F&R Worldwide SRL

Environmental / Engineering / Planning / Remediation

Studiul hidrogeologic – preliminar, pentru

“Alimentarea cu apa potabila
a Complexului rezidential “Mirador Residence”
Comuna Tartasesti, Judetul Dambovita

Intocmit: F&R Worldwide SRL

Data: 10 septembrie 2007

 CUPRINS

A. PIESE SCRISE

1.0 SCOPUL SERVICIILOR ............................................................................... 3

2.0 SITUATIA ACTUALA A ALIMENTARII CU APA ŞI DEBITUL NECESAR . 3
3.0 CONSIDERATIUNI GEOMORFOLOGICE ................................................... 4
4.0 CONDITII CLIMATICE LOCALE .................................................................. 4
5.0 CONSIDERATIUNI PEDOLOGICE .............................................................. 4
6.0 CONSIDERATIUNI HIDROLOGICE............................................................. 5
6.1 Generalitati ..................................................................................................................5
6.2 Compoziţia chimica .....................................................................................................5
7.0 CONSIDERATII GEOLOGICE...................................................................... 8
8.0 CONSIDERATIUNI HIDROGEOLOGICE – HIDROCHIMICE .................... 15
8.1 Generalităţi ................................................................................................................15
8.2 Ape de suprafaţa .......................................................................................................15
8.3 Ape subterane ...........................................................................................................15
8.3.1 Surse subterane.................................................................................................15
8.3.2 Acviferul freatic ..................................................................................................15
8.3.3 Complexul acvifer de medie adâncime – Nisipurile de Mostiştea .....................17
8.3.3 Complexul acvifer de mare adâncime - Stratele de Frăteşti .............................19
9.0 CONCLUZII ŞI RECOMANDĂRI................................................................ 21
9.1 Concluzi.....................................................................................................................21
9.2 Recomandări .............................................................................................................22

B. PIESE DESENATE

Harta cu încadrarea în zonă a amplasamentului studiat Planşa 1

Harta hidrogeologică a regiunii Planşa 2
Secţiune hidrogeologică caracteristică Planşa 3
Schiţă de tubaj informativ pentru foraj Planşa 4

C. ANEXE

Raport de încercare Anexa 1

 MEMORIU TEHNIC

1.0 SCOPUL SERVICIILOR

In vederea întocmirii proiectului de alimentare cu apa a Complexului rezidenţial “Mirador Residence”,

este necesara cunoaşterea detaliata a tuturor surselor de apa (de suprafaţa si/sau din subteran) din
zona care pot asigura necesarul de apa, atât cantitativ cât şi calitativ,

In acest scop s-a întocmit prezentul studiu hidrogeologic preliminar, care respecta normativele în
vigoare privind conţinutul tehnic necesar acestei faze, asigurând şi posibilităţile de promovare
ulterioara a documentaţiei tehnice necesare a obţinerii avizelor legale din partea I.N.H.G.A,
Companiei Naţionale “ Apele Romane”.

Consideraţiunile prevăzute în studiu se vor referi la condiţiile geomorfologice şi geologice în principal

şi hidrogeologice - hidrochimice în special, existente în arhivele de specialitate, referitoare la zona
studiata precum şi la zonele învecinate, structurate pe categorii de surse cu precizarea capacităţii de
alimentare şi a calităţii acesteia.

Pentru fiecare sursa se va prezenta avantajele şi dezavantajele exploatării acesteia în final

prezentându-se opţiunea pentru sursa care poate răspunde cel mai bine cerinţelor.

Amplasamentul lucrării

Tărtăşeşti este o localitate situata pe şoseaua Bucureşti – Târgovişte la 30 Km nord – vest de

Bucureşti. Amplasamentul studiat se află situat la limita sud – estică a intravilanului localităţii
Tărtăşeşti, accesul fiind asigurat prin intermediul unui drum secundar din drumul DN7 Bucureşti –
Târgovişte (Planşa 1).

2.0 SITUATIA ACTUALA A ALIMENTARII CU APA ŞI DEBITUL

NECESAR
In prezent, localitatea Tărtăşeşti nu dispune de un sistem de alimentare cu apă în sistem centralizat
alimentarea cu apa, necesarul de apă fiind asigurat din puţuri gospodăreşti ce captează apa
subterana din stratul acvifer freatic, precum şi din câteva foraje ce captează acviferul de medie
adâncime executate la sediul diverselor unităţi economice de pe raza comunei.

Pentru alimentarea cu apa potabila a complexului rezidenţial “Mirador Residence”, a fost luat în
consideraţie un debit necesar de 143 l/s, conform temei beneficiarului
3.0 CONSIDERATIUNI GEOMORFOLOGICE

Din punct de vedere geomorfologic, teritoriul comunei Tărtăşeşti se situează în marea unitate de relief
denumită Câmpia Romana, subunitatea Câmpia de divagare Titu – Potlogi, Câmpul Cherghiţei şi doar
o suprafata mica de la sud – est aparţine Campiei Vlasiei.

Campia de divagare Titu – Potlogi prezintă câteva particularităţi care o individualizează faţă de zonele
limitrofe şi anume:

• Aspectul de câmpie joasa, cu o panta foarte slabă ce a determinat caracterul foarte

meandrat al reţelei hidrografice principale şi secundare;
• Lipsa teraselor din lungul reţelei hidrografice;
• Slaba încastrare a albiilor reţelei hidrografice secundare care determina la precipitaţii
abundente inundarea unor suprafeţe de teren.

Aceste particularităţi au rezultat datorita unei subsidenţe intense a sectorului Titu – Potlogi la nivelul
holocenului superior, care a determinat înecarea paleoreliefului într-o stiva de 20 – 30m grosime de
aluviuni grosiere cu rare intercalaţii argiloase.

Intensele procese de subsidenţa a câmpiei de divagare a determinat o basculare spre est a Câmpiei
Romane de unde şi schimbarea de curs a reţelei hidrografice principale şi crearea de noi albii spre
acest sector.

Câmpia Vlăsiei prezintă un aspect tabular, înclinare nord vest – sud est şi panta medie de 0.2%.
Aspectul general plan al câmpiei este fragmentat de cursurile de apa din zona.

4.0 CONDITII CLIMATICE LOCALE

Clima judeţului Dîmboviţa este de tip temperat continentala punându-şi amprenta asupra tuturor
componentelor învelişului geografic: vegetaţie, sol, ape, aspectul reliefului. Datorita poziţiei geografice
şi succesiunii treptelor de relief de la Nord la Sud, judeţul Dîmboviţa se afla sub influenta circulaţiei
maselor de aer de diferite tipuri: - aer continental din Nord şi Est, mediteranean din S-V, iar la
altitudine - cel oceanic.

Zona este caracterizata prin următorii factori climatici :

- temperatura medie anuala a aerului +10.60C ;

- temperatura minima absoluta a aerului -290C ;
- temperatura maxima absoluta a aerului +39.50C ;
- adâncimea maxima de îngheţ -0,80 – 0,90 m STAS 6054/77 ;
- precipitaţii medii anuale 550 mm.

5.0 CONSIDERATIUNI PEDOLOGICE

Învelişul de soluri al zonei se caracterizează prin preponderenţa solurilor caracteristice zonelor de

câmpie, cu teren plan, în care se dezvoltă crovuri numeroase, pe depozite loessoide argiloase şi luto-
argiloase cu apă freatică la adâncimi mari şi cu vegetaţia de silvostepă.

Procesele pedogenetice care au acţionat şi acţionează în zonă sunt iluvierea şi bioacumularea.

Procesul de iluviere a constituenţilor minerali şi organici este în momentul de faţă preponderent faţă
de procesul de bioacumulare ceea ce a dus la existenţa în teritoriu a solurilor cu orizont Bt de
acumulare a argilei, în zona de interes au fost identificate următoarele tipuri şi subtipuri de soluri
aparţinând clasei argiluvisoluri:

• Brun roşcat tipic

• Brun roşcat pseudogleizat
• Brun roşcat molic
• Brun roşcat luvic
• Luvisol albic pseudogleizat

6.0 CONSIDERATIUNI HIDROLOGICE

6.1 Generalitati
Din punct de vedere hidrografic, comuna Tărtăşeşti se situează pe interfluviul dintre râul Dîmboviţa la
vest şi râul Ialomiţa la nord – est, fragmentat de o reţea hidrografica secundara reprezentat prin râul
Colentina şi pâraiele Ilfov şi Crevedia.

Râurile care străbat aceasta zona au maluri joase, cursurile sunt domoale, meandrele şi despletirile
apărând la tot pasul. Luncile sunt foarte extinse şi trec pe nesimţite la câmpie, iar terasele sunt
aproape inexistente.

Deşi cursul arterelor hidrografice din zona este destul de încet, nu exista pericolul unor inundaţii la
precipitaţii excepţionale pe bazin, deoarece debitele sunt controlabile.

Pe zonele depresionare la precipitaţii abundente se formează trasee de scurgerea apei pe care

datorita caracterului argilos al terenului apa stagnează. De aceea zona a fost amenajata prin execuţia
a numeroase canale de irigaţie – desecare.

6.2 Compoziţia chimica

Pe teritoriul judeţului Dîmboviţa sunt 8 secţiuni de control de ordin I , respectiv 3 secţiuni în B.H.
Argeş Vedea (P.H. Malu cu Flori , P.H. Lunguleţu pe râul Dîmboviţa şi P.H. Colacu pe râul Colentina)
şi 5 secţiuni în B.H. Ialomiţa Superioara (P.H. Moroieni, P.H. Brănesti, P.H. Târgovişte, P.H. Băleni pe
râul Ialomiţa şi secţiunea amonte Moreni, pe râul Cricovul Dulce).

In aceste secţiuni apa se încadrează la categoria I de calitate cu excepţia râului Cricovul Dulce, care
înregistrează depăşiri ale limitelor admisibile ale categoriei a III-a la indicatorii cloruri, reziduu fix,
produs petrolier datorita activităţii de exploatare a petrolului aparţinând Schelei Petroliere Moreni.

Caracterizarea calitatii raurilor pe baza expertizelor efectuate de I.P.M. Târgovişte

(caracterizare după STAS 4706/1988)

I.P.M. Târgovişte a urmărit în cursul anului 2000 calitatea apelor de suprafaţa din punct de vedere
fizico-chimic prin expertize ale laboratorului propriu efectuate:
- pe râurile principale: Ialomiţa (P.H. Moroeni, Sacuieni, aval RAGCL Targoviste - Sud, P.H. Baleni) şi
Dîmboviţa ( P.H. Malu cu Flori şi P.H. Lunguletu)
- pe râuri în aval de zone cu restituţii concentrate din B.H. Ialomiţa şi B.H. Argeş
- râuri afectate de activităţi petroliere
Analizele fizico-chimice efectuate pe cursurile de apa supravegheate pe teritoriul judeţului Dîmboviţa
releva, pentru anul 2001, următoarea încadrare pe categorii de calitate (conform STAS 4706/1988) şi
înregistrarea următoarelor depăşiri semnificative la indicatorii de calitate analizaţi (tabel 3.2.3.1si tabel
3.2.3.2).

B.H. Ialomiţa Superioara

Indicator de
Categ. Media
Punct de calitate cu CMA/cat. % de Maxima
Curs de apa de UM valorilor
recoltare depasiri peste de calitate depasire inregistrata
calitate anuale
CMA
Ialomita I Moroieni Fosfor total mg/l 0,1/I-III 0,073 25 0,21
Fosfor total mg/l 0,1/I-III 0,328 50 0,986
la Sacuieni Amoniu mg/l 1,0/I 3,203 100 4,89
Ialomita I (aval CCO-Mn (O2) mg/l 10/I 7,57 25 15,2
Targoviste) Detergenti mg/l 0,5/I-III 0,208 25 0,54
Fier total mg/l 0,3 / I 0,557 50 1,5
Fier total mg/l 0,3 / I 0,34 50 0,64
Ialomita I la Baleni Fosfor total mg/l 0,1/I-III 0,23 75 0,42
Amoniu mg/l 1,0/I 0,968 50 1,6
Reziduu fix mg/l 1000/II 3457 100 4710
Cloruri mg/l 300/II-III 2224,9 100 3105
Slanic* II Sacuieni
produs petrolier mg/l 0,1/I-III 0,77 66,66 1,06
Amoniu mg/l 1/I 1,97 40 3,62
Fier total mg/l 1/II-III 0,996 33,33 1,74
Amoniu mg/l 3/II 2,91 33,3 5,92
Cricov II aval Moreni Reziduu fix mg/l 1000/II 999,16 50 1195
Cloruri mg/l 300/II-III 395,88 66,67 638
produs petrolier mg/l 0,1/I-III 1,47 100 2,68
Reziduu fix mg/l 1200/III 1571 66,67 3290
la Bucsani Cloruri mg/l 300/III 841,405 100 2183,9
Pascov III (amonte produs petrolier mg/l 0,1/I-III 1,232 100 2,37
Ialomita) Amoniu mg/l 10/III 3,63 40 13,31
CCO-Mn (O2) mg/l 25/III 23,15 33,3 81,21
Ialomicioara I la Fieni) Amoniu mg/l 1/I 0,69 33,33
Tabel 1 Calitatea fizico-chimica a râurilor expertizate în B.H. Ialomiţa Superioara

B.H. Argeş – Vedea :

Indicator de
Categ. Media
Curs de Punct de calitate cu CMA/cat. % de Maxima
de UM valorilor
apa recoltare depasiri peste de calitate depasire inregistrata
calitate anuale
CMA
Malu cu Fier total mg/l 0,3 / I 0,409 25 1,18
Dîmboviţa I
Flori Fosfor total mg/l 0,1/I-III 0,175 25 0,6
Fier total mg/l 0,3 / I 0,41 60 0,86
Neajlov I Morteni CCO-Mn (O2) mg/l 10/I 10,11 33,33 21,5
Cloruri mg/l 250/I 255,13 33,33 726,78
CCO-Mn (O2) mg/l 25/III 28,34 80 34,12
Neajlov III la Uliesti Fosfor total mg/l 0,1/I-III 1,07 100 1,85
Amoniu mg/l 1,0/I 34,01 80 61,66
Fier total mg/l 1/II-III 0,9 33,33 1,81
Moara din CCO-Mn (O2) mg/l 15/II 12,36 50 21,49
Neajlov II
Groapa Fosfor total mg/l 0,1/I-III 0,36 50 0,88
Amoniu mg/l 1/I 14,46 50 32,81
 Fosfor total mg/l 0,1/I-III 0,3 50 0,62
la Saru Reziduu fix mg/l 1000/II 1861,25 100 2080
Saru II (aval statie Cloruri mg/l 300/II-III 1083,95 100 1301,12
tratare titei) produs
mg/l 0,1/I-III 0,07 25 0,25
petrolier
Reziduu fix mg/l 1000/II 1366 60 1780
Cloruri mg/l 300/II-III 753,57 100 1134,5
Cobia II la Cobia produs
mg/l 0,1/I-III 0,42 20 0,6
petrolier
Fosfor total mg/l 0,1/I-III 0,114 40 0,32
Reziduu fix mg/l 750/I 789 50 1220
Colanu
Ilfov I Calciu mg/l 150/I 212,95 50 400,8
(Targoviste)
Fier mg/l 0,3/I 0,686 40 2,618
Fosfor total mg/l 0,1/I-III 0,104 33,33 0,26
Titu (aval Cupru mg/l 0,05/I-III 0,136 100 0,19
Negrisoara I
IAEI Titu) Zinc mg/l 0,03/I-III 0,053 66,66 0,08
Fier mg/l 0,3/I 0,325 25 1,04
Arges I la Potlogi Fier mg/l 0,3/I 1,032 100 1,128
Tabel 2 Calitatea fizico-chimica a râurilor expertizate în B.H. Argeş – Vedea

In general, în judeţul Dîmboviţa se pot descrie doua categorii de impact asupra calităţii cursurilor de
apa :

- cele produse de ape uzate orăşeneşti (industrial – menajere) insuficient epurate, descărcate în
cursuri de râu (Ialomiţa – receptor pentru ape uzate în localităţile Fieni, Pucioasa, Târgovişte;
Negrisoara – receptor pentru ape uzate industriale de la IAEI Titu , Neajlov – receptor pentru ape
uzate de la staţia de epurare a oraşului Gaesti )

- impactul produs asupra cursurilor de apa ce străbat arealul de activitate al schelelor petroliere :
SP Moreni (Cricov, Pascov), SP Gaesti (Cobia, Potopu, Saru), SP Targoviste (Slanic, Ilfov). Se
înregistrează valori ridicate peste limitele admisibile ale categoriilor II-III în special la indicatorii
cloruri şi produse petroliere, urmare impactului scurgerilor de ape tehnologice şi de zăcământ din
aceste zone petroliere. Principalele surse de poluare sunt sursele punctiforme din activităţile de
exploatare a ţiţeiului, precum şi sursele difuze provenite de la populaţie, din depozitele
necontrolate de deşeuri sau din agricultura (amoniu, fosfor, consum chimic de oxigen).
7.0 CONSIDERATII GEOLOGICE

Obiectivul analizat în lucrarea de faţă, aparţine în întregime Câmpiei Găvanu-Burdea care din punct
de vedere genetic, ca unitate a Câmpiei Romane, a rezultat în urma proceselor de acumulare pe un
fundament cretacic aparţinând Platformei Moesice.

Acumularea acestor depozite, ce pot atinge grosimi de mii de metri, s-a realizat în mai multe cicluri de
sedimentare:

• Ciclul Cambrian mediu – Carbonifer superior

• Ciclul Permian terminal – Triasic
• Ciclul Jurasic mediu – Cretacic
• Ciclul Badenian - Pleistocen

In forajele executate în zona s-a întâlnit următoarea succesiune stratigrafica:

Paleozoic

Carboniferul, include doua unităţi litofaciale distincte, una inferioara cunoscuta sub denumirea de
“formaţiunea calcaroasa” (Paraschiv, 1974), care reprezintă partea terminala a grupului carbonatic
evaporitic al Paleozoicului, şi una superioara denumita “formaţiunea detritica”. Limita dintre cele doua
unităţi litofaciale şi, deci schimbarea regimului de sedimentare corespunde, în linii mari,
diastrofismului sudetic.

La alcătuirea formaţiunii calcaroase iau parte o multitudine de varietăţi litologice, dintre care cele mai
frecvente sunt: calcare compacte parţial digenizate, calcare subnoduloase, calcare cu silicifieri,
calcare organogene, calcare grezoase, calcarenite, calcare dolomitice, dolomite, dolomite argiloase şi
intercalaţii subţiri de argila.

Formaţiunea detritica marchează schimbarea condiţiilor de sedimentare, trecându-se de la regimul de

precipitaţie chimica la cel detritogen. Depozitele care alcătuiesc aceasta formaţiune sunt reprezentate
prin argile negricioase, argillite şistoase, gresii silicioase, grauwacke, tufite, uneori slab marnoase,
alterate, intercalaţii de marno-calcare şi calcare organogene

Al doilea ciclu de sedimentare începe în Permian şi durează pana la sfârşitul Triasicului superior. În
tot acest timp au loc acumulări depozite predominant terigene, cvasicontinentale, asociate cu
magmatite efuzive.

Depozitele acumulate în timpul permo-triasicului au fost grupate în trei mari unităţi litofaciale: doua
detritice-terigene, predominant continentale, respectiv formaţiunea roşie inferioara şi formaţiunea
roşie superioara, separate de una carbonatică, marin-lagunara

Succesiunea stratigrafica de aici, cuprinsa intre depozitele paleozoice şi formaţiunea carbonatică-

triasica, consta, în principal, dintr-un complex de gresii încadrat de doua complexe predominant
pelitice. Complexul inferior revine probabil Permianului în timp ce complexul grezos şi complexul
pelitic superior aparţine Triasicului inferior.

Mezozoic

Triasicul inferior (T1) a fost întâlnit la Videle – Cartojani. Grosimea depozitelor în discuţie atinge la
900m.
Formaţiunea carbonatica-evaporitica a triasicului este alcătuita din calcare, uneori organogene,
marnocalcare, calcare dolomitice, dolomite, marne dolomitice, anhidrite, sare şi roci detritice cu
ciment dolomitic şi anhidritic.

Triasicul mediu (T2), alcătuit dintr-o serie carbonatata constituita din dolomite, calcare şi
marnocalcare. Dolomite masive, cenuşii şi gălbui, mai rar alburii, se găsesc sistematic dezvoltate la
partea terminala. Grosimea acestei formaţiuni este cuprinsa intre 100 – 700m.

Triasicul superior (T3). Seria carbonatata a Triasicului mediu trece gradat în sus la seria roşie
superioara. Stratele de tranziţie, interceptate prin forajele de la Schela (Harlesti), Videle, Calugareni,
sunt constituite din marne negricioase, argile şi siltite negre sau cenusii-verzui, cu intercalaţii de
dolomite şi anhidrit sau gips. în rest seria roşie superioara este constituita din argile rosii-caramizii şi
vişinii, marne cenuşii şi verzui, nisipuri, gresii, conglomerate, anhidrite, şi sare gema. Grosimea
acestei serii variază de la 100m în nord la 1000m în sud.

Al treilea ciclu de sedimentare se caracterizează prin acumularea unei importante secvenţe de

depozite, predominant carbonatice, urmarea unui regim tectonic relativ calm

Jurasicul mediu (J2), cu discontinuitate litologica evidenta peste seria roşie superioara a Triasicului
superior; este alcătuit din gresii şi nisipuri cenuşii cu intercalaţii de argile brune sau negricioase.
Grosimea depozitelor variază intre 35m şi 110m.

Jurasicul superior, (J3), îmbrăca doua faciesuri: (1) Faciesul calcaros-dolomitic (800m grosime)
constituit din calcare albe-cenuşii sau gălbui; dolomite, cenuşii şi brune, rareori albe zaharoide; (2)
Calcare fine pelitoforme, în parte submarnoase (250-300m grosime). Aceste calcare au în general o
culoare deschisa, cenuşie sau cenuşie-alburie.

Cretacic

Neocomian (ne), cu o grosime de 150-250, urmează în continuitate de sedimentare Jurasicului

superior. Acesta este constituit dintr-un facies reprezentat prin calcare marnoase, pana la
marnocalcare.

Barremian (br), reprezentat prin calcare oolitice şi microdetritice (calcarenite) albe. Grosimea acestor
calcare variază de la 50 la150m.

Albian-Turonian (al-tu), aceste depozite cuprind marne, marno-calcare, calcare marnoase, local
calcarenite şi calcare pseudoolitice submarnoase în parte şi nisipoase. Culoarea acestor roci variază
de la cenuşiu deschis, uneori cu o vaga tenta verzuie, la cenuşiu închis.

Acest interval este reprezentat intre Schela (Harlesti) şi Glavacioc prin calcarenite nisipoase şi
marnocalcaroase ocupând o fâşie mediana, lata de 10-15Km.

Senonian (sn), este reprezentat prin marne şi marnocalcare cenuşii-alburii, cu grosimi intre 25 şi
250m. Spre sud-estul zonei aceste depozite se efilează pana la dispariţie.

Neogen

Neogenul este reprezentat prin depozite aparţinând Miocenului (Badenian, Sarmatian, Pontian),
Pliocenului şi Cuaternarului. Aceste serii sedimentare aparţin ultimului ciclu de sedimentare Badenian
–Pleistocen.
Miocen

Badenian (bd), este alcătuit din gresii calcaroase friabile, iar către partea superioara din marne şi
argile; grosimea totala a depozitelor variază de la 60m la 200m.

Sarmaţian (sm), acesta urmează discordant peste diferiţi termeni ai Cretacicului; acest etaj este
constituit din marne, marne nisipoase şi argile cu intercalaţii de gresii calcaroase, cu o bogata
microfauna. Grosimea acestor depozite creste de la sud spre nord, de la 50m la peste 750m.

Meotian (m), aceste depozite sunt în continuitate de sedimentare cu cele ale Sarmaţianului şi sunt
reprezentate de nisipuri argiloase cu intercalaţii de marne. Grosimea acestor depozite variază de la
20m în sud şi 300m în nord.

Ponţian (p), este constituit din marne şi marne nisipoase, a căror grosime creste de la sud spre nord,
de la 10m pana la peste 250m.

Pliocen

Dacian (dc), urmează transgresiv peste marnele ponţiene şi sunt alcătuite din nisipuri şi gresii cu
intercalaţii cărbunoase, cu rare intercalaţii de marne şi marne nisipoase. Aceste depozite au o
grosime mai mica la sud (cca 60m) şi din ce în ce mai mare spre nord (>500m).

Romanian (ro), este reprezentat printr-o alternanta de argile, argile nisipoase şi nisipuri cenuşiu-
vinete sau negricioase, având aproximativ 60m grosime la sud şi mai mult de 500m la nord.

Cuaternar, este bine dezvoltat în aceasta zona şi reprezentat prin depozite pleistocene şi Holocene
cu lentile de pietriş.

Pleistocen inferior (qp1), constituit în baza din argile şi nisipuri, uneori cu lentile de pietriş, iar în
partea superioara din nisipuri grosiere, pietrişuri şi chiar bolovănişuri – cunoscut în literatura
geologica sub numele “Stratele de Frăteşti”.

Stratele de Fratesti ocupa o mare parte a Depresiunii Valahe, începând din partea inferioara a
bazinelor Siret şi Prut, dezvoltându-se de-a lungul Dunării şi dincolo de Olt, cuprinzând şi bazinele
inferioare ale râurilor Ialomiţa, Argeş, Vedea. Granulaţia lor scade de la Dunăre spre nord şi de la
vest către est. Stratele de Frăteşti se afunda de la Dunăre către nord, spre interiorul depresiunii mai
ales în partea estică şi centrală. La vest de Argeş afundarea se produce atât dinspre Dunăre spre
câmpie cat şi dinspre Subcarpati spre câmpie.

Fig. 1.1 Stratele de Frăteşti (orizonturile A, B şi C) – Secţiune geologica

Aceste strate apar la zi pe fruntea nordica şi sudica a Câmpului Burnas şi pe văile adânci care-l
fragmentează. În aceste vai ele apar suspendate cu circa 25-30m, exceptând extremitatea sud-estica
unde pietrişurile coboară sun nivelul luncii Argeş.

Litologic ele sunt alcătuite în partea superioara din nisipuri mărunte şi fine, uneori grosiere, micacee,
care către baza trec în pietrişuri şi bolovănişuri constituite din cuarţite, micaşisturi, gresii, calcare,
silexuri şi tufuri calcaroase.

Peste complexul marnos urmează un banc gros de nisipuri cu intercalaţii de pietrişuri mărunte,
cunoscute sub numele de Nisipuri de Mostiştea. Acestea spre NE şi E trec gradat în nisipuri fine şi
chiar marnoase.

La nord de un aliniament ce trece pe firul Văii Neajlovului, stratele de Frăteşti se afunda spre interiorul
câmpiei, întâlnindu-se la adâncimi din ce în ce mai mari, trecând astfel în categoria stratelor de
adâncime.

In zona oraşului Bucureşti, Stratele de Frăteşti înclina de la sud spre nord unde se înregistrează
maximul de afundare la adâncimi de 130 – 180m; de asemeni creste şi grosimea totala, aceasta
ajungând la 120 – 170m.

Indiferent de natura stratelor de Frăteşti, direcţia generala de curgere a apelor subterane din acest
orizont este V – E şi divergent către Dunăre (E. Liteanu). Aceasta dispoziţie a curgerii apelor
subterane plasează zona de alimentare a orizontului Frăteşti în bazinele hidrografice medii de la vest
de Argeş şi de la est de Vedea, unde ele aflorează sau sunt acoperite de depozite permeabile,
corespunzătoare luncilor şi teraselor joase.

Pleistocen mediu (qp2), este constituit din două orizonturi detritice, un orizont inferior reprezentat
printr-o succesiune de marne, argile şi nisipuri cunoscuta sub numele de „complexul marnos”, şi un
orizont superior reprezentat prin nisipuri fine gălbui cu intercalaţii de argile cu concreţiuni calcaroase
şi grezoase cu o grosime de 8-10m cunoscut sub numele de „nisipuri de Mostiştea”.

Nisipurile de Mostiştea suportă o serie de depozite după cum urmează: depozite intermediare şi
„pietrişuri de Colentina” în intervalul Argeş – Dîmboviţa şi depozite loessoide din câmpul Găvanu
Burdea, Mostistei şi Baraganului.

Peste depozitele intermediare, în anumite zone direct peste nisipurile de Mostiştea stau depozitele de
pietrişuri şi bolovanisuri groase de 4-8m denumit „pietrişuri de Colentina”. Aceste depozite sunt
constituite din cuarţite, gnaise şi gresii care aflorează în carierele de pe valea Colentinei.
 Fig. 1.2 Harta geologica a zonei analizate sc. 1:200.000 (Neajlov L-35-XXXII)

Pleistocen superior (qp3), este reprezentat prin aluviunile şi depozitele loessoide aparţinând
câmpului Gavanu-Burdea şi terasei înalte superioare şi inferioare din teritoriul respectiv.

Depozitele loessoide care acoperă cea mai mare parte din Câmpul Gavanu-Burdea, la vest de
Dambovnic, sunt alcătuite din prafuri argiloase şi argile nisipoase cafeniu-roşcate sau gălbui, cu multe
concreţiuni calcaroase şi manganoase şi cu rare elemente de nisip grosier şi pietriş mărunt (F=3-
5mm); acest depozite au o grosime de 5-12m şi au fost raportate nivelului mediu al Pleistocenului
superior (qp32) (depozite loessoide aparţinând interfluviului Teleorman – Dambovnic).

Părţii terminale a Pleistocenului superior (qp33) i-au mai fost atribuite depozitele loessoide ale terasei
inferioare a Neajlovului şi Calnistei.

Holocen inferior (qh1), este reprezentat prin depozitele loessoide aparţinând interfluviului Argeş-
Dambovnic şi ale terasei inferioare cu o grosime de 3-10m şi prin pietrişurile terasei joase, a căror
grosime variază intre 2 şi 4m (Fig. 2.1).

Holocen superior (qh2). Depozitele loessoide care acoperă terasa joasa a văilor din regiune şi
aluviunile grosiere ale luncilor, au fost raportate Holocenului superior (Fig. 2.1).

Depozitele loessoide ale terasei joase au un caracter nisipos – argilos şi prezintă o grosime de 2-6m.

Aluviunile grosiere ale luncilor sunt alcătuite din nisipuri, pietrişuri şi bolovănişuri. Grosimea aluviunilor
luncii variază intre 2 şi 8m.

Peste aluviunile grosiere ale luncii se aşterne un material prafos-argilos-nisipos, de culoare cenuşiu-
roşcată, uneori cu caracter loessoid, având o grosime de 1-5m.
 Fig. 1.3 Secţiune geologica intre Boteni şi Buzescu, sc. 1:200.000 (Neajlov L-35-XXXII)

Elemente structural tectonice

Tartasesti

Fig. 1.4 Harta morfostructurală a Platformei Moesice la intrarea în depozitele prepermiene (după D. Paraschiv, 1979)

Luând în considerare cele mai importante fracturi, puse în evidenta atât prin foraje, cat şi prin
cercetări geofizice (Paraschiv, 1983; Visarion, Sandulescu, inedit), cele doua compartimente distinse
în cuprinsul Platformei Moesice (dobrogean şi valah) se individualizează prin direcţii structurale
diferite. Primul este caracterizat de directia NV – SE a principalelor fracturi, cel de al doilea, de
direcţia E – V.

Falia intramoesica, transcrustala este una dintre fracturile cele mai importante ale Platformei Moesice.
Aceasta se extinde pe o distanta foarte mare, de pe platforma continentala a Marii Negre (in SE)
pana sub pânza getica (in NE), are caracterele faliilor compozite, cu compartimentul sudic mai
coborât s suferind succesiv translaţii mai întâi dextre şi apoi senestre (cu acest din urma caracter este
activa şi astăzi).
Zona cercetata face parte din ridicarea Balş – Optaşi – Bucureşti, unitate structurala a Platformei
Moesice (Fig. 1.3). Dintre subetajele structurale ale cuverturii, care sunt separate prin discordante
simple, sau uşor angulare, au fost traversate prin foraje următoarele serii de sedimentare:

Badenian – Cuaternar cu o grosime ce variază de la 150m în sud la peste 2000m în nord, pe

marginea externa a avanfosei carpatice; formatiunile subetajului Badenian – Cuaternar acoperă
succesiv suprafaţa de eroziune post – cretacica a patformei, începând de la N spre S.

Albian – Senonian cu o grosime foarte redusa în sud, 600m grosime în partea centrala a teritoriului,
care corespunde depresiunii Roşiori, şi numai 260m în nord, în sectorul de afundare al platformei sub
aripa externa a avanfosei.

Aalenian – Barremian, cu o grosime mai redusa: aproximativ 450 – 500m în partea de NV, pe
amplasamentul ridicării Bals – Optasi, dar depăşind 1000m la E (Bucureşti –Calugareni) şi SV;

Permian – Triasic, având pana la 2700m grosime în partea axiala a depresiunii Roşiori, dar cu o
grosime mult mai redusa sau lipsind complet în sectorul ridicării Balş – Optaşi. Subetajul Permian –
Triasic se prezintă net individualizat fata de subetajul Aalenian – Bajocian prin: (1) orientarea diferita
a zonei de maxima subsidenţa (axul depresiunii Rosiori), care este NE (Bucureşti) – SV (V de
Calarasi) în cazul formaţiunilor neotriasice şi E – V în cazul formaţiunilor mediojurasice; (2) prezenta
unor accidente tectonice proprii subetajului Permian – Triasic, ca pintenul probabil (un horst) situat la
SV pe foaia Turnu Măgurele şi în perimetrul căruia, direct peste seria carbonatata a Triasicului mediu
se aseaza gresiile Jurasicului mediu (forajul de la Salcia); (3) extensiunea mai larga a formaţiunilor
subetajului Aalenian – Bajocian, care la N de Bucureşti se aşează direct pe formaţiunile subetajului
Devonian – Namurian (forajul de la Peris).

Suprafaţa de eroziune post-cretacic prezintă o înclinare foarte slaba şi uniforma spre N pana la linia
sud Schela (Harlesti – Bragadiru). Panta se accentuează apoi intr-o zona de tranziţie spre avanfosa
(At. Georgescu, 1964), iar în partea de nord a teritoriului, corespunzatoare zonei de subsidenta Titu şi
aici de extensiune a Badenianului, sub flancul extern al avanfosei, are loc o scufundare şi mai
marcata. în zona de racordare a platformei cu avanfosa ce corespunde la NV cu ridicarea Bals –
Optasi, cuvertura platformei inclusiv o parte din formaţiunile subetajului sinclinal Badenian –
Cuaternar, este afectata de falii longitudinale.

La începutul Cuaternarului se instalează un regim fluviatil, timp în care se depun stratele de Candesti
şi de Frăteşti; urmează în Pleistocenul mediu, un regim lacustru, care a generat complexul marnos.
Atât în cazul stratelor de Frăteşti cat şi în cazul complexului marnos se constata aceeaşi înclinare de
la sud la nord, bine înţeles mai slaba decât a depozitelor mai vechi. Tot în direcţia de la S la N are loc
o îngroşare progresiva a depozitelor Pleistocenului inferior.

Începând din partea superioara a Pleistocenului mediu, câmpul Burnasului a fost afectat de o mişcare
de ridicare continua pana în Actual, în timp ce la N de linia Calnistei, se constata o uşoara mişcare de
afundare pe direcţiile S-N şi V-E, al cărei maxim se situează în zona Titu – Bilciuresti.

In sectorul dintre Argeş şi Dambovnic, mişcarea de afundare a continuat pana în Holocenul inferior,
când si-a schimbat sensul, ceea ce a avut drept consecinţa formarea terasei joase.

Zona de la E de Argeş, Titu – Bilciuresti a fost afectata de mişcări negative în tot timpul Pliocenului şi
cuaternarului, constituind cea mai veche zona de subsidenţa. Deplasarea spre E a procesului de
subsidenţa a determinat o serie de schimbări ale cursurilor râurilor, aşa cum s-a întâmplat cu Argeşul
şi Dîmboviţa.
8.0 CONSIDERATIUNI HIDROGEOLOGICE – HIDROCHIMICE

8.1 Generalităţi
Studierea materialelor de specialitate existente în arhive completate cu observaţii de teren, au
permis cunoaşterea condiţiilor hidrologice şi hidrogeologice din zona Tărtăşeşti identificându-se
următoarele surse de apa:
• apa de suprafaţa
• apa subterana

8.2 Ape de suprafaţa

Reţeaua hidrologică din judeţul Dîmboviţa aparţine la două sisteme hidrografice distincte: cel al
Ialomiţei, în jumătatea de nord-est, şi cel al Argeşului în jumătatea de sud-vest. Densitatea reţelei de
râuri variază între 0,5 şi 0,8 km/km2 în zona montană, între 0,3 şi 0,5 km/km2 în zona subcarpatică şi
între 0,3 şi 0,4 Km/Km2 în zona joasă. Cel mai important afluent al Argeşului este Dîmboviţa care are
la intrarea în judeţ o suprafaţă de bazin de 636 km2 şi o lungime de 67 km, iar la ieşire o suprafaţă de
bazin de 1120 km2 şi o lungime de 157 km, confluenţa cu Argeşul fiind însă în afara judeţului
Dîmboviţa. Interfluviul dintre Dîmboviţa şi Ialomiţa este drenat, în zona de câmpie de Colentina şi
Ilfov, afluenţi ai Dîmboviţei cu care se uneşte în judeţul Giurgiu.

Debitul mediu multianual al Dîmboviţei, la intrarea în judeţ de, 10,1 m3/s, iar la ieşire de 11,8 m3/s.
Pe râurile ale căror bazine de recepţie se află integral sau în majoritate în zona înaltă, cum ar fi de
exemplu Ialomiţa la staţia hidrologică Moroeni şi Dîmboviţa la staţia hidrologică Malu cu Flori,
volumele maxime de apă pe anotimpuri se scurg obişnuit primăvara (aprilie-iunie), iar cele minime în
iarna (decembrie-februarie) reprezentând în medie cca. 40-50 % şi, respectiv 10-15 % din cele
anuale.

8.3 Ape subterane

8.3.1 Surse subterane

În zona localităţii Tărtăşeşti, formaţiunile poros-permeabile, cu importanţă hidrogeologică din punct de

vedere al posibilităţilor de alimentare cu apă din subteran, sunt cele de vârstă Pleistocen inferior
(Stratele de Frăteşti), Pleistocen superior (Nisipurile de Mostiştea) şi nivelul superior al Pleistocenului
superior (Pietrişurile de colentina)

8.3.2 Acviferul freatic

Pentru zona studiata s-a considerat acvifer freatic, primul orizont acvifer permanent întâlnit pana la
adâncimea de 30-40m, indiferent de formaţiunea litologica şi de gradul de permeabilitate al rocilor din
acoperiş. Acviferul freatic se afla pretutindeni sub directa influenta a regimului de precipitaţii din zonă,
chiar daca în anumite zone aceasta influenta este mai redusa datorita grosimii mari depozitelor
acoperitoare cu permeabilităţi mai reduse.
 Fig. 1.6 Zonarea litologica suprafaţa piezometrica a acviferului freatic, după T. Constantinescu

Se considera ca zona studiata acviferul freatic este cantonat în depozite aluvio-deluviale psefito-
psamitice, cunoscute în literatura de specialitate sub denumirea de „Pietrişurile de Colentina”(Fig.
1.3).

Apele freatice din aceasta zona au un regim hidrodinamic activ şi conductivitati hidraulice mari.
Alimentarea acviferului freatic se face atât prin aport din precipitaţii precum şi prin procese de
drenanţă verticală cu reţeaua hidrografica existentă în zonă.

Din punct de vedere litologic, stratul acviferul freatic este alcătuit dintr-un complex de pietrişuri cu
nisip mediu – grosier, având grosimi ce variază intre 5 – 15m, fiind situat la adâncimi de aproximativ 3
– 10m.

Nivelul hidrostatic se afla în general la adâncimi mici (5 – 8m) iar adâncimea culcuşului variază intre 5
şi 25m (Fig. 1.4). Direcţia generala şi sensul fluxului subteran urmăreşte direcţia şi sensul curgerii în
reţeaua hidrografica (NV – SE). Viteza de curgere, determinata de panta hidraulica şi de
conductivitate, este mai mare în partea nordica, ea scăzând spre sud-est.
 Fig. 1.7 Adâncimea culcuşului şi grosimea acviferului freatic, dupa T. Constantinescu.

Acviferul freatic cantonat în depozitele aluvionare de vârsta Pleistocen superior – Holocen inferior
poate fi caracterizat din punct de vedere hidrogeologic astfel:

• Structura litologica diferenţiata sub aspect granulometric (nisip fin mediu intr-un orizont
superior şi nisip cu pietriş în baza acestuia) cu o dezvoltare relativ continua pe
orizontala şi grosimi variabile;
• Caracterul uşor ascensional al nivelului freatic, situat la adâncimi medii de 5 – 10m şi
oscilant funcţie de regimul de precipitaţii, de drenajul din reţea hidrografică şi de
pierderile din reţelele hidroedilitare din zonă;
• Gradientul hidraulic general al curentului subteran este în medie de 1,6%;
• Conductivitatea hidraulica a acviferului variază în limite foarte largi, intre 50 – 200m/zi,
cu o frecventa mai mare a valorilor de 100m/zi;
• Potenţialul calitativ variabil al apei freatice, aceasta fiind nepotabilă sub aspect chimic.
Acest lucru se datorează vulnerabilităţii mari la poluare a acviferului freatic,
determinata de caracteristicile sale (adâncimea mica a nivelului hidrostatic,
conductivităţii ridicate, lipsa unui strat impermeabil sau slab permeabil în acoperiş). S-
au constatat de-a lungul timpului concentraţii ridicate de fosfaţi, amoniu, azotaţi,
duritate totala şi materii organice.

8.3.3 Complexul acvifer de medie adâncime – Nisipurile de Mostiştea

Acviferul de medie adâncime a fost interceptat în zona Tărtăşeşti pe intervalul de adâncimi 30 – 70m
fiind cantonat în orizonturi poros – permeabile necoezive formate, în principal, din nisipuri fine şi
medii, uneori cu pietriş.
Nivelul piezometric era situat, în perioada efectuării măsurătorilor de teren (15 august 2007), la
adâncimi de 2,4 – 5,9m.

Grosimea cumulata a statelor acvifere din cadrul complexului de medie adâncime are valori de 5 –
12m, transmisivităţile fiind cuprinse în intervalul 50 – 150m2/zi.

Din punct de vedere hidrochimic şi microbiologic, apa subterana cantonata in complexul acvifer al
“Nisipurilor de Mostiştea” are următoarea compoziţie:

Simbol proba/Valori
Nr. Încercare U.M. determinate Metoda
crt. executata 3628 3629 3630 de analiza
1 Cianuri totale μg/l <1 <1 <1 SR ISO 6703/1-98
2 Crom total μg/l <10 <10 <10 SR ISO 9174-98
3 Nitrati mg/l 0,80 0,51 42,02 SR ISO 7890/1-98
4 Nitriti mg/l 0,37 0,018 0,022 SR ISO 6777-1996
5 Aluminiu mg/l 0,14 0,19 0,14 SR EN ISO 12020 /04
6 Amoniu mg/l <0,01 0,26 <0,01 SR ISO 7150/1-00
7 Cloruri mg/l 6,81 14,70 12,91 SR ISO 9297-01
8 Conductivitate μS/cm 398 499 1418 SR EN 27888-97
9 Culoare mg Pt/l 28 52 <5 SR ISO 7887-97
10 Duritate totala Grade 5,87 1,87 25,60 STAS 7313-1982
german
e
11 Fier mg/l 0,11 8,66 0,05 SR ISO 13315-96

12 Mangan mg/l 0,16 0,16 0,012 SR 8662/2-96

13 Oxidabilitate mgO2 /L 2,52 12,81 3,36 SR ISO 6060-96
( CCOCr)
14 pH Unităţi 7,61 8,66 7,07 SR ISO 10523-97
pH
15 Sodiu mg/l STAS 3223/2-80
16 Sulfat mg/l 10,10 4,39 146,1 EPA 427C
17 Sulfuri si hidrogen μg/l <1 <1 <1 SR ISO 10530/1-97
sulfurat
18 Turbiditate UNT <1 2 <1 SR EN ISO 7027-2001
 Simbol proba/Valori
Nr. Încercare U.M. determinate Metoda
crt. executata de analiza
3628 3630
0 3
1 Nr. Colonii la 22 C UTF/cm 254 291 SR EN ISO 6222/04

2 Număr de colonii la UTF/cm3 72 236 SR EN ISO 6222/04

370C
3 Bacterii coliforme totale nr/100 cm3 79 17 ISO 9308-2/90
3
4 Bacterii E. Coli nr/100 cm lipsa 2 ISO 9308-2/90
3
5 Număr probabil nr/100 cm lipsa lipsa STAS 3001/91
Streptococi fecali

Parametrii fizico –chimici determinaţi se încadrează in valorile admise de Legea 458/2002 cu excepţia
următorilor indicatori: mangan (in cazul probelor 3628, 3629); CCOCr si fier (in cazul probei 3629) iar
in cazul indicatorilor microbiologici se încadrează depăşiri la nr. colonii la 220C, număr de colonii la
370C, bacterii coliforme totale (in cazul probelor 3628 si 3630) si Bacterii E. Coli (in cazul probei
3630).

8.3.3 Complexul acvifer de mare adâncime - Stratele de Frăteşti

In zona localităţii Tărtăşeşti, nu a fost identificat nici un foraj hidrogeologic care să intercepteze
complexul acvifer de mare adâncime (Stratele de Frăteşti). Complexul acvifer cantonat în „Stratele de
Frăteşti” a fost interceptat în zona localităţii Buftea, la cca. 7 km spre vest faţă de amplasamentul
studiat, printr-o serie de foraje începând de la adâncimi de cca. 170 – 200m şi pana la cca. 350m,
fiind cantonat în formaţiuni constituite din strate de nisipuri şi pietrişuri.

Nivelul piezometric al acestui acvifer este situat la adâncimi de cca. 65 – 70m.

Grosimea cumulata a stratelor acvifere aparţinând acestui complex, interceptate prin forajele
executate în zona, are valori de 15 – 40m, transmisivităţile fiind de 75 – 150m2/zi.

In zona captărilor oraşului Buftea au fost executate 5 foraje care au deschis stratele acviferului de
mare adâncime (P31, P21, P22, P23, P24), în prezent aflându-se în exploatare numai P31, celelalte
patru fiind abandonate datorita diverselor probleme tehnice, dar utilizându-se ca piezometre de
observaţie.
Din punct de vedere hidrochimic, apa subterana cantonata in complexul acvifer al “Stratelor de
Frăteşti” are următoarea compoziţie:

Simbol proba/Valori determinate

Nr. Încercare U.M. P21 P22
crt. executata
3 Nitrati mg/l 3,1 10,7
4 Nitriti mg/l 0,009 -
6 Amoniu mg/l 0,53 0,47
7 Cloruri mg/l 42,54 28,36
8 Conductivitate μS/cm 545 818
10 Duritate totala Grade germane 6,24 13,52
12 Magneziu mg/l 7,39 30,49
13 Reziduu fix mg/l 480 421
14 pH Unităţi pH 7,0 7,0
15 Calciu mg/l 32,34 47,04
18 Turbiditate UNT 2 2

Din punct de vedere hidrochimic apa subterană cantonată formaţiunea stratelor de Frăteşti prezintă
depăşiri la indicatorul amoniu. De asemnea, o serie de foraje executate la N de oraşul Bucureşti au
înregistrat depăşiri al valorilor admise de lege pentru indicatorul hidrogen sulfurat.
9.0 CONCLUZII ŞI RECOMANDĂRI

9.1 Concluzii
Analizând parametrii hidrogeologici ai forajelor executate în zona studiata se pot trage
următoarele concluzii:
• stratul acvifer din zona de aeraţie şi cel acvifer freatic au fost captate prin puţuri săteşti cu
adâncimi cuprinse intre 8.00 şi 15.00 m, debitele captate sunt mici (1,0 – 1,5 l/s). În acelaşi timp
lipsa unor pachete de roci acoperitoare cu permeabilităţi reduse, coroborat cu faptul ca in zonă nu
există un sistem centralizat de colectare a apelor uzate, face ca acviferul freatic să aibă un risc de
vulnerabilitate la poluare foarte mare. Datorită acestor aspecte nu se recomandă ca apa
subterană provenită din acest acvifer să fie captată pentru alimentarea cu apă a viitorului
complex.
• stratul acvifer de medie adâncime cantonat în “Nisipurile de Mostiştea”, poate fi luata în
consideraţie ca şi sursa de alimentare cu apa a viitorului complex. Analizând parametrii
hidrogeologici, ai forajelor executate în zona se poate prezuma că un foraj hidrogeologic cu
adâncimea de maxim 75.00 m ce va avea următorii parametrii informativi:

Nivel hidrostatic (m) 3.50

Nivel hidrodinamic (m) 8.50
Denivelare (m) 5.00
Debit la proiectare (l/s) 3.41
Debit maxim admis (l/s) 4.74
Transmisivitate (mp/zi) 76
Direcţia de curgere NV - SE
Raza hidraulica (m) 120.00
Poziţia pompei (m) 20.00
• stratul acvifer de mare adâncime cantonat în “Stratele de Frăteşti”, poate fi luata în consideraţie
ca şi sursa de alimentare cu apa a viitorului complex. Se estimează că un foraj cu adâncimea de
aproximativ 300m va intercepta acviferul, având următorii parametrii hidrogeologici informativi:

Nivel hidrostatic (m) 62.00

Nivel hidrodinamic (m) 67.30
Denivelare (m) 5.30
Debit la proiectare (l/s) 5.07
Debit maxim admis (l/s) 6.95
Transmisivitate (mp/zi) 64.38
Direcţia de curgere NV - SE
Raza hidraulica (m) 100.00
Poziţia pompei (m) 80.00

• având în vedere faptul că forajele propuse exploatează acvifere de adâncime sub presiune
urmând să fie executate astfel încât să realizeze condiţiile de izolare a stratului captat faţă de
suprafaţa terenului şi faţă de stratele acvifere superioare vulnerabile la poluare, se va instituii
conform HG 930/2005 numai zona de protecţie sanitară cu regim sever, care va fi circulară, cu
centrul pe poziţia forajului şi raza de 10 m; în acest caz zona de protecţie sanitară cu regim de
restricţie coincide cu zona de protecţie sanitară cu regim sever. Perimetrul de protecţie
 hidrogeologică, situat în zona de alimentare a acviferului, este instituit şi protejat prin ordin al
conducătorului autorităţii publice centrale din domeniul apelor, fiind stabilite totodată şi măsurile
de protecţie necesare, acviferele propuse a fi captate fiind structurii acvifere cu caracter regional.

9.2 Recomandări

Debitul de cca. 143 l/s necesar alimentării cu apă din subteran a viitorului complex poate fi
asigurat prin trei variante de realizare a captării de apă subterană:
Varianta 1 - exploatarea acviferului de medie adâncime, cantonat în formaţiunea „Nisipurilor
de Mostiştea”, prin realizarea unui front de captare constituit din 42 foraje, cu lungimea de cca. 5,1
km. Debitul admisibil pe puţ rezultat din caracteristicile granulometrice ale acviferului, lungimea
filtrelor şi diametrul recomandat de echipare este de cca. 3,5 l/s/puţ, fapt care conduce la un necesar
de 42 puţuri cu o echidistanţă între foraje de 120 m, ce corespunde unei exploatări în condiţii
corespunzătoare a puţurilor fără interferenţe accentuate în lungul aliniamentului propus.
Varianta 2 - exploatarea acviferului de mare adâncime, cantonat în formaţiunea „Nisipurilor
Stratelor de Frăteşti”, prin realizarea unui front de captare constituit din 30 foraje, cu lungimea de cca.
2,9 km. Debitul admisibil pe puţ rezultat din caracteristicile granulometrice ale acviferului, lungimea
filtrelor şi diametrul recomandat de echipare este de cca. 5.0 l/s/puţ, fapt care conduce la un necesar
de 30 puţuri cu o echidistanţă între foraje de 100 m, ce corespunde unei exploatări în condiţii
corespunzătoare a puţurilor fără interferenţe accentuate în lungul aliniamentului propus.
Varianta 3 - exploatarea combinată a acviferului de medie adâncime şi a acviferului de mare
adâncime, prin realizarea unui front de captare constituit din 17 foraje ce vor exploata acviferul de
medie adâncime şi 18 foraje ce vor exploata acviferul de mare adâncime, dispuse alternativ, cu
lungimea de cca. 2,1 km. Debitele admisibile pe puţ estimate pentru cele două tipuri de acvifere,
impun o echidistanţă între foraje de 60 m, ce corespunde unei exploatări în condiţii corespunzătoare a
puţurilor fără interferenţe accentuate în lungul aliniamentului propus.
Pentru oricare din variantele propuse pentru realizarea sursei de apă se va avea în vedere
faptul că la construcţia forajelor de impune izolarea acviferului freatic prin coloană de izolare
cimentată pe cca. 30 m, pentru a nu fi depreciată calitatea apei exploatate (prin amestec cu cea din
acviferul freatic).
Proiectantul va analiza din punct de vedere tehnico – financiar, cele trei variante propuse
pentru realizarea sursei de apă, avându-se în vedere următoarele aspecte:
• întocmirea documentaţiilor necesare obţinerii avizului de gospodărire a apei şi a autorizaţiei de
construire, pentru varianta aleasă;
• realizarea unui studiu hidrogeologic detaliat cu foraje de explorare – exploatare pentru
varianta aleasă, ţinându-se seama de faptul că pentru varianta 1 este necesară execuţia unui
foraj de explorare cu adâncimea de cca. 75m, pentru varianta 2 este necesară execuţia unui
foraj de explorare cu adâncimea de cca. 300m, iar pentru varianta 3 este necesară execuţia a
două foraje de explorare cu adâncimea de cca. 75m, respectiv 300m. Pe baza rezultatelor din
această etapă de studiu se vor putea reconsidera numărul forajelor şi calcula parametrii
hidrogeologici definitivi ai forajelor.
• costurile aferente execuţiei forajelor şi a echipamentelor şi construcţiilor necesare realizării
captării de apă;
• posibilităţile de amplasare a captării şi realizare a perimetrelor de protecţie aferente forajelor;
• costurile aferente tratării apei pentru aducerea la parametrii fizico-chimici şi microbilogici
impuşii prin legea 458/2002 privind caracterul potabil al apei, prin realizarea unui studiu de
tratabilitate
• pentru execuţia forajelor se vor avea în vedere următorii parametrii constructivii
o se va izola prin cimentare complexul acvifer freatic pana la adâncimea de 30 m.
o forajul va fi început cu sapa de φ 660 mm (26``) tubându-se cu coloana metalica de
ghidaj φ 509 mm (20``) cimentata în spate
o pana la adâncimea finala (150 m) forajul va fi executat cu φ 395 mm şi tubat cu
coloana PVC şi filtre de φ 160 mm
o granulometria pietrişului mărgăritar se va preciza după executarea analizelor
granulometrice efectuate pe probe din acvifer
o se va realiza în spatele coloanei definitive o coroana filtrantă din pietriş mărgăritar de
cel puţin 10 cm grosime
o pomparea pentru decolmatarea forajului se va face cu pompă tip Mamuth (aer-lift),
până la limpezirea totală a apei
o testarea hidrodinamică a forajului se va realiza cu pompă submersibilă, cu minim trei
trepte de debit de pompare până la stabilizarea nivelului hidrodinamic, şi înregistrarea
măsurătorilor de revenire după fiecare treaptă de pompare
o la fiecare treapta de pompare se vor recolta probe de apa pentru analiza fizico-chimica
şi bacteriologica