1.

BAZINUL CRASNEI: POZTIE GEOGRAFICĂ, LIMITE SI RELATII SPATIALE CU

UNITĂTILE ÎNVECINATE

– afluent de ordinul I al Tisei

– Izvorul: la capătul sudic al Depresiunii Simleu, la contactul dintre culmile Muntilor Meses
si Muntilor Plopis, de sub vârful Măgura Priei, la o altitudine de 577 m.
– bazin de receptie bine dezvoltat, cu o asimetrie destul de accentuată spre dreapta, mai ales în
aval de confluenta cu Valea Zalăului
– Limite:
– E, N-E : Bazinul Somesului
– V, S-V: Bazinul Ierului, Bazinul Barcau
– N-V : Granita cu Ungaria

2. FACTORII DE CONTROL AI PROCESELOR MORFODINAMICE DIN BAZINUL

HIDROGRAFIC AL CRASNEI

2.1 Factorul climatic

◦ valorile radiatiei solare în cadrul bazinului morfohidrografic, variază între 115-120
kcal/cm²/an
◦ Precipitatiile medii multianuale sunt distribuite neuniform la nivelul bazinului cu valori
ce variază între 643,9 mm/an la Zalău, 559,7 mm/an la Supuru de Jos si 548,2 mm/an la
Carei

2.2 Conditonarea morfogenezei de către factorul hidric

Regimul hidric:
– ape mari de scurtă durată, cu cresteri de debite mai ales la sfârsitul iernii si începutul
primăverii (datorate topirii zăpezilor din spatiul montan, asociate cu precipitatiile căzute),
– viituri de vară
– ape mici de toamnă.
– regim hidrologic de tip pericarpatic vestic cu alimentare din surse subterane, din ploi si
topirea zăpezilor, având un caracter nivo-plivial (în sectorul superior) si pluvionival (în
sectorul mijlociu si inferior)
Debitul mediu specific:
– valorile cele mai mari în sectorul montan, unde depăseste 10 l/s/km²,
– în zona colinară valoarea scugerii specifice scade la 4 l/s/km² la Crasna si 3,5 l/s/km² la
Simleul Silvaniei,
Variatiile de debite:
– Crasna la statia hidrometrică Crasna: 2,13 m³/s,
– Zalău la statia Borla: 1,69 m³/s,
– Crasna la Supuru de Jos:2,87 m³/s,
– Crasna la Moftinul Mic: 4,56 m³/s.

Afluenti: Zalau, Maja, Cerna, Maria (afl. de dreapta)

În bazinul Crasnei, viiturile se produc fie datorită ploilor în intervalul aprilie-noiembrie, fie datorită
topirii zăpezilor pentru perioada decembrie-martie, sau prin suprapunerea celor două fenomene la
sfârsitul iernii si începutul primăverii.

2.3 Factorul geologic

• este rezultatul prefacerilor de la contactul a două unităti majore, Carpatii Occidentali la sud
si Blocul Pannonic in nord, care au cunoscut începând cu Badenianul, continuând cu
 Sarmatianul si Pannonianul, puternice fragmentări si lăsări pe verticală
• fundament format din sisturi cristaline ale Blocului Pannonic si cristalino-mezozoice de tip
carpatic, sau chiar paleogene, peste care s-au depus succesiv formatiuni sedimentare

2.4 Factorul morfologic

- diversitate a formelor de relief, de la munti josi si dealuri până la formele plate de câmpie

2.5 Factorul biotic

2.6 Factorul pedologic

2.7 Factorul antropic

Interventia antropică asupra versantilor si influenta sa asupra modelării actuale

Interventia antropică asupra albiilor si influenta sa asupra modelării actuale
– acumulări, ca si cele de la Vârsolt, Moftinu Mic, Moftinu Mare
– regularizarea si îndiguirea râurilor Crasna si Zalău
– transferul de debit din Crasna spre Ier prin intermediul canalului de la Acâs
– construirea unui număr mare de canale în tot sectorul inferior
– exploatările balastului din albiile râurilor

2.8 Timpul ca factor de control în dinamica proceselor actuale

3. PROCESE SI TENDINłE ACTUALE ÎN DINAMICA RELIEFULUI BAZINULUI

CRASNEI

3.1 Potentialul morfodinamic al bazinului Crasnei

Trei sectoare distincte, ce se suprapun principalelor trepte de relief din bazinul hidrografic al
Crasnei:
• sectorul montan, cu un potential morfodinamic accentuat, determinat de pante de peste 20°
• sectorul de deal, cu un potential morfodinamic ridicat datorat pantelor de 3-15°, a lipsei
vegetatiei si mai ales datorită modului neadecvat de utilizare a terenurilor ;
• sectorul de câmpie cu un scăzut potential morfodinamic datorită pantelor de sub 3°.

3.2 Particularitătile morfografice si morfometrice ale bazinului Crasnei

3.2.1 Hipsometria
– procentul ridicat al suprafetelor ce caracterizează treapta altimetrică cuprinsă în 200 si 400
m.
– dintr-un total de 212 629,8 ha. din cadrul bazinului hidrografic al Crasnei, 171 571,5 ha,
adică 80,69 %, sunt terenuri cu altitudini ce nu depăsesc 300 m

3.2.2 Adâncimea fragmentării reliefului

• 2-35 m/km² sunt specifice întregului sector inferior al baziunului, ce se suprapune regiunii
joase de câmpie, dar si culoarelor de vale ale Crasnei si Zalăului.
• Între 35,1- 76 m/km², sunt specifice sectoarelor mijlocii si inferioare ale subbazinelor:
Maria si Nanda, în cursul mijlociu al subbazinului Maja, dar si cursurilor inferioare ale
văilor: Soldubita, Zănicel, Carastelec, Mălădia.
• între 76,1-118 m/km²: areale extinse ale reversului de cuestă de pe stânga Văii Zalăului, de
pe stânga Văilor Maja si Cerna, în cursurile superioare ale văilor: Zănicel, Carastelec si
 Mălădia, în Dealurile Bicului si dealurile piemontane situate la contactul cu Muntii Meses.
• Între 118,1-189 m/km² sunt încadrate sectoarele situate în partea de nord-vest a Culmii
Mesesului, partea de nord si de est a Măgurii Simleu, sud-vestul Măgurii Cosei si Dealurile
Codrului
• Între 189,1-346 m/km² sunt valori specifice părtii centrale a Măgurii Simleu si a culmii
principale a Mesesului.

3.2.3 Fragmentarea orizontală a reliefului

▪ Valoare medie 1,24 km/km²,
▪ valoarea maximă ajunge la 5,78 km/km². În sectorul Vârsolt-Pericei si în aval de
Sărmăsag

3.2.4 Geodeclivitatea
– calculate valorile pantelor în grade, realizându-se o analiză amănuntită pentru fiecare clasă
de valori. Au fost reprezentate sase clase valorice între minima si maxima înregistrată (0-
36,2°).

3.2.5 Orientare suprafetelor morfologice

3.3. Morfodinamica fluvială

◦ inundatiile din: 1970, 1974, 1977
◦ viiturile din: 8 mai 1989, 19-20 iunie 1998, 15 aprilie 1993, 27 decembrie 1995, 18-19
octombrie 1996, 7-10 iunie 1997, 3-4 octombrie 1998, 22 februarie 1999, 22 mai 1999, 6
aprilie 2000, 18 septembrie 2001.

3.3.1 Ordinul retelei hidrografice actuale

• Râul Crasna a ajuns la ordinul de mărime 6 pentru sectorul situat după confluenta cu Valea
Maria, iar râurile de ordinul 1sunt cele mai tinere.

3.3.2 Evolutia profilelor longitudinale ale râurilor din bazinul Crasnei

• influenta structurii si a litologiei asupra aspectului văilor din bazinul Crasna.
• Văi subsecvente:
▪ Crasna (sectorul Horoatu Crasnei-Pericei; sectorul Sărmăsag-Supuru de Jos)
▪ Zalău
▪ Calitca (între Mesesenii de Sus si Mesesenii de Jos)
▪ Cumpenei
▪ Maja (sectorul Nadesu Hododului confluenta cu Crasna)
▪ Cerna
▪ Maria
• Văi consecvente:
▪ Boului
▪ Ban
▪ Mitei
▪ Panic
▪ Mortăuta
▪ Maja (sectorul superior)
▪ Maria (prin Hodisa)
• Văi obsecvente: Carastelec

3.3.3 Morfodinamica albiilor minore

Morfodinamica albiei râului Crasna pe sectorul Vârsolt-Sărmăsag

Neuniformitatea substratului prin aparitia „accidentului insular cristalin” al Măgurii Simleu, a

impus împărtirea în trei microsectoare de vale distincte sub aspect morfologic si dinamic a
sectorului Vârsolt-Sărmăsag.
• Microsectorul Vârsolt-Simleu Silvaniei, se caracterizează prin:
▪ asimetria accentuată a văii, cu o dezvoltare mai mare pe stânga;
▪ lărgirea considerabilă a văii;
▪ prezenta teraselor bine dezvoltate pe partea stângă a Crasnei.

• Microsectorul Simleu Silvaniei-Giurtelecu Simleului

▪ Valea Crasnei suferă modificări serioase, la contactul cu cristalinul Măgurii Simleu,
unde se îngusteză până la 200 m.
▪ Crează în acest fel un defileu epigenetic ce functionează ca un nivel de bază local,
fată de care evoluează Valea Crasnei în amonte.

• Microsectorul Giurtelecu Simleului-Sărmăsag are următoarele caracteristici:

▪ larga extensiune a luncii, cu dispunere simetrică fată de râu;
▪ terase bine exprimate pe stânga Crasnei

Morfodinamica albiei Văii Banului pe sectorul Sâg-Crasna

Procesele geomorfologice actuale ce caracterzează albia Văii Banului sunt:

• eroziunea în adâncime, generată de nivelul de bază din Câmpia Tisei, dar si sub influenta
miscărilor de subsidentă locală din regiunea Vârsolt
• eroziunea laterală, care generează în multe sectoare ale albiei, prăbusiri ale malurilor slab
consolidate.

Morfodinamica albiei Văii Cerna în sectorul Racova-Hurezu Mare

Valea Cerna se caracterizează printr-o asimetrie accentuată a văii, având versantul drept o frunte de
cuestă, iar pe versantul stâng se păstrează fragmente ale teraselor I, II si III.

Morfodinamica albiei râului Zalău, în sectorul Criseni-Hereclean

În acest sector valea se caracterizează prin:

• asimetrie accentuată, principalii afluenti fiind situati pe stânga (Valea Mitei, Panic, Valea
Rece, Sici)
• versantul drept este o cuestă fragmentată si afectată de procese de modelare actuală
(alunecări de teren, ravene, siroire si pluviodenudare

Morfodinamica albiei râului Crasna în sectorul Bobota-Acâs

Procesele de meandrare a albiei au impus schimbări continue, care au determinat reducerea razei
meandrelor si totodată reducerea coeficientului de meandrare.
La nivelul sectorului analizat, au fost identificate două tipuri de evolutie a albiei în perioada actuală:
• Prima directie ar fi cea a autocaptărilor de meandru,
• cea de-a doua, fiind dirijată de factorul antropic, prin străpungerea meandrelor în mod
artificial.
3.3.4 Morfodinamica albiilor majore
• lunca este prezentă în lungul lunca este prezentă în lungul râului Crasna cu desfăsurare
direct proportională cu distanta fată de izvor.
• este întreruptă în cadrul defileului epigenetic de la Simleu Silvaniei (unde apare local în cele
două microdepresiuni de la Cehei si de la Uileacu Simleului).

3.4. Morfodinamica versantilor

3.4.1 Clasificarea versantilor

3.4.1.1 Clasificarea după relatia cu structura

• versantilor consecventi: sectoarele de pe stânga Crasnei si a Văii Zalăului (până la
confluenta celor două râuri)
• versantii obsecventi: Horoatu Crasnei-Crasna, Recea-Vârsolt-Pericei, pe Valea Cumpenei
(afluent de stânga al Crasnei), pe Seredeanca, Valea Gumbei si Calitca (pe dreapta Crasnei)

3.4.1.2. Clasificarea în functie de orientarea suprafetelor

3.4.1.3 Clasificarea versantilor în functie de pozitia lor în cadrul bazinului hidrografic al

Crasnei
• versantii de obârsie:
▪ Măgura Priei, cursurile superioare ale văilor: Mal, Boului, Pria, Ponita, Ragului,
Calitca si Zalău
▪ afectati de eroziune regresivă, proces morfogenetic ce contribuie activ la modelarea
Culmii Mesesului.
• versanti de interfluviu
▪ spatiile interfluviale dintre Barcău si Crasna, Crasna si Zalău, Zalău si Valea
Sălajului, Maja si Cerna, Cerna si Nanda, Nanda si Maria, dar si spatiile interfluviale
dintre afluentii mai mici ai văilor amintite
▪ modelati de eroziunea laterală, exercitată de reteaua hidrografică, care micsorează
suprafata versantilor pinten
• Versantii de vale
▪ sunt specifici tuturor râurilor din bazinul hidrografic al Crasnei,
▪ supusi proceselor de modelare activă prin alunecări de teren (de cele mai multe ori
superficiale si pe alocuri stabilizate), siroire si pluviodenudatie.

3.4.1.4 Clasificarea versantilor din bazinul Crasnei după aspectul în plan

• În functie de gradul de meandrare a retelei hidrografice principale, dar si a afluentilor,
rezultă forma versantilor în plan.
• Sunt specifici versantii concavi, convecsi si liniari sau drepti

3.4.1.5. Clasificarea versantilor după forma profilului

3.4.2 Procesele de modelare actuală a versantilor

▪ alunecări de teren
▪ Surpări: în sectorul înalt al Muntilor Meses si Măgura Simleu
▪ Creepingul si pluviodenudatia
▪ Eroziunea în suprafată:
• pe versantii cu înclinare mai mare de 10-14°,
• versantii ce însotesc Valea Zalăului si Valea Crasnei pe dreapta,
 • la contactul cu zona piemontană din sud-estul si sud-vestul bazinului Crasnei
• pe versantul sudic al Măgurii Simleu
• în Dealurile Husenilor, Bănisorului, Mesesenilor, Aghiresului, Cosei

3.4.3 Tipuri de evolutie a versantilor

▪ Evolutia prin retragere
▪ Evolutia prin aplatizare-tesire specifică mai cu seamă în câmpia piamontană a
Ardudului, dar si în Câmpia Carei (prezenta dunelor de nisip)
▪ Evolutia prin refragmentare este specifică în general, fronturilor de cuestă, ce sunt
fragmentate de organisme torentiale (ravene, ogase) si de înseuări de obârsie ale
văilor mici tributare retelei principale din bazin.
▪ Evolutia prin acumulare (agradare)

3.4.4 Unităti morfologice si functionale ale sistemelor versantilor

3.4.5 Harta geomorfologică a bazinului Crasnei

4. UTILIZAREA TERENURILOR

• suprafata totală 2 139,48 km²

• terenutile agricole ocupă 1 593,8 km²,
• fondul forestier 386,3 km²,
• suprafata ocupată de ape (inclusiv lacurile si mlastinile) 6,98 km²
• terenurile construite detin circa 152,4 km².

4.1 Utilizarea terenurilor pe suprafete orizontale si cvasiorizontale

◦ Suprafetele cu cele mai mici înclinări sunt situate în bazinul inferior si mijlociu al
Crasnei.
◦ Predomină terenurile agricole, din care cele arabile au ponderea cea mai mare,
cultivându-se pe suprafete întinse în special cereale.
◦ Pentru spatiile interfluviale sunt specifice mai cu seamă, terenurile cu vegetatie
forestieră si cele cu pajisti secundare, însă sunt destule situatii când sunt utilizate ca
terenuri arabile, care acutizează procesele de versant, în special pluviodenudatia si
eroziunea peliculară.
◦ Podurile teraselor si luncile, constituie suprafete slab înclinate, utilizate ca terenuri
arabile.

4.2 Utilizarea terenurilor pe suprafete înclinate

◦ pe fronturile cuestelor secundare (Mesesenii de Sus, Mesesenii de Jos), datorită
suprapăsunatului apare o intensificare a degradării terenurilor si o accelerare a
proceselor de modelare actuală.
◦ Tot pentru fronturile de cuestă (dar de această dată pe fronturile principale) sunt
specifice utilizări diferite de la un sector la altul.
▪ frontul de cuestă ce însoteste Valea Zalăului pe dreapta, este utilizat ca păsune (între
localitătile Criseni-Hereclea-Bocsa),
▪ sunt si sectoare cu plantatii de pruni si meri, asa cum este cazul în localitatea
Hereclean, care îsi extinde vatra din lunca Văii Zalăului si până în partea superioară
a frontului de cuestă.
▪ Frontul de cuestă din sectorul Pericei-Simleul Silvaniei este terasat, fiind utilizat
pentru cultivarea vitei de vie si a pomilor fructiferi.
 ◦ În sectoarele superioare ale reversurilor de cuestă se mai păstrează mici suprafete cu
păduri, însă în cea mai mare parte ele au fost defrisate, făcând loc terenurilor agricole.

4.3 Vulnerabilitatea si pretabilitatea terenurilor în bazinul Crasnei

Sase categorii de vulnerabilitate:
• terenuri vulnerabile la prăbusiri, rostogoliri si torentialitate,
◦ specifice zonelor mai înalte din culmea montană a Mesesului, Măgura Simleului,
Măgura Cosei, si Culmea Codrului.
◦ Aceste procese de modelare sunt determinate de pantele cu înclinare mai mare de 20 º si
a substratului cristalin.
• terenuri foarte vulnerabile la toată gama proceselor de versant: alunecări de teren, eroziunea
solului si ravinări,
◦ specifice fronturilor de cuestă de pedreapta Văii Crasnei, Văii Zalăului si Văii Maja.
• terenuri mediu vulnerabile la procese de versant,
◦ specifice sectoarelor cu o înclinare mai mică de 10 º.
• terenuri cu vulnerabilitate redusă la procesele de versant,
◦ cea mai mare parte a sectorului de dealuri a bazinului Crasnei.
• terenuri nevulnerabile,
◦ specifice podurilor teraselor unde poată să apară local fenomenul de tasare.
◦ fruntile teraselor au un grad de vulnerabilitate mai ridicat, asemănător versantilor din
bazinul Crasnei.
• terenuri cu vulnerabilitate ridicată la inundatii,
◦ specifice luncilor râurilor Crasna, Zalău si afluentilor acestora