Sunteți pe pagina 1din 4

Versanţii reprezintă suprafeţele înclinate din alcătuirea reliefului.

În funţie de agentul care le-a dat naştere şi de modul de evoluţie sunt si caracteristicile lor de unde şi
deosebirea mai multor tipuri:

ul versanţilor care depăşeşte puterea de transport a râurilor.

· Versanţii de vale sunt suprafeţele create prin acţiunea de adâncire a râurilor, torenţilor. Aceşti
versanţi constituie primul component, adică cel mai vechi în alcătuirea văii. Au lungime mare,
înclinări variate, o forma convexă, concavă, dreaptă, care se modifică continuu dar în ritmuri diferite
de o multitudine de factori.

· Versanţii de interfluviu alcătuiesc pantele înclinate care fac racordul între platourile
interfluviilor sau linia de creastă cu diferite trepte ale culmilor secundare.

· Versanţii impuşi de acţiunea agenţilor interni. Mişcarile tectonice şi vulcanismul sunt cele care
determină în timp versanţi cu caracteristici specifice.

· Versanţii maritimi sunt în strânsă dependenţă de acţiunea apei marii, oceanelor. Se separă
versanţii în lungul ţărmului înalt, versanţi înalţi şi versanţi submerşi între diferite suprafeţe cvasi-
orizontale.

· La scara locală se adaugă Versanţii glaciari, creaţi pin eroziunea gheţarilor în circurile şi văile
glaciare (în jurul nunantakurilor), antropici (cei de natură petrografică). (Ielenicz M., 2000).

Pedimentele si glacisurile

Glacisurile reprezintă forme de relief cu pantă redusă, uşor înclinată care mărgineşte un abrupt sau
un versant.

Pediment suprafaţa de eroziune, uşor înclinată şi dezvoltată pe roci dure. (Ielenicz M., 2000).

6.Văile sunt forme de relief negative rezultate preponderent prin acţiunea apelor curgătoare. Văile
au doua elemente comune: albia râului şi versanţii care o încadrează. În funcţie de stadiul de
evoluţie la acestea se adaugă lunca, terasele, glacisurile şi unele trepte înguste situate la partea
superioară a versanţilor şi care deregulă reprezintă marturii ale modelării celei mai vechi.

Tipuri de văi:

După fizionomie sunt:

- văi simetrice (ex. cele dezvoltate în structura orizontală sau în aceeaşi rocă – calcare, loess)

- văi asimetrice – unele văi formate în structură monoclinală (ex. Argeşul in aval de Piteşti), fie
împingerii exercitate de un număr mare de afluenţi cu debit mare (Siretul împins spre Est de
Suceava).

- văi înguste – specifice la începutul evoluţiei sau secţionate în roci dure (ex. calcarele) ori realizate în
unităţi de relief care suferă ridicări.
- chei – sunt văi inguste create în calcare la care versanţii foarte ţnclinaţi, uneori abrupţi se termină
într-o albie strâmtă cu praguri.

- defilee – vale pe ansamblu îngustă cu versanţi povârniţi dar la care se pot separa porţiuni foarte
înguste ce alternează cu bazinete depresionare în care sunt terase cu aşezari.

- canioane – sunt defilee foarte lungi, cu versanţi abrupţi ce au înălţimi de sute sau chiar 1000 m cu
numeroase praguri impuse de roci mai dure sau de structură.

- văile largi – au lăţimea variabilă în funţie de stadiul de evoluţie, rocă, unitatea de relief în care se
află, munte, deal, câmpie.

După stadiul de evoluţie: în accepţiunea concepţiei lui W. M. Davis se separă:

- văi tinere – corespund inceputului adâncirii râului, sunt înguste, versanţii sunt povârniţi; se află
frecvent fie în regiunile muntoase, în podişurile înalte, fie în bazinele de recepţie ale râurilor mari.

- văi mature – sunt largi, albia este încadrată de o luncă extinsă, versanţii prezintă înclinări moderate,
râurile se află la profilil de echilibru.

- văi in stadiul de bătrâneţe – albia si lunca se continuă lateral prin versanţi aproape aplatizaţi cu
formă larg concavă aflaţi în stadiul de echilibru; relieful regiunii în care se afla aceste văi este redus la
o câmpie de eroziune – peneplenă; este un stadiu extrem de rar de atins.

- văi policiclice (în cadrul lor sunt elemente ce indică mai multe faze de evoluţie aparţinând unor
cicluri care s-au succedat, dar care s-au manifestat în întregime, de cele mai multe ori fiind
întrerupte de ridicări neotectonice sau de modificări climatice de esenţă în stadiul de maturitate).

Pedimentele si glacisurile

Glacisurile reprezintă forme de relief cu pantă redusă, uşor înclinată care mărgineşte un abrupt sau
un versant.

Pediment suprafaţa de eroziune, uşor înclinată şi dezvoltată pe roci dure. (Ielenicz M., 2000).

6.Văile sunt forme de relief negative rezultate preponderent prin acţiunea apelor curgătoare. Văile
au doua elemente comune: albia râului şi versanţii care o încadrează. În funcţie de stadiul de
evoluţie la acestea se adaugă lunca, terasele, glacisurile şi unele trepte înguste situate la partea
superioară a versanţilor şi care deregulă reprezintă marturii ale modelării celei mai vechi.

Tipuri de văi:

După fizionomie sunt:

- văi simetrice (ex. cele dezvoltate în structura orizontală sau în aceeaşi rocă – calcare, loess)
- văi asimetrice – unele văi formate în structură monoclinală (ex. Argeşul in aval de Piteşti), fie
împingerii exercitate de un număr mare de afluenţi cu debit mare (Siretul împins spre Est de
Suceava).

- văi înguste – specifice la începutul evoluţiei sau secţionate în roci dure (ex. calcarele) ori realizate în
unităţi de relief care suferă ridicări.

- chei – sunt văi inguste create în calcare la care versanţii foarte ţnclinaţi, uneori abrupţi se termină
într-o albie strâmtă cu praguri.

- defilee – vale pe ansamblu îngustă cu versanţi povârniţi dar la care se pot separa porţiuni foarte
înguste ce alternează cu bazinete depresionare în care sunt terase cu aşezari.

- canioane – sunt defilee foarte lungi, cu versanţi abrupţi ce au înălţimi de sute sau chiar 1000 m cu
numeroase praguri impuse de roci mai dure sau de structură.

- văile largi – au lăţimea variabilă în funţie de stadiul de evoluţie, rocă, unitatea de relief în care se
află, munte, deal, câmpie.

După stadiul de evoluţie: în accepţiunea concepţiei lui W. M. Davis se separă:

- văi tinere – corespund inceputului adâncirii râului, sunt înguste, versanţii sunt povârniţi; se află
frecvent fie în regiunile muntoase, în podişurile înalte, fie în bazinele de recepţie ale râurilor mari.

- văi mature – sunt largi, albia este încadrată de o luncă extinsă, versanţii prezintă înclinări moderate,
râurile se află la profilil de echilibru.

- văi in stadiul de bătrâneţe – albia si lunca se continuă lateral prin versanţi aproape aplatizaţi cu
formă larg concavă aflaţi în stadiul de echilibru; relieful regiunii în care se afla aceste văi este redus la
o câmpie de eroziune – peneplenă; este un stadiu extrem de rar de atins.

- văi policiclice (în cadrul lor sunt elemente ce indică mai multe faze de evoluţie aparţinând unor
cicluri care s-au succedat, dar care s-au manifestat în întregime, de cele mai multe ori fiind
întrerupte de ridicări neotectonice sau de modificări climatice de esenţă în stadiul de maturitate).

Pedimentele si glacisurile

Glacisurile reprezintă forme de relief cu pantă redusă, uşor înclinată care mărgineşte un abrupt sau
un versant.Pediment suprafaţa de eroziune, uşor înclinată şi dezvoltată pe roci dure. (Ielenicz M.,
2000).

Meandrele. Rar şi numai pe distanţe mici, albia are o desfăşurare liniară. Frecvent ea prezintă un
aspect ondulat, cu bucle dezvoltate spre stânga sau dreapta. Aceste bucle poartă numele de
meandre si sunt o consecinţa a dinamicii cursului de apă.
În functie de panta generală a albiei, meandrele vor fi simetrice (pante mici) şi asimetrice (la pante
mari). Prin eroziune în malurile concave meandrele vor evolua deplasându-se lateral si spre aval
lărgind treptat spaţiul pe care se realizează şi care poartă umele de pat de meandre.

Tipuri de meandre:

· Meandre divergente sau libere – apartin râurilor care străbat regiuni de câmpie

depresiuni întinse, unde panta generală a reliefului este redusă. Ele au o desfasurare largă şi cunosc
frecvente modificari prin autocaptare (ex. meandrele Siretului in câmpie).

· Meandre libere compuse – la unele râuri, albiile descriu o dublă meandrare, adică pe fundul
unor bucle mai mici se înscrie traseul unor bucle mari (ex. la unele râuri mici din Câmpia
Transilvaniei).

· Meandre încatuşate – sunt onduleuri care cuprind atât albia, cât şi porţiuni de vale,
dezvoltându-se nu numai in plan ci şi pe verticală. Se întalnesc în regiunile muntoase (defileele Jiului,
Oltului) de podiş (Lăpuş Covurlui).