Evolutia raului Mures între anii 1980-

2018

Masterand:Buzea Oana Maria

Specializarea: GCEC
Anul II
• Cuprins

1. Harta localizării arealului de studiu

2. Harta hipsometrică

3. Harta orientării versanților

4. Harta geologică

5. Principalii parametrii ai râului Mureș pentru anul 1980

6. Principalii parametrii ai râului Mureș pentru anul 2018

7. Evoluția râului Mureș între anii 1980-2018

8. Concluzii
• Localizarea arealului de studiu

 Arealul de studiu vizează lunca râului Mureş între localitățile Luduș, Bogota, Cuci ( prin satele Cuci și Dătășeni) ,
precum și orasul Iernut (satul Oarba de Mureș), toate acestea regăsindu-se în județul Mureș, Transilvania.

 În sens larg, Râul Mureș este cel mai mare râu și principalul colector din bazinul Transilvaniei. De la intrarea în județ,
la Ciobotani și până la ieșire, în Chețani, râul străbate o distanță de 180 km. Colectează în albia sa apele mai multor
pâraie precum Călimănel, Mermezeu, Zebrac, Ilva Mare, Răstolița, Gălăoaia, Bistra (din munții Călimani) și din munții
Gurghiului principalii afluenți Gudea, Sălard, Iod, Sebeș , râul Gurghiu și pârâul Beica.

 Ceilalți afluenți ai Mureșului de pe cuprinsul județului sunt: Luțul, Lechința, Pârâul de Câmpie, Nirajul, Cerghid,
Lăscud, Șăulia, Ozd.

 Bazinul hidrografic al râului pe parcursul celor 761 km din Româna este de aproximativ 28 000 kmp, iar debitul mediu
anual este de 121,1 m³/s la Stânceni, 36,9 m³/s la Glodeni și la ieșirea din județ de 43 m³/s.
Harta hipsometrică

 Este o harta morfometrica ce reprezinta altitudinea reliefului prin trepte hipsometrice sau trepte de altitudine.

 Harta este utila pt etajarea proceselor geomorfologice, pt diverse analize tematice, pt planificarea teritoriului sau
planificare turistica. În ceea ce privește arealul de studiu, acesta se situează în zona montană unde altitudinile sunt
destul de ridicate, altitudinea maxima atingând (conform calculelor realizate (conform hărții topografice 1:25000).

 Pentru a realiza harta hipsometrică s-au folosit curbele de nivel vectorizate şi s-a utilizat funcţia topo to raster din
Spatial Analyst Tools - Interpolation pin care s-a creat modelul numeric altimetric al terenului în urma interpolării
curbelor de nivel.

 Pentru a reclasifica hipsometria (Symbology – Classified – Classes: 5 – Classify). Aici apar valorile minime şi cele
maxime ale stratului.

 Astfel pentru arealul studiat valoarea minimă este 262 m iar valoarea maximă este 420 m. De asemenea putem
observa că relieful colinar și de podiș deluros este prezent pe suprafața județului într-o proporție de 50%. Din cealaltă
jumătate fac parte dealurile subcarpatice transilvănene și munții vulcanici Călimani - Gurghiu. Profilul topografic al
reliefului apare sub forma unei curbe hipsografice ascendente cu relative echilibrări orizontale și salturi altimetrice pe
sectoare având ca punct de minim Valea Mureșului din apropierea Ludușului cu o altitudine de 300 m.
• Harta geodeclivității a râului Mureș

 DECLIVITÁTE, declivități, s. f. 1. Unghi format de o dreaptă înclinată cu planul orizontal. 2. Înclinare a unui teren, a
unei șosele sau a unei căi ferate față de planul orizontal. Din fr. déclivité, lat. declivitas, -atis. (Academia Română,
Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, 2009)

 Calculul acestui indicator se realizează în triunghiul dreptunghic determinat de planul suprafeţei terestre – ipotenuza,
planul verticalei precum şi planul orizontalei – catete, utilizându-se funcţia trigonometrică tangentă. Panta poate fi
exprimată atât ca gradient, cât şi ca valoare de pantă în procente (%), promile (‰) sau grade (°).

 Ca metodă de realizare s-a folosit aproximativ aceași metodă ca și în cazul hărții hipsometrice adică (Spatial Analyst
Tools → Surface → Slope). După care se alege 5 intervale, având caracteristici morfometrice asemenătoare , acestea
fiind utilizate pentru determinarea unor tipuri și forme de relief, astfel distingându-se următoarele valori ale
geodeclivității. Intervalele de clasificare sunt următoarele: între 0 °- 5.5 °, între 5 °-10.5 °, între 10 °-16.5 °, 16.5-
20.5°, între 25.5 °41.

 În concluzie, harta pantelor evidențiează diferențele structurale care apar între cei doi versanți și imprimă anumite
condiții de adaptabilitate a vegetației pe suprafețele puternic înclinate.
Harta orientării versanților

 Expoziţia versanţilor face referire la orientarea acestora faţă de direcţiile cardinale. Expoziţia versanţilor poate fi
generată prin raportarea la direcţia nord, aceasta depinzând de înclinarea suprafeţei terestre din punct de vedere
matematic şi geometric.

 Expoziţia constituie un parametru care ţine cont de procesele geomorfologice, având o importantă influenţă asupra
radiaţiei solare, temperaturii şi precipitaţiilor. Orientarea versanţilor influenţează, alături de pantă, regimul caloric al
suprafeţei din acest teritoriu, conţinutul de umiditate, particularităţi bio-pedogeografice.

 Analizând legenda, se observă că pentru nord apar două valori. Pentru a realiza o hartă corectă a orientării se reclasifică
rasterul astfel: Arc Toolbox - Spatial Analyst Tools - Reclass - Reclassify iar la new values se alege valoarea 5
(reprezentând 315 - 3600) care este înlocuită cu valoarea 1 pentru ca, atât valorile 0-450 cât şi cele 315-3600 să fie
reprezentate în aceeaşi clasă: nordul.

 Gridul rezultat va avea valorile 1, 2, 3 şi 4. Acestor valori trebuie să li se atribuie sens şi astfel se vor reclasifica şi
modifica de la layout: 1 cu nord, 2 cu est, 3 cu sud şi 4 cu vest. De asemenea se poate observa că avem și o suprafață
plană. Se adaugă celelalte elemente ale hărţii apoi se exportă.
• Harta geologică
 Harta geologică este o reprezentare grafică bidimensională (cu o proiecție geografică predefinită) în care se reprezintă
grafic (simbolic) extinderea spațială a unităților geologice precum și deformațiile structurale care le-au afectat de-a
lungul timpului geologic. Este o hartă morfologică (cu curbe hipsometrice, rețea hidrografică, elemente socio-
economice) pe care sunt trecute toate datele geologice obținute din cartarea de teren.

 Litologia arealului de studiu se prezintă în mod tipic oricărei unei zone de podiș deluros . Cele mai tinere depozite, cele
din albia majoră, sunt cele depuse de râu în perioada actuală (holocen) şi au granulometria mare, fiind alcătuite din
pietrişuri şi nisipuri, în partea Sudică apărând şi primul strat de löess.

 Terasele, foste lunci fiind, aparţin unor perioade diferite de sedimentare şi au vârste mai vechi, astfel încât grosimea
depozitelor löessoide de pe partea dreaptă a Mureşului este explicabilă. Argilele roşcate de pe terasa din stânga râului
provin, de asemenea, dintr-o altă fază de sedimentare.
Principalii parametri morfometrici pentru fiecare meandru al râului Mureș în 1980
Principalii parametri ai râului Mureș pentru fiecare meandru în anul 2018
• Concluzii

 În concluzie, dinamica albiei râului Mureş în arealul de studiu în intervalul 1980-2018 nu a fost chia rasa
spectaculoasă. Nu au fost create meandre noi, însă numărul acestora pentru anul 2018 s-a redus într-o proporție mică
nici nu s-a diminuat, deşi se întrevede în viitorul apropiat autocaptarea unor meandre . De asemenea, lungimile şi
amplitudinile meandrelor au variat în limite rezonabile.

 De asemenea, caracterul ramificării suferă în anumite sectoare transformări de la albie cu canale laterale sinuoase la
albie meandrată, și așa se explică şi scăderea coeficientului de despletire.

 Deşi, aşa cum am stabilit anterior, dinamica albiei în arealul de studiu nu a înregistrat salturi semnificative, există,
totuşi, propuneri pentru diminuarea ratei de schimbare a parametrilor albiei râului Mureş, cu amendamentul că acestea
pot fi generalizate şi aplicate şi în alte bazine hidrografice.