Potentialul turistic al reliefului din Depresiunea Beiuului

Depresiunea Beiusului este situata in vestul tarii, pe cursul superior al Criului Negru,
avand ca limite Muntii Padurea Craiului si Muntii Vladeasa in partea de nord si nord-est,
Muntii Bihor in partea de vest si Muntii Codru-Moma in sud-vest. La nord-vest este strajuita
de Mgura Foru (Rbgani) si Culoarul Drgotenilor, iar in sud-est comunica cu
Depresiunea Gurahon, prin dealurile Curmtura Critiorului.
Raportandu-ne la timpul geologic, in urma scufundarii unor zone din orogenul Muntilor
Apuseni, culoarul Beiusului a functionat ca bazin de sedimentare, avand un aspect de golf al
Bazinului Panonic, deci bazinul Beiusului se afla sub apa marina cand avea loc sedimentarea
geologica a sa. Bazinul are o forma triunghiulara, fiind alungit pe directia NV-SE si se
prezinta sub forma unui sinclinal larg cutat si faliat.
Din punct de vedere geologic, este alcatuit din depozite neogene, care stau pe un
fundament alcatuit din depozite permiene si mezozoice. Din depozitele neogene fac parte
depozite litorale sau recifale, cu calcare recristalizate foarte bogate in fosile, peste care
urmeaza conglomerate, marne, nisipuri. In zona satelor Goila si Lunca Sprie, apar marnele cu
urme de carbuni, astfel aparand in aceste zone lentile subtiri de lignit si sisturi carbunoase.
Argilele vargate, formate din argile brune cu pete rosii, datorate oxizilor de fier acopera
crestele dealurilor si versantii lor, coborand pana la altitudinea de circa 500m.
Relieful actual al depresiunii descreste din punct de vedere altitudinal dinspre rama
muntoasa spre albia Crisului Negru (care e zona centrala de maxima eroziune). Relieful
deluros este rezultatul unui proces de eroziune a factorilor subaerieni care s-a desfasurat
asupra unui piemont de acumulare situat in pliocenul superior la poalele muntilor, astfel ca
Dealurile Beiusului pot fi incadrate in categoria dealurilor piemontane. In cadrul acestui
proces, un rol deosebit l-au avut miscarile pe verticala a muntilor si miscarile din zona de
subsidenta a Crisurilor, impreuna cu modificarile climatice din Cuaternar, astfel incat in
analiza reliefului se pot evidentia doua subunitati si anume sectorul inalt al dealurilor si
sectorul depresionar.
Relieful deluros are o dezvoltare asimetrica, fiind mai extins ca areal in partea de vest.
Astfel, putem individualiza mai multe subunitati:
Dealurile Bihorului se desfasoara la baza masivului Bihorului, intre vaile
Meziadului, Rosiei, Crisului Negru si Curmatura Cristiorului, avand dealuri cu
interfluvii - Dealurile Buduresei sau culmi inguste - Dealurile Lazurilor,
Binselelor, Cristiorului, prezentand povarnisuri accentuate datorita eroziunii de
adancime sau inclinare diminuata a reliefului datorata eroziunii de suprafata si
acumularii materialului desprins.

 Dealurile Curmatura Critiorului se afla situate in parte de sud-est a depresiunii

sub forma unei ei largi intre Muntii Bihorului si Muntii Codru-Moma, facand
legatura intre dealurile Depresiunii Beius si dealurile Depresiunii Gurahon;
Dealurile Momei ( carstul Vacului) sunt situate in sud-estul Muntilor CodruMoma avand o componenta de calcare mezozoice, astfel relieful exocarstic si cel
endo-carstic fiind bine dezvoltat in forme carstice cum sunt vaile oarbe, dolinele,
campurile de lapiezuri, aici fiind prezent si izbucul dublu intermitent de la
Calugari - obiectiv turistic important al zonei;
Dealurile Codrului se prezinta sub forma unor culmi deluroase care se desprind
din Muntii Codru-Moma pana in vaile Crisului Negru, Brihenilor, Culoarul
Dragotenilor si Campia Clacei
Aria cea mai joasa de relief impreuna cu culoarele largi intracolinare de la varsarea afluentilor
in colectorul principal Crisul Negru, poarta denumirea de Depresiunea Pocola. Relieful
depresiunii, al carei aspect general este impus de traseul vailor, este generat in mare parte de
succesiunea nivelelor de terase precum si de formele actuale rezultatea in urma actiunii
agentilor externi si interni ai scoartei terestre.
Terasele au o dezoltare asimetrica, fiind mai dezvoltate in partea dreapta (in sensul curgerii) a
Criului Negru, datorita impingerii raului catre stanga de catre afluentii din Muntii Bihorului,
mai bogati in debit de apa si aluviuni. Afluentii de dreapta, la randul lor, au terasele mai
dezvoltate pe malul stang, datorita deplasarii continue a raurilor spre dreapta. Cea mai mare
extindere a teraselor este la terasele de lunca, iar structura podurilor de terase este reprezentata
in general prin pietrisul aluvional depus pe suprafata de eroziune.
Relieful Depresiunii Beiusului prezinta un potential turistic deosebit datorita unui peisaj
geografic atragator, cu o retea hidrografica bogat dezvoltata, cu forme de relief endocarstic
(pesterile si avenele din Dealurile Momei, Bihorului, Codrului) si relief exocarstic (campuri
de lapiezuri, vai, doline).