Munții Scandinaviei

Munții Scandinaviei sunt un lanț muntos din Europa, care se

întinde pe tot parcursul Peninsulei Scandinave, trecând prin
Norvegia și Suedia. Lungimea lanțului muntos este de 1700 km.
Cel mai înalt vârf este Galdhøpiggen, cu 2469 m altitudine.
Partea de nord-vest a Munților Scandinaviei este erodată masiv
de Marea Norvegiei, formându-se astfel fiordurile.
Muntii Scandinaviei s-au format prin orogeneza caledoniană.
Sunt prezente un număr mare de lacuri glaciare, de dimensiuni
mici. Majoritatea râurilor sunt mici, și se varsă în Golful Botnic.
Printre râuri se pot aminti următoarele: Otra, Dal, Ume, Pite,
Lule, Kemi. Lacuri: Lacul Vanem, Lacul Siljan, Lacul Storsjon,
Lacul Inari.
Clima este temperat-oceanică, rece, caracterizată prin
precipitații destul de dese. Clima oceanică, cu un plus de
umiditate datorită circulației vestice sud-vestice asociată cu
influența curentului cald al Golfului, introduce una din
importantele anomalii pozitive ale latitudinii, încât
temperaturile medii în luna ianuarie se mențin la 0 °C. Acest
fenomen face posibil, prin neînghețarea apelor, transportul
maritim chiar și în nordul Mării Norvegiei. Clima blândă a unor
fiorduri, o urmare a influenței aceluiași curent cald, influențează
favorabil producția unor pomi fructiferi. Valorile sunt moderate,
temperaturile lunii iulie netrecând de 15 °C. Munții Scandinaviei
introduc o asimetrie climatică separând vestul umed de estul
din ce în ce mai continental. În aceste condiții, în vestul și sudul
paninsulei apar ploi bogate de toamnă și iarnă.
În Munții Scandinaviei este prezentă vegetația până la 2000 m
altitudine. Cea mai des întâlnită formă de vegetație este
pădurea mixtă. Alte forme sunt tundra și flora de câmpie.