CLIMA ROMÂNIEI

POTENŢIALUL TURISTIC AL
CLIMEI ROMÂNIEI
Harta climatică
 Factorii care determină şi influenţează
clima:
- poziţia geografică pe Glob determină
caracterul temperat al climei
- poziţia aproape centrală în cadrul
continentului îi dă caracterul de climă
continentală
- circulaţia generală a maselor de aer
preponderent de la vest influenţează, mai
ales, regimul precipitaţiilor
- circulaţia frecventă din N şi NE determină
zăpezi şi geruri
- relieful determină o etajare pe altitudine a
caracteristicilor climatice principale
- diferenţa de latitudine dintre S şi N ţării
- Marea Neagră exercită o influenţă redusă şi
limitată la zona litorală
Sectoarele de influenţă climatică:
- climatul cu influenţe oceanice, în centrul şi V
ţării
- climatul cu influenţe submediteraneene, în
SV
- climatul de ariditate, în partea estică
- climatul cu influenţe scandinavo-baltice, în N
- climatul cu influenţe pontice, în extremitatea
estică
- sectoare cu climat de tranziţie
Clima
Caracteristicile elementelor climatice:
- regimul şi repartiţia temperaturii aerului
-temperatura medie anuală scade de la
S la N şi în altitudine: 3 etaje termice –
cald (cu valori peste 10°C), mediu
(între 10°C şi 6°C) şi rece (sub 6°C).
- precipitaţiile atmosferice scad de la V la
E şi cresc în altitudine
- regimul eolian - cele mai frecvente
vânturi de pe teritoriul ţării noastre sunt
vânturile de vest (în V), crivăţul (în
partea estică şi C. Română). În
anumite depresiuni submontane există
vânturi cu caracter de föehn.
Etajele de climă:
-climatul alpin (la peste 1800 m)
-climatul montan (între 800-1800 m)
-climatul de dealuri înalte (între 500-800
m)
-climatul de dealuri joase ( între 200-500
m)
-climatul de câmpie
-climatul de litoral şi deltă
Climatul unei regiuni are o influenţă hotărâtoare
atât asupra omului sănătos, cât şi asupra
omului bolnav.
Acesta rezultă din totalitatea condiţiilor
atmosferice ale unei regiuni, (din acţiunea
simultană a temperaturii, a umidităţii, a presiunii
aerului, a vânturilor, a nebulozităţii şi a purităţii
aerului, acţiuni ce sunt în raport cu altitudinea,
varietatea reliefului regiunii respective, dar şi cu
latitudinea). Orice studiu privind potenţialul
turistic al unei regiuni şi valorificarea acestuia
trebuie să implice cunoaşterea condiţiilor
climatice.
Impactul climatic în turism se manifestă în
primul rând la nivelul psihologiei individului,
turiştii împărţind fenomenele climatice în „timp
urât” şi „timp frumos”.
Vremea urâtă reprezintă un inconvenient în
realizarea activităţilor turistice. Vremea
frumoasă este reprezentată de o serie de
elemente climatice: temperatură, nebulozitate,
vânt, precipitaţii.
Aceste elemente climatice, dacă nu se
manifestă excesiv, au un efect pozitiv asupra
turiştilor. În ansamblu, clima joacă un rol foarte
important în desfaşurarea activităţilor turistice.
Clima este un element dinamic, cu un
semnificativ potenţial turistic.
În regiunile montane, un accent deosebit se
pune pe precipitaţiile solide, care generează
stratul de zăpadă favorabil sporturilor de iarnă
şi a numărului de zile cu strat de zăpadă,
grosimea stratului de zăpadă, dar şi
temperatura medie sezonieră a aerului care
poate menţine sau topi stratul de zăpadă.
În relaţia dintre om şi climă se discută foarte
mult despre stres, acesta reprezentând o
solicitare puternică a organismului.
Astfel, unele valori extreme ale elementelor
climatice pot fi stresante pentru turişti, ca de
exemplu expunerea îndelungată la o radiaţie
puternică, la frig, la căldură, la uscăciune, la
umezeală, la vânt puternic, la presiune scăzută.
De asemenea, unele variaţii meteorologice
excesive produse în timp scurt, brusc, sunt
considerate stresante pentru organism.
Precipitaţiile şi scăderea presiunii atmosferice,
intensitatea mai mare a radiaţiilor ultraviolete în
special iarna, în regiunile montane au efecte ce
constau în stimularea şi echilibrarea activităţii
sistemului nervos central şi a sistemului nervos
vegetativ, odată cu scăderea activităţii glandei
tiroide.
Analiza variaţiei elementelor climatice evidenţiază
rolul lor în turismul itinerant, alpinism, drumeţie.
Elementele climatice se diferenţiază în timp şi în spaţiu,
clima fiind un factor dinamic ce poate susţine sau limita
activitatea turistică.

Factorii climatici reprezintă elementul cheie de atracţie

pentru turiştii sosiţi în destinaţiile montane sau de litoral şi
nu numai. Astfel, vremea caldă şi precipitaţiile reduse sunt
factorii cei mai importanţi pentru o destinaţie de vacanţă de
pe litoral, iar grosimea stratului de zăpadă reprezintă
punctul forte al unei staţiuni montane destinată sporturilor
de iarnă. În general, toate formele de activitate care au loc
în aer liber sunt influenţate într-o formă sau alta de
elementele climatice.
Pentru multe comunităţi locale turismul reprezintă unul
dintre sectoarele economice cele mai importante, iar
condiţiile climatice necorespunzătoare pot afecta nivelul de
dezvoltare economică şi socială al respectivelor comunităţi.
 Turismul litoral este puternic influenţat de:
temperatură;
precipitaţii (ploi abundente, inundaţii);
durata de strălucire a soarelui;
numărul de zile cu cer senin;
viteza medie sezonieră a vântului.
Astfel, o vară mai călduroasă cum a fost cea din anul
2007 îi poate îndemna pe turişti să efectueze excursii
tot mai dese pe litoral. Evenimentele meteorologice
extreme, cum sunt inundaţiile şi furtunile pot afecta nu
doar infrastructura turistică, dar pot pune în pericol
siguranţa şi sănătatea turiştilor şi a comunităţii locale.
Toate aceste evenimente meteorologice extreme pot
determina anularea unor sejururi ale turiştilor în
staţiunile de pe litoralul românesc.
În regiunea montană, creşterea temperaturii în anotimpul de
iarna, poate determina reducerea sezonului turistic, iar
oportunităţile pentru efectuarea de activităţi sportive şi
recreative se vor diminua.
În România, cele mai cunoscute staţiuni pentru practicarea
sporturilor de iarnă sunt cele de pe Valea Prahovei
(Sinaia,Predeal, Azuga, Buşteni şi Poiana Braşov). Dacă,
cantitatea de precipitaţii sub formă de zăpadă scade, se vor
înregistra şi scăderi ale numarului de turişti. Astfel, elementele
climatice nu doar influenţează activitatea turistică, dar şi
contribuie la aceasta.
Existenţa unor perioade cu temperaturi excesive, existenţa unor
ierni sărace în precipitaţii, frecvenţa crescută a furtunilor
puternice pot determina scăderea fluxurilor turistice. Pentru
planificarea şi efectuarea activităţilor turistice este necesar să
se cunoască manifestările elementelor climatice (dacă vremea
se încălzeşte brusc, topind stratul de zăpadă, apar anulări ale
manifestărilor turistice).
Pentru planificarea şi efectuarea unei anumite forme de turism
este nevoie să se cunoască vremea şi clima.
Prima implică datele prognozelor meteorologice pentru
perioade de la 24 de ore la mai multe zile; prognozele sunt
însoţite de avertismentele referitoare la posibile ploi torenţiale,
viscole, secetă prelungită, vânturi puternice.
Toate acestea influenţează programarea unor forme de turism
(drumeţii, pescuit sportiv, vânătoare sportivă, sporturi naurice,
cură heliomarină) şi anulează rezultatele performanţei în
activităţile turistice (sporturi de iarnă, canotaj, înot).
În ceea ce priveşte clima, în funcţie de aceasta se stabileşte
intervalul de timp cu condiţii favorabile diferitelor forme de
turism. În acest sens, importante sunt perioadele optime pentru
practicarea schiului şi săniuşului în zonele montane; lunile sau
intervalele frecvent ploioase sau secetoase; raportarea
intervalelor cu vânt puternic şi a celor cu calm atmosferic.
 Nebulozitatea
Nebulozitatea (gradul de acoperire al cerului cu nori)
reprezintă un factor ce influenţează direct durata
strălucirii Soarelui, un factor vital pentru cura heliomarină
din regiunea litorală, dar şi pentru excursiile montane.
Pentru regiunile montane, frecvenţa şi durata timpului
frumos sunt mai reduse datorită proceselor convective şi
ascensiunilor orografice ale maselor de aer. În munţii
mai înalţi, vremea frumoasă creşte ca durată în zonele
situate deasupra plafonului obişnuit de nori. De
asemenea, norii în formaţiuni izolate, mai ales în zonele
montane, ridică valenţa estetică a peisajului.
Frecvenţa şi intensitatea precipitaţiilor sunt o consecinţă
a nebulozităţii. Timpul ploios adaugă, pe plan psihologic,
un stres în plus, determinând sedentarizarea temporară
a turistului în locul de sejur. Dacă precipitaţiile lichide
sunt un factor nefavorabil, împiedicând derularea
activităţilor turistice, cele sub formă de zăpadă au efect
favorabil, generând o stare de bine turistului, dar şi un
substrat utilizat cu intensitate pentru variate tipuri de
agrement.
Dintre manifestările climatice cu efecte negative
trebuiesc menţionate în special, ceaţa şi poleiul care
împiedică circulaţia vizitatorilor în condiţii de siguranţă.
STRAT DE ZĂPADĂ
POLEI
CHICIURĂ
FENOMENUL DE ÎNGHEŢ
FENOMENUL DE ÎNGHEŢ
GRINDINĂ
Temperaturile favorabile turismului sunt cele cuprinse
în intervalul 18º C – 28º C.
Perioadele toride de vară sunt tot atât de nefavorabile
activităţilor turistice ca şi intervalele geroase de iarnă,
cu temperaturi mai mici de - 15 º C.
Este necesară raportarea valorilor de temperatură la
capacitatea de suportabilitate a turiştilor, în funcţie de
vârstă şi de tipul de activităţi turistice.
Limitele de temperatură de 18º C – 28º C sunt optime
pentru unele forme de turism (drumetie, odihnă,
recreere, tratament balnear, jocuri sportive).
Pentru sporturile de iarnă sunt favorabile temperaturi
ceva mai coborâte.
Vânturile sunt favorabile sau nu activităţilor turistice, în
funcţie de durata şi intensitatea lor.
Brizele marine sau brizele montane au un puternic rol
moderator, mai ales în zona litorală, unde joacă şi
rolul de agent de tansport şi dispersie al aerosolilor.
Acelaşi rol moderator îl au şi brizele de lac.
Vânturile puternice au rol restrictiv asupra turismului,
atât pe ţărmul mării (spulberă nisipul, agită marea), cât
şi la munte, unde spulberă zăpada, troienesc
drumurile.
De asemenea, vânturile pot fi folosite de oameni în
diverse scopuri, instalaţiile utilizate devenind puncte
de atracţie turistică (de exemplu, morile de vânt).
Vântul este favorabil turismului şi prin faptul că se pot
practica sporturi ce necesită folosirea curenţilor de aer
(parapanta, ambarcaţiuni cu vele).
 Rolul climei nu se reduce numai la
creionarea atmosferei de desfăşurare a
activităţilor turistice, ea se impune prin
anumite trăsături, ca obiectiv de sine-
stătător. Astfel de trăsături sunt cele ce
aparţin climatului de adăpost, climatului
subteran, climatului litoral.
 Climatul de adăpost
este propriu depresiunilor închise, anumitor
culoare de vale sau platourilor adăpostite, care
nu se află în calea circulaţiei dominante a
maselor de aer.
Amplitudinea redusă a oscilaţiilor climatice
conferă acestor arii un coeficient superior de
atractivitate, îndeosebi pentru fluxurile turismului
curativ.
Staţiuni precum Borsec, Vatra Dornei, Moneasa,
Stâna de Vale sunt situate în astfel de regiuni,
participarea climatului la zestrea lor turistică fiind
recunoscută.
 Climatul subteran
se întâlneşte în peşteri sau în cavităţi artificiale
şi se caracterizează printr-o constanţă
remarcabilă a temperaturii, umidităţii sau
circulaţiei aerului. Nu toate peşterile au un astfel
de topoclimat.
Pe lângă marea sa constanţă, climatul subteran
se impune ca factor terapeutic de prim ordin prin
ionizarea puternică a aerului (aerosoli).
Cantităţile de aerosoli din vechile saline explică
apariţia sanatoriilor subterane pentru tratarea
unor afecţiuni respiratorii (astm bronşic).
 Climatul litoral
Climatul litoral asociază duratei mari de
strălucire a soarelui insolaţia puternică
(ultravioletele) şi aerosolii în cantităţi
sporite. Aceşti factori concurează la
afirmarea talazoterapiei, orientând
opţiunile turiştilor şi oferta turistică dinspre
trăsătura recreativă spre cea mixtă
(curativ-recreativă)