci. Pe coastele mai domoale şi
podişurile (interfluviile rotunjite sau plane corespunzătoare suprafeŃelor de nivelare) însorite,
locul lor, după defrişare, a fost luat de pajiştile secundare (Călinescu R. şi colab., 1969). În ceea
ce priveşte intensitatea modificărilor antropice asupra vegetaŃiei MunŃilor Iezer, intervenŃia
asupra etajului subalpin avut magnitudinea cea mai mare.
4.4. Etajul alpin urmează altitudinal etajului subalpin, la înălŃimi mai mari de 2150-2200
m funcŃie de condiŃiile de expoziŃie, geodeclivitate şi substrat edafic.
Elementele vegetale principale aleetajului alpin sunt ierburile dintre care menŃionăm în
mod deosebit coarna sau rogozul alpin (Carex curvula), rugina sau părul porcului (Juncus
trifidus), păiuşul sau păruşca (Festuca supina), alături de care mai întâlnim ochiul găinii
(Primula minima), degetăruŃul (Soldanella pussila), piciorul cocoşului alpin (Ranunculus
alpestris), clopoŃei (Campanula alpina), garofiŃa de munte (Dianthus gelidus), lâna caprelor
(Cerastium lanatum), miliŃeaua (Silene acaulis), saxifrage (Saxifraga oppositofolia), laptele
stâncii (Androsace chamaejasme), ochiul şarpelui (Eritrichium nanum) etc. Plantele lemnoase
sunt reprezentate prin subarbuşti târâtori precum arginŃica (Dryas octopetala), sălciile pitice
(Salix reticulata, S. herbaceea, S. myrtilloides) sau tufărişuri scunde de azalee târâtoare de munte
(Loiseleuria procumbens). Foarte răspândiŃi sunt aici şi lichenii: Centraria islandica, C. nivalis,
Cladonia rangiferina, C. cucculata, Thamnolia vermicularis, Alectoria ochroleuca etc.
(Călinescu R. şi colab., 1969; Pătroescu M., 1987).
Speciile caracteristice acestui etaj s-au adaptat condiŃiilor climatice aspre, cu medii
termice anuale scăzute (mai mici de 0°C), precipitaŃii sub formă solidă o mare parte din an şi o
durată mare a stratului de zăpadă, cu viteze mari ale vântului şi durată mică a sezonului de
vegetaŃie. În acelaşi timp solurile sunt superficiale, cu volum edafic mic, cu humus foarte acid şi
grad incipient de descompunere a resturilor organice. Predominante sunt aici litosolurile districe
alături de stâncărie şi grohotişuri. Solul zonal caracteristic etajului alpin şi care se formează
acolo unde pantele mai mici permit acumularea unui material fin ceva mai consistent, este
humosiosolul (sol humicosilicatic în SRSC-1980) din clasa Umbrisoluri. Procesul pedogenetic
predominant pentru un astfel de sol este cel de bioacumulare, cu formarea de humus brut sau
morr. Temperaturile medii anuale mai mici de 0°C inhibă în totalitate procesul pedogenetic de
alterare şi nu se poate forma un orizont B. Trecerea de la orizontul cu humus A umbric (Au) la
materialul parental dur format din roci acide mai multsau mai puŃin dezagregate, se face prin
intermediul unui orizont de tranziŃie A/R.
42
Capitoul 5. Dinamica recentă a etajelor forestiere din MunŃii Iezer.

Analiză Change detection
Analiza multitemporală a peisajelor şi mediilor montane bazată pe imaginile satelitare

este una din metodele de identificare şi cuantificare a dinamicii acestor spaŃii (Haynes-Young R.,
2000; Feranec J. şi colab., 2000; Rees W.G. şi colab., 2003; Körner C. şi colab., 2005).
Obiectivul acestui capitol este analiza dinamicii spaŃiale a arealului forestier al MunŃilor
Iezer în principal, dar şi a arealului de deasupra limitei superioare altitudinale a pădurii (a
etajelor subalpin şi alpin), în contextul evoluŃiei naturale şi a schimbărilor socio-economice de
aici.
Intervalul temporal pentru care am identificat modificările areale ale principalelor moduri
de utilizare a tereului din MunŃii Iezer (păduri de conifere sau nemorale, pajişti, jnepeni, terenuri
neacoperite cu vegetaŃie) este 1986-2002. Două motive au condus la alegerea acestui interval:
1. - imaginile satelitare multispectrale Landsat TM şi Landsat ETM+ din aceeaşi perioadă
a anului, aşadar din acelaşi sezon de vegetaŃie, au fost obŃinute în iunie 1986, respectiv iunie
2002; şi
2. - chiar dacă nu este foarte mare (16 ani), surprinde etape total diferite (de management)
în evoluŃia fondului forestier din MunŃii Iezer şi din România în general; două sisteme diferite de
administrare a acestui fond forestier. Pe de o parte perioada de până la 1989, cu administrare
centralizată, iar pe de altă parte perioada de după 1989 şi în special de după 1995, când o parte
din fondul forestier a fost retrocedat către vechile obşti ale moşnenilor sau către persoane fizice.
Aşa cum am menŃionat mai sus s-au utilizat imagini satelitare LANDSAT TM şi
LANDASAT ETM+ (University of Maryland, Global Land Cover Facility, 2003;
http://glcfapp.umiacs.umd.edu:8080/esdi/index.jsp), cu rezoluŃie spectrală bună şi rezoluŃie
spaŃială medie (28,5 m) (Lillesand Th. şi colab., 2004; Short N.M., 2004).
Pentru stadiul iniŃial (1986) s-a utilizat subscena decupată din scena satelitară LANDSAT
TM 5 (Thematic Mapper) (p184r28_5t19860605_met) cu rezoluŃia spaŃială de circa 30 m (28,5 m
în proiecŃia SOM - Space Oblique Mercator).
Pentru stadiul final (2002) s-a utilizat subscena decupată din scena satelitară Landsat
ETM+ 7 (Enhanced Thematic Mapper) (p184r028_7x20000612_met).
În practica procesării imaginilor, apare necesitatea diminuării sau evidenŃierii anumitor
trăsături ale elementelor de mediu, cum este umbrirea impusă de versanŃi şi eliminarea acestui
inconvenient. O soluŃie în acest sens sunt rapoartele de benzi spectrale (Lillesand şi colab., 2004;
Mihai B., 2007) sau utilizarea modelului digital al terenului. În această analiză am folosit metoda
rapoartelor de benzi.
Prin metoda rapoartelor de benzi spectrale 4/3, 5/3, 7/3, aplicată subscenelor LANDSAT
TM şi LANDSAT ETM+ din iunie 1986 respectiv 2002, s-au obŃinut imagini corectate în ceea ce
priveşte efectul de umbrire pentru cele două etape.
Pentru subscenele LANDSAT TM (iunie 1986) şi LANDSAT ETM+ (iunie 2002)
falscolor RGB 4/3 5/3 7/3 s-au clasificat pixelii (prin metoda clasificării supervizate) în şapte
clase, aceleaşi pentru fiecare etapă.
43
Cele şapte zone de interes stabilite pentru MunŃilor Iezer sunt:

1. păduri de foioase, în principal fag, dar şi carpen, gorun, ulm, mesteacăn, arin verde,
scoruş etc.;
2. păduri de amestec;
3. păduri de conifere, în principal molid cu vârstă mai mică de 60 ani;
4. păduri de conifere, în principal molid cu vârstă mai mare de 60 ani;
5. pajişti (naturale şi secundare);
6. jnepeni;
7. terenuri neacoperite de vegetaŃie - cariere, lacuri, terenuri ocupate de construcŃii,
drumuri, albii minore, grohotişuri etc.
Pentru aceste zone-eşantion s-au definit suficienŃi pixeli în scopul acoperirii cât mai bine
a plajei de răspuns spectral caracteristică fiecărei zone de interes. Deoarece răspunsurile
spectrale ale molidului cu vârsta mai mare şi respectiv mai mică de 60 ani sunt destul de diferite,
la nivel de clasificare de pixeli am format câte o clasă de interes pentru fiecare din aceste
categorii, urmând ca la nivel statistic şi de analiză sa vorbesc de pădurea de molid în ansamblu.
Algoritmul folosit în clasificare este algoritmul Gaussian de asemănare maximă
(maximum likelihood). Utilizând această metodologie am obŃinut imagini clasificate pentru cele
două etape luate în calcul, cărora, având în vedere scara de lucru (suprafaŃă totală de 553 km2)
am aplicat un filtru median 3x3 în scopul uniformizării imaginii şi eliminării unor pixeli izolaŃi
care de foarte multe ori înseamnă şi erori în clasificare.
Prin metoda CHANGE DETECTION se scad gridurile obŃinute prin clasificare de pixeli
pe imaginile LANDSAT TM (iunie 1986) din LANDSAT ETM+ (2002).
MunŃii Iezer. Matricea CHANGE DETECTION pentru perioada iunie 1986 – iunie 2002;
1986 păduri de păduri de
terenuri
conifere păduri de foioase
pajişti neacoperite jnepeni
2002 (principal amestec (principal
de vegeaŃie
molid) fag)
pajişti 11,07 1,84 27,76 4,47 7,17
terenuri
neacoperite de 6,78 0,26 14,27 9,31 8,64
vegeaŃie
jnepeni 5,73 4,81 1,70 0,10 0,01
păduri de
conifere
(principal
15,89 6,94 7,96 14,59 6,24
molid)
păduri de
amestec
4,14 2,45 0,02 43,12 19,77
păduri de
foioase 6,87 4,59 0,03 19,53 39,17
(principal fag)
44
Sectoarele central, nordic şi vestic ale MunŃilor Iezer. Modificări ale categoriilor de utilizare a terenului în perioada
1986-2002 identificate prin CHANGE DETECTION;
Din analiza modificărilor categoriilor de utilizare a terenului luate în calcul în intervalul

iunie 1986 - iunie 2002, am ajuns la următoarele concluzii:
cu prepondrenŃă în etajele subalpin şi alpin se constată regenerare a covorului vegetal (pajişti
în principal) în areale unde prin eroziune în suprafaŃă acesta fusese îndepărtat sau prin fixarea
unor grohotişuri; cresc suprafeŃele ocupate de pajişti alpine şi subalpine în detrimentul
terenurilor neacoperite cu vegetaŃie cu aproximativ 4 km2. Din 1986 şi până în 2002, 11,07
km2 de terenuri neacoperite de vegetaŃie s-au reînierbat (în etajele alpin, subalpin sau în
cadrul etajelor forestiere) şi doar aproximativ jumătate din această suprafaŃă (6,78 km2) a
trecut din pajişte în terenuri neacoperite cu vegetaŃie - numai local, prin eroziunea regresivă a
unor torenŃi de pe macroversantul sudic al MunŃilor Iezer ca efect al adâncirii şi modificării
nivelului de bază, urmare a exploatărilor forestiere agresive, în ras, pe suprafeŃe mari.
Întâlnim astfel de situaŃii în sectorul superior al bazinului hidrografic Frăcea sau în sectoarele
superioare ale Bratiei sau Râuşorului de Râul Târgului;
se constată urcarea în altitudine a pădurilor de molid şi extinderea (refacerea) arealului
jnepenilor. Aceştia şi-au mărit suprafaŃa cu aproximativ 2,2 km2 (o suprafaŃă foarte mare
având în vedere capacitatea de regenerare a jneapănului) în defavoarea terenurilor
45
neacoperite (pe grohotişuri) şi a pajiştilor subalpine. Cu toate acestea, jnepenii au pierdut

teren în favoarea pădurilor de molid (7,96 km2) care urcă în altitudine. Acest lucru
evidenŃiază încă o dată rolul protectiv al jnepenilor şi capacitatea de a creea şi menŃine
condiŃii favorabile pentru urcarea în altitudine a molidului.
Bazinele superioare Frăcea şi Tambura (Pârâul Baciului); a. 1969, b. 2003; Jnepenii îşi extind arealul (marcat cu
roşu) cu precădere în bazinul Tambura (Pârâul Baciului), dar şi în bazinul Frăcea, acolo unde se poate observa şi
regenerarea pădurii de molid (marcat cu galben) în arealul pajiştilor secundare;
etajul pădurilor de molid urcă în altitudine, câştigând 7,96 km2 din arealul jnepenişurilor, însă
per ansamblu, suprafaŃa ocupată de pădurile de molid scade foarte mult în principal
datorită intervenŃiei antropice prin exploatări forestiere, molidul fiind specia cea mai
exploatată şi cea mai vulnerabilă la factorii distructivi, atât biotici cât şi abiotici. Între 1986 şi
2002 suprafeŃele ocupate cu păduri de molid au scăzut cu aproape 20 km2 (19,20 km2) în
favoarea pajiştilor secundare sau terenurilor neacoperite cu vegetaŃie, ceea ce înseamnă că în
acest interval de timp s-a exploatat mai mult molid decât s-a plantat. Fenomenul este foarte
uşor de identificat în bazinul DâmboviŃei (Ocolul Silvic Rucăr), în sectorul superior al
acestuia (în amonte de lacul Pecineagu) sau în bazinul Râuşorului de Rucăr. În 16 ani, 42,03
46
km2 de păduri de molid s-au defrişat şi au devenit pajişti secundare sau terenuri neacoperite
cu vegetaŃie şi doar 22,83 km2 din aceste categorii de terenuri au fost plantate cu molid.
Cauze secundare ce au dus la înlocuirea molidului de către pajişti sau terenuri neacoperite
sunt doborâturile de vânt care au afectat aproximativ 1,4 km2 în vara anului 2002 şi
incendiile de pădure din bazinul Dracsinului (2,9 km2).
cea mai însemnată modificare este înlocuirea pădurilor de conifere de către pădurile de
amestec. Acest lucru este rezultatul pe de o parte a tendinŃei generale de evoluŃie altitudinală
ascendentă a etajelor forestiere în contextul schimbărilor climatice, dar şi a strategiei de
gestionare a pădurilor adoptat „de voie – de nevoie” după 1990. Dacă înainte de 1990
suprafeŃele exploatate în ras erau foarte repede plantate cu molid (maxim 2 ani), rezultând în
felul acesta plantaŃii (culturi) echiene ce nu pot îndeplini pe deplin funcŃiile unei păduri (dar
cu siguranŃă îndeplinesc funcŃia de protecŃia a solului), după 1990 s-au înfiinŃat din ce în ce
mai puŃine plantaŃii, regenerarea făcându-se pe cale naturală. Reprezintă aşadar modificarea
cea mai spectaculoasă înregistrată între 1986 şi 2002, aşa cum am subliniat mai sus omul
fiind principalul factor, însă nu trebuie neglijat nici rolul factorului climă cu precădere în
ceea ce priveşte regenerarea naturală de la contactul etajul pădurilor de foioase - etajul
pădurilor de molid.
se măresc suprafeŃele ocupate cu păduri de fag, cel mai mult în defavoarea molidului
plantat în afara arelului său natural, din cadrul pădurilor pure de molid sau din cadrul
amestecurilor cu foioasele. Aşa cum am specificat mai sus, molidul este specia care prezintă
interes deosebit pentru exploatare, iar refacerea fondului forestier nu se mai face cu precădere
prin plantaŃii ci prin regenerare naturală. Din acest motiv, dacă şi substratul edafic mai
permite, fagul îşi recâştigă terenul pierdut prin intervenŃia antropică. În acelaşi timp, în cadrul
amestecurilor tinere de foioase (în principal fag) şi conifere (în principal molid) de pe solurile
profunde şi cu însuşiri fizice şi chimice favorabile, molidul creşte mai repede şi mai înalt
formând stratul arborilor (fagul formând stratele arbustiv şi arborescent), iar arelul respectiv
corespunde conform răspunsului spectral pădurii de molid (iunie 1986). Cu timpul, fagul
fiind o specie cu temperament de umbră, dar având un seminŃiş foarte sensibil la arşiŃă,
secetă şi îngheŃuri, se regenerează cu precădere sub masiv (Florescu I., 1981) şi pe soluri
favorabile, poate invada, copleşi şi elimina seminŃişul de răşinoase (cu excepŃia laricelui) şi
ulterior ridica în stratul arborilor la nivelul molidului sau chiar peste nivelul acestuia, arealul
respectiv corespunzând acum conform răspunsului spectral, pădurii de amestec sau pădurii de
foioase (2002);
o situaŃie aparte este reprezentată de extinderea alarmantă a suprafeŃelor cu
pajişti secundare sau terenuri neacoperite cu vegetaŃie în detrimentul vegetaŃiei
forestiere din apropierea satelor locuite de etnici rromi. Acestea sunt BughiŃa, cătun ce
aparŃine comunei Bughea de Sus şi Gura PravăŃ, care aparŃine de comuna Valea Mare PravăŃ.
Defrişarea necontrolată este un atribut al zonelor sărace, aşadar sărăcia este în acelaşi timp
cauză, dar şi efect al degradării vegetaŃiei forestiere (Giurgiu V., 1995; Popescu Gh. şi colab.,
2004); între sărăcie şi degradarea pădurii există o relaŃie de tip feedback.
Rezultatele analizei CHANGE DETECTION pentru MunŃii Iezer confirmă rezultatele

unor cercetări anterioare în ceea ce priveşte etajarea vegetaŃiei. Există o tendinŃă generală a
etajelor de vegetaŃie montană de a urca în altitudine, cu precădere acolo unde condiŃiile ecologice
permit (în special cele edafice) şi cu intensităŃi diferite de la un areal montan la altul. Pentru
MunŃii Tatra tendinŃa de urcare a limitei superioare a pădurii şi de colonizare a pajiştilor alpine şi
47
Ionuţ Săvulescu – Interrelaţiile dintre componentele fizico
fizico-geografice
geografice şi etajarea pădurii în Munţii Iezer
jnepenilor de către pădurea

durea de molid este confirmată
confirmat cu mult timp în urmăă de Plesnik P. (1971) şi
ceva mai recent de Kotarba A. (2005).
Pentru CarpaŃii ii române
româneşti, dinamica recentă ascendentă a etajelor etajel de vegetaŃie este
semnalată prin exemple din bazinul superior al IalomiŃei
Ialomi ei sau al Teleajenului (Paşcovschi
(Pa S.,
1967) sau din MunŃii ii Retezat (Geanana M., 1975, 1978). Diverse studii mai recente semnalează
faptul ca există potenŃial
ial natural pentru refacer
refacerea arealului pădurii şii urcarea altitudinală
altitudinal a limitei
superioare acolo unde intervenŃia
intervenŃ antropică prin păstorit nu este prezentăă (Pătroescu
(P M. şi Nancu
D., 1996) sau colonizarea vegetală
vegetal a unor grohotişuriuri din arealele montane (Bălteanu
(B D., 1998;
Geanana M., 2004). De asemenea, investigând dinamica învelişului învelişului vegetal din MunŃii Mun
Postavaru-Piatra
Piatra Mare prin analiză
analiz GIS şi folosind aerofotograme, hărŃileărŃile topografice la scara
1:25.000 (1982) şii imagini satelitari SPOT (1997), Mihai B. (2005) confirm confirmă restrângerea
suprafeŃelor unor grohotişuriuri sau a unor terenuri afectate de eroziune areală.
şuri areal
areală
Concluzia principalăă a acestei analize o reprezint
reprezintă tendinŃaa general
generală a etajelor de
vegetaŃie din MunŃii ii Iezer de urcare în altitudine
altitudine.
1961 – 2000
1971 – 2000
1981 – 2000
1991 – 2000
TendinŃaa temperaturilor medii anuale (°C) înregistrate la staŃiile
iile meteorologice Câmpulung, Fundata şi Vârful Omu
în intervalele 1961
1961-2000, 1971-2000, 1981-2000 şi 1991-2000;
2000;
Liniile de tendinŃă
Ńă pentru temperaturile medii anuale şii temperaturile medii ale sezonului
de vegetaŃie indică numai creşteri.
creş Acest trend de încălzire climatică este cu atât mai evident cu
cât intervalul de timp avut în vedere este mai apropiat de prezent.
prezent. Astfel, am reprezentat mai jos
48
câte patru linii de tendinŃă pentru fiecare staŃie meteorologică, pentru intervalele 1961-2000,
1971-2000, 1981-2000 şi respectiv 1991-2000. TendinŃa de încălzire este foarte accentuată
pentru ultimul deceniu (1991-2000), abaterea medie pătratică înregistrând pe acest interval de
timp valorile cele mai mari la toate cele trei staŃii meteorologice.
Trendul ascendent al temperaturilor medii anuale pentru cele trei staŃii este în intervalul
1981-2000 cu atât mai mare cu cât creşte altitudinea, abaterea medie pătratică având valori mai
mari la staŃiile situate la altitudini mari. Acest lucru demonstrează că mediile montane sunt mai
fragile şi resimt mai intens modificările înregistrate la nivelul unuia dintre factori (în speŃa de
faŃă clima). Cea mai mare abatere medie pătratică (0,258) înseamnă modificarea termică cea mai
importantă şi s-a calculat pentru intervalul 1991-2000, la staŃia Vârfu Omu.
La nivelul României, prin analiza evoluŃiei valorilor temperaturii medii anuale de la 15
staŃii meteorologice reprezentative pentru întreg teritoriul naŃional, ale căror şiruri neîntrerupte
de observaŃii încep din a doua jumătate a secolului al XIX-lea (dar s-a luat ca perioadă de
referinŃă 1901-2000), se constată o creştere cu 0,6 - 0,8°C. TendinŃa de creştere, mai mică în
vestul şi nord-vestul Ńării şi mai mare în est şi sud (Săraru L., Clima României, 2008), confirmă
rezultatele obŃinute în urma prelucrării datelor de la staŃiile meteorologice Câmpulung, Fundata
şi Vârful Omu şi totodată dinamica etajelor de vegetaŃie forestieră din MunŃii Iezer.
La nivel global, temperatura a crescut într-un secol (1906-2005) cu 0,74°C ± 0,18°C.
Pentru ultimii 50 ani însă, rata de încălzire aproape s-a dublat faŃă de ultimii 100 ani (0,13°C ±
0,03 faŃă de 0,07°C ± 0,02°C pe decadă), iar pentru ultimii 30 ani valorile temperaturii medii
anuale depăşesc mult intervalul de variabilitate climatică. Aceasta este diferenŃa dintre
variabilitate şi schimbare climatică. Aşadar graficul temperaturii medii anuale globale nu este
liniar, rata de încălzire fiind în continuă creştere, pentru 5 ani (2001-2005) aceasta fiind de
0,76°C ± 0,19°C (Climate Change, 2007).
Rezultate similare au obŃinut şi Kellomäki S. şi Kolström M. (1994) prin compararea
ratelor de regenerare şi a celor de creştere pentru câteva specii forestiere din partea de sud,
respectiv de nord a Finlandei. În partea de nord a Finlandei, variaŃiile climatice (creşterea
temperaturii medii anuale) se reflectă mai repede şi mai intens în dezvoltarea vegetaŃiei
forestiere. Mediile mai reci de la latitudini mai mari şi cele alpine-subalpine au o mai mare
senzitivitate şi răspund cu o mai mare magnitudine modificărilor climatice. Pentru aceeaşi Ńară a
Europei Nordice şi urmărind aceleaşi specii (pinul silvestru, molidul şi mesteacănul), însă în
condiŃii climatice mai apropiate de prezent, Briceño-Elizondo E. şi colab. (2006) au calculat rate
de creştere mai mari coparativ cu cele rezultate din studiile anterioare după cum urmează: rata de
creştere este pentru pinul silvestru cu 26% mai mare în sud şi cu 50% mai mare în nord, pentru
molid este mai mare cu 23% în sud şi cu 40% în nord, iar pentru mesteacăn rata de creştere este
cu 20% mai mare în sud şi cu 33% mai mare în nord. În consecinŃă capaciatea pădurii din
etajele montane de a-şi exercita funcŃiile (de producŃie şi de protecŃie hidrologică, antierozională,
climatică, sanitar-recreativă, estetică) va fi din ce în ce mai mare, însă va descreşte în etajele şi
zonele inferioare de dealuri şi câmpie (Alexandrescu C. şi colab., 2003). Kräuchi N. şi Kienast
F. (1993, citaŃi de Beniston M. şi Tol S.J.R., 1998), folosind un model de simulare pentru
ElveŃia, au concluzionat că o creştere a temperaturii medii anuale cu 3°C ar avea ca efect
invadarea etajului subalpin de către etajul foioaselor şi a etajului alpin de cel al coniferelor.
49
Capitoul 6. PotenŃialul ecologic pentru principalele specii forestiere în raport cu

distribuŃia lor spaŃială în MunŃii Iezer
În capitolul de faŃă mi-am propus evaluarea potenŃialului ecologic al terenului prin

realizarea unor hărŃi de favorabilitate a terenului (identificarea arealelor optime) pentru unele
specii forestiere (molid, fag, brad) şi de bonitate pentru altele (mesteacăn, pin silvestru), funcŃie
de exigenŃele ecologice ale acestora, în raport cu potenŃialul ecologic al MunŃilor Iezer şi pornind
de la legile care guvernează interrelaŃiile dintre elementele ecosistemului forestier. Se impune o
utilizare eficientă a terenului, cu identificarea suprafeŃelor ce oferă condiŃii de mediu la limită
(apropiate de extremele ecologice) şi a celor apropiate de optimul ecologic, pentru speciile ce
ocupă în prezent aceste suprafeŃe. Utilizare optimă, adică eficienŃă economică şi echilibru
ecologic, înseamnă ocuparea terenului cu speciile forestiere al căror optim ecologic corespunde
sau se apropie cât mai mult de condiŃiile de mediu oferite de terenul respectiv.
Din complexul factorilor ecologici, unul se poate impune ca fiind hotărâtor sau
determinant în distribuŃia şi dezvoltarea unei specii, ceilalŃi jucând rolul de condiŃii favorizatoare
sau dimpotrivă, neprielnice. În aprecierea rolului jucat de fiecare factor în parte, se impune a se
lua în considerare, intensitatea acestora, sensul, durata şi ritmul de manifestare. Factorii ecologici
acŃionează în strânsă interdependenŃă, prin acŃiune combinată, simultană şi, într-o anumită
măsură, compensatoare. Speciile forestiere nu se adaptează separat la acŃiunea fiecărui factor în
parte, ci reacŃionează la rezultanta întregului complex ecologic.
6.1. Legi generale ce guvernează relaŃiile dintre factorii ecologici şi vegetaŃia forestieră
InteracŃiunile dintre elementele componente ale pădurii se subordonează unor legi

generale ca legea minimului, a toleranŃei şi a acŃiunii combinate a factorilor (Florescu I., 1981):
Legea minimului (G. Liebig) spune că productivitatea unui ecosistem vegetal este
condiŃionată de variaŃia cantitativă a principalelor componente (sol şi atmosferă). Dacă unul
dintre aceşti factori atinge valori minimale, vitalitatea indivizilor scade simŃitor sau
funcŃionalitatea ecosistemului dispare, indiferent de regimul în care se găsesc ceilalŃi factori
ecologici.
Legea toleranŃei (Shelford) evidenŃiază faptul că între optim şi extremele ecologice
pentru o specie se realizează un interval de toleranŃă, în care vitalitatea, viabilitatea şi rezistenŃa
la adversităŃi a sistemului se păstrează, dar se modifică nivelul potenŃialului său bioproductiv
(Florescu I., 1981; Young A. R., Giese L. R., editori, 2003).
Legea acŃiunii combinate a factorilor (Mitscherlich) scoate şi mai mult în evidenŃă
acŃiunea simultană şi unitară a complexului factorilor, subliniind că, între anumite limite,
aceştia se pot compensa între ei, astfel încât rezultanta ecologică globală rămâne aceeaşi
(Florescu I., 1981).
Aşadar, gridurile vor fi reclasificate potrivit cerinŃelor (exigenŃelor) ecologice ale fiecărei
specii forestiere în parte, rezultând în acest fel hărŃi de favorabilitate pe clase (de exemplu:
nefavorabil, favorabilitate mică, favorabilitate medie, favorabilitate mare). Rezultatele obŃinute
vor fi ulterior comparate cu hărŃile distribuŃiei spaŃiale a acestor specii forestiere, la nivel de
parcele şi subparcele (amenajamentele silvice şi hărŃile la scara 1:10.000 ce le însoŃesc, pentru
ocoalele silvice Câmpulung, Rucăr, Domneşti şi Aninoasa).
50
6.2. PotenŃialul ecologic pentru molid (Picea abies) în raport cu distribuŃia spaŃială a
molidului în MunŃii Iezer
Factorii ecologici determinanŃi ai favorabilităŃii creşterii şi dezvoltării molidului –

temperatura medie anuală, temperatura medie a lunii iulie, gradul de însorire-umbrire, tipul
solului, grosimea morfologică a solului, volumul edafic, reacŃia solului (Constantinescu N.,
1973; Negulescu E., Săvulescu A., 1965; ChiriŃă şi colab., 1977; Milescu I., Simionescu A.,
Roşianu Gh. coord., 1997; Vlad I., Petrescu L., 1977; Florescu I., 1981), sunt cuantificaŃi sub
formă de griduri. Aceste griduri sunt apoi reclasificate în funcŃie de gradul de favorabilitate
pentru molid şi având în vedere legea minimului (G. Liebig) şi legea toleranŃei (Shelford).
CondiŃiile reclasificării datelor reflectă gradul de implicare al fiecărui determinant
ecologic, temperatura medie anuală şi tipul solului (însuşiri texturale, troficitate, umiditate)
detaşându-se ca importanŃă. Temperatura medie anuală se impune chiar ca factor limitativ,
valorilor mai mici de 1°C pentru că sunt total nefavorabile molidului, s-a acordat la reclasificare
valoarea 0, ceea ce înseamnă că indiferent de ceilalŃi factori produsul lor este 0 şi clasa de
favorabilitate nu poate fi decât „nefavorabil”.
Utilizând operaŃii cu gridurile reclasificate, prin scoaterea în evidenŃă a acŃiunii simultane
şi unitare a complexului de factori, care între anumite limite se pot compensa între ei (Legea
acŃiunii combinate a factorilor a lui Mitscherlich), se obŃine harta claselor de favorabilitate a
terenului pentru creşterea şi dezvoltarea molidului.
Prin evaluarea potenŃialului ecologic ca produs al factorilor climatici şi edafici implicaŃi
în creşterea şi dezvoltarea molidului, se pot identifica arealele favorabile acestei specii.
FavorabilităŃi medii până la foarte mari sunt specifice pentru 480,8 km2 din MunŃilor Iezer
(86,9%); mari şi foarte mari pentru aproximativ 50% din masiv (52,9%, 292,3 km2) caracteristice
fiind cu precădere etajului pădurilor de molid, la altitudini cuprinse între 1400 şi 1800 m. Din cei
293,3 km2 cu favorabilitate mare şi foarte mare, etajul pădurilor de molid deŃine 115,4 km2, 43,9
km2 se găsesc la altitudini mai mari decât limita superioară actuală a pădurii, acolo de unde
pădurea a fost îndepărtată în scopul obŃinerii de pajişti secundare care să susŃină activitatea
pastorală, iar diferenŃa de 134,0 km2 se întâlneşte în etajul pădurilor de foioase, la limita lui
superioară, de tranziŃie spre cel al molidului.
Limita superioară actuală a pădurii urcă până în apropiere sau chiar se identifică cu limita
superioară potenŃială, ceea ce înseamnă o valorificare eficientă a potenŃialului ecologic în
arealele cu interes scăzut pentru activităŃile pastorale de pe macroversantul nord – nord-vestic al
MunŃilor Iezer (bazinele hidrografice afluente Râului Doamnei, Văsălatului sau DâmboviŃei
superioare) şi coboară foarte mult pe macrovesantul sud – sud-estic, cu declivitate şi energii de
relief mai mici datorită extinderii nivelelor de eroziune. Favorabilitatea pentru activităŃile
pastorale şi defrişările intense ale pădurilor de molid de aici au coborât limita superioară actuală
a pădurii mult sub cea potenŃială. Este cazul sectoarelor superioare ale bazinelor Valea lui Aron,
BălŃatului, Dracsinului, Cascoe (afluente DâmboviŃei), Râuşorului de Rucăr, Argeşelului, Râului
Târgului, Râuşorului de Râul Târgului, Brătioara, Bratia sau Râuşorului de Bratia.
Presiunea antropică prin păşunat asupra părŃii superioare altitudinale a etajului pădurilor
de molid a fost mult mai mare în partea de sud-vest a MunŃilor Iezer, în Portăreasa, ColŃii Caprei
şi cu precădere în Jupâneasa, Păpău sau ŞeŃu, datorită vieŃii pastorale mai intense din trecut
pământenilor dar în special a ungurenilor ce şi-au întemeiat sate (Galeş, Corbi, Brădet) în Valea
Râului Doamnei sau Vâlsanului şi care păşunau în aceşti munŃi. La începutul secolului trecut
51
numărul stânelor de aici era cu mult mai mare comparativ cu celelalte sectoare ale Iezerului
(Popp M., 1934; Vuia R., 1980).
Specificul împăduririlor din perioada 1948-1960 s-a caracterizat prin plantaŃii pure de
molid sau în amestec cu alte foioase (Popescu Gh. şi colab., 2004). Ca urmare a Codului Silvic
aprobat şi adoptat în anul 1962, directivele tehnico-economice (înfiinŃarea culturilor specializate
pentru producerea lemnului de celuloză) şi prezentarea în 1974 a concluziilor temei „Cercetări
privind extinderea molidului în România” (Marcu Gh., coord.), au recomandat cultura excesivă a
răşinoselor şi a speciilor repede crescătoare în defavoarea speciilor autohtone. Aceste directive
au provocat majorarea volumului de împăduriri în detrimentul regenerărilor naturale în pădurile
de fag, din care în perioada interbelică şi de activitate a Sovromlemnului au fost extrase volume
mari de masă lemnoasă prin exploatări dezordonate şi antiecologice ce au provocat degradarea,
modificarea structurală sau chiar dispariŃia unui mare număr de formaŃiuni forestiere virgine şi
cvasivirgine, de optimă diversitate şi de maximă stabilitate (Ungur A., 2008).
Extinderea culturii molidului în afara arealului său natural s-a realizat nu întotdeauna pe
suprafeŃe favorabile, în aşa-numitele staŃiuni labile (Barbu I., Cenuşă R., 2001), substituirea unor
specii de foioase din arealul lor natural prin molid exploatabil la o vârstă relativ redusă (50-60
ani), generând mai degrabă o serie de complicaŃii sau influenŃe negative din punct de vedere
ecologic (Popescu Gh. şi colab., 2004).
În ceea ce priveşte rezistenŃa la diferiŃi agenŃi vătămători şi capacitatea de a îndeplini
funcŃiile specifice ecosistemului forestier, este bine cunoscut faptul că multe din pădurile de
molid din MunŃii Iezer plantate în afara arealului natural şi care se apropie de vârsta
exploatabilităŃii (peste 50 ani), sunt expuse doborâturilor masive de vânt. În partea sudică a
MunŃilor Iezer (Măgura), districambosolurile tipice caracteristice au fost intens erodate ca
urmare a pantei accentuate şi a faptului că o perioadă îndelungată terenul nu a fost protejat de
vegetaŃia forestieră.
Inoportunitatea extinderii plantaŃiilor de molid în areale cu potenŃial mediu-mic pentru
această specie, se face simŃită nu doar la nivelul ecosistemului şi funcŃionalităŃii lui prin
rezistenŃa scăzută în faŃa agenŃilor vătămători sau prin efectele negative induse asupra însuşirilor
fizico-chimice ale solurilor, ci şi sub aspect economic, prin productivitatea realizată.
6.3. PotenŃialul ecologic pentru fag (Fagus sylvatica) în raport cu distribuŃia spaŃială a
fagului în MunŃii Iezer
Factorii ecologici determinanŃi ai favorabilităŃii creşterii şi dezvoltării fagului –

temperatura medie anuală, temperatura medie a lunii iulie, gradul de însorire-umbrire funcŃie de
condiŃiile climatice (temperatură şi umiditate), tipul solului, grosimea morfologică a solului,
volumul edafic, reacŃia solului (Milescu I. şi colab., 1967; Constantinescu N., 1973; Negulescu
E., Săvulescu A., 1965; ChiriŃă şi colab., 1977; Milescu I., Simionescu A., Roşianu Gh. coord.,
1997; Florescu I., 1981), sunt cuantificaŃi sub formă de griduri ce urmează a fi reclasificate în
funcŃie de gradul de favorabilitate pentru fag.
CondiŃiile reclasificării datelor reflectă gradul de implicare al fiecărui determinant
ecologic, temperatura medie anuală, precipitaŃiile medii anuale (prin indicele ecometric-climatic
Gams), gradul de însorire-umbrire şi tipul solului (grosime morfologică, volum edafic, pH,
umiditate) detaşându-se ca importanŃă.
În operaŃiile cu griduri reclasificate, caracteristicile fizice şi chimice ale solului au o mult
mai mare importanŃă decât în cazul molidului mult mai puŃin exigent. Dacă grosimea
52
morfologică şi volumul edafic nu sunt determinanŃi pentru molid, în creşterea şi dezvoltarea

fagului reprezintă factori hotărâtori. Solurile superficiale cu volum edafic mic nu sunt favorabile
rădăcinii predominant pivotante a fagului, acesta preferând soluri profunde, cu procente mai mari
ale fracŃiunilor granulometrice fine. De asemenea, reacŃia este mult mai importantă pentru fag,
care vegetează în condiŃii precare pe soluri puternic şi foarte puternic acide, care pentru molid nu
reprezintă un impediment.
Temperatura medie anuală se impune din nou ca factor limitativ, valori mai mici de 3°C
fiind total nefavorabile fagului. Cantitatea medie anuală de precipitaŃii, reflectată de indicele
ecometric-climatic Gams, reprezintă elementul climatic determinant în stabilirea favorabilităŃii
pentru fag. Intervalul de favorabilitate a potenŃialului pluviometric pentru dezvoltarea fagului
este cuprins între 0,7 şi 1,2 unităŃi.
În optimul său climatic, fagul nu se localizează în mod preferenŃiat pe anumite expoziŃii
(Milescu I. şi colab., 1967). Către partea superioară a arealului său natural unde creşterea este
limitată de temperatura medie anuală scăzută, expoziŃiile sudice – sud-estice (versanŃii însoriŃi
sau supraînsoriŃi) vin cu favorabilitate mai mare pentru fag. În acelaşi timp, către partea
inferioară a arealului natural al fagului, limitarile în creşetere şi dezvoltare sunt cauzate de
temperaturile medii anuale prea mari cumulate cu scăderea cantităŃii de precipitaŃii; fagul este o
specie cu transpiraŃie foarte intensă care trebuie susŃinută de cantităŃi mai mari de precipitaŃii. În
aceste condiŃii preferă versanŃii cu expoziŃie nordică – nord-vestică (versanŃii umbriŃi sau
supraumbriŃi), feriŃi de acŃiunea directă a razelor solare ce intensifică evapotranspiraŃia. Din
aceste motive, la reclasificările realizate pentru favorabilitatea gradului de însorire-umbrire,
pentru arealele cu temperaturi medii anuale mai mici de 5°C, versanŃilor supraînsoriŃi, însoriŃi şi
semiînsoriŃi li s-au atribuit valori mai mari, expunerea compensând deficititul de căldură. Pentru
arealele cu temperaturi medii anuale mai mari de 7°C de la altitudini mai mici, valori mai mari s-
au atribuit versanŃilor supraumbriŃi, umbriŃi sau semiumbriŃi, în acest caz expoziŃia diminuând
evapotranspiraŃia.
327,2 km2, adică 59,2% din suprafaŃa totală a MunŃilor Iezer, prezintă favorabilităŃi medii
până la foarte mari pentru fag, în condiŃiile în care întreaga suprafaŃă a etajului pădurilor de
foioase din acest masiv montan este de 337,1 km2.
FavorabilităŃi mari şi foarte mari sunt caracteristice optimului climatic din arealul natural
al fagului. La partea superioară a acestui areal, condiŃiile pentru fag sunt din ce în ce mai vitrege,
factorii climatici apropiindu-se de extremele intervalelor de toleranŃă (temperaturile medii anuale
scad, iar cantitatea de precipitaŃii medii anuale creşte). Într-o oarecare măsură, factorul climă este
compensat de însuşirile favorabile ale substratului edafic sau de expoziŃia versanŃilor. În niciun
sector din MunŃii Iezer însă, nu am găsit potenŃial foarte mare pentru fag la altitudini mai mari
decât limita superioară a etajului pădurilor de foioase. Clase medii-mari de favorabilitate pentru
această specie întâlnim în foarte multe situaŃii la altitudini mai mari decât limita superioară a
foioaselor, pe expoziŃii însorite-supraînsorite care să compenseze deficitul de căldură şi pe soluri
profunde, cu volum edafic mare şi reacŃie slab-moderat acidă. MenŃionez astfel de situaŃii în
bazinele superioare ale văilor Cuca, Nanu (afluent pe partea stângă al Râuşorului de Râul
Târgului), unor afluenŃi pe dreapta ai Râuşorului de Râul Târgului (łiuleŃul, Rachiul Mare,
Pârâul Ovreiului, Şefterul Mare), Brătioara, Valea Sânei (afluent pe stânga al Bratiei), Cernatul
şi Capra (afluenŃi pe partea dreaptă ai Bratiei) sau Râuşorului de Bratia şi afluentului său pe
partea dreaptă, Izvorul Cosa. Am arătat în capitolul anterior tendinŃa de urcare altitudinală a
etajelor de vegetaŃie. Favorabilitatea mijlocie-mare pentru fag la altitudini mai mari decât limita
sa superioară, explică pe undeva această tendinŃă. Trendul termic ascendent la nivel global
53
(Climate Change, 2007) ilustrat şi de şirurile de date climatice înregistrate în apropierea MunŃilor
Iezer (Câmpulung, Fundata şi Vârful Omu), înseamnă potenŃial ecologic şi mai mare pentru fag,
cu clase de favorabilitate mare şi foarte mare.
La altitudini mai mici de 1000 m predomină clasa de favorabilitate mare pentru fag, aici
favorabilităŃi foarte mari fiind caracteristice versanŃilor semiumbriŃi, umbriŃi sau supraumbriŃi.
Aşa cum am mai arătat, cu cât temperatura medie anuală este mai mare, cantitatea mai mică de
preciptaŃii nu mai poate susŃine evapotranspiraŃia intensă caracteristică fagului, expoziŃiile nord –
nord-vestice fiind mai favorabile. Aşa întâlnim de exemplu pe versantul nord-vestic al
Mateiaşului în condiŃii de soluri formate pe conglomerate sau şisturi cristaline sau pe aceleaşi
categorii de orientări din bazinele hidrografice ale unor afluenŃi ai Râului Domanei, Bratiei,
Brătioarei, Râului Târgului, Ageşelului şi DâmboviŃei.
Însuşirile fizice şi chimice ale substratului edafic sunt foarte importante în raportul dintre
potenŃialul ecologic pentru fag şi distribuŃia acestei specii în MunŃii Iezer; fapt care se poate
constata şi în sprijinul etajării sale. Parcelele şi subparcelele în compoziŃia cărora predomină
fagul, corespund solurilor din clasa cambisoluri, în principal districambosoluri. Acestea prezintă
texturi medii-grosiere, cu bună capacitate de a asigura necesarul de apă şi elemente nutritive şi cu
pH nu foarte mic (slab-moderat acide), având în acelaşi timp volum edafic şi grosime
morfologică mari. Solurile mai puŃin profunde şi cu aciditate mult mai mare (puternic sau foarte
puternic acide) din clasa spodisolurilor (pe suprafeŃe mult mai extinse prepodzol, dar şi podzol),
sunt în foarte multe cazuri asociate cu subtipurile lor litice sau cu litosolurile districe şi au
însuşiri mult mai puŃin favorabile fagului, acesta deŃinând în compoziŃia parcelelor procente
nesemnificatice sau chiar lipsind în totalitate.
Pentru MunŃii Iezer, inversiuni de temperatură ce presupun temperaturi foarte scăzute, se
produc în partea de nord, nord-est sau est, în bazinul DâmboviŃei. Se implică evident în
distribuŃia vegetaŃiei forestiere numai în sectorul superior al DâmboviŃei, în amonte de
confluenŃa cu Valea lui Aron şi în special în amonte de Lacul Pecineagu, de unde evacuarea
maselor de aer rece se realizează mai greu. Aici, ceilalŃi factori nu mai pot compensa deficitul de
temperatură din sezonul rece, limita inferioară a etajului pădurilor de molid coborând până la
altitudini mai mici de 1200 m (1150 m). După exploatarea fagului, în bazinul DâmboviŃei din
amonte de Lacul Pecineagu s-a plantat numai molid, specie rezistentă la condiŃiile extreme din
timpul iernii.
Dacă panta nu a permis solului să capete grosime morfologică având în acelaşi timp şi
conŃinut mare de schelet, favorabilitatea pentru fag merge spre clase inferioare (mică sau foarte
mică). PotenŃialul ecologic pentru această specie este şi mai scăzut în condiŃiile în care substratul
litologic este foarte acid. Însuşirile fizice deficitare ale solului (litosolul rendzinic de pe Mateiaş),
se cumulează în cazul litosolurilor districe şi cu aciditatea foarte mare.
6.4. PotenŃialul ecologic pentru brad (Abies alba) în raport cu distribuŃia spaŃială a
bradului în MunŃii Iezer
Ca în cazul fagului – deoarece şi creşterea bradului este limitată de cerinŃele relativ

ridicate faŃă de umiditate şi de sensibilitate deosebită la arşiŃă şi îngheŃuri – expoziŃia se implică
diferenŃiat în funcŃie de temperatura medie anuală. Către partea superioară a optimului termic (la
temperatri medii anuale mai mici de 5,5°C), bradul preferă expoziŃiile însorite pentru a compensa
deficitul de căldură. La partea inferioară a optimului termic (la temperatri medii anuale mai mari
de 6,5°C), expoziŃiile umbite sunt favorabile creşterii şi dezvoltării bradului ca urmare a plusului
54
de umiditate. Drept urmare, în reclasificarea gridurilor, variabila însorire-umbrire se va

reclasifica în funcŃie de temperatura medie anuală.
În privinŃa învelişului edafic, bradul găseşte condiŃii optime pe districambosolurile
profunde, cu texturi luto-nisipoase – lutoase, fără schelet sau slab scheletice, cu compactitate
moderată, reaveve-jilave (ChiriŃă şi colab., 1977). În condiŃiile climatice favorabile vegetaŃiei
bradului, solul cu reacŃie slab acidă, neutră sau slab alcalină este mai favorabil decât solul cu
reacŃie moderat-puternic acidă. În condiŃiile climatice mai calde şi mai uscate şi aria de
răspândire naturală a bradului, solul cu reacŃie slab-moderat acidă oferă condiŃii mai bune
(Constantinescu N., 1973).
Temperamentul bradului este pronunŃat de umbră, fiind foarte puŃin pretenŃios faŃă de
lumină, dintre speciile spontane din România numai tisa depăşindu-l din acest punct de vedere.
Această particularitate îl ajută ca în condiŃii favorabile de climă şi sol, să câştige lupta cu
celelalte specii cu care constituie amestecuri. Capacitatea bradului de a vegeta în condiŃii de
slabă luminozitate, se coordonează cu sensibilitatea faŃă de insolaŃie şi geruri, formând păduri
dese, cu bună acoperire a solului (Negulescu E., Săvulescu A., 1965; Florescu I., 1981).
Factorii ecologici determinanŃi ai favorabilităŃii creşterii şi dezvoltării bradului –
temperatura medie anuală, gradul de însorire-umbrire funcŃie de condiŃiile climatice (temperatură
şi umiditate), tipul solului, grosimea morfologică a solului, volumul edafic, reacŃia solului (de
asemenea în funcŃie de condiŃiile climatice – temperatura medie anuală) (Constantinescu N.,
1973; Negulescu E., Săvulescu A., 1965; ChiriŃă şi colab., 1977; Milescu I., Simionescu A.,
Roşianu Gh. coord., 1997; Florescu I., 1981), sunt cuantificaŃi sub formă de griduri ce urmează a
fi reclasificate în funcŃie de gradul de favorabilitate pentru brad.
Analizând harta potenŃialului ecologic pentru brad, se poate observa că arealele cu
favorabilitate mare şi foarte mare pentru această specie sunt mult mai mici comparativ cu
speciile la care am făcut referire anterior (molidul sau fagul). Adaptabilitatea (plasticitatea)
foarte slabă la condiŃiile de climă şi sol, reprezintă particularitatea căreia i se datoreşte întinderea
relativ redusă a ariei de răspândire naturală decât molidul sau fagul. Dacă fagul găseşte condiŃii
de favorabilitate mare şi foarte mare pe aproape 40% din suprafaŃa MunŃilor Iezer (39%, 215,7
km2), iar molidul pe aproximativ 50% (48,5%, 268,4 km2), pentru brad, numai 122,7 km2 (22,2%
din suprafaŃa masivului) prezintă potenŃial ecologic mare.
Favorabilitate foarte mare pentru brad caracterizează numai 4,6% din suprafaŃa totală a
Iezerului (25,3 km2), în bazinul DâmboviŃei din avale de Cabana Cascoe, în bazinul Râuşorului
de Rucăr din avale de confluenŃa acestuia cu Pârâul Purdel, pe versantul nordic al Mateiaşului
sau în bazinul hidrografic al Râului Doamnei din amonte de confluenŃa cu Izvorul Grosului şi
până la confluenŃa Văsălatului cu Pârâul Cârligele.
Cea mai mare parte din arealele cu potenŃial ecologic însemnat pentru această specie nu
sunt ocupate în prezent cu brad, deoarece prin tăieri a fost îndepărtat („exterminat”) din multe
părŃi şi cu preponderenŃă din spaŃiile cu accesibilitate mai bună, fiind foarte apreciat pentru
fabricarea şiŃei (Negulescu E., Săvulescu A., 1965). Se mai păstrează astăzi participând cu
procente însemnate la compoziŃia pe specii a parcelelor sau subparcelelor, în partea de vest a
masivului, în bazinele Râului Doamnei şi afluentului acesteia Văsălatul (Unitatea de ProducŃie
IV Păpău). SuprafaŃa totală a parcelelor care au în compoziŃie brad este de 44,7 km2, iar
suprafaŃa efectivă deŃinută de această specie forestieră este de 11,7 km2. Din aceste suprafeŃe, în
Unitatea de ProducŃie IV Păpău întâlnim mai mult de jumătate din pădurile de brad ale masivului
(6,08 km2), în condiŃiile în care deŃine o suprafaŃă acoperită cu vegetaŃie forestieră de 29 km2 şi
ocupă 7,3% (40,1 km2) din MunŃii Iezer.
55
DiferenŃele nete în ceea ce priveşte participarea bradului la asociaŃiile de vegetaŃie

forestieră din MunŃii Iezer sunt rezultatul cu precădere al naturii proprietăŃii şi managenetului
adoptat. Pădurile din bazinul Râului Doamnei (UP IV Păpău) au aparŃinut până în anul 1864
Mănăstirii Curtea de Argeş, iar din 1864 şi până în 1948, au fost administrate de Stat, din 1910
prin Casa Pădurilor, iar din 1930 prin Casa Autonomă a Pădurilor Statului (C.A.P.S.) în
proporŃie de 94%, numai 6% aparŃinând persoanelor fizice (1994, Amenajamentul; Ocolul Silvic
Domneşti. Studiul General). Pentru pădurile administrate de Stat din anul 1902 şi până în 1930 s-
au întocmit diferite studii de exploatare, iar din 1930 pădurile au fost amenajate, stabilindu-se în
acelaşi timp şi regimul de exploatare. Accesibilitatea reliefului nu foarte propice exploatărilor
forestiere şi lipsa căilor de acces, a instalaŃiilor şi mijloacelor de transport, au reprezentat premise
ale păstrării compoziŃiei naturale pentru pădurile din partea vestică a MunŃilor Iezer. Din aceste
motive tăierile s-au executat în punctele de accesibilitate şi au constat în degajări şi curăŃiri, abia
din 1960 îmbunătăŃindu-se reŃeaua de transport. Pentru cele 6% din pădurile UnităŃii de
ProducŃie UP IV Păpău rămase în proprietatea diferitelor persoane fizice, nu s-au întocmite nici
un fel de planuri de exploatare sau amenajare, fiecare extrăgând lemn după necesităŃile şi
interesele personale. După 1948 toate pădurile au trecut în patrimoniul statului şi s-au întocmit
programe de amenajare.
În partea centrală, sudică şi de est a MunŃilor Iezer, situaŃia a fost diferită. Proximitatea
faŃă de drumul de legătură dintre łara Românească şi Transilvania prin vama Bran, important
punct de frontieră, a impulsionat dezvoltarea unor comune de graniŃă (Rucăr, Dragoslavele) sau a
oraşului Câmpulung din sud. Dezvoltarea acestora în spaŃii fără terenuri arabile extinse (în
special comunele din est), a impus orientarea către exploatarea munŃilor, iar resursa forestieră era
cea mai accesibilă. Pe lângă pădurile care aparŃineau mănăstirilor (Negru Vodă – Câmpulung sau
Nămăieşti) înzestrate de domnitori, suprafeŃe forestiere importante aparŃineau obştilor (asociaŃii a
căror origine era tot o danie domnească). Oticul – de la izvoarele DâmboviŃei – şi LuŃele
Dragoslavele, cu o suprafaŃă de aproximativ 7000 ha, au fost administrate de Mănăstirea
Nămăieşti. În această perioadă, tăierile se făceau sporadic, în funcŃie de nevoile de material
lemnos şi de accesibilitate, fără nici o preocupare în ceea ce priveşte regenerarea pădurii, în
scopul pur de exploatare.
După 1864, când s-a făcut secularizarea averilor mănăstireşti, pădurile din Ocolul Silvic
Câmpulung au aparŃinut următorilor proprietari (1996, Amenaj.; O.S.Câmpulung. Studiul Gen.):
administrate de Stat, din 1910 prin Casa Pădurilor, iar din 1930 prin Casa Autonomă
a Pădurilor Statului (C.A.P.S.) – 36%;
administrate de CooperaŃia Râul Târgului – 52%
administrate de persoane fizice – 12%.
Pădurile administrate de Stat, în suprafeŃe mult mai mici comparativ cu UP IV Păpău
(94%), au fost gospodărite prin amenajamente. Pentru cele administrate de CooperaŃia Râul
Târgului sau de persoane fizice, s-a încercat ca gospodărirea lor să fie reglementată printr-o serie
de legi (Legiuirea pentru creşterea pădurilor de pe moşiile mănăstireşti şi altele) şi regulamente
de exploatare (1868 – DispoziŃiunile privitoare la vânzarea prin exploatarea pădurilor şi a
penalităŃilor pentru antreprenorii care vor tăia din acestea). Legile şi regulamentele emise nu au
putut pune ordine în exploatări, astfel că s-au făcut tăieri (în ras) mult mai multe comparativ cu
plantările sau capacitatea de regenerare naturală. S-a urmărit numai punerea în valoare a
pădurilor de molid care se exploatau cu instalaŃii rudimentare de scoatere până la valea
principală, iar apoi prin plutire, transport cu carele sau pe căile ferate forestiere, lemnul era
transportat până la Podu DâmboviŃei, Rucăr, Dragoslavele, Lereşti, Câmpulung sau Cândeşti
56
unde se debita în cherestea. CooperaŃia Râul Târgului a finanŃat construirea pe râul cu acelaşi
nume a unei căi ferate forestiere (C.F.F.) care să faciliteze exploatarea lemnului.
Presiunea antropică asupra pădurilor de conifere din acest bazin hidrografic a fost cu atât
mai mare cu cât în partea de nord a oraşului Câmpulung a funcŃionat o fabrică de hârtie. Aceasta
a fost înfiinŃată în anul 1888, iar din 1918 a produs şi celuloză, activitatea încetând în 1932.
Pădurile obştilor moşnenilor au fost cel mai rău tratate dintre toate (1996, Amenajamentul;
Ocolul Silvic Câmpulung. Studiul General; 1994, Amenajamentul; Ocolul Silvic Aninoasa.
Studiul General). S-a exploatat intens pădurea numai prin metoda în ras, uneori consumându-se
întregul fond lemnos. Este cazul pădurilor din Voievoda (Obştea Câmpulung Muscel) sau
Jupâneasa (Obştea Slănic), unde regenerarea s-a realizat numai pe cale naturală cu participarea
crescută a speciilor invadatoare (mesteacăn). În aceste sectoare, limita superioară a pădurii este
cea mai coborâtă din întregul masiv (1450 m în Voevoda), lăŃimea bezii de molid din cadrul
etajului îngustându-se până la 40 m. Deoarece pădurile obşteşti se regenerau din lăstari, la
speciile principale se micşorează procentul de participare, ajungându-se în unele situaŃii la
obŃinerea de arborete total derivate. Regenerările din lăstari se făceau necontrolat, fără să se
aplice operaŃiuni culturale pentru îngrijirea şi conducerea arboretelor (1996, Amenajamentul;
Ocolul Silvic Câmpulung. Studiul General). În această perioadă s-au extras volume mari de lemn
de brad din bazinele Bratiei, Brătioarei, Bughei, Râului Târgului, Argeşelului şi DâmboviŃei.
Presiunea antropică diferită asupra acestui masiv explică deosebirile nete în ceea ce
priveşte arealul de răspândire a bradului. Nu condiŃiile naturale au impus limitarea arealului său
natural, ci administrarea total diferită a pădurii, funcŃie de gradul de accesibilitate. UnităŃile de
ProducŃie sau areale din acestea care în perioada 1864-1948 au fost administrate de Obştile
Moşnenilor sau de persoane fizice (Iorgulescu), au resimŃit mult mai intens influenŃa antropică şi
au beneficiat mai târziu de planuri de amenajare prin care se reglementează exploatarea. Chiar
dacă nici pentru pădurile administrate de Stat prin Casa Autonomă a Pădurilor Statului
(C.A.P.S.) nu s-au respectat prevederile amenajamentelor, prezenŃa bradului în compoziŃia
parcelelor de la contactul etajului foioaselor cu cel al molidului, indică un impact mai scăzut
asupra ecosistemelor forestiere. Amenajamentele elaborate până în 1923 pentru pădurile
MunŃilor Iezer au adoptat concepŃia şcolii franceze de silvicultură, care se baza de menŃinerea şi
ameliorarea compoziŃiei speciilor naturale principale, iar tăierile rase erau recomandate numai
la molid (Popescu Gh., Pătrăşcoiu N., Georgescu V., 2004).
6.5. PotenŃialul ecologic şi bonitatea pentru pin silvestru (Pinus sylvestris) şi

mesteacăn (Betula pendula)
Întrucât atât pinul silvestru cât şi mesteacănul sunt specii de vegetaŃie forestieră cu
amplitudine ecologică foarte mare ca urmare a exigenŃelor reduse în raport cu factorii de mediu,
nu mi-am propus, ca şi la molid, fag sau brad, să identific arealele din MunŃii Iezer cu potenŃial
ecologic mare şi foarte mare pentru aceste specii pioniere. Este evident faptul că neexistând
exigenŃe mari - în arealul natural de răspândire a pinului silvestru, temperaturile medii anuale
variază între -12°C şi 12°C (Alexe. A., 1964) – favorabilităŃi mari şi foarte mari pentru pinul
silvestru şi mesteacăn să caracterizeze întreaga suprafaŃă forestieră a acestui masiv. Deoarece
valoarea economică a celor două specii forestiere este scăzută, mult mai importantă este valoarea
ecologică, capacitatea lor de a reduce eroziunea areală şi liniară de pe versanŃii ci înclinare mare
de unde a fost îndepărtată vegetaŃia forestieră şi de a remedia troficitatea solului (sporeşte
cantitatea de azot). De asemenea, foarte importantă este şi capacitatea lor de a vegeta pe
57
grohotişuri sau pe soluri foarte scheletice (asociaŃii formate din litosoluri districe sau rendzinice
şi stâncărie) şi de a fixa aceste grohotişuri. Pornind de la aceste considerente, am căutat să
identific arealele care au nevoie de pinul silvestru şi mesteacăn, acelea care prezintă favorabilităŃi
mici, foarte mici sau nefavorabilitate pentru alte specii forestiere cu lemn mult mai valoros din
punct de vedere economic.
Gridurile ce urmează a fi reclasificate utilizate în scopul identificării arealelor cu
bonitatea cea mai ridicată pentru pin silvestru şi mesteacăn sunt: potenŃialul ecologic pentru
molid, potenŃialul ecologic pentru fag, potenŃialul ecologic pentru brad, tipul solului, reacŃia
solului, litologia şi gradul de însorire-umbrire. Fiind specii cu temperament pronunŃat de lumină,
preferă versanŃii însoriŃi şi supraînsoriŃi, cu preponderenŃă cei cu expunere sudică, sud-estică sai
estică. Tipul, reacŃia solului şi litologia, sunt variabile care condiŃionează bonitatea pentru pinul
silvestru în raport cu mesteacănul. Cel din urmă este exigent faŃă de reacŃia neutră-alcalină şi la
umiditatea scăzută a solurilor superficiale dezvoltate pe calcarele din estul şi sud-estul MunŃilor
Iezer, preferând substrat silicios, cu reacŃie acidă.
HărŃile de bonitate pentru pin silvestru şi mesteacăn reliefează arealele cu favorabilitatea
cea mai mare pentru cele două specii, în condiŃiile în care litologia şi substratul edafic nu sunt
prielnice creşterii şi dezvoltării altor specii ce sunt considerate mai valoroase din punct de vedere
economic (fag, brad şi molid).
Arealele cu bonitate mare şi foarte mare corespund versanŃilor supraînsoriŃi şi însoriŃi, cu
soluri superficiale ce au volum edafic redus ca efect al condiŃiilor naturale (grosime morfologică
redusă cauzată de înclinarea mare a versantului şi de tipologia rocii din substrat). Se încadrează
aici în primul rând sectoare din estul şi sud-estul MunŃilor Iezer, cu relief calcaros, cu alterare
slabă şi formare de puŃine minerale secundare. De asemenea, mai adaug aici arealele
corespunzătoare treimii inferioare a versanŃilor cu asociaŃii de soluri în care predominante sunt
litosolurile. În aceste condiŃii mesteacănul şi pinul apar ca specii natural fundamentale şi nu au
rol de specii pioniere pentru protecŃia solului, ameliorarea acestuia, pregătirea şi protejarea
seminŃişurilor şi puieŃilor de brad, fag sau molid, care nu găsesc condiŃii favorabile de creştere.
Ca urmare a faptului că exigenŃele ecologice ale pinului silvestru şi mesteacănului sunt în
mare parte similare, arealele cu clase de bonitate mare şi foarte mare pentru cele două specii sunt
în mare parte asemănătoare. DiferenŃele sunt date de însuşirie chimice şi fizice ale solului şi
materialului parental din care acestea provin. Astfel, deoarece mesteacănul nu preferă solurile cu
reacŃie neutră-alcalină, permeabile şi foarte uscate, formate pe calcarele intens diaclazate ale
Mateiaşului sau depresiunilor Rucăr şi Podu DâmboviŃei, clasa de bonitate pentru această specie
este mică. Pinul silvestru este cel care rezistă bine la lipsa apei şi la valori mari de pH, motive
pentru care, pe expoziŃii favorabile, înregistrează aici clasele de bonitate cele mai mari din
MunŃii Iezer.
În cea mai mare parte a masivului, clasa de bonitate pentru pin silvestru şi mesteacăn este
mijlocie. În aceste spaŃii se remarcă rolul lor de specii pioniere, reprezentând numai etape în ceea
ce se numeşte succesiunea vegetaŃiei forestiere. Încă din primii ani după exploatarea în ras a
pădurii, ce cele mai multe ori mesteacănul, invadează arealul rămas descoperit. Creşterea rapidă
în prima parte a vieŃii şi exigenŃele mici faŃă de sol şi condiŃiile climatice, reprezintă avantaje
pentru extinderea aici a speciilor pioniere. Aceste însuşiri sunt benefice într-o primă etapă pentru
solul rămas fără protecŃie la eroziune areală şi liniară, iar mai apoi pentru speciile caracteristice
arealelor respective (cele natural fundamentale), ai căror puieŃi sunt protejaŃi. Cu timpul, speciile
natural fundamentale se ridică peste nivelul celor pioniere, care având un temperament pronunŃat
de lumină, sunt eliminate.
58
ProporŃii mari în cadrul parcelelor pentru mesteacăn şi pin silvestru se mai pot păstra şi
după etapa de pionierat, atunci când în urma îndepărtării pădurii de pe suprafeŃe cu înclinare
mare, eroziunea foarte activă nu permite fixarea mesteacănului de exemplu. Îndepărtatea unei
părŃi prea mari a fracŃiunii fine a solului, produce întârzierea colonizării mesteacănului şi ulterior
refacerea greoaie a speciilor natural fundamentale sau chiar imposibilitatea realizării succesiunii
prin neregenerarea acestora. Se poate observa faptul că participarea procentuală în compoziŃia
parcelelor a mesteacănului sau pinului este cu atât mai mare cu cât intensitatea intervenŃiei
antropice la nivelul ecosistemului forestire este mai mare. În centrul, sudul, estul şi nord-estul
MunŃilor Iezer, în cadrul Ocolalelor Silvice Câmpulung, Rucăr şi Aninoasa (U.P. V Bătioara),
intervenŃia intensă şi nechibzuită a omului a provocat eroziunea solului, favorizând în acest fel
reducerea ponderii bradului în compoziŃia parcelelor uneori până la dispariŃia acestuia în
totalitate. Astfel de areale sunt pretabile pentru specii precum pinul silvestru sau mesteacănul.
Rămâne de actualitate adevărul potrivit căruia nu pot fi concepute păduri ale viitorului
fără preponderenŃa hotărâtoare a speciilor locale, rezistente şi adaptate la condiŃiie de mediu
respective, fiecare specie urmând a fi promovată în staŃiunea ei favorabilă. Acest principiu nu
vine în contradicŃie cu interesele economice pe termen lung. În schimb, aplicarea acestuia
reprezintă o garanŃie pentru realizarea pădurii durabile (Giurgiu V., sub red., 1995). Folosirea
exagerată a speciilor repede crescătoare, care implică cicluri scurte, este incompatibilă cu
principiile silviculturii sustenabile, Comunitatea Europeană recomandând (1993) folosirea de
specii cu creştere lentă capabile să formeze păduri durabile. De asemenea nu trebuie neglijat
rolul speciilor pioniere în protecŃia solului împotriva eroziunii areale şi liniare şi capacitatea lor
de pregătire a terenului pentru speciile principale, natural fundamentale. Speciile forestiere
caracteristice MunŃilor Iezer, cultivate în arealul lor natural, răspund acestei cerinŃe, cu condiŃia
adoptării unor cicluri lungi de peste 120 ani.
59
PARTEA A III-A. INTERVENłIILE ANTROPICE ŞI EFECTELE

ACESTORA ASUPRA VEGETAłIEI FORESTIERE DIN MUNłII IEZER
Capitoul 7. Peisajul forestier actual al MunŃilor Iezer – rezultatul administrării

din trecut a pădurilor
Pentru înŃelegerea fidelă a peisajului forestier actual al MunŃilor Iezer, este necesară o
analiză a modului în care omul a ştiut să administreze pădurea de aici, din primele etape în care a
exercitat o presiune în măsură să inducă modificări la nivelul vegetaŃiei forestiere şi până în
prezent.
7.1. Gestionarea pădurii înainte de 1864 (secularizarea averilor mănăstireşti)
În perioada de până la cucerirea statului dac de către romani, pădurile constituiau

proprietate comună şi erau folosite în raport cu necesităŃile fiecărui membru al comunităŃii.
Defrişarea era liberă, iar terenul despădurit aparŃinea de drept celui care făcuse această operaŃie
(de altfel foarte dificilă cu uneltele de atunci) (Ivănescu D., 1972). După cucerirea Daciei de
către romani, terenurile cultivate, pajiştile şi pădurile au devenit proprietatea exclusivă a
Imperiului Roman (ager publicus). În faza iniŃială a perioadei feudale, cele mai multe păduri
aparŃineau domnitorului şi boierilor sprijiniŃi de domnitori şi de organele administrative ale
timpului.
La începutul secolului al XVIII-lea multe suprafeŃe forestiere devin prin donaŃie
proprietatea mănăstirilor. Astfel, cea mai mare parte din pădurile din partea vestică a MunŃilor
Iezer (bazinul hidrografic al Râului Doamnei) erau în proprietatea Mănăstirii Curtea de Argeş,
iar suprafeŃe forestiere importante din bazinul Râul Târgului aparŃineau Mănăstirii Negru Vodă –
Câmpulung. De asemenea, însemnate suprafeŃe cu păduri din bazinele Argeşelului şi DâmboviŃei
erau administrate de Mănăstirea Nămăieşti. Oticul – de la izvoarele DâmboviŃei – şi LuŃele
Dragoslavele, cu o suprafaŃă de aproximativ 7000 ha, au fost administrate de Mănăstirea
Nămăieşti. În această perioadă, tăierile se făceau sporadic, în funcŃie de nevoile de material
lemnos şi de accesibilitate, fără nici o preocupare în ceea ce priveşte regenerarea pădurii, în
scopul pur de exploatare. Exploatarea nu se făcea însă la nivel industrial ci numai pentru nevoile
mănăstirilor.
7.2. Administrarea pădurii între 1864 şi 1948 (naŃionalizarea)
7.2.1. Cadrul legislativ. În urma creşterii autorităŃii statale în Principatele Române şi

pentru „stăpânirea nelegiuită a tăierilor de păduri”, Alexandru Ioan Cuza a promulgat în 1864
Legea secularizării averilor mănăstireşti, prin care Statul lua în proprietate fondul forestier
administrat de mănăstiri. În anul 1881, Carol I a promulgat primul Codice silvic, lege de
concepŃie modernă care a contribuit la protejarea pădurilor şi la reglementarea tăierilor
(Popescu Gh., Pătrăşcoiu N., Georgescu V., 2004; Ungur A., 2008). În anul 1910 s-a promulgat
cel de-al doilea Cod silvic, care a constituit cea mai importantă şi de durată reglementare în
domeniul forestier. Foarte bine fundamentat tehnic şi juridic, a corespuns gospodăririi pădurilor
60
timp de peste 50 de ani, până în 1962, dar concepŃiile care au stat la baza gospodăriri pădurilor
rămân valabile şi în prezent.
La 30 martie 1910 se înfiinŃează Casa Pădurilor, în subordinea Ministerului Agriculturii
şi Domeniilor, iar în aprilie 1930, prin Decretul Regal nr. 1371, a fost promulgată „Legea
pentru administrarea pădurilor”, în baza căreia a luat fiinŃă Casa Autonomă a Pădurilor
Statului (C.A.P.S.), care a funcŃionat pe baze comerciale, cu patrimoniu şi gestiune proprie.
Cu toate începuturile de reforme administrative şi sociale şi existenŃa unui cadru
legislativ foarte bun, exploatarea pădurilor a continuat cu intensitate în partea centrală, sudică,
sud-estică şi estică a MunŃilor Iezer, impulsionată de investiŃiile străine atrase de avantajele
oferite de legea pentru încurajarea industriei naŃionale, prin care se urmărea atragerea
capitalului străin.
7.2.2. Proprietarii/Administratorii pădurii. Tipuri de proprietate. Pentru modul cum
a fost administrată pădurea din MunŃii Iezer în perioada 1864-1948, un rol important revine
formei de proprietate a fondului forestier. Administratorii erau Statul, persoane juridice (obşti ale
moşnenilor, diverse societăŃi) sau persoane fizice. Fiecărei din aceste forme de proprietate îi sunt
specifice anumite interese în raport cu pădurea, modalităŃi de a o amenaja şi a exploata.
Tabel sintetic cu proprietarii/administratorii pădurilor din MunŃii Iezer pe Ocoalele Silvice şi UnităŃile de ProducŃie
din 2000, în anul 1931;
SUPRAFAłA ACOPERITĂ DE
SuprafaŃa
VEGETAłIE FORESTIERĂ
(km2)
PROPRIETAR/ ADMINISTRATĂ
OCOLUL SILVIC
ADMINISTRATOR
% din suprafaŃa
km2 ha
O.S.
Casa Autonomă a Pădurilor Statului 49,2 4920 93,7
DOMNEŞTI 52,5 Obştea Moşnenilor - - -
Persoane fizice 3,3 330 6,3
ANINOASA 66,8 Obştea Moşnenilor 13,8 1380 20,7
CÂMPULUNG 163,4 Obştea Moşnenilor 56,9 5690 34,8
RUCĂR 128,3 Obştile Moşnenilor 79,2 7920 61,7
TOTAL
411,0 Obştea Moşnenilor 149,9 14990 36,5
MUNłII IEZER
Pentru pădurile administrate de Stat, din anul 1902 şi până în 1930 s-au întocmit diferite
studii de exploatare, iar din 1930 pădurile au fost amenajate, stabilindu-se în acelaşi timp şi
regimul de exploatare. Pentru pădurile aflate în proprietatea persoanelor fizice şi juridice, Casa
Pădurilor a fost nevoită să accepte ca soluŃie întocmirea de studii sumare de amenajament; în
foarte multe situaŃii nici măcar acestea nu se mai realizau. Fiind lipsită de personalul tehnic care
să exercite controlul pe teren, Casa Pădurilor se face responsabilă pentru legalizarea abuzurilor şi
exploatarea abuzivă a fondului forestier.
61
Pădurile obştilor au fost cel mai rău tratate dintre toate (1996, Amenajamentul; Ocolul
Silvic Câmpulung. Studiul General; 1994, Amenajamentul; Ocolul Silvic Aninoasa. Studiul
General). S-a exploatat intens pădurea numai prin metoda în ras, uneori consumându-se întregul
fond lemnos. Este cazul pădurilor din Voievoda (Obştea Câmpulung Muscel) sau Jupâneasa
(Obştea Slănic), unde regenerarea s-a realizat numai pe cale naturală cu participarea crescută a
speciilor invadatoare (mesteacăn). Din acest motiv, unităŃile de producŃie sau areale din acestea
care în perioada 1864-1948 au fost administrate de Obştile Moşnenilor sau de persoane fizice
(Iorgulescu), au resimŃit mult mai intens influenŃa antropică şi au beneficiat mai târziu de planuri
de amenajare prin care se reglementează exploatarea. Chiar dacă nici pentru pădurile
administrate de Stat prin Casa Autonomă a Pădurilor Statului (C.A.P.S.) nu s-au respectat în
totalitate prevederile amenajamentelor, prezenŃa bradului în compoziŃia parcelelor de la contactul
etajului foioaselor cu cel al molidului, indică un impact mai scăzut asupra ecosistemelor
forestiere.
În partea vestică a MunŃilor Iezer, cu precădere în bazinul Râului Doamnei, administrarea
ceva mai responsabilă a pădurii de către C.A.P.S. (94% din pădurile UnităŃii de ProducŃie IV
Păpău, Ocolul Silvic Domneşti), a condus la conservarea unei proporŃii ridicate a bradului în
compoziŃia parcelelor şi în genere la diversitate nu numai pe specii dar şi în ceea ce priveşte
vârsta (se păstrează în aceste areale păduri pluriene, bine structurate pe specii şi etaje). La
acestea a contribuit – aşa cum o să arăt jos – şi lipsa drumurilor forestiere sau a altor căi de
transport, motiv pentru care nu au prezentat interes pentru concesionarea exploatării.
În partea centrală, sudică şi estică a masivului, ponderea mare a proprietăŃii particulare
(obşti ale moşnenilor sau persoane fizice) nu a fost un avantaj pentru ecosistemele forestiere.
Aici predomină pădurile echiene, cu diversitate mică în ceea ce priveşte structura pe specii şi
etaje, iar participarea bradului este mult redusă. În aceeaşi categorie se încadrează şi pădurile din
U.P. IV Râuşor O.S. Câmpulung şi U.P. II Râuşor O.S. Rucăr, care cu toate că au aparŃinut
Statului, nu au fost administrate de Stat prin C.A.P.S. ci au fost concesionate unor societăŃi spre
exploatare. Exploatările intense prin tăieri în ras au condus la realizarea de plantaŃii mult diferite
de ceea ce presupune un ecosistem forestier, în unele areale bradul fiind îndepărtat în totalitate
(U.P. V Izvoarele DâmboviŃei, O.S. Rucăr) sau întâlnindu-se în proporŃii foarte mici în cadrul
câtorva parcele (U.P. I Dragoslavele, O.S. Rucăr).
7.2.3. Mijloacele şi categoriile de exploatare a vegetaŃiei forestiere. Timp de 40 ani, de

la începerea marilor exploatări forestiere din MunŃii Iezer şi până la sfârşitul celui de-al doilea
război mondial, principalele unelte folosite pentru recoltarea lemnului au fost toporul şi joagărul,
iar ca metodă, munca manuală. Scosul-apropiatul se realiza prin mijloace la fel de rudimentare,
mijloace care presupuneau costuri de investiŃii minime. Scosul lemnului de pe versanŃi până la
drumurile, căile ferate forestiere sau locurile de unde putea fi transportat prin plutărit, se făcea
prin corhănire cu Ńapina, urmată de manipularea buştenilor cu ajutorul jilipurilor uscate
(jgheaburilor), a canalelor cu apă, săniilor (goangelor) sau cuşcaielor. Cuşcăiele sunt mai uşoare
în comparaŃie cu jilipurile fiind realizate din scânduri suspendate pe „capre de lemn”, cu
mobilitate mult mai mare datorită faptului că se montau şi demontau uşor şi permiteau
exploatarea în condiŃii de relief foarte diverse. În anumite sate din regiunea muntoasă, ca de
pildă în Lereşti, Dragoslavele sau altele din fostul JudeŃ Muscel, se creaseră adevărate centre de
muncitori „cuşcăieri”, care proiectau, construiau şi exploatau cu multă dexteritate asemenea
instalaŃii, fiind căutaŃi şi apreciaŃi în toate exploatările de păduri din Ńară (Ivănescu D., 1972).
În primii ani ai secolului XX în Lereşti au venit italieni, experŃi în exploatarea pădurilor, pentru a
62
construi un canal „de gros” necesar alunecatului buştenilor pe Valea Ruscă din Muntele
Muşuroaiele. De la aceşti italieni „au furat” lereştenii meseria în decursul celor cinci ani cât a
durat explotarea pădurii în Muşuroaiele (Oană R., Oană I., 2003). Această metodă de scoatere a
lemnului de pe versanŃi a fost frecvent utilizată în bazinele Bratia, Râul Târgului şi DâmboviŃa.
Atunci când distanŃa de la locul de exploatare şi până la punctul de încărcare era prea mare, se
construiau mai multe tronsoane de cuşcăi („bătăi”) cu lungimi de 300-400 m, cu depozite
intermediare temporare (halde). Buştenii ce alunecau cu viteze foarte mari, erau aruncaŃi în aer şi
cădeau în halde de câteva sute de metri cubi de lemn, foarte frecvent rupându-se până la aşchii.
În aceste condiŃii, după câteva tronsoane de cuşcăi, pierderile prin manipulare erau şi de peste
30% chiar în cazul lemnului de foc, foarte puŃin pretenŃios în ceea ce priveşte acest aspect.
După scoaterea lemnului de pe versanŃi sau din bazinele hidrografice mici (15-20 km2)
prin mijloacele menŃionate mai sus, acesta era transportat spre fabricile de prelucrare sau spre
gările Câmpulung şi Stâlpeni pentru a fi încărcărcat în vagoane cu ecartament normal.
Pentru exploatările forestiere din arealul MunŃilor Iezer, de mare însemnătate a fost
construirea în această perioadă a căilor ferate forestiere de pe Râul Târgului, Bratia şi Râuşorul
de Bratia.
Între 1910 şi 1912, în lungul Râului Târgului s-a construit o astfel de cale ferată forestieră
cu ecartament de 760 mm şi lungime totală de 24 km, între fabrica de hârtie patronată de
Societatea Râul Târgului din nordul oraşului Câmpulung şi Cabana Voina. Linia a funcŃionat
intens din 1912, fiind folosită de armata germană între 1916 şi 1918, pentru ca în perioada crizei
economice dintre 1929 şi 1933 să fie închisă, odată cu închiderea fabricii de celuloză şi hârtie de
la Câmpulung. Din 1933 a fost preluată de Casa Autonomă a Pădurilor Statului (C.A.P.S.) şi
folosită până în 1935 când a fost definitiv închisă şi demontată.
Calea ferată forestieră Stâlpeni a fost construită pentru satisfacerea cererilor de lemne de
foc necesare fie arderii în locomotivele cu abur, fie pentru încălzirea locuinŃelor personalului
DirecŃiei Generale C.F.R. (Bellu R., 2007). Primul tronson al căii ferate forestiere de pe Valea
Bratia, dintre Stâlpeni şi Berevoieşti cu o lumgime de 23,5 km, a fost construit între 1923 şi 1924
de Societatea Plăieşu, cea care a concesionat de la Casa Pădurilor (C.P.) parchetele de pe Bratia
şi Râuşor. Prin Înaltul Decret Regal Nr. 253 din 2 decembrie 1933, Calea ferată forestieră
Stâlpeni a fost declarată de utilitate publică. La sfârşitul anului 1934 linia a fost preluată de Casa
Autonomă a Pădurilor Statului C.A.P.S., care în conformitate cu Avizul Consiliului Tehnic
Superior din Ministerul Lucrărilor Publice Nr. 38/1935, a construit şi a deschis în anul 1935
circulaŃia feroviară pe tronsonul Stâlpeni-Râuşor (29,6 km).
Cu preponderenŃă pe Valea DâmboviŃei unde nu se amenajase o cale ferată, transportul
buştenilor se realiza prin plutit liber (nu plutărit care presupune coborârea controlată pe apă a
buştenilor legaŃi între ei, sub supravegherea unor plutaşi).
Acestei perioade îi corespund cele mai intense defrişări pentru înfiinŃarea din
considerente politice de pajişti comunale (aşa-numitele „islazuri electorale”) şi celui mai mare
ritm de exploatare (întâlnit numai în colonii), imediat după primul război mondial tăierile
depăşind cu 30-40% creşterea anuală a pădurilor (Ivănescu D., 1972), cu un maxim în anul 1926.
Acest ritm infernal de exploatare se făcea în condiŃiile unei utilizări cu totul neraŃionale a
lemnului tăiat. Aproximativ 60% din cantitatea de lemn extrasă era folosită ca lemn de foc şi
numai 40% era utilizată ca lemn de lucru.
Cea mai mare parte a lemnului de lucru exploatat în această etapă din MunŃii Iezer era
destinat prelucrării primare în localităŃile din proximitatea masivului. La Rucăr, Dragoslavele şi
Câmpulung au funcŃionat ferăstraie (gatere) acŃionate de motoare cu abur cu mare capacitate de
63
prelucrare. În anul 1893 sunt

semnalate în bazinul montan al
Râului Târgului şi în Depresiunea
Câmpulung 25 de ferăstraie în stare
de funcŃionare (Oană R., Oană I.,
2004).
În anul 1938 industria de
prelucrare a lemnului din România se
caracteriza prin predominarea
fabricării cherestelei, căreia îi
reveneau aproape 70% din industria
lemnului, 82% din capitalul investit,
87% din forŃa de muncă folosită şi
86% din valoarea producŃiei (Popescu Rucăr - 1942 (Fischer, nr. 1101);
Gh., Pătrăşcoiu N., Georgescu V., Ferăstrău mecanic (gater) cu mare capacitate de prelucrare a
2004). Aceste statistici ilustrează lemnului, acŃionat de motoare, amplasat la confluenŃa
faptul că România acelor vremuri nu DâmboviŃei cu Râuşorul de Rucăr;
a avut o industrie a lemnului ci una a
cherestelei.
Pe lângă utilizarea lemnului exploatat
aici ca lemn de foc sau pentru cherestea, se mai
folosea şi pentru fabricarea hârtiei şi celulozei.
În partea de nord a oraşului Câmpulung, pe
amplasamentul a ceea ce a mai rămas din uzina
ARO (o parte din vechile clădiri există şi
astăzi), a funcŃionat o fabrică de hârtie înfiinŃată
în anul 1888 (proprietari V. Socec, P. Ioanid;
prima de profil din Muntenia), care din 1918 a
produs şi celuloză, activitatea încetând în 1932, Fabrica de hârtie Câmpulung - 1905;
ca urmare a crizei economice mondiale din
perioada 1929-1933. Această criză economică a avut repercusiuni semnificative şi asupra
industriei lemnului din România şi cu precădere asupra industriei cherestelei. Dacă în 1926, anul
de vârf al industriei lemnului de aici funcŃionau 594 de fabrici de cherestea cu 47.540 de
angajaŃi, în 1929 mai erau înregistrate numai 186 astfel de fabrici, cu 34.880 angajaŃi
(Demetrescu I., 1942). Astfel, în numai 3 ani, numărul fabricilor de cherestea a scăzut cu aproape
70%, în condiŃiile în care nu trecuse perioada de criză.
7.3. Gospodărirea pădurii între 1948 şi 1990
7.3.1. Cadrul legislativ. Schimbarea formei de proprietate. Un moment important şi

cu urmări deosebite pentru vegetaŃia forestieră din MunŃii Iezer, l-a constituit înfiinŃarea, în anul
1946, a întreprinderii mixte româno-sovietice Sovromlemn, în scopul declarat al reglementării
exploatărilor, a industriei lemnului şi a exporturilor. În realitate a reprezentat cadrul legislativ
prin care pădurile aflate până atunci în administrarea Statului au fost exploatate (mai intens decât
în perioada 1930-1946) în scopul exportului (ca urmare a datoriilor de război) la preŃuri modice
64
către Uniunea Sovietică. Pădurile aflate în proprietatea obştilor sau a persoanelor fizice nu îşi
schimbau regimul şi forma de proprietate.
Legea nr. 204/1947, prevedea că toate pădurile actuale şi viitoare de pe teritoriul Ńării
sunt supuse regimului silvic şi amenajarea complexă obligatorie a pădurilor pe Mari UnităŃi
Forestiere (MUF) indiferent de natura proprietăŃii şi neŃinând seama de opoziŃia proprietarilor de
păduri, care până atunci fusese exceptaŃi. În fapt, legea 204/1947 aduce numai unele modificări
Codului Silvic din 1910 şi pregăteşte condiŃiile juridice pentru delimitarea şi inventarierea
patrimoniului forestier în vederea declarării pădurilor proprietate de Stat.
ConstituŃia României votată la 13 aprilie 1948 prevedea că bogăŃiile de orice natură ale
subsolului, zăcămintele miniere, pădurile, apele, izvoarele, căile de comunicaŃie ş.a., aparŃin
Statului ca bunuri comune ale poporului. Pentru păduri nu s-au emis legi de naŃionalizare prin
care să se stabilească modalitatea de trecere în proprietatea Statului şi nici nu s-au întocmit acte,
considerându-se că au fost trecute direct prin efectul prevederilor ConstituŃiei.
Între 1948 şi 1956 s-au întocmit amenajamente pentru întreaga suprafaŃă forestieră a
Ocoalelor Silvice Domneşti, Aninoasa, Câmpulung şi Rucăr, cu obligativitatea revizuirii acestora
din 10 în 10 ani şi s-a stabilit regimul exploatărilor prin determinarea posibilităŃilor şi a cotelor
de tăiere pentru fiecare Unitate de ProducŃie.
Prin Legea nr. 3/decembrie 1962 este aprobat şi adoptat un nou Cod Silvic, primul care
prevede extinderea răşinoaselor în compoziŃia pădurilor într-un ritm accelerat, orientând
silvicultura îndeosebi pe linie economică (Ungur A., 2008).
În aprilie 1976, a fost aprobată Legea nr. 2 prin care se adoptă „Programul NaŃional
pentru Conservarea şi Dezvoltarea Fondului Forestier pentru perioada 1976-2010”, program
care continuă ideile înaintate prin Codul Silvic din anul 1962. Astfel extinderea răşinoaselor este
prima măsură care se impune oriunde condiŃiile staŃionale permit (Giurgiu V., sub red., 2005);
extinderea molidului chiar şi în afara arealului său natural, prezentându-se ca o metodă sigură de
reuşită din punct de vedere cantitativ şi calitativ.
Specificul împăduririlor din MunŃii Iezer în perioada 1948-1960 s-a caracterizat aşadar
prin plantaŃii pure de molid şi mai puŃin în amestec cu alte foioase (Popescu Gh. şi colab., 2004).
Directivele tehnico-economice apărute în anul 1962 (prin înfiinŃarea culturilor specializate pentru
producerea lemnului de celuloză) şi prezentarea în 1974 a concluziilor temei „Cercetări privind
extinderea molidului în România” (Marcu Gh., coord.), au recomandat cultura excesivă a
răşinoselor şi a speciilor repede crescătoare în defavoarea speciilor autohtone. Aceste directive
au provocat majorarea volumului de împăduriri în detrimentul regenerărilor naturale în pădurile
de fag, din care în perioada interbelică şi de activitate a Sovromlemnului au fost extrase volume
mari de masă lemnoasă prin exploatări dezordonate şi antiecologice ce au provocat degradarea,
modificarea structurală sau chiar dispariŃia unui mare număr de formaŃiuni forestiere virgine şi
cvasivirgine, de optimă diversitate şi de maximă stabilitate (Ungur A., 2008).
Legea Nr. 2/1987 reprezintă o revizuire a prevederilor Programului NaŃional pentru
Conservarea şi Dezvoltarea Fondului Forestier pentru perioada 1976-2010. Această lege
favorizează reîntoarcerea silviculturii româneşti către intensificarea biodiversităŃii prin
promovarea şi restaurarea speciilor autohtone valoroase, reducerea volumului împăduririlor cu
răşinoase (în afara arealului natural al acestora), limitarea tăierilor la posibilitatea normală etc.
7.3.2. Mijloacele şi categoriile de exploatare a vegetaŃiei forestiere. Din anul 1956, în

MunŃii Iezer, mai întâi pe DâmboviŃa în amonte de Sătic şi mai apoi pe Râul Doamnei şi
afluentul acestuia Văsălat, se construiesc drumuri forestiere care „deschid” spre exploatare
65
importante suprafeŃe cu păduri. Dacă o parte din pădurile bazinului superior al DâmboviŃei au
mai fost exploatate iar lemnul transportat prin plutit liber până la Rucăr sau Dragoslavele, din
bazinul montan al Râului Doamnei au fost exploatate păduri care până atunci nu au cunoscut
influenŃa antropică. Construirea mai târziu a drumului forestier în lungul Râului Doamnei, atunci
când exploatarea era reglementată prin amenajamente forestiere, a reprezentat un avantaj pentru
păstrarea bradului în compoziŃia pe specii a parcelelor de aici. Astfel, structura pe specii a
pădurilor din acest bazin se păstrează foarte aproape de situaŃia iniŃială, cea condiŃionată exclusiv
de condiŃiile naturale. Densitatea reŃelei de drumuri forestiere de aici creşte de la 0,8 m/ha de
pădure în anul 1944, la 4,7 m/ha de pădure în 1960 şi 6,4 m/ha de pădure în 1968.
Volumul de lemn exploatat în intervalul 1951-1955 a însemnat primul maxim înregistrat
în timpul administrării de tip centralizat de după naŃionalizare. La aceasta a contribuit din plin
societatea mixtă româno-sovietică SOVROMLEMN prin care se plăteau către U.R.S.S.
obligaŃiile stipulate în condiŃiile de armistiŃiu de după război. Ca urmare a numeroaselor semnale
de alarmă trase cu privire la supraexploatarea de tip SOVROM, din 1956 volumul de lemn
exploatat a mai scăzut, însă între 1962 şi 1975 s-a înregistrat un al doilea maxim al acestei
perioade, maxim care a coincis cu punerea în funcŃiune a marilor combinate de prelucrare a
lemnului. Exploatările forestiere din intervalul 1962-1975 au fost la fel de intense ca şi cele din
perioada Sovromlemnului (1951-1955), dar efectele negative asupra mediului şi societăŃii au
fost mult mai mari deoarece s-au menŃinut o perioadă de timp mult mai lungă (Popescu Gh.,
Pătrăşcoiu N., Georgescu V., 2004). Foarte important pentru echilibrul ecologic este faptul
că peste 80% din exploatările de pădure şi toate exploatările în care molidul deŃinea peste
70% se realizau prin tratamentul tăierilor rase. De asemenea, în nicio Unitate de ProducŃie
şi în niciun interval de timp analizat aici, nu s-au plantat suprafeŃe mai extinse decât s-au
exploatat (Amenajamentele întocmite pentru Ocoalele Silvice Rucăr, Câmpulung – 1996,
Aninoasa – 1995, Domneşti – 1994).
Supraexploatările încetează din 1976 ca urmare a emiterii legii nr. 2 prin care se adopta
Programul NaŃional pentru Conservarea şi Dezvoltarea Fondului Forestier pentru perioada 1976-
2010. Astfel volumul de material lemnos exploatat s-a redus semnificativ (cel puŃin scriptic) şi în
acelaşi timp a scăzut şi cifra posibilităŃii de exploatare care a fost mult timp supraevaluată.
Pentru evaluarea intensităŃii intervenŃiei omului asupra vegetaŃiei forestiere prin
exploatarea de material lemnos din MunŃii Iezer în intervalul 1948-1989, am analizat raportul
dintre volumul de lemn recoltat (m3/an) şi posibilitatea maximă de recoltare stabilită prin
amenajamente, atât pentru întreaga suprafaŃă a Ocoalelor Silvice ce se suprapun acestui masiv,
cât şi pe fiecare Unitate de ProducŃie în parte. Se impune analiza separată pe UP-uri deoarece
între aceste unităŃi administrative există diferenŃe majore de ordin fizico-geografic sau socio-
economic care explică eterogenitatea peisajului forestier. Între UnităŃile de ProducŃie I
Dragoslavele şi V Izvoarele DâmboviŃei ale aceluiaşi Ocol Silvic (Rucăr) de exemplu, sunt
diferenŃe în primul rând de condiŃii fizico-geografice (climă, sol etc.) şi în al doile rând, poate
chiar mai important, de accesibilitate prin amenajarea etapizată a drumurilor forestiere, de faza
când au început primele exploatări şi intensitatea cu care omul şi-a asigurat necesarul de lemn
funcŃie de nevoile momentului.
În general, presiunea umană asupra vegetaŃiei forestiere din MunŃii Iezer în intervalul
1948-1989 prin exploatarea lemnului, a cunoscut intensităŃi diferite, separându-se două etape
distincte. Anul 1976, împarte aceste două etape, prin adoptarea Programului NaŃional pentru
Conservarea şi Dezvoltarea Fondului Forestier pentru perioada 1976-2010, care a impus
revizuirea posibilităŃilor de recoltare supraevaluate şi în consecinŃă reducerea drastică a
66
volumului de lemn recoltat anual. Pentru trei din cele patru Ocoale Silvice care se suprapun
Iezerului (părŃii centrale, sudice, sud-estice, estice şi nord-estice), volumul de material lemnos
extras în perioada 1950-1976 este mult mai mare decât posibilitatea de recoltare stabilită prin
amenajamente. În prima parte a perioadei 1950-1964 – când a funcŃionat societatea mixtă
româno-sovietică Sovromlemn – sectoare cu păduri virgine din acest masiv abia dotate cu
drumuri forestiere, au fost exploatate uneori cu depăşirea de peste 4 ori a posibilităŃii de recoltare
şi aşa mult supraevaluată.
Posibilitatea de recoltare stabilită prin amenajamente (m3/an) şi volumul de lemn recoltat (m3/an) din suprafaŃa de
pădure a OCOLULUI SILVIC CÂMPULUNG, în intervalul 1950-1996, pe etape
(Amenajamentele întocmite pentru Ocolul Silvic Câmpulung – Studiul General şi pentru UnităŃile de ProducŃie din
componenŃa acestuia - 1996);
UNITATEA DE 1950-1964 1964-1974 1974-1985 1985-1996
PRODUCłIE 1. 2. 1. 2. 1. 2. 1. 2.
1640 1880 2730 2770 3780 4950 1300 1410
II BUGHEA
1,1 1,01 1,3 1,1
3100 5790 4830 10560 1650 1300 15700 10000
III LEREŞTI
1,9 2,2 0,8 0,6
5600 26540 7650 12060 1210 1210 385 503
IV RÂUŞOR
4,7 1,6 1,0 1,3
19300 67000 17840 21010 5990 4310 770 1120
V VOINA
3,5 1,2 0,7 1,5
2700 3800 2810 6510 640 1120 633 480
VI ARGEŞEL
1,4 2,3 1,8 0,8
TOTAL OCOL SILVIC 32340 105010 35860 52910 13270 12890 18788 13513
CÂMPULUNG 3,2 1,5 0,97 0,7
1. Posibilitatea de recoltare stabilită prin amenajamente (m3/an);
2. Volumul de lemn recoltat (m3/an).
Pentru fiecare etapă şi Unitate de ProducŃie, ca şi pentru întregul Ocol Silvic, am calculat Indicele de recoltare:
Volumul de lemn recoltat mc/an
Indicele de recoltare
Posibilitatea de recoltare stabilită prin amenajamente mc/an
În partea de sud-est, est şi nord-est a MunŃilor Iezer, care corespunde Ocolului Silvic
Rucăr (partea dreaptă a bazinului montan al DâmboviŃei), presiunea umană prin exploatarea
lemului s-a realizat cu intensităŃi diferite ca urmare a suprafeŃei foarte mari şi a gradului diferit
de accesibilitate. Dacă în partea sudică existenŃa drumului transcarpatic Câmpulung-Rucăr-Bran-
Braşov a permis exploatarea pădurii la un nivel constant din primele etape ale acestei
indeletniciri, sectorul superior al DâmboviŃei „deschis” prin drumuri forestiere chiar la începutul
anilor `50, a fost supraexploatat. Un rol important revine şi masivelor doborâturi de vânt care au
afectat în această perioadă bazinul superior al DâmboviŃei. Astfel, în intervalul de timp 1950-
1964, din UnităŃile de ProducŃie IV Tămaş şi V Izvoarele DâmboviŃei s-a exploatat de 4,3 şi
respectiv de 3,5 ori mai mult decât posibilitatea anuală de recoltare. De pe cele două UnităŃi de
ProducŃie – care deŃin numai 32% din suprafaŃa Ocolului Silvic Rucăr – s-au extras în această
perioadă 81200 m3/an, adică peste 90% din totalul tăierilor realizate aici (89800 m3/an). Şi în
UnităŃile de ProducŃie mai uşor accesibile s-a extras cu 110-160% din posibilitatea anuală de
recoltare, aici presiunea exploatărilor menŃinându-se constantă, în sensul că şi în intervalul de
timp 1976-1996 s-a depăşit valoarea maximă pentru recoltare stabilită prin amenajamente.
67
În parea centrală şi sudică a MunŃilor Iezer, care corespunde Ocolului Silvic Câmpulung
(bazinele hidrografice montane ale Bughei, Râului Târgului şi Argeşelului), presiunea umană
prin exploatarea lemului a fost cea mai intensă. Gradul mare de acesibilitate – cu precădere a
bazinului hidrografic Râul Târglui, prin construirea aici mai întâi a unei căi ferate forestiere, dar
şi a existenŃei unei reŃele de drumuri forestiere – încă din startul exploatărilor pe cale industrială,
au constituit premisele unei exploatări susŃinute, cu depăşiri constante în toate UnităŃile de
ProducŃie şi etapele a posibilităŃilor de recoltare stabilite prin amenajamente. Acest aspect se
reflectă foarte fidel în structura pe grupe de vârste a pădurilor Ocolului Silvic Câmpulung,
predominând pădurile echiene cu vârsta mai mică de 90 ani.
Dintre cele cinci UnităŃi de ProducŃie ale Ocolului Silvic Câmpulung, exploatările cele
mai intense în intervalul de timp 1950-1996 s-au realizat în bazinul hidrografic Râuşor (UP IV
Râuşor), cu depăşirea de 2,2 ori a posibilităŃilor de recoltare şi intervale de tăieri foarte scurte ce
nu au permis realizarea unei regenerări complete. Repetatele exploatări prin tratamentul tăierilor
rase, au condus la pierderea prin eroziune areală a unei mari cantităŃi de material fin din
jumătatea superioară a profilului de sol, cu reducerea grosimii morfologice şi a volumului edafic.
Din aceste cauze, susŃinerea vegetaŃiei forestiere este deficitară, iar susceptibilitatea producerii
doborâturilor de vând este mare, afirmaŃie validată de faptul că pădurile din bazinul hidrografic
Râuşor au fost cel mai intens afectate de doborâturi de vânt la data de 19 iulie 2005. Nici trecerea
unor importante suprafeŃe de pădure în categoria „protecŃie absolută” ca urmare a construirii
barajului şi înfiinŃării lacului de acumulare Râuşor sau lungimii mari a fâşiei de limită superioară
altitudinală cu rol în protejarea regenerării, nu a determinat coborârea cotei de exploatare sub
posibilitatea maximă de recoltare stabilită prin amenajamente, chiar dacă volumul efectiv de
lemn extras s-a redus semnificativ.
Probleme asemănătoare se ridică şi în cazul UnităŃii de ProducŃie V Voina. Încadrarea a
extinse suprafeŃe forestiere în categoria „protecŃie absolută” din aceleaşi motive (în principal
demararea lucrărilor la barajul Râuşor), a reuşit reducerea cotei anuale de extracŃie în intervalul
1974-1985 la 72% din posibilitatea maximă de recoltare. Aceasta însă a crescut din nou între
1985 şi 1996 la 145%, în condiŃiile în care complexul hidroenergetic Râuşor a fost dat în
folosinŃă în anul 1987, efectele reducerii exploatărilor între 1974 şi 1985 fiind din acest
considerent inutile. De altfel, eroziunea areală semnificativă din bazinul hidrografic Râul
Târgului în amonte de barajul Râuşor (chiar dacă se dezvoltă numai pe şisturi cristaline) vine cu
probleme în ceea ce priveşte colmatarea lacului de acumulare, care în 2003 a necesitat evacuarea
apei pentru decolmatarea sifoanelor de absorbŃie.
În bazinul hidrografic Bughea (UP II Bughea), bazinul Râul Târgului în aval de barajul
Râuşor (UP III Lereşti) şi bazinul hidrografic Argeşel (UP VI Argeşel), gradul foarte mare de
accesibilitate a favorizat intervenŃia omului asupra vegetaŃiei forestiere înainte de demararea
marilor exploatări la scară industrială. Presiunea constant ridicată caracterizată prin extragerea
unor cantităŃi de lemn mai mari decât posibilitatea maximă pentru recoltare din perioada 1950-
1996, a venit după o etapă de exploatare susŃinută (între 1880 şi 1948), cu tăieri în ras chiar până
la epuizarea întregului material lemnos şi cu intervale mari de timp în care vegetaŃia forestieră a
lipsit, regenerarea realizându-se cu dificultate. Aceste condiŃii au reprezentat premisele
degradării fizice a solurilor prin eroziune şi justificarea pentru cea mai mare extindere prin
plantare a molidului în afara arealui său natural din MunŃii Iezer. Aşadar, UP II Bughea, UP III
Lereşti şi parŃial UP VI Argeşel, se caracterizează prin cel mai mare grad de artificializare a
pădurii din întregul masiv, aici resimŃindu-se cel mai intens efectele Programului NaŃional pentru
68
Conservarea şi Dezvoltarea Fondului Forestier pentru perioada 1976-2010, mai precis a

prevederilor referitoare la procesul de „înrăşinare a arboretelor”.
Ocolul Silvic Aninoasa, care se suprapune bazinului hidrografic al Bratiei cu afluenŃii
acesteia Brătioara (pe partea stângă) şi Râuşorul (pe partea dreaptă), se caracterizează prin
presiune umană pentru exploatarea lemului repartizată diferenŃiat spaŃial, temporal şi în ceea ce
priveşte intensitatea impactului, funcŃie de accesibilitate şi politica forestieră adoptată.
CantităŃile mari de lemn recoltat în intervalul 1950-1974 din cele două UnităŃi de
ProducŃie ale Ocolului Silvic Aninoasa mai sus menŃionate, se justifică prin înfiinŃarea la
Stâlpeni în anul 1950 a unei fabrici pentru prelucrarea lemnului de foioase, dar şi prin păstrarea
funcŃională a căii ferate forestiere din lungul râului Bratia dintre Stâlpeni şi Râuşor, cu lungimea
de 29,6 km. Acest tronson fusese construit în perioada interbelică (1923-1935), şi mai mult, după
1950 a fost prelungit cu tronsoanele Râuşor-Plaiul Lung (13 km) de pe Bratia şi Râuşor-ŞeŃu
(12,4 km) de pe Râuşor, pentru cel din urmă cu ramificaŃiile Cărpinoasa (2 km) şi Rogoaza (3
km). ExistenŃa în 1950 şi îmbunătăŃirea după această dată a reŃelei de căi ferate forestiere din
bazinul hidrografic Bratia, a favorizat aici exploatarea masivă a lemnului la nivel industrial.
Intensitatea maximă a exploatărilor forestiere s-a înregistrat între 1964 şi 1974, când în
UP III Râuşor şi UP V Plaiul Lung s-a depăşit de 1,4 şi respectiv 2,2 ori cota de extracŃie, în
condiŃiile în care posibilitatea maximă de recoltare stabilită prin amenajamente a fost
supraevaluată. După 1976, când calea ferată forestieră şi-a pierdut funcŃia pentru care fusese
construită, exploatările de lemn s-au redus până la aproximativ 20% din ceea ce se extrăgea cu
10 ani în urmă.
În extremitatea vestică a MunŃilor Iezer, corespunzător bazinului hidrografic al Râului
Doamnei, se găseşte Ocolul Silvic Domneşti, mai precis sectorul montan al acestuia – UnităŃile
de ProducŃie II Corbi şi IV Păpău. Presiunea antropică prin exploatări forestiere asupra pădurii
de aici în intervalul de timp 1950-1964, este condiŃionată de gradul de accesibilitate şi dotare cu
căi de transport mai clar decât oriunde în MunŃii Iezer. SituaŃia de aici se poate compara cu valea
superioară a DâmboviŃei (în amonte de confluenŃa cu Cascoe), numai că aici s-au efectuat
exploatări incipiente, iar lemnul era transportat spre Rucăr sau Dragoslavele prin plutit liber; în
plus drumul forestier de pe DâmboviŃa superioară s-a construit cu aproximativ 10 ani înaintea
celui de pe Râul Doamnei.
Gradul de accesibilitate pentru cele două UnităŃi de ProducŃie din sectorul montan al
Ocolului Silvic Domneşti (UP II Corbi şi UP IV Păpău), a făcut ca între 1950 şi 1964, înainte de
construirea drumului forestier din lungul Râului Doamnei, să se exploateze lemn din arealele
dotate atunci cu utilităŃi de transport. Astfel, din Unitatea de ProducŃie II Corbi şi numai din
partea sudică a UnităŃii de ProducŃie IV Păpău, se extrăgea prin compensare peste posibilităŃile
anuale stabilite prin amenajament. În acest fel, pentru Ocolul Silvic Domneşti în ansamblu, se
respecta amenajamentul prin recoltarea unui volum de lemn cu 20% mai mic decât cel prevăzut
prin amenajament, însă cu supraexploatare şi efecte dezastruoase pentru arealele uşor accesibile.
Între 1950 şi 1964, din cadrul UnităŃii de ProducŃie II Corbi, s-au extras 35000 m3/an în
condiŃiile în care posibilitatea de recoltare era de 19300 m3/an, depăşindu-se cota de tăiere cu
181%. Ca urmare a lipsei drumurilor forestiere, pentru aceeaşi perioadă, posibilitatea de recoltare
din Unitatea de ProducŃie IV Păpău stabilită la 33100 m3/an, nu s-a realizat decât în procent de
25% (8500 m3/an). Indicele de recoltare de 0,25 este cel mai mic din MunŃii Iezer pentru
intervalul de timp 1950-1964 şi printre cele mai mici din întregul masiv analizat pentru perioada
1950-1996.
69
S-a căutat aşadar realizarea unei reŃele de drumuri forestiere care să ofere accesibilitate
către întreaga suprafaŃă acoperită cu vegetaŃie forestieră din această Unitate de ProducŃie. Din
anul 1958, pe Râul Doamnei şi afluentul acestuia Văsălat, se construiesc drumuri forestiere care
„deschid” spre exploatare importante suprafeŃe cu păduri care până atunci nu au cunoscut
influenŃa antropică. Întârzierea acestei „deschideri” spre exploatare a bazinului montan al Râului
Doamnei, s-a datorat şi Grupului de rezistenŃă anticomunistă de la Nucşoara care a activat aici
sub comanda mai întâi a colonelului Arsenescu şi apoi a locotenentului Toma ArnăuŃoiu din
primăvara anului 1949 şi până în mai 1958. Construirea drumului forestier în lungul Râului
Doamnei atunci când exploatarea pădurii se realiza potrivit unor amenajamente forestiere, a
reprezentat un avantaj pentru păstrarea bradului în compoziŃia pe specii a parcelelor de aici.
Astfel, structura pe specii a pădurilor din acest bazin se păstrează foarte aproape de situaŃia
iniŃială, cea condiŃionată exclusiv de condiŃiile naturale.
După amenajarea drumului forestier de pe Valea Râului Doamnei şi Văsălat, exploatarea
pădurii s-a intensificat, volumul de lemn extras în intervalul 1964-1974 crescând cu 880% (de la
8500 m3/an la 74780 m3/an) faŃă de 1950-1964. Tăierile s-au efectuat în ras, cu preponderenŃă în
etajul molidului. Programul NaŃional pentru Conservarea şi Dezvoltarea Fondului Forestier
pentru perioada 1976-2010, a condus la diminuarea treptată a cotelor de extracŃie, între 1985 şi
1996 volumul tăierilor ajungând la valorile înregistrate înainte de realizarea reŃelei de drumuri
forestiere, indicele de recoltare fiind sub valoarea 1 la ambele unităŃi de producŃie ale Ocolului
Silvic Domneşti din sectorul montan al MunŃilor Iezer.
2
1,8
1,6
1,4
1,2
1
0,8
0,6 II CORBI
0,4 IV PĂPĂU
0,2 OCOL SILVIC DOMNEŞTI
0
1950-1964 1964-1974 1974-1985 1985-1996
OCOLUL SILVIC DOMNEŞTI. Indicele de recoltare exprimat ca raport între volumul de lemn recoltat (m3/an) şi
posibilitatea de recoltare stabilită prin amenajamente (m3/an), în intervalul 1950-1996, pe etape.
(Amenajamentele întocmite pentru Ocolul Silvic Domneşti-Studiul General şi pentru UnităŃile de ProducŃie din
componenŃa acestuia - 1996);
Între 1948 şi 1990 prin SOVROMLEMN, IPEIL-uri şi IFET-uri, sprijinite prin planuri de
Stat, „s-a legitimat activitatea de supraexploatare a pădurilor” prin depăşirea posibilităŃilor
anuale, dar şi prin supraevaluarea posibilităŃilor anuale stabilite prin amenajamente, cu precădere
între 1950 şi 1976. Ca urmare, în perioada comunistă s-au epuizat marile rezerve de păduri
vârstnice, compensate cu desfăşurarea unor mari campanii de reîmpăduriri (Popescu Gh. şi
colab., 2004). Aceste mari campanii de reîmpădurire, chiar dacă au însemnat dezechilibre majore
70
pentru ecosistemele forestiere în ceea ce priveşte structura pe grupe de vârste şi specii, au avut
importanŃă deosebită pentru regenerarea vegetaŃiei forestire, pentru fondul forestier în ansamblu
şi protejarea învelişului edafic. Forma centralizată de administrare a pădurii a avantajat realizarea
acestor vaste programe de reîmpădurire pentru care s-au elaborat îndrumări tehnice bazate pe
orientărilor tehnico-economice din acea perioadă şi pe mobilizarea unui mare volum de forŃă de
muncă. În 1989 România dispunea de cel mai bogat fond forestier din Europa.
7.4. Managementul pădurii după 1990
7.4.1. Cadrul administrativ şi legislativ. O nouă schimbare a formei de proprietate.

După decembrie 1989, rezolvarea politică a proprietăŃii şi administrării pădurilor a trebuit să se
bazeze pe restituirea pădurilor preluate de Stat şi administrate prin ocoale silvice, către
proprietarii lor de drept din anul 1948. Se impunea astfel reconstituirea structurii de administrare
pe proprietăŃile din 1948: ocoale silvice de Stat pentru pădurile care au fost administrate de
C.A.P.S. şi ocoale silvice particulare pentru proprietăŃile individuale sau ale persoanelor juridice
(obştile moşnenilor).
Legea 18/1991, care a constituit prima legiferare a retrocedării pădurilor naŃionalizate în
1948, nu a rezolvat decât parŃial acest aspect prin restituiea numai persoanelor fizice a unui
hectar de pădure indiferent de suprafaŃa deŃinută în 1948. Această restituire s-a realizat cu multe
nereguli: retrocedarea către un număr dublu de proprietari faŃă de 1948, recoltarea în ras în
totalitate a lemnului de pe suprafaŃa de 1 hectar în numai un singur an, multora dintre
reîmproprietăriŃi fiindu-le teamă că pădurile le vor fi luate înapoi.
De foarte mare însemnătate pentru pădurile din MunŃii Iezer şi nu numai, a fost Legea Nr.
1/2000 („Legea Lupu”) privind reconstituirea dreptului de proprietate (care a modificate şi
completat Legile 18/1991 şi 147/1997). Aceasta prevedea retrocedarea a maximum 10 ha de
pădure pentru persoanele fizice, de regulă pe vechile amplasamente (mai puŃin terenurile acupate
în prezent de drumuri forestiere, arii protejate etc.).
Efectele retrocedărilor potrivit Legii Lupu (Nr. 1/2000) nu trebuia să fie similare
efectelor Legii fondului funciar din 1991. În acest context, potrivit regulamentului de aplicare a
Legii Nr. 1/2000, variantele de administrare a pădurilor proprietate a persoanelor fizice sau a
persoanelor juridice sunt următoarele:
I. administrarea de către fiecare proprietar persoană fizică, prin mijloace proprii a
regimului silvic, pe baza unor studii sumare de amenajare sau extrase din
amenajament şi să asigure paza pădurii;
II. administrarea de către proprietarii integraŃi în forme asociative (obşti ale
moşnenilor) cu mijloace proprii, prin înfiinŃarea de unităŃi silvice similare Statului
(Ocoale Silvice private);
III. administrarea, la cerere, prin structurile silvice de Stat actuale, pe bază de contract
între părŃi, atunci când proprietarii de pădure nu îşi pot îndeplini direct obligaŃiile de
mai sus prevăzute prin lege.
Prin lege s-au recomandat aceste trei soluŃii ca variante de administrare a pădurii,
proprietarilor de pădure alegând forma de gospodărire dorită. A treia variantă, Administrarea
prin structurile silvice de Stat pe bază de contract între părŃi, reprezenta forma optimă de
administrare în conceptul dezvoltării durabile, al continuităŃii, eficienŃei funcŃionale şi
ameliorării biodiversităŃii, pe bază de amenajamente reactualizate la 10 ani, cu ajutorul unor
structuri organizatorice existente. Pentru pădurile proprietate particulară din MunŃii Iezer s-a
71
optat însă pentru pentru variantele I şi II. Obştile moşnenilor administrează fondul forestier cu
mijloace proprii, prin înfiinŃarea de unităŃi silvice similare Statului (varianta a II-a – Ocoale
Silvice private), iar persoanele fizice (cu foarte mici excepŃii) aleg să-şi administreze singure
pădurea aflată în proprietate.
Ocoalele Silvice private care administrează păduri din MunŃii Iezer sunt: Ocolul Silvic
Păpuşa-Rucăr şi Ocolul Silvic Dragoslavele. Primul administrează fondul forestier aflat în
proprietatea mai multor obşti ale moşnenilor din Muscel şi are sediul în Comuna Rucăr. Ocolul
Silvic Dragoslavele administrează numai păduri ale obştii moşnenilor din localitate. Ambele se
finanŃează numai din valorificarea lemnului recoltat din arealul administrat şi dispun de
amenajamente silvice reînnoite la timp, fiind deservite de personal specializat care se îngrijeşte
de amenajarea fondului forestier, protecŃia pădurilor, paza şi, exploatarea masei lemnoase.
Activitatea principală este exploatarea pădurilor şi comercializarea lemnului, autofinanŃarea
forŃând uneori exploatarea peste posibilitatea de recoltare stabilită prin amenajamente.
Distrugerea pădurilor retrocedate devine catastrofală după intrarea în vigoare a Legii
247/2005 privind reforma în domeniul proprietăŃii. Dacă prin Legea Nr. 1/2000 au fost puse în
posesie în principal Obştile Moşnenilor, prin Legea 247/2005 şi OrdonanŃa de UrgenŃă Nr.
139/2005 suprafeŃe foarte extinse au intrat în proprietatea persoanelor fizice, retrocedarea
netermindu-se nici în prezent (s-au împroprietărit aproximativ 90% dintre cei îndreptăŃiŃi), ca
urmare a greşelilor, abuzurilor sau ilegalităŃilor în aplicarea legilor de către comisiile îndreptăŃite
să facă acest lucru sau a unor prevederi legislative fără fundament tehnico-economic.
Trenarea problemelor legate de retrocedarea către persoanele fizice a pădurilor
naŃionalizate în 1948, a generat şi întârzierea înnoirii amenajametelor silvice (studiile generale şi
ale unităŃilor de producŃie) pentru Ocoalele Silvice ce se suprapun MunŃilor Iezer (Rucăr,
Câmpulung, Aninoasa şi Domneşti). Valabilitatea amenajamentelor silvice actuale s-a încheiat în
2006 pentru ocoalele silvice Câmpulung şi Rucăr, în 2005 pentru Ocolul Silvic Aninoasa şi în
2004 pentru Ocolul Silvic Domneşti.
Actualul Cod Silvic a fost aprobat prin Legea Nr. 46/martie 2008 a fost iniŃiat în anul
2007 de Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale şi conŃine prevederi tehnice bine
fundamentate referitoare la amenajarea fondului forestier, protecŃia pădurilor, paza, integritatea
şi dezvoltarea fondului forestier, exploatarea masei lemnoase, prevederi preluate din Codul
Silvic înaintat de societatea civilă (constituită în FederaŃia pentru Apărarea Pădurilor) în anul
2005 şi Codul Silvic din 1996 (Legea Nr. 26/1996). Prin modificările şi completările aduse la 10
articole (din totalul de 139) din titlul Administrarea Fondului Forestier NaŃional, se deosebeşte
fundamental de proiectul elaborat de societatea civilă. S-a preferat varianta elaborării unui nou
proiect de Cod Silvic în condiŃiile în care marea majoritate a prevederilor actuale (peste 95%)
se regăseşte şi în actualul – Legea Nr. 26/1996 (Ianculescu M., 2007). La acel moment s-a
ridicat întrebarea: De ce un proiect de Cod Silvic elaborat de reprezentanŃii societăŃii civile este
tergiversat ani de zile, iar acest Cod, lege fundamentală pentru pădurile României, este aprobat
în regim de urgenŃă, fără dezbateri în Parlament? (Ungur A., 2008).
Ca şi înainte de naŃionalizarea din 1948, pădurile aflate în proprietatea persoanelor
fizice au avut cel mai mult de suferit. Administrarea de către fiecare proprietar în parte, prin
mijloace proprii, în mod legal pe baza unor studii sumare de amenajare sau extrase din
amenajament, nu a reprezentat cea mai fericită alegere pentru stadiul socio-economic în care se
află societatea românească în acest moment.
ActivităŃile ilicite, fără deosebire cu efecte negative asupra fondul forestier al MunŃilor,
Iezer se pot diferenŃia în funcŃie de autori, interese şi mărimea prejudiciului adus pădurii de aici.
72
Astfel, se pot diferenŃia pe de o parte infractorii mărunŃi, în proporŃie de 97% rromi, locuitori ai
cătunelor Gura PravăŃ (Valea Mare PravăŃ), Pojorâta (Lereşti) sau BughiŃa (Bughea de Sus), care
în lipsa altor venituri practic „sunt obligaŃi” să comită astfel de ilegalităŃi. În acest fel, s-a ajuns
ca fiecare familie de rromi din BughiŃa, de exemplu, să cumuleze numai în anul 2009 amenzi
contravenŃionale în valoare totală de 15000-30000 lei. 85% din amenzile contravenŃionale
aplicate de PoliŃia Bughea de Sus fac referire la regimul silvic. Cu aceleaşi probleme se
confruntă şi PoliŃia Valea Mare PravăŃ, numai pentru anul 2009 aplicând locuitorilor cătunului
Gura PravăŃ 410 amenzi contravenŃionale în valoare de 1000 lei fiecare şi întocmind 16 dosare
penale care fac referire la regimul silvic.
Bazinul hidrografic Valea lui Maldăr, afluentă Râuşorului de Rucăr.

Exploatare forestieră în ras pe o suprafaŃă de 170 ha (în condiŃiile în care potrivit legii acestea sunt admise pentru
suprafeŃede 3-5 ha), efectuată în mai puŃin de 2 ani, de firme care au cumpărat dreptul de proprietate de la persoane
fizice;
7.4.2. Exploatările forestiere efectuate după 1990 şi consecinŃele acestora. În ceea ce

priveşte volumul de lemn recoltat din pădurile MunŃilor Iezer, se pot identifica două etape
distincte separate de intrarea în vigoare a Legii Lupu (Nr. 1/2000). Volumul materialului lemnos
extras în perioada 1990-2000 a fost cel mai scăzut din întregul interval de timp în care s-au
exploatat păduri la nivel industrial, fiind cel mai apropiat de posibilitatea reală a pădurilor, ca
urmare a dificultăŃilor economice şi reorganizării în această perioadă a sectorului de exploatare.
Retrocedarea pădurii către persoane fizice prin Legea 18/1991 în limita a 1 ha, a menŃinut
extragerea de material lemnos la cote scăzute, chiar dacă cea o mare parte din parcelele revenite
proprietarilor de drept au fost repede defrişate.
Defrişările iau amploare în a doua etapă prin aplicarea Legii Nr. 1/2000, care în articolul
35 prevede că odată cu restituirea pădurilor (către persoanele fizice în limita a cel mult 10 ha)
încetează obligaŃia ocoalelor silvice de a asigura paza şi asistenŃa tehnică. Degradarea pădurilor
retrocedate devine catastrofală prin intrarea în vigoare mai întâi a OrdonanŃei de UrgenŃă Nr.
139/2001, dar în special a Legii Nr. 247/2005 privitoare la reforma în domeniul proprietăŃii.
Întârzierea reînnoirii amenajametelor silvice (studiile generale şi ale unităŃilor de
producŃie) pentru Ocoalele Silvice ce se suprapun MunŃilor Iezer (Rucăr, Câmpulung, Aninoasa
şi Domneşti), a căror valabilitate s-a încheiat în 2006 pentru ocoalele silvice Câmpulung şi
Rucăr, în 2005 pentru Ocolul Silvic Aninoasa şi respectiv în 2004 pentru Ocolul Silvic
Domneşti. Ocoalele Silvice private Păpuşa-Rucăr şi Dragoslavele, chiar dacă dispun de toate
amenajamentele întocmite la zi, supraevaluează extrem de mult posibilitatea de recoltare din
73
pădurile administrate (aşa cum numai în prima parte a perioadei comuniste s-a mai întâmplat),
iar scriptic, volumul de lemn recoltat până în prezent este sub această posibilitate. Din pădurile
ce aparŃin în prezent persoanelor fizice care le-au revendicat sau cumpărat ulterior, volumul de
lemn extras nu poate fi în niciun fel cuantificat; potrivit personalului silvic care le-a avut în
îngrijire tăierile depăşeşc de multe ori posibilitatea de recoltare. Aceste condiŃii nu au permis
evaluarea volumului de lemn exploatat de aici după anul 2000, dar se pare că se apropie rapid de
recordul de aici din 1926.
În lipsa unor date precise referitoare la volumul de lemn extras în raport cu posibilitatea
maximă de recoltare stabilită prin amenajamente, am încercat să corelez intensitatea presiunii
antropice prin exploatări forestiere cu numărul de firme (36) care activează în acest domeniu sau
în sectorul prelucrării primare a lemnului. Toate aceste firme au fost înfiinŃate după intrarea în
vigoare a Legii Nr. 1/2000 şi în proporŃie de peste 70% sunt gatere.
Pentru comuna Rucăr se intenŃionează (cel puŃin aşa menŃionează siteul Primăriei Rucăr -
http://www.ghidulprimariilor.ro/business.php/PRIMARIA-RUCAR/9178/) ca pentru o
valorificare eficientă şi durabilă a resurselor locale, principalele activităŃi economice să fie
agroturismul şi creşterea animalelor.
În acest sens, proiectele de investiŃii sunt orientate către aceste zone, acelaşi site al
Primăriei Rucăr indicând şi domeniile către care se vor cala fondurile: dezvoltarea turismului,
amenajarea unei pârtii de schi pentru practicarea sporturilor de iarnă, valorificarea superioară
a produselor lactate prin înaintarea brandului “Caşcavalul de Rucăr”, amenajarea unui muzeu
de istorie şi etnografie locală, construirea unui complex sportiv etc.
Cu toate „eforturile” aleşilor locali de a promova o economie sănătoasă în spiritul
dezvoltării durabile, în comuna Rucăr funcŃionează 36 de firme ce au ca obiect de activitate
exploatarea şi prelucrarea primară a lemnului şi 31 de gatere (2007), pentru o populaŃie de 6915
locuitori. Primarul comunei deŃine câteva dintre multele gatere de aici (Badea D., 2008,
Săptămânalul Argeşanul, nr. 206; Afrimescu Ş., 2005, Universul Pădurii,
www.universulpadurii.ro), gatere care „pun umărul” la dezvoltarea agroturismului.
În partea estică şi nord-estică a MunŃilor Iezer (bazinul superior al DâmboviŃei - în
special în bazinele BălŃatului, Izvorul Caprei, Dracsin sau bazinul Râuşorului de DâmboviŃa –
Valea lui Ecle, Valea lui Maldăr, Cămârzanu, Grozea) se pot observa semnele celor mai intense
exploatări forestiere de aici, exploatări care s-au realizat numai în câteva etape istorice (în
perioada interbelică între 1920 şi 1926, sau în timpul Sovromlemnului dintre 1946 şi 1950) şi
care nu respectă nici un fel de lege silvică.
ConsecinŃa acestor activităŃi sălbatice înfăptuite fără nicio responsabilitate, este afectarea
gravă şi ireversibilă a stabilităŃii ecosistemelor forestiere. Aşa cum am mai menŃionat aici,
îndepărtarea în totalitate a vegetaŃiei forestiere de pe versanŃii cu înclinare mare favorizează
manifestarea proceselor geomorfologice de pluviodenudare şi torenŃialitate cu îndepărtarea părŃii
fine a solului. În condiŃiile în care prezenŃa substratului litologic reprezentat de rocile dure face
ca volumul edafic să fie mic, pierderea fracŃiunii fine a solului îngreunează mult regenerarea
ulterioară a vegetaŃieie forestiere, specii care sunt exigente faŃă de grosimea morfologică
nemaiputîndu-şi ocupa arealul dinainte de exploatare.
74
7.5. Strategii şi programe pentru protecŃia şi utilizarea durabilă a pădurilor din MunŃii
Iezer
Primul program în acest sens a fost Programul NaŃional pentru Conservarea şi
Dezvoltarea Fondului Forestier în perioada 1976-2010, program considerat pe plan mondial ca
fiind cel mai important şi valoros document privitor la dezvoltarea şi conservarea pădurilor unei
Ńări (Ungur A., 2008). Nu toŃi specialiştii din domeniu au fost de părere că acest program a fost o
reuşită, considerând că a dus la extinderea exagerată a culturii răşinoaselor, echienizarea
pădurilor pluriene, supraexploatarea resurselor forestiere, aplicarea de tehnologii de exploatare
neecologice (Giurgiu V. sub red., 1995).
După 1990, când s-a renunŃat la acest program, s-a impus elaborarea unor documente
care să răspundă mai bine cerinŃelor momentului şi noilor prevederi emise de organismele
internaŃionale sau naŃionale. Astfel, în anul 1995, a fost elaborată de către Ministerul Apelor,
Pădurilor şi ProtecŃiei Mediului „Strategia naŃională de dezvoltare durabilă a silviculturii din
România”.
În anul 2001, a fost elaborată o nouă variantă, mai sintetică, a strategiei forestiere
naŃionale anterioare, intitulată „Strategia dezvoltării silviculturii, în conceptul gestionării
durabile a pădurilor din România pentru perioada 2001-2010” (Georgescu F., 2003).
Aplicarea strategiilor pentru dezvoltarea durabilă a silviculturii din România s-a bazat şi
pe proiectele internaŃionale din Programul S.A.P.A.R.D. – Măsura 3.5. Silvicultură şi
Proiectul de dezvoltare forestieră în România – FORESTRY 2003.
Deşi majoritatea obiectivelor principale au formulări asemănătoare, lipsa continuităŃii
aplicării strategiilor pentru dezvoltarea durabilă a pădurii din arealul analizat s-a tradus prin
efecte pozitive minime pentru fondul forestier de aici, care nu a beneficiat direct de fondurile
europene. Obştile moşnenilor nu au aplicat cereri pentru a obŃine acest fonduri S.A.P.A.R.D. (ca
urmare a lipsei banilor necesari pentru contribuŃia proprie la bugeul proiectului), iar ocoalele
silvice l-au folosit pentru dotări cu mobilier nou sau aparatură electronică (calculatoare,
imprimante etc). S-au acoperit în acest fel cheltuieli care trebuiau făcute şi care ar fi contribuit la
accelerarea procesului de degradare a pădurilor prin supraexploatare. Foarte importantă a fost şi
direcŃionarea fondurilor (215 milioane euro) prin impunerea unor procente pe categorii de
cheltuieli: 41% pentru drumuri forestiere, 5% pentru împăduriri, 2% pentru pepiniere, 21%
pentru exploatări forestiere, 21% pentru îmbunătăŃirea prelucrării lemnului şi marketingului
produselor forestiere şi 10% pentru asociaŃii de proprietari de păduri. Aşadar cea mai mare parte
a fondurilor S.A.P.A.R.D. destinate silviculturii sunt orientate spre exploatarea pădurii (82%) şi
numai o mică parte (7%) este destinată reîmpăduririlor.
Proiectul de dezvoltare forestieră în România – FORESTRY 2003 are valoare
investiŃională mult mai mică decât S.A.P.A.R.D.-ul (25 milioane dolari), obiectivele acestora
avânt un mare grad de suprapunere. Programul FORESTRY 2003 are în plus obiective precum
dezvoltarea sistemelor care să asigure gospodărire durabilă a pădurilor private sau reducerea
consecinŃelor negative implicate de retrocedări.
Concluzia generală cu privire la cele două mari programe (S.A.P.A.R.D. şi FORESTRY
2003) este că scopul principal al acestora este de a accesibiliza masa lemnoasă din pădurile
restituite şi de a susŃine valorificarea ei prin produse competitive ale industriei forestiere de
către proprietari şi colaboratorii acestora, lăsând pe plan secundar obiectivele concrete,
esenŃiale, de ordin ecologic, ale acestor păduri (Popescu Gh., Pătrăşcoiu N., Georgescu V.,
2004).
75
Capitolul 8. Presiunea exercitată asupra vegetaŃiei forestiere prin activităŃile

pastorale
Creşterea oilor a reprezentat secole de-a rândul principala sursă de existenŃă a locuitorilor
aşezărilor aferente MunŃilor Iezer (Oană R., Oană I., 2004). MunŃii erau folosiŃi şi pentru
păşunatul oilor de către ciobanii ungureni din primăvară până în toamnă, ştiut fiind că nobilimea
maghiară şi saşii colonizaŃi le „răpiseră” munŃii lor cu păşuni şi păduri (C.D. Aricescu, 2007
reeditare). Mircea cel Bătrân şi după el Mihailov, Vladislav, Laiotă sau Basarab, au dat privilegii
românilor ungureni din Cisnădie şi Braşov pentru a păşuna oile pe munŃii din łara Românească.
Pe lângă factorul politic, un rol însemnat revine condiŃiilor naturale, mai precis morfografiei
generale, cumpăna de ape principală situându-se înspre nord. Astfel, macroversantul sudic al
grupei montane a Făgăraşului este prelung, cu intefluvii secundare alungite, la nivelul cărora se
dezvoltă nivele de eroziune bine conturate. SuprafeŃele întinse cu înclinare mică şi expoziŃie
însorită, favorizează topirea mai rapidă a zăpezii şi asigură totodată un sezon pastoral mai lung,
fiind foarte prielnice activităŃii pastorale comparativ cu versantul nordic, foarte abrupt şi fără
nivele de eroziune.
Aşezările ungurenilor sunt întâlnite în bazinele Argeşului, Vâlsanului şi Râului Doamnei.
Astfel sunt Galeşul de pe Vâlsan, întemeiat aici de păstorii veniŃi din Galeşul Sibiului, ceva mai
la răsărit pe Râul Doamnei, e satul Corbi, ai cărei locuitori se pretind jinari şi „umblă
îmbrăcaŃi mocăneşte” (Popp M., 1934; Vuia R., 1980). Legăturile cu Transilvania erau foarte
strânse având în vedere influenŃele în îmbrăcăminte şi limbă. Această populaŃie refugiată din
comunele din Ardeal care au trecut munŃii şi au format aici acele comune de ungureni, are ca
ocupaŃie exclusivă păstoritul. Această activitate se confundă ca vechime cu chiar originea
poporului român. Ciobănia le-a intrat în sânge, căci oriunde s-ar duce ei nu şi-ar schimba-o în
ruptul capului (Popp M., 1934).
Şi pentru pământenii din sudul şi estul MunŃilor Iezer (Brădetu, Nucşoara, Berevoieşti,
Bughea de Sus, Albeştii de Muscel, Lereşti, Voineşti, Valea Mare PravăŃ, Nămăieşti,
Dragoslavele, Rucăr) ocupaŃia de bază a fost până la începutul secolului XX tot păstoritul. Doar
pentru partea sud-vestică a masivului această activitate s-a păstrat principală şi după anul 1900
(Brădetu, Nucşoara), în părŃile sudice, sud-estice şi estice însemnătate deosebită căpătând de la
această dată exploatarea lemnului (Constantinescu-Mirceşti C., 1976).
Ca urmare a faptului că nu dispun de date în legătură cu efectivele de oi care populau
MunŃii Iezer în perioada de vârf a activităŃii pastorale, aprecierea intensităŃii acestei activităŃi se
va realiza în funcŃie de numărul de stâne. Intensitatea activităŃii pastorale din MunŃii Iezer a fost
cu atât mai mare cu cât faŃa muntelui fiind mai văratică permitea fixarea unui număr mai mare
de stâne şi la altitudini mai ridicate, pe când dosul muntelui, din cauza răcelii, nu este prielnic
întemeierii de stâne (Vuia R., 1980). Potrivit Marei Popp (1934), în MunŃii Iezer se găseau în
acea perioadă 49 de stâne; un număr foarte mare comparativ versantul sudic al MunŃilor Făgăraş
unde se găseau 64 de stâne dar pe o suprafaŃă de aproximativ trei ori mai mare. Pentru
comparaŃie, în MunŃii Leaota se găseau 21 stâne, în Piatra Craiului 19, iar în Bucegi 27. Pentru a
aprecia intensitatea fenomenului în perioada de maximă manifestare (sfârşitul secolului al XIX-
lea), potrivit aceloraşi surse, numărul stânelor şi al efectivelor de oi din 1930 era la jumătate
comparativ cu anii 1880-1900.
Aşadar presiunea antropică prin îndelungata şi intensa activitate pastorală de pe
macroversantul sudic al grupei montane a Făgăraşului exercitată atât de pământeni cât mai ales
de ciobanii ungureni, s-a reflectat şi în distribuŃia vegetaŃiei forestiere de aici. Pe versantul
76
principal al MunŃilor Iezer cu expunere generală sud – sud-est, limita superioară a pădurii este
mult coborâtă ca urmare a acestei activităŃi, locul pădurii fiind luat aici de pajiştile secundare.
Pe versantul cu expoziŃie favorabilă practicării activităŃilor pastorale, jneapănul se mai
păstrează numai în arealele care nu au prezentat interes pentru aceste activităŃi; acolo unde
pantele cu înclinare foarte mare nu au permis formarea unui sol cu volum edafic suficient pentru
a susŃie un covor ierbaceu continuu. Se mai păstrează areale mai extinse şi compacte cu jnepeni
doar în bazinele superioare ale CăŃunului, Izvorului Iezerului şi Piscanului. Sub formă de
martoane mai apar jnepeni în sectoarele superioare ale bazinelor Bratia, Râuşorul de Râul
Târgului, Bătrâna, Frăcea sau Tambura şi fiind îndepărtaŃi în totalitate în bazinele superioare
Cuca, Pârâul Lespezi sau Argeşel. În unele situaŃii nu numai că jnepenii au fost fragmentaŃi
foarte intens fiind reduşi la stadiul de martoane, dar s-a întrerupt şi contactul cu etajul pădurilor
de molid. Prin interpunerea între jnepeni şi pădurile de molid a pajiştilor secundare (ce înlocuiesc
fie jneapănul şi asociŃiile formate din acesta cu alte specii – etajul subalpin, fie molidul), se
diminuează sau chiar se reduce în totalitate rolul protectiv al jneapănului pentru pădurea de
molid (Geambaşu N., 1970). Astfel de situaŃii se întâlnesc de exemplu în bazinul Bătrâna sau
Tambura, unde la limita superioară actuală a pădurii de molid (care se termină cu exemplare cu
înălŃimi mai mari de 10 m) s-au înregistrat repetat doborâturi de vânt (1967, 1977, 2002).
Procesul este mult mai intens acolo unde jnepenii lipsesc în totalitate. Astfel, jnepenişurile, ca şi
arinişurile, datorită particularităŃilor lor morfologice, biologie şi ecologice, joacă un rol protector
excepŃional, prevenind şi diminuînd efectul distructiv al avalanşelor, rostogolirilor de pietre sau
eroziunii în suprafaŃă a solurilor.
În prezent presiunea antropică prin acivităŃile pastorale este mult mai scăzută comparativ
cu perioada interbelică şi cu atât mai mult cu sfârşitul secolului al XIX-lea. Chiar dacă numărul
stânelor a crescut de la 49 în anii '30 (Popp M., 1934) la 58 în anul 2007, electivele de animale
au scăzut. Sunt însă unele sectoare unde numărul oilor depăşeşte 1000/stână, aşa cum se
întâlneşte de exemplu la stânele din Boteanu (1600), GăinaŃu Mare (1580), Grădişteanu (1100),
Plaiul lui Pătru (1200), Văcarea (1000) sau ŞeŃu (1200). Acestora se mai adaugă areale cu stâne
foarte apropiate, cu efective totale de oi ce depăşesc cu mult valoarea 1000, aşa cum sunt:
Jupâneasa (1460), Voevoda – Portăreasa Albeşti – Portăreasa Cândeşti (1850) sau Huluba –
TârâŃoasa (1600). Limita superioară a pădurii are aici un pronunŃat caracter antropic şi o mare
amplitudine altitudinală; între 1830 m în bazinul superior al Piscanului şi 1450 m în Voevoda.
Sectoarelor cu cele mai mari efective de oi corespund altitudinile cele mai coborâte ale limitei
superioare a pădurii, care se păstrează în mod constant la 1600-1650 m. Astfel, limita superioară
se situează la 1515 m în Muntele ŞeŃu, 1470 m în Jupâmeasa, 1570 m în Văcarea, 1550 m în
Plaiul lui Pătru, 1480 m în łefeleica sau 1510 m în Cascoe. Pentru acest tip de limită superioară
a pădurii se foloseşte şi termenul de limită superioară antropică (Geanana M., 1975, 1977, 1978,
2004).
Nu numai prin păşunatul pajiştilor etajului alpin, subalpin şi a celor secundare din etajul
subalpin sau domeniul forestier se exercită presiune asupra pădurii. Păşunatul în interiorul
acesteia reprezintă o activitate cu efecte dezastruoase pentru regenerarea pădurii, o
disfuncŃionalitate majoră complexă (ecologică, economică, social-estetică etc.) care
destabilizează şi pulverizează insidios chiar şi ecosistemele forestiere cele mai stabile
(Stoiculescu C., 1987).
Primele reglementări care au vizat interzicerea păşunatului în pădurile care nu au trecut
de vârsta de 25 ani datează din 1871, iar din 1876 s-a oprit cu desăvârşire păşunatul caprelor în
pădurile de orice vârstă. Articolul 23 al Codului Silvic din 1881 prevedea amenzi pentru
77
practicarea păşunatului în pădure. Astfel oricine va introduce vite într-o pădure în etate mai
mare de 10 ani se va pedepsi cu amendă de 1 leu pentru un porc, 2 lei pentru o oaie, 3 lei pentru
un cal, o vacă, viŃel sau mânz şi 5 lei pentru un bivol sau capră (Giurgiu V., 1995).
Codul Silvic din 1910 interzice în totalitate păşunatul în pădurile supuse regimului silvic
(respectiv ale statului, judeŃelor, comunelor, diferitelor instituŃii şi persoanelor juridice, precum
şi în pădure particulare ce se găsesc în indiviziune cu cele de mai sus). Intensificarea
exploatărilor forestiere după 1910 cu maximum în 1926, cumulată cu „Legea păşunilor
comunale” sau a „Păşunilor electorale” din 1920 elaborată ca urmare a unei necesităŃi fictive de
păşuni (Stinghe V., 1921), au condus la extinderea în interiorul pădurii a pajiştilor secundare cu
valoare furajeră scăzută.
Codurile Silvice din 1996 (Legea 26/1996) şi 2008 (Legea 46/2008) interzic în totalitate
păşunatul în interiorul pădurii. Astfel, art. 53 de la capitolul VI (Paza şi protecŃia pădurilor) din
Codul Silvic în vigoare (Legea 46/2008), prevede că se interzice păşunatul în păduri, în
perdelele forestiere de protecŃie şi în perimetrele de ameliorare a terenurilor degradate sau în
alunecare, iar art. 51 al aceluiaşi capitol stabileşte că proprietarii de păduri sunt obligaŃi să
asigure paza pădurii împotriva tăierilor ilegale de arbori, a furturilor, a distrugerilor, a
degradărilor, a păşunatului şi a altor fapte păgubitoare pentru fondul forestier, în condiŃiile
legii.
În prezent, păşunatul în pădure ridică probleme pe traseele de urcare a oilor către stânele
de la limita superioară a pădurii. Acest lucru se produce primăvara (jumătatea lunii mai), iar în
condiŃiile în care stratul de zăpadă ocupă suprafeŃe extinse, până la topirea acestuia se
amenajează stâne temporare în interiorul pădurii. Aici pot staŃiona chiar până la două săptămâni,
hrana oilor fiind asigurată în mare parte de mugurii abia răsăriŃi, producând în acelaşi timp şi
vătămarea puieŃilor, regenerarea pădurii având de suferit.
Capitolul 9. Rolul activităŃilor turistice în modificarea peisajului forestier
Comparativ cu activităŃile pastorale şi mai cu seamă cu cele de exploatare forestieră, până

în prezent activităŃile turistice au indus modificări nesemnificative în cadrul peisajului forestier al
MunŃilor Iezer. Infrastructura necesară care să susŃină astfel de activităŃi este prezentă la un nivel
satisfăcător în partea estică şi parŃial sud – sud-estică, concentrându-se în bazinul DâmboviŃei din
avale de localitatea Sătic sau în bazinul montan inferior la Râului Târgului, la contactul cu
Depresiunea Câmpulung. De capacităŃi de cazare dispun localităŃile Dragoslavele, Rucăr, Podu
DâmboviŃei, Lereşti, Bughea de Sus şi Sătic, primele cinci fiind şi uşor accesibile în termenii
infrastructurii de transport, acestea situându-se în lungul drumului naŃional 73 ce uneşte
localităŃile Piteşti şi Braşov sau fiind unite de Câmpulung, principala localitate de aici, prin
drumuri judeŃene.
În cadrul primei priorităŃi a Planului NaŃional de Dezvoltare 2007-2013, „Creşterea
competitivităŃii economice şi dezvoltarea economiei bazate pe cunoaştere” şi a obiectivelor
strategice ce o susŃin, se regăseşte înscris obiectivul: „Creşterea competitivităŃii turismului
românesc”, cu referire concretă la realizarea Programului NaŃional de Dezvoltare a Tursimului
de munte-iarnă „Superski în CarpaŃi”, program de interes naŃional având componenta principală
„turism pentru practicarea schiului şi a altor sporturi de iarnă” şi aprobat de Parlamentul
României pein Legea Nr. 526/11.12.2003.
Identificându-se în MunŃii Iezer un potenŃial natural favorabil practicării sporturilor de
iarnă, Consiliul JudeŃean Argeş a căutat sa promoveze în cadrul regiunii de dezvoltare
78
obiectivele de interes turistic naŃional aflate pe teritoriul judeŃului şi să dezvolte o infrastructură

specifică practicării turismului de iarnă. În acest sens, în anul 2007, prin asocierea Consiliului
JudeŃean Argeş, cu consiliile locale ale comunelor Albeştii de Muscel şi Lereşti, la care s-au
adăugat diferiŃi parteneri privaŃi de pe plan local, a debutat lansarea proiectului de amenajare
turistică a zonei “Iezer - Portăreasa”. Se urmăreşte astfel amenajarea unor pârtii de schi şi a
instalaŃiilor de transport pe cablu aferente, la care se adaugă infrastructura hotelieră necesară în
bazinele hidrografice ale Râuşorului de Râul Târgului şi Brătioarei. Concomitent, se doreşte
valorificarea agroturistică a localităŃilor situate în imediata vecinătate a domeniului schiabil,
respectiv comunele Albeşti, Bughea şi Lereşti.
Proiectul de fezabilitate Nr. 1126/2005 întocmit de Transcablu Braşov, beneficiar fiind
S.C. Iezer Turism S.A. Lereşti şi intitulat „Dezvoltarea turismului în MunŃii Iezer – JudeŃul
Argeş. Zona Râuşor – gol alpin Portăreasa”, are ca obiect pârtiile de schi, telefericele şi zăpada
artificială. Se propun aici pârtii de schi în lungime totală de 11,9 km, din care: 2,4 km de pârtie
cu grad mic de dificultate, 8,1 km de pârtie cu grad mediu de dificultate şi 1,4 km de pârtie cu
grad ridicat de dificultate, suprafaŃa totală a acestora fiind de 60,50 ha.
Lungimea pârtiilor de schi propuse, suprafaŃa totală a acestora şi suprafaŃa de pădure ce va trebui defrişată pentru
amenajarea acestora în funcŃie de gradul de dificultate;
SuprafaŃa totală SuprafaŃa de pădure ce
Gradul de dificultate Lungimea (km)
(ha) va trebui defrişată (ha)
Mare 1,4 9,0 8,7
Medie 8,1 37,2 26,1
Mică 2,4 14,3 -
TOTAL 11,9 60,5 34,8
Mai mult de jumătate din pârtiile de schi propuse prin acest proiect se suprapun
domeniului forestier. Aşadar, pentru înfiinŃarea acestora este nevoie să se defrişeze aproximativ
35 ha de pădure. Probleme semnificative legate de stabilitate, ridică arealele cu înclinare mai
mare de 25-30° ce vor fi defrişate în scopul amenajării de pârtii de schi şi care se întâlnesc în
treimea inferioară a versanŃilor sau interfluviilor secundare. Echilibrul fragil ar putea fi lesne
destabilizat prin declanşarea proceselor de pluviodenudare ce au ca rezultat îndepărtarea
orizonturilor cu granulometrie mică de la suprafaŃa solului şi aducerea la zi a orizonturilor din
baza profilului sau chiar a scoarŃei de alterare cu un conŃinut semnificativ de schelet.
La baza viitoarei pârtii de schi de dificultate mare situată pe versantul drept al Râuşorului
de Râul Târgului, defrişarea în anul 2004 a unei parcele în scopul exploatării a declanşat intense
procese de eroziune areală ce a avut ca rezultat denudarea în totalitate a solului şi pe alocuri
chiar a scoarŃei de alterare superficiale. Astfel, insular, apar la zi şisturile cristaline sub forma
unor proeminenŃe bine individualizate în suprafaŃa topografică, proeminenŃe care nu pot fi
nivelate şi care reprezintă elemente de nefavorabilitate pentru viitoarea pârtie de schi.
În amenajarea domeniului schiabil Iezer-Portăreasa trebuie să se Ńină seamă de echilibrul
fragil menŃinut de pădure prin capacitatea antierozională a acesteia. Îndepărtarea vegetaŃiei
forestiere poate declanşa procese denudaŃionale dificil de controlat, ce au ca rezultat îndepărtarea
solului sau chiar a scoarŃei de alterare şi aducerea la zi a şisturilor cristaline din substrat. În atare
condiŃii este greu de amenajat pârtii de schi care să poată fi practicabile şi foarte departe de
standardele internaŃionale.
79
Capitolul 10. Doborâturile de vânt – rezultatul managementului defectuos al

pădurilor
Îndeplinirea funcŃiilor ecologice şi economice (realizarea la exploatabilitate a producŃiei

de masă lemnoasă) devin uneori incerte pentru multe păduri datorită acŃiunii nefavorabile a
factorilor de mediu care, în anumite situaŃii, pot vătăma parte din arbori sau chiar păduri în
totalitate, aducând astfel mari prejudicii ecosistemelor forestiere şi economiei de profil.
CalamităŃile provocate de vânt reprezintă daunele cele mai de temut ale factorilor naturali pe care
le suferă pădurea. Volumul mare al doborâturilor şi rupturilor de vânt (convenŃional, voi numi
doborâturi de vânt atât desrădăcinările provocate de acest factor, care deŃin şi proporŃia cea mai
mare, cât şi rupturile produse de vânt la nivelul trunchiului) este de natură să producă serioase
perturbări în managemetul pădurii şi în consecinŃa se impune o cunoaştere cât mai detaliată a
acestui fenomen.
Având în vedere suprafeŃele foarte mari cu păduri afectate de doborâturile de vânt din
MunŃii Iezer şi pagubele aduse acestea în primul rând ecosistemelor forestiere dar şi economiei
în diferite etape (1960, 1964, 1965, 1974, 1977, 1985, mai 2002 şi culminând – după suprafaŃa şi
volumul de lemn doborât – cu iulie 2005), am considerat că este impune pentru acest areal
realizarea unei hărŃi de susceptibilitate în ceea ce privişte acest fenomen.
Factorii care condiŃionează manifestarea acestui fenomen. Wohlgemuth T. şi colab.

(2002) propun un nou management forestier bazat pe caracteristicile ecologice, în care este
esenŃială cunoaşterea factorilor ce condiŃionează doborâturile de vânt. Aceştia sunt clasificaŃi în
trei categorii:
factori naturali endogeni (specia, vârsta, gradul de acoperire, categoria de
productivitate);
factori naturali exogeni, care pot fi împărŃiŃi în două categorii: dinamici (direcŃia şi
viteza vântului) şi staŃionali (relieful, solul, apa freatică); şi
factori antropici – modul în care omul ştie să managerieze pădurea prin alegerea
modalităŃii de exploatare, amenajarea de drumuri, politica împăduririlor. În mare parte
această categorie de factori se reflectă în prima (factorii naturali endogeni) prin speciile
folosite pentru reîmpădurire, modalitatea de regenerare aleasă etc.
Evaluarea susceptibilităŃii la doborâturile de vânt a pădurilor din MunŃii Iezer.

Susceptibilitatea se referă la o predispoziŃie pentru anumite mecanisme specifice de reorganizare
internă, în funcŃie de condiŃiile iniŃiale ale sistemului (Armaş I., 2008). Probabilitatea de
producere a unui proces într-un anumit loc (probabilitate spaŃială). Ea reprezintă un nivel de
stabilitate sau instabilitate a mediului şi se evaluează printr-o prognoză asupra spaŃiului (Glade
T., Anderson M.G., Crozier M.J., 2005; Guzzeti, 2008).
Realizarea hărŃii de susceptibilitate la doborâturi de vânt a pădurilor din MunŃii Iezer, se
face utilizând metodele observaŃionale şi empirice (Mitchell S.J., Hailemariam T. şi Kulis Y.,
2001) şi presupune identificarea arealelor predispuse la producerea unor astfel de fenomene cu
evaluarea gradului de susceptibilitate în raport cu factorii care le condiŃionează, în funcŃie de
caracteristicile arealelor afectate de astfel de procese. MenŃionez aici faptul că harta
susceptibilităŃii la doborâturi de vânt a pădurilor din MunŃii Iezer va reflecta numai condiŃiile
staŃionale, nu şi pe cele dinamice (direcŃia şi viteza vântului). Lipsa unei reŃele satisfăcătoare de
staŃii meteorologice care să furnizeze şiruri de date privitoare la direcŃia şi viteza vântului, a
80
limiat analiza numai la nivelul factorilor naturali endogeni şi a unei părŃi a factorilor naturali
exogeni (a celor staŃionali). Analiza cantitativă a acestor factori a presupus întocmirea de hărŃi în
format digital (grid) pentru fiecare în parte.
SuprafeŃele cu doborâturi de vânt produse în MunŃii Iezer după 1960;
Anul producerii DirecŃia SuprafaŃa afectată
doborâturilor de principală a 2 ha
vânt vântului km
1960 NE 1,51 151,22
1964 SV 1,75 175,02
1965 NE 2,40 240,37
1974 E 0,39 38,85
1977 S 0,60 59,73
1985 E 0,12 11,63
2002 E 0,11 11,40
2005 SV 3,68 367,88
TOTAL 10,56 1056,10
CondiŃiile reclasificării datelor utilizate în analiza SIG pentru obŃinere a hărŃii de susceptibilitate a pădurilor la
doborâturile de vânt;
FACTORII NATURALI ENDOGENI
păduri pure de păduri de
molid sau în care amestec în care păduri de
alte categorii de
molidul deŃine molidul deŃine amestec de
CompoziŃia pe specii peste 70% din între 40 şi 60% brad şi fag
păduri
a pădurii suprafaŃă din suprafaŃă
1. 68 25 5 2
2. 66 26 5 3
< 40 40-60 60-80; > 120 80-100 100-120
Vârsta vegetaŃiei 1. 8 22 40 16 14
forestiere (ani) 2. 9 21 38 17 15
Indicele de acoperire 0,8-1 0,5-0,7 < 0,5
cu vegetaŃie 1. 9 64 27
forestieră 2. 10 60 30
I II + III IV + V
Categoria de
1. 20 72 8
productivitate 2. 24 70 6
FACTORII NATURALI EXOGENI – CondiŃii staŃionale
N NE E SE S SV V NV oriz.
ExpoziŃia versanŃilor 1. 26 14 15 7 15 4 11 7 1
2. 24 12 17 8 12 6 12 8 1
Grosimea mare medie mică
morfologică a solului 1. 3 35 62
mare mediu mic
Volumul edafic 1. 1 29 70
1. Valoarea (%) obŃinută prin analiza statistică a tuturor doborâturilor de vânt produse în pădurile din MunŃii Iezer
din 1960 şi până în prezent (1960, 1964, 1965, 1974, 1977, 1985, 2002 şi 2005);
2. Valoarea (%) rezultată din datele statistice şi cercetările referitoare la doborâturile de vânt produse în diverse
etape la nivelul întregii Ńări, date publicate în diverse lucrări de specialitate.
81
Gridurile sunt reclasificate potrivit gradului de implicare a fiecărui factor, iar ulterior
înmulŃite, rezultând în acest fel harta susceptibilităŃii la doborâturi de vânt a pădurilor din MunŃii
Iezer, pe categorii (susceptibilitate mică, susceptibilitate medie, susceptibilitate mare). Gradul de
implicare a fiecărui factor în parte s-a stabilit prin analiza statistică a tuturor doborâturilor de
vânt produse în pădurile din MunŃii Iezer din 1960 şi până în prezent. Au existat doborâturi de
vânt şi înainte de 1960, însă numai pentru acest interval de timp deŃin informaŃii spaŃiale şi
privitoare la intensitate. De asemenea, s-au folosit şi datele statistice şi cercetări referitoare la
doborâturile de vânt produse în diverse etape la nivelul întregii Ńări, date publicate în lucrări
precum: Doborâturile produse de vânt în anii 1960-1961 în pădurile din R.P.R. – Dissescu R.,
1962, FrecvenŃa daunelor produse de vânt şi eşalonarea măsurilor amenajistice de protecŃie –
Dissescu R., 1962, Doborâturile produse de vânt în anii 1964-4966 în pădurile din România –
Marcu Gh. şi colab., 1969, Doborâturile de vânt din pădurile JudeŃului Suceava – Ichim R.,
1976, Meteorologie şi climatologie forestieră – Marcu M., 1983 sau Gospodărirea raŃională pe
baze ecologice a pădurilor de molid – Ichim R., 1990.
Din 1960 s-au produs 8 generaŃii de doborâturi de vânt pentru care deŃin informaŃii
spaŃiale, care au afectat aproximativ 2,6% din pădurile MunŃilor Iezer. Acestea sunt: 1960, 1964,
1965, 1974, 1977, 1985, 2002 şi 2005. Cele mai intense, având în vedere suprafaŃa de pădure
afectată, sunt cele din anii '60 (care se înscriu unora mai extinse ce au afectat partea de nord a
întregului JudeŃ Argeş) şi cea mai recentă (19 iulie 2005).
Extinderea culturii molidului în afara arealului său natural ca urmare a „Programului
NaŃional pentru Conservarea şi Dezvoltarea Fondului Forestier pentru perioada 1976-2010” s-
a realizat nu întotdeauna pe suprafeŃe favorabile, în aşa-numitele staŃiuni labile (Barbu I., Cenuşă
R., 2001), substituirea unor specii de foioase din arealul lor natural prin molid exploatabil la o
vârstă relativ redusă (50-60 ani), generând mai degrabă o serie de complicaŃii sau influenŃe
negative din punct de vedere ecologic. Pădurile de molid din MunŃii Iezer plantate în afara
arealului natural şi care se apropie de vârsta exploatabilităŃii (peste 50 ani), se caracterizează
printr-o rezistenŃă scăzută la diferiŃi agenŃi vătămători şi o capacitate mică de a îndeplini funcŃiile
specifice ecosistemului forestier fiind expuse doborâturilor masive de vânt.
În partea sudică a MunŃilor Iezer (Măgura), districambosolurile tipice caracteristice au
fost intens erodate ca urmare a pantei accentuate şi a faptului că o perioadă îndelungată terenul
nu a fost protejat de vegetaŃia forestieră. O parte dintre proprietăŃile fizice ale
districambosolurilor litice şi litosolurilor districe rămase aici ca rezultat al eroziunii areale şi
liniare a districambosolurilor tipice (textura grosieră ce permite o bună aerisire a acestor soluri,
grosimea morfologică mică şi volumul edafic redus) sunt elemente de favorabilitate pentru
creşterea şi dezvoltarea molidului şi în acelaşi timp, factori ce opresc regenerarea fagului.
CondiŃiile climatice (temperatura medie anuală de peste 7,5°C şi precipitaŃiile medii anuale mici)
şi umiditatea relativ scăzută a solului ca urmare a drenajului intern foarte bun, nu permit însă nici
pentru molid favorabilităŃi mari de creştere. În aceste condiŃii de favorabilitate medie şi mică s-a
plantat molid, care deŃinând o pondere mai mare de 70% şi trecând de vârsta de 50 de ani a
devenit vulnerabil la doborâturi de vânt.
Doborâtura de vânt din seara zilei de 19 iulie 2005 s-a produs în urma unei furtuni care a
durat 20 de minute (2200-2220), cu viteza maximă a vântului de 130 km/h (aproximativ 36 m/s)
din direcŃie vest – sud-vest, la staŃia meteorologică Câmpulung înregistrându-se 16 m/s la 10
minute după intensitatea maximă. Aceasta a afectat pădurea echienă de molid cu vârsta de 70
ani, indicele de acoperire 0,8 şi clasa a II-a de calitate, în condiŃiile existenŃei unor breşe în
coronament ce au permis pătrunderea vântului în interiorul pădurii, breşe (suprafeŃe cu vegetaŃie
82
forestieră ce realizează un indice de acoperire mai mic de 0,3) situate la nivelul interfluviilor
secundare. SuprafaŃa de pădure doborâtă pe versantul sudic al Măgurii a fost de 5 ha, în cea mai
mare parte (aproximativ 90%) arborii fiind desrădăcinaŃi şi numai o mică parte fiind rupŃi –
rupturile s-au produs în principal ca urmare a prăbuşirii altor arbori şi nu ca efect direct al forŃei
vântului. Se demonstrază astfel faptul că în cazul de faŃă rolul condiŃiilor staŃionale (solul prin
grosimea morfologică şi volumul edafic, specia forestieră şi existenŃa breşelor la nivelul
interfluviilor secundare) este mai important faŃă de condiŃiile dinamice (viteza şi direcŃia
vântului). Această situaŃie este valabilă pentru întreaga suprafaŃă de pădure doborâtă în iulie
2005. ImportanŃa condiŃiilor dinamice este evidenŃiată de ponderea mai mare a arborilor rupŃi
faŃă de cei desrădăcinaŃi.
În condiŃiile edafice ce caracterizează Măgura dintre Râul Târgului şi Bughea (A.) – districambosoluri,
districambosoluri litice şi litosoluri districe, cu grosime morfologică mică şi volum edafic scăzut ca urmare a
proceselor de denudaŃie – nu se mai impune regenerarea fagului datorită favorabilităŃii mici pentru această specie.
Chiar în condiŃii climatice cu temperaturi ceva mai ridicate şi precipitaŃii mai reduse în comparaŃie cu arealul său
natural, există aici favorabilitate mai mare pentru molid (B.). Astfel, pădurile pure de molid şi asociaŃiile forestiere
în care molidul ocupă peste 70% din suprafaŃă, deŃin suprafeŃe importante (C.). Aceste păduri prezintă însă
stabilitate mică în faŃa dăunătorilor biotici şi mai cu seamă a celor abiotici, cu susceptibilitate mare la producerea de
doborâturi de vânt (D.)
83
Dacă până la ultima doborâtură de vânt înregistrată în MunŃii Iezer erau afectate în
proporŃie de 98% pădurile în care molidul deŃinea o pondere mai mare de 70% în compoziŃia pe
specii, la doborâtura din iulie 2005 au fost vizate şi suprafeŃe importante cu păduri de fag, cu
precădere cele din bazinul hidrografic inferior al Râuşorului de Râul Târgului. Plasarea punctului
de rupere a echilibrului la nivelul rădăcinii (solului) şi producerea doborâturilor de vânt în care
fagul deŃine suprafeŃe importante, vine să întărească importanŃa condiŃiilor staŃionale şi în special
a solului (a grosimii morfologice şi volumului edafic) în manifestarea unor astfel de fenomene.
După anul 1930, dar mai cu seamă după 1935, vegetaŃia forestieră din bazinul hidrografic
inferior al Râuşorului de Râul Târgului s-a regenerat pe de o parte pe cale naturală, iar pe de alta
prin realizarea de împăduriri (culturi). Potrivit condiŃiilor climatice specifice acestui areal, specia
forestieră principală utilizată în regenerare a fost fagul; condiŃiile edafice însă, nu mai
corespundeau exigenŃelor ecologice ale acestei specii. Astfel, în anul 2005, în bazinul hidrografic
inferior al Râuşorului de Râul Târgului, găsim în principal păduri echiene de fag cu vârsta de
aproximativ 70 ani, dezvoltate pe districambosoluri litice şi litosoluri districe.
În acest context s-au produs aici doborâturile de vânt din 19 iulie 2005, care au afectat un
areal de 367,88 ha (3,68 km2) din întreaga suprafaŃă a MunŃilor Iezer. SuprafaŃa de pădure
doborâtă pe versantul drept al bazinului inferior al Râuşorului de Râul Târgului a fost de 44,26
ha, reprezentând cel mai întins areal compact doborât (12% din totalul pădurii doborâte la
această dată). Volumul de lemn doborât este de 24697 m3 (16686 m3 producŃia primară şi 8011
m3 producŃia secundară).
Validarea hărŃii de susceptibilitate la doborâturile de vânt obŃinută pentru pădurile
MunŃilor Iezer, s-a realizat prin confruntarea cu arealele afectate de doborâturi de vânt din 1960
şi până în prezent (interval pentru care dispun de date spaŃiale). 92,5% din pădurile doborâte de
vânt corespund arealelor cu susceptibilitate mare. Dacă pentru validarea rezultatului se iau în
calcul numai doborâturile de vânt produse între 1960 şi 2004 (puŃin peste 65% din total, scăzând
pe cele din 2005), 98% din pădurile doborâte de vânt corespund arealelor cu susceptibilitate
mare, iar restul de 2% arealelor cu susceptibilitate medie.
SuprafeŃele cu doborâturi de vânt produse în MunŃii Iezer după anul 1960 şi incidenŃa acestora în raport cu gradul de
susceptibilitate la producerea unor astfel de fenomene;
SuprafaŃa cu pădure
IncidenŃa doborâturilor
Gradul de susceptibilitate afectată de doborâturi de
de vânt (%)
vânt după anul 1960 (ha)
mică 31,1 2,9
medie 48,6 4,6
mare 976,4 92,5
1056,10 100,0
În lumina concepŃiei sistemice despre pădure, problema asigurării diversităŃii şi

integrităŃii ecosistemelor forestiere dobândeşte semnificaŃie şi importanŃă majore. În general,
varibilitatea, sub toate formele ei, apare ca un corolar necesar al stabilităŃii, ca o condiŃie
necesară de existenŃă a materiei vii; orice acŃiune îndreptată în direcŃia îngustării acestei
diversităŃi reprezentând o perturbare a ecosistemului.
84
Bibliografie selectivă
1. Alexandrescu C., Geicu A., Cuculeanu V., Marica Adriana, Pătrăşcoiu V.; Cuculeanu V.
coordonator (2003) Impactul schimbărilor climei asupra ecosistemelor forestiere.
Vulnerabilitate şi măsuri de adaptare, În Impactul potenŃial al schimbărilor climei în România,
Editura Ars Docendi, p. 101-127, Bucureşti;
2. Arghiriade C. (1958) Din rezultatele cercetărilor asupra rolului hidrologic al pădurii şi
scurgerilor de suprafaŃă în R.P.R., Revista Pădurilor, Nr. 2, Bucureşti;
3. Bălteanu D., Popescu Claudia (1994) Dezvoltarea durabilă - de la concept la o posibilă
strategie de dezvoltare a României. ConsideraŃii geografice, Studii şi Cercetări de Geografie, t.
XLI, p. 11-18;
4. Bălteanu D., Şerban Mihaela (2005) Modificările globale ale mediului. O evaluare
interdisciplinară a incertitudinilor, Editura Coresi, Bucureşti (232 pag.);
5. Beldie A. (1979) Caracterizarea ecologică şi fitogeografică a speciilor forestiere din
R.S.România, Institutul de Cercetări şi Amenajări Silvice, Bucureşti;
6. Bell, P.D., Quine, C.P., Wright, J.A. (1995) The use of digital terrain models to calculate
windiness scores for the windthrow hazard classification, Scottish Forestry, 49, p. 217-225;
7. Beniston M., Tol S.J.R.; Watson R., Zinyowera M., Moss R., Editori (2007) The
Regional Impacts of Climate Change, A Special Report of Intergovernmental Panel on Climate
Change Working Group II, WMO, UNEP, Cambridge University Press, New York, p. 151-185;
8. Beniston M. (2000) Environmental Change in Mountains and Uplands, Arnold, London,
United Kingdom;
9. Beniston M. (2003) Climatic change in mountain regions: A review of possible impacts.
Climatic Change, 59, p. 5-31;
10. Călinescu R. sub redacŃia (1969) Biogeografia României, Editura ŞtiinŃifică, Bucureşti
(410 pag.);
11. Călinescu R., Bunescu A., Pătroescu Nardin Maria (1972) Biogeografie, Editura
Didactică şi Pedagogică, Bucureşti (342 pag.);
12. ChiriŃă C., Tufescu V., Beldie A., Ceuca G., Haring P., Stănescu V., Toma G., Tomescu
Aurora, Vlad I. (1964) Fundamentele naturalistice şi metodologice ale tipologiei şi cartării
staŃionale forestiere, Editura Academiei Republicii Populare Române, Bucureşti (301 pag.);
13. ChiriŃă C. (1974) Ecopedologie cu baze de pedologie generală, Editura Ceres, Bucureşti
(590 pag.);
14. Constantinescu-Mirceşti C. (1976) Păstoritul transhumant şi implicaŃiile lui în
Transilvania şi łara Românească în secolele XVIII-XIX, Editura Academiei Republicii
Socialiste România, Bucureşti (170 pag.);
15. Demetrescu I. (1942) Temeiuri de economie forestieră generală; cu deosebită privire a
împrejurărilor româneşti, Editura SocietăŃii „Progresul Silvic”, Bucureşti (337 pag.);
16. Dissescu R. (1962) Doborâturile produse de vânt în anii 1960-1961 în pădurile din
R.P.R., Editura Agro-Silvică, Bucureşti;
17. Dissescu R. (1962) FrecvenŃa daunelor produse de vânt şi eşalonarea măsurilor
amenajistice de protecŃie, Revista Pădurilor, 77, nr. 10, Bucureşti, pag. 611-614;
18. Dumitrescu P. (1974) Cercetări privind doborâturile de vânt în păduri, Teză de doctorat,
Braşov;
85
19. Florea N., Munteanu I. (2003) Sistemul Român de Taxonomie a Solurilor (SRTS), Editura
Estfalia, Bucureşti (182 pag.);
20. Florescu I. (1981) Silvicultură, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti (294 pag.);
21. Gardiner A.B., Suárez J.C., Achim A., Hale S., Nicoll B. (2004) ForestGALES – A PC-
based wind risk model for British Forests, User’s Guide Version 2.0, Forestry Commision;
22. Geanana M. (2004) Limita superioară a pădurii în MunŃii Retezat, Editura UniversităŃii
din Bucureşti, Bucureşti (151 pag.);
23. Giurescu C. (1975) Istoria pădurii româneşti din cele mai vechi timpuri şi până astăzi,
Editura Ceres, Bucureşti (388 pag.);
24. Giurgiu V. sub red. (1995) Protejarea şi dezvoltarea durabilă a pădurilor României,
Editura Arta Grafică, Bucureşti (399 pag.);
25. Grigore M. (1981) MunŃii Semenic. PotenŃialul reliefului, Editura Academiei, Bucureşti
(143 pag.);
26. Ichim R. (1976) Doborâturile de vânt din pădurile JudeŃului Suceava, ICAS, Seria II-a,
Bucureşti;
27. Ichim R. (1990) Gospodărirea raŃională pe baze ecologice a pădurilor de molid, Editura
Ceres, Bucureşti;
28. Ivănescu D. (1972) Din istoria silviculturii româneşti, Editura Ceres, Bucureşti (324
pag.);
29. Marcu Gh., Stoica C., Beşleagă N., Stoian R., Ceianu I., Dissescu R., Petrescu I.,
Pavelescu I. (1968) Doborâturile produse de vânt în anii 1964-1966 în pădurile din România,
Editura Agrosilvică, Bucureşti (210 pag.);
30. Marcu Gh. coord. (1974) Cercetări privind extinderea culturii molidului în R. S.
România, Editura Ceres, Bucureşti (524 pag.);
31. Mihai B., Săvulescu I., Şandric I. (2007) Change detection analysis (1986/2002) for the
alpine, subalpin and forest landscape in Iezer Mountain (Southern Carpathians, Romania),
Mountain Research and Development, Vol. 27, Nr. 3, p. 205-257;
32. Mihai B. (2007) TeledetecŃie. Vol. I Introducere în procesarea digitală a imaginilor,
Editura UniversităŃii din Bucureşti, Bucureşti;
33. Milescu I., Alexe A., Nicovescu H., Suciu P. (1967) Fagul, Editura Agro-Silvică,
Bucureşti, (581 pag.);
34. Negulescu E., Săvulescu A. (1965) Dendrologie EdiŃia a II-a, Editura Agro-Silvică,
Bucureşti (511 pag.);
35. Paşcovschi S. (1967) Succesiunea speciilor forestiere, Editura Agro-Silvică, Bucureşti
(318 pag.);
36. Pătroescu Maria (1987) Succesiunea zonelor şi etajelor de vegetaŃie din R. S. România,
Sinteze geografice – Lucrări practice pentru perfecŃionarea profesorilor, Tipografia UniversităŃii
din Bucureşti, Bucureşti, p. 191-198;
37. Pătroescu Maria (1987) Indici ecometrici climatici şi raportul lor cu învelişul biotic în
spaŃiul SubcarpaŃilor dintre Râmnicu Sărat şi Buzău, Analele UniversităŃii din Bucureşti, Seria
Geografie;
38. Pătroescu Nardin Maria (1996) SubcarpaŃii dintre Râmnicu-Sărat şi Buzău. PotenŃialul
biologic şi exploatare biologică, Editura Carro, Bucureşti;
39. Pătroescu Maria, Nancu Daniela (1996) Influences anthropiques sur les limites des étages
de végétation des Monts Iezer (Carpates Méridionales), Geographical International Seminares –
86
Carpates Méridionales et Stara Planina (Balkan) Études Géographiques, Comptes rendus des
Colloques Roumain-Bulgare, No. 3, Bucharest, p. 98-101;
40. Pârvu C. (2001) Ecologie generală, Editura Tehnică, Bucuerşti (587 pag.);
41. Plesnik P. (1971) Horna hranica lesa vo Vysokych a v Belanskych Tatrách, Bratislava;
42. Popescu Gh., Pătrăşcoiu N., Georgescu V. (2004) Pădurea şi Omul, Editura Nord Carta,
Suceava;
43. Popova-Cucu Ana (1975) Rolul jnepenişurilor şi arinişurilor de munte în menŃinerea
echilibrului natural din CarpaŃi, Ocrotirea naturii şi a mediului înconjurător; t. 19, nr. 1,
Bucureşti, p. 47-51;
44. Popp Mara (1934) ContribuŃiuni la vieaŃa pastorală din Argeş şi Muscel (Origina
urgurenilor), Buletinul SocietăŃii Regale Române de Geografie, Anul LII, 1933, Bucureşti, p.
229-282;
45. Primack B.R., Pătroescu Maria, Rozylowicz L., Iojă C. (2008) Fundamentele conservării
diversităŃii biologice, Editura Agir, Bucureşti (668 pag.);
46. RăuŃescu I. (1943) Câmpulung Muscel. Monografie istorică, (426 pag.);
47. Rees W.G., Williams M., Vitebsky P. (2003) Mapping land cover change in a reindeer
herding area of the Russian Arctic using Landsat TM and ETM+ imagery and indigenous
knowledge, Remonte Sensing and Environment, 85, p. 441-452;
48. Ruel J.C. (2000) Factors influencing windthrow in balsam fir forest: from landscape
studies to individual tree studies, Forest Ecology and Management, 135, p. 169-178;
49. Ruel J.C., Mitchell S.J., Dornier M. (2002) A GIS based approach to map wind exposure
for windthrow hazard rating, Northern Journal of Applied Forestry, Society of American
Foresters, vol. 19, nr. 4, p. 183-187;
50. Săvulescu I., Mihai B., Şandric I. (2005) Dinamica peisajului alpin şi subalpin în
Masivul Iezer. Analiză change detection, Comunicări de Geografie, volumul IX, Editura
UniversităŃii din Bucureşti;
51. Suárez J.C., Gardiner B.A., Quine C.P. (2002) Windthrow risk management in Scottish
forests. A computer-based model to calculate wind risk for forestry, Forestry Commission
Northern Research Station Roslin, http://www.metla.fi/org/sms/paiva/esit/02-suarez.htm;
52. Szepesi A. (2007) Masivul Iezer. Elemente de geografie fizică, Editura Universitară,
Bucureşti (208 pag.);
53. Teodoreanu Elena (1980) Culoarul Rucăr-Bran. Studiu climatic şi topoclimatic, Editura
Academiei Republicii Socialiste România, Bucureşti (165 pag.);
54. Ungur A. (2008) Pădurile României. Trecut, prezent şi viitor. Politici şi strategii, Editura
Devadata, Bucureşti (378 pag.);
55. Voiculescu M. (2002) Studiul potenŃialului geoecologic al Masivului Făgăraş şi
protecŃia mediului înconjurător, Editura Mirton, Timişoara (376 pag.);
56. Vlad I., Petrescu L. (1977) Cultura molidului în România, Editura Ceres, Bucureşti (359
pag.);
57. Young A. R., Giese L. R., Editors (2003) Introduction to Forest Ecosystem Science and
Management, Third Edition, John Wiley & Sons (560 pag.);
58. *** (2008) Clima României, Editura Academiei Române, Bucureşti (365 pag.);
59. *** Legea Nr. 46/19 martie 2008; Codul Silvic; Publicată în M.O. Nr. 238/27 martie
2008;
60. http://www.worldclim.org;
87
ANEXE
88
89
90
91
92
93
94
95
96
97
98

Ionut - Savulescu - Rezumat Iezer PDF

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Ionut - Savulescu - Rezumat Iezer PDF

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Ionuţ Săvulescu – Interrelaţiile dintre componentele fizico-geografice şi etajarea pădurii în Munţii Iezer

ELEMENTE INTRODUCTIVE. CULEGEREA, STRUCTURAREA, VALIDAREA ŞI

PARTEA I. INDIVIDUALIZAREA MUNłILOR IEZER CA UNITATE DE ANALIZĂ

PARTEA A II-A. POTENłIALUL ECOLOGIC ŞI DISTRIBUłIA SPAłIALĂ A

3.2.2.4. Clasa Luvisolurilor – Luvosolurile albice, Preluvosolurile şi

PARTEA A III-A. INTERVENłIILE ANTROPICE ŞI EFECTELE ACESTORA ASUPRA

7.3.1. Cadrul legislativ. Schimbarea formei de proprietate

Documente internaŃionale cum ar fi Agenda 21 (1992; Summitul Mondial de la Rio de

În acest context, am considerat necesar ca pe lângă întocmirea unei baze de date

terenului sau de bonitate pentru altele (pin, mesteacăn), ca şi harta de susceptibilitate la

ELEMENTE INTRODUCTIVE. CULEGEREA, STRUCTURAREA, VALIDAREA ŞI

Date climatice pentru

Această bază de date spaŃială a fost ulterior completată cu informaŃii detaliate

PARTEA I. INDIVIDUALIZAREA MUNłILOR IEZER CA UNITATE DE ANALIZĂ

Capitolul 1. ParticularităŃi fizico-geografice definitorii şi limitele MunŃilor Iezer

MunŃii Iezer se încadrează în Macroregiunea CarpaŃilor româneşti, Regiunea CarpaŃilor

Capitolul 2. Prezentarea de sinteză a studiilor geografice şi geologice ce vizează

În concepŃiile evoluate privind definirea pădurii merită a fi citată cea formulată de

PARTEA A II-A. POTENłIALUL ECOLOGIC ŞI DISTRIBUłIA SPAłIALĂ A

Capitoul 3. Factorii naturali ce condiŃionează distribuŃia spaŃială a vegetaŃiei

Cunoaşterea relaŃiilor dintre organisme şi mediul înconjurător comportă două etape:

Sectorul superior al bazinului Bătrâna. ExpoziŃia versanŃilor (stânga) şi geodeclivitatea (dreapta);

Sectorul superior al bazinului Bătrâna. Gradul de însorire-umbrire în perioada de vegetaŃie (21.III-26.IX);

3.1.5. Adâncimea fragmentării reliefului (energia de relief) şi influenŃa asupra

3.2. Solul. Factor cu impicaŃii directe în dezvoltarea vegetaŃiei forestiere.

Ca factor ecologic, solul prezintă o importanŃă covârşitoare, influenŃând uneori decisiv

3.2.2.1. Clasa Protisolurilor. Include soluri în stadiu incipient de formare, dezvoltate pe

3.3. Substratul litologic – Factor determinant al învelişului edafic

Seria de Leaota de subîmpate în trei zone sau complexe:

3.4. Analiza calitativă şi cantitativă a elementelor climatice în raport cu distribuŃia

3.4.3. Regimul precipitaŃiilor atmosferice. În Masivul Iezer, cantităŃi de precipitaŃii mai

3.4.4. Stratul de zăpadă. Efectul protectiv al stratului de zăpadă se reflectă şi în

La staŃia meteorologică Fundata, fenomenul de canalizare a aerului în lugul Culoarului

Acest indice se calculează în scopul evaluării favorabilităŃii potenŃialului pluviometric

Capitoul 4. Etajele de vegetaŃie din MunŃii Iezer

Etajarea vegetaŃiei este reflectarea creşterii altitudinii, în strânsă interdependenŃă cu

4.1. Etajul pădurilor de foioase

vestică şi vestică, în bazinele hidrografice Brătioara, Bratia şi Râul Doamnei, ce corespund

4.2. Etajul pădurilor de molid

4.3. Etajul subalpin

podzolurilor reprezintă criteriul pentru stalilirea limitei superioare a etajului subalpin la

Capitoul 5. Dinamica recentă a etajelor forestiere din MunŃii Iezer.

Analiza multitemporală a peisajelor şi mediilor montane bazată pe imaginile satelitare

Cele şapte zone de interes stabilite pentru MunŃilor Iezer sunt:

Din analiza modificărilor categoriilor de utilizare a terenului luate în calcul în intervalul

neacoperite (pe grohotişuri) şi a pajiştilor subalpine. Cu toate acestea, jnepenii au pierdut

Rezultatele analizei CHANGE DETECTION pentru MunŃii Iezer confirmă rezultatele

jnepenilor de către pădurea

Capitoul 6. PotenŃialul ecologic pentru principalele specii forestiere în raport cu

În capitolul de faŃă mi-am propus evaluarea potenŃialului ecologic al terenului prin

InteracŃiunile dintre elementele componente ale pădurii se subordonează unor legi

Factorii ecologici determinanŃi ai favorabilităŃii creşterii şi dezvoltării molidului –

Factorii ecologici determinanŃi ai favorabilităŃii creşterii şi dezvoltării fagului –

morfologică şi volumul edafic nu sunt determinanŃi pentru molid, în creşterea şi dezvoltarea

Ca în cazul fagului – deoarece şi creşterea bradului este limitată de cerinŃele relativ

de umiditate. Drept urmare, în reclasificarea gridurilor, variabila însorire-umbrire se va

DiferenŃele nete în ceea ce priveşte participarea bradului la asociaŃiile de vegetaŃie

6.5. PotenŃialul ecologic şi bonitatea pentru pin silvestru (Pinus sylvestris) şi

PARTEA A III-A. INTERVENłIILE ANTROPICE ŞI EFECTELE

Capitoul 7. Peisajul forestier actual al MunŃilor Iezer – rezultatul administrării

7.1. Gestionarea pădurii înainte de 1864 (secularizarea averilor mănăstireşti)

În perioada de până la cucerirea statului dac de către romani, pădurile constituiau

7.2. Administrarea pădurii între 1864 şi 1948 (naŃionalizarea)