Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
GEOMORFOLOGIE
DINAMICÃ
BUCUREªTI, 2008
+
2
CUPRINS &
TEMA I – PROBLEME FUNDAMENTALE
3
+ 4.1.7. Tixotropia ..................................................................................................... 60
4.1.8. Permeabilitatea ............................................................................................. 62
4
TEMA IV – PROCESE PREPONDERENT HIDRICE
5
+
6
&
Tema I
Probleme fundamentale
Obiective
7
+
8
&
1. IDENTITATEA GEOMORFOLOGIEI DINAMICE
9
+ acelaºi timp, studiul reliefului se realizeazã ºi prin prisma teoriilor morfologice
moderne (vezi capitolul Teoriile morfologice). În limbajul curent deci, dinamic
semnificã modificãri rapide, spre deosebire de modificãrile evolutive lente.
Schimbãrile calitative ºi cantitative de la simplu la complex, ºi invers, duc la
dezvoltarea fenomenelor.
Geomorfologia dinamicã studiazã morfodinamica exogenã în strânsã
dependenþã de dinamica substanþei endogene (morfotectonica) ºi de
modificãrile rocilor (morfopetrodinamica) (Ananiev ºi colab., 1994). Principala
particularitate a proceselor actuale de formare a reliefului este ca se
desfãºoarã în timp scurt, astfel ele pot fi observate ºi analizate direct în naturã,
într-un anumit sens un experiment de teren. Cercetarea proceselor vechi insã
este indirectã, prin intermediul formelor create sau a depozitelor corelate.
Tabelul 1
Definiþia sinteticã a geomorfologiei dinamice
Funcþii
10
Raporturile cu geomorfologia generalã (geneticã)
Tabelul 2
Locul geomorfologiei dinamice în sistemul ºtiinþelor geomorfologice
Criteriul ªtiinþe geomorfologice
Sisteme geomorfice genetice – geomorfologie generalã (geneticã)
Sisteme geomorfice teritoriale – geomorfologie terestrã (a uscatului)
– geomorfologia fundului mãrilor ºi oceanelor
– geomorfologie planetarã
– geomorfologie regionalã (pentru unitãþi
fizico-geografice complexe sau pentru:
munþi, dealuri ºi podiºuri, câmpii) etc.
Aspecte speciale Dinamice
– geomorfologie dinamicã
Istorice
– geomorfologieistoricã (paleogomorfologie)
Genetice
– geomorfologie climaticã generalã
– geomorfologie structuralã
– geomorfologie petrograficã
– geomorfologie specialã raportatã la tipuri
genetice de relief (nu coincide cu geo-
morfologia climaticã generalã)
Gradul de detaliere a cercetãrii, metode de – geomorfologie analiticã
bazã utilizate în cercetare – geomorfologie sinteticã
– geomorfologie sistemicã
– geomorfologie experimentalã
– geomorfologia matematicã ºi statisticã
– ecogeomorfologia
– cartografia geomorfologicã GIS-ul geomorfic
Scopul principal al cercetãrii – geomorfologie teoreticã – geomorfologie
aplicatã
– geomorfologie inginereascã
11
1.2. Demersul istoric
12
Ptolemeu Claudius (90 – 168) se remarcã prin procedee ºtiinþifice de
13
+ profilului longitudinal ºi factorii care determinã panta medie (debitul, viteza ºi
caracteristicile patului) (Coque, 2000). Inginerul francez Surell (1813 – 1887),
studiind torenþii din Alpi (1841) are importante precizãri asupra pantei limitã,
asupra caracterului regresiv a acþiunii torenþilor. În acelaºi timp, Dausse
aplicã noþiunea de echilibru râurilor de câmpie
Prima lucrare în care este observatã ºi descrisã forma versantului ºi în
care este prezentata originea formelor de relief este considerata cea a lui
Sorby (1850) asupra originii treptelor de vale din North Yorkshire. Teoria lui
Fisher (1866) cu privire la formarea abruptului ºi a taluzului de la baza
acestuia anticipeazã ceea ce mai târziu se va numi teoria pedimentelor.
O semnificaþie aparte o au studiile asupra gheþii ºi gheþarilor.
Prima sintezã a rezultatelor obþinute pe plan mondial a fost realizatã de
Agassiz (1840 ºi 1847). (Pentru detalii vezi Grecu, 1997-lucrarea
Gheaþã ºi gheþari. Introducere în glaciologie.)
În a doua jumãtate a secolului XIX se observa ºi se descriu procese de versant,
cum sunt: creepul (Thomson, 1877), soil-creepul (Kerr, 1881), pluviodenudarea
(Scrope, 1866; Mawi, 1866; Wynn, 1867); se dau explicaþii asupra profilelor formelor
(Tylor, 1875); se fac experimente de teren (Davison, 1868); Darwin (1881) realizeazã
prima mãsurãtoare cantitativã în condiþii naturale pe pante de 5-9 grade asupra
eroziunii cauzatã de wormcasting (citati de Young, 1972).
Powel (1834 – 1902) ºi Gilbert (1843 – 1918) pun bazele geomorfologiei fluviale.
Powel (1875) precizeazã noþiunea de nivel de bazã general ºi local, iar Gilbert (1877),
pe cea echilibru. Lucrarea asupra Munþilor Henry, de geomorfologie regionalã, este
consideratã cea mai valoroasã contribuþie la dezvoltarea geomorfo-logiei în secolul
XIX, multe dintre idei fiind preluate ºi dezvoltate în a doua jumãtate a secolului XX. De
exemplu, ideea cã degradarea rocilor este limitatã în regiunile cu precipitaþii reduse
de rata degradãrii iar în regiunile umede este limitata de rata de transport, idee
statuata de Savigear abia în 1960.
Profilul versanþilor este abordat intr-o serie de lucrãri în care se
emit în principal ipoteze cu privire la dominanta unor procese în
formarea pofilelor convex ºi concav. Printre acestea menþionãm:
– convexitatea este «curba de meteorizare – alterare» iar concavitatea
«curba de transport» prin apa (Hiecks, 1893);
– dezvoltarea profilelor succesive de versant prin retragere (Dutton, 1880 –
1882): forma profilului versanþilor alcãtuiþi din roci cu rezistenta
variabila; astfel, în roca tare, retragerea este accelerata de subminarea
bazei versantului, iar în roca moale de existenta unui taluz.
Formularea ciclului eroziunii normale a lui Davis (1899) constituie un mo-ment de
referinþã pentru geomorfologia generala, dar în egalã mãsurã ºi pentru geologia
dinamicã. Relaþia dintre dinamica versantului ºi dinamica albiei se pune de pe poziþia
principiului evoluþionist ºi a feed-backului. Lucrãrile de la începutul secolului XX
consemneazã idei rezultate din cercetãri în teren, cu accent în primul rând pe procese
de modelare a reliefului. Astfel, Anderson (1906) propune termenul de solifluxiune.
Fenneman (1908) face primul studiu detaliat asupra scurgerii neconcentrate, Lawson
(1915) arata ca în desert spãlarea în pânzã (sheet-wash) constituie principalul proces
denudational. Studiile lui Lehmann (1918) referitoare
14
la formele de relief, grosimea depozitului ºi procesele denudationale, alãturi de
cele ale lui Gotzinger (1907), dupã opinia lui Young, l-au influenþat pe Penck ;
Apariþia lucrãrii lui W Penck (1924), la un an dupã moarte, sub îngrijirea
&
tatãlui sau, marcheazã fundamentarea geomorfologiei dinamice ca ºtiinþa.
Pentru început, Die geomorfpologiche analyse a influenþat prea puþin lumea
ºtiinþificã internaþionalã, fiind contracarata încã de ciclul eroziunii
normale a lui Davis. Motivul esenþial a fost lipsa unei traduceri coerente
în limbile franceza sau engleza. Abia dupã circa trei decenii, în urma
traducerii lui Czech ºi Boswell (1953), lucrarea lui Penck va fi apreciata
la justa ei valoare, ºi va domina gândirea geomorfologicã.
În România începutul secolului XX este marcat de înfiinþarea primei
catedre de geografie sub conducerea lui Mehedinþi (1900), ºi de apariþia
lucrãrii lui Vâlsan (1916) prima lucrare de geomorfologie asupra unei
câmpii, care este în egalã mãsurã ºi lucrare de dinamicã fluvialã.
15
+ ca metodã de cercetare indispensabilã, iar Morisawa (1962) adoptã termenul de
geomorfometrie pentru ºtiinþa care se ocupã cu mãsurarea formelor tereste; în
aceeaºi perioadã, Strahler (1950) aplicã la pante metoda statisticã, completeazã
(în 1952) sistemul de ierarhizare a reþelei hidrografice elaborat de Horton (în
1945); Rapp (1960) face mãsurãtori asupra ratei proceselor geomorfologice în
regiuni polare, Devdariani (1950, citat de Mac, 1986) introduce conceptul de
cinematicã morfologicã, Jovanovic (1940) încearcã sã arate ponderea factorilor
genetici în modelarea profilului longitudinal al râurilor; Sharpe (1938), Terzaghi
(1950) se ocupã de mecanismul alunecãrilor de teren etc. încercãrile de
cuantificare a eroziunii solurilor au condus la aplicarea formulei lui Wieschmeier
(1960), aplicatã ºi completatã în þara noastrã de Motoc (1963); în Italia cercetãrile
de dinamicã a reliefului sunt strâns legate de rolul factorului geologic (Desio,
1971, 1973); în România sunt preocupãri de cartare ºi clasificare a proceselor
actuale (Vâlsan, 1885-1935; Mihãilescu, 1890-1978; Morariu, 1905-1982 etc),
preocupãri ce vizeazã mecanismul acestora ºi dinamica versanþilor ºi albiilor
(Martiniuc, 1915-1990; Morariu, 1954; Tufescu, 1908-2000 etc).
Urmare mulþimii cercetãrilor fragmentare din diferite regiuni ale Terrei, în anii
1960 ºi 1970 apar tratate pe diferite probleme de geomorfologie dinamicã, sinteze
de referinþã în literatura mondialã: Birot, 1958; Chorley, 1962; Chorley, Kennedy,
1971; Leopold ºi colab., 1964; Young, 1972; Carson, Kirkby, 1972; Scheidegger,
1962, 1970; Zaruba, Mencl, 1974; Lliboutry, 1964, 1965; Patterson, 1969;
Embleton, King, 1969; Tricart, Cailleux, 1962, 1977; Marcov, 1947 (1957, în limba
românã); Tufescu, 1966; Posea ºi colab, 1970; Gregory, Walling, 1973; Strahler,
1973; Schumm, 1977; Zãvoianu, 1978 etc. Meritul acestor tratate este cã, alãturi
de analiza structuralist-sistemicã ºi evolutivã, impune abordarea cantitativã, fãrã
de care dinamica formelor rãmân la stadiul descriptiv. Rolul lor este covârºitor
pentru dezvoltarea geomorfologiei pe plan mondial, unele dintre aceste tratate (ºi
altele) au fost publicate ulterior în mai multe ediþii.
Pentru etapa actualã, date fiind numeroasele cãrþi ºi articole
apãrute în domeniu, vom expune doar câteva idei cu succinte
exemplificãri, repere istorice regãsindu-se la capitolele respective.
• Se impun noi abordãri, unele pe domenii speciale ale dinamicii reliefului,
cum sunt cele ce vizeazã albiile de râu (Richards, 1982,1985; Ichim ºi colab., 1986;
Bravard, Petit, 2000 etc), versanþii, cu accent pe procesele de deplasare ºi
cartare (Abramson ºi colab., 1996; Crozier, 1973; Cruden, Varnes, 1992; Dramis,
Bisci, 1998; Vallario, 1999; Varnes, 1978 etc), dinamica glaciarã, eolianã, litoralã,
lucrãri de sintezã sau din contrã foarte înguste ca tematicã.
• In unele tratate de geomorfologie generalã, capitolul consacrat
proceselor geomorfologice apare sub denumirea dinamica reliefului sau
geomorfologie dinamicã (de exemplu, Coque, 2000).
• Atenþia acordatã dinamicii reliefului în ultimele decenii se
regãseºte ºi în apariþia unor cãrþi cu titlul geomorfologie dinamicã (de
exemplu, Ananiev ºi colab., 1992; Mac, 1986; Pech, 1998 etc), în care
se cautã o explicare cauzalã a fenomenelor.
16
Se constatã, de asemenea, un alt mod de abordare a reliefului în tratatele
de geomorfologie generalã, ºi anume o abordare sistemicã, cantitativã, prin prisma
dinamicii, astfel conceptul de dinamicã nu se rezumã numai la procese, ci ºi la
tipuri genetice de relief.
• O serie de materiale prezintã probleme specifice filosofice, fizice,
&
geogra-fice, practic-aplicative etc, utile explicãrii dinamicii reliefului ºi
proiectãrii lui în sfera socialului.
• Atenþie specialã se acordã gãsirii ºi aplicãrii unor metode noi de
cercetare, printre care analiza fractalã (Korvin, 1992).
• Numeroasele studii regionale în diferite medii geografice, fie cã verificã
idei, teorii deja cunoscute, fie cã formuleazã noi concepte rezultate din experienþa
proprie, apar în reviste de specialitate naþionale, dar ºi în cele internaþionale,
dintre care menþionãm publicaþia Geomorphology (editura Elsevier, Olanda).
• Un rol important în coordonarea ºi difuzarea informaþiei revine
asociaþiilor naþionale ale geomorfologilor reunite în cea internaþionalã -
Internaþional Association ofGeomorphologists.
Principiul repartiþiei spaþiale. Conform acestui principiu, orice obiect, proces sau
fenomen geografic are o anumitã poziþie ºi extindere spaþialã ºi impune ca cercetarea
geograficã sã precizeze aceste caracteristici. Precizarea poziþiei, a aºezãrii geografice
este deosebit de importantã pentru cã permite conturarea unor caracteristici ale
fenomenelor respective încã de la începutul analizei. Acest principiu permite ºi
stabilirea unor relaþii între obiecte, fenomene, procese geogra-fice. V. Mihãilescu îl
considera „cel mai necontestat principiu metodologic propriu geografiei” care „se
confundã cu însãºi geografia”; definindu-l principiul suprafeþei sau arealului”. Poziþia,
aºezarea geograficã sunt fie absolutizate în cercetãrile geografice, fie mai puþin luate
în seamã. în realitate, se poate aprecia cã precizarea locului - punctual sau în
suprafaþã - fenomenului cercetat ne sugereazã încã de la începutul cercetãrii
trãsãturile principale ale fenomenelor. De exemplu, amplasarea pe Glob indicã zona
climaticã sau regiunea de dezvoltare economicã; amplasarea faþã de elemente
majore fizico- ºi economico-geografice precizeazã particularitãþi conexe acestora;
amplasarea pe teritorii mai restrânse indica elemente de detaliu
etc.
Principiul integrãrii geografice presupune necesitatea ca orice obiect sau
fenomen analizat sã fie raportat la întregul, la sistemul din care face parte. De
asemenea, conform acestui principiu, trebuie cãutate conexiunile existente între
obiectul analizat ºi sistemul major în care se încadreazã, precum ºi între el ºi
17
+ subsistemele de rang inferior {principiul conexiunii fenomenelor). Acest principiu a fost
susþinut cu insistenþã de V. Mihãilescu, care a arãtat cã nu trebuie sã se piardã
din vedere „întregul teritorial”, chiar ºi în timpul analizei. Conform acestui principiu,
geograful îºi pune întrebarea cum existã fenomenul analizat, sau cum este
influenþat de alte fenomene ºi cum influenþeazã el alte fenomene.
Integrarea geograficã vizeazã douã aspecte:
– integrarea funcþionalã – stabilirea locului ºi rolului pe care îl are
obiectul în sistemul funcþional din care face parte;
– integrarea teritorialã – regionalã – legãtura cu principiul repartiþiei spaþiale.
Principiul cauzalitãþii a fost introdus în geografie de Al. von Humboldt.
Conform acestui principiu, orice cercetare geograficã trebuie sã caute sã
gãseascã explicaþiile cauzale ale fenomenelor, cu alte cuvinte sã rãspundã la
întrebarea de ce. Pentru alte ºtiinþe acest principiu este cunoscut ºi ca
principiul determinismului, adicã a afla cauzele care determinã fenomenul
respectiv. Descoperirea legãturilor cauzale devine uneori foarte dificilã datoritã
complexitãþii naturii. Folosirea metodelor ºi mijloacelor statistico-matematice
înlesneºte gãsirea unor soluþii cauzale în cadrul fenomenelor cauzã-efect.
Principiul generalizãrii ºi abstractizãrii geografice, introdus de Emm. de
Martonne mai întâi ca „principiul geografiei generale”, are în vedere faptul cã
„studiul geografic al unui fenomen presupune preocuparea constantã faþã de
fenomenele analoage care pot sã aparã în alte puncte ale globului” (Donisa,
1987). Este vorba de cerinþa de a compara fenomenele geografice unele cu altele,
de a gãsi tipul din care-face parte, de a le clasifica sistematic. Comparaþia ºi
clasificarea nu sunt operaþii în sine, ci trepte ale generalizãrii ºi abstractizãrii, pe
calea elaborãrii teoriei geografice. Principiul generalizãrii ºi abstractizãrii
geografice presupune mai întâi acumularea materialului faptic ºi apoi elaborarea
teoriei geografice, respectiv elaborarea noþiunilor, legilor, ipotezelor, teoriilor.
Principiul istoric. Fenomenele geografice trebuie sã fie analizate ºi
explicate prin reconstituirea evoluþiei lor în timp. Nu este vorba de
reconstituirea tuturor faptelor ºi stãrilor din trecutul fenomenului analizat, aºa
cum îºi propune paleogeografia ºi geografia istoricã, ci doar de a cãuta ºi
urmãri originea ºi evoluþia fenomenelor geografice actuale. Dupã Donisã
(1987) acest principiu poate fi denumit principiul evoluþionismului în geografie.
Principiul regionãrii. în orice cercetare geograficã se tinde sã se identifice, sã
se delimiteze ºi sã se caracterizeze unitãþi teritoriale (regiuni geografice) de
dimensiuni diferite incluse în teritorii mai vaste. Este vorba, de fapt, de integrarea
regionalã, adicã de una din laturile principiului integrãrii geografice, cu o nuanþã
aparte, aceea de a cãuta ºi de a delimita unitãþile teritoriale. Principiul nu trebuie
supraestimat ºi extins la toate ramurile, disciplinele geografice etc.
Regionarea teritoriului este o problemã veche, preistoricã, apãrutã din
necesitatea împãrþirii pãmântului în vederea obþinerii hranei. Evident, este vorba de
organizarea teritoriului în diferite scopuri, unitãþile respective incluzând în parte sau în
total regiuni geografice. Acest fapt a dus ºi la apariþia unei ºtiinþe cunoscute sub
denumirea de ºtiinþa regionãrii. Ca ºtiinþã ce studiazã repartiþia spaþialã a
componentelor mediului, geografia opereazã cu termeni ce vizeazã gruparea
fenomenelor în teritoriu, putând fi consideraþi ca fãcând parte din limbajul
18
sãu ºtiinþific, impropriu folosiþi de nespecialiºti (a se vedea în acest sens chiar
19
+ Principiul selectivitãþii þine cont de faptul cã suprafaþa terestrã prezintã o
varietate foarte mare de forme de relief, iar procesele geomorfologice
acþioneazã diferit. Geomorfologia clasicã atribuie aceastã diferenþiere
litologiei ºi structurii geologice (eroziune diferenþialã). Modelarea selectivã
este impusã de mai mulþi factori. Procesele de autoreglare a sistemelor
geomorfologice determinã un anumit mod de modelare. Deci selecþia se
referã nu numai la substrat ci. ºi la tipul de agent ºi de proces.
Principiul complexitãþii completeazã principiul anterior; porneºte de la
realitatea cã formele de relief sunt foarte complexe genetic, cu alte cuvinte,
puþine forme de relief sunt datorate unui singur proces genetic. Formele de
relief actuale sunt moºteniri ale proceselor manifestate în timp îndelungat.
Principiul singularitãþii precizeazã cã în populaþiile de forme (de versant sau
de albie), fiecare formã rãspunde diferit la schimbãrile de mediu, deci are ºi
proprietãþi singulare care o individualizeazã în cadrul sistemului (sau sistemelor).
Principiul dezvoltãrii progresive reflectã concepþia evoluþiei formelor, o
evoluþie marcatã de numeroase praguri ºi valori critice ce conduc la apariþia unor
noi stãri ale dinamicii formei. în evoluþie, formele sunt înlãnþuite în structuri
geomorfologice numite catene. Acestea pot fi morfografice, evolutive, catene ale
unor procese sau depozite (de exemplu, catena depozitelor de versant: eluvii -
deluvii - coluvii -proluvii).
Principiul actualismului, enunþat de Hutton (1785), reformulat de
Playfair (1802) ºi consacrat de Lyell în lucrarea Principles of Geology (1830),
se prezintã pe scurt prin sintagma „prezentul este cheia trecutului”. El
presupune cã procesele geomorfologice au avut aceeaºi intensitate ºi în
trecutul geologic, de aici ºi denumirea sub care a fost formulat iniþial de
Hutton ca principiul uniformita-rismului. Abordarea sistemicã impune o
aplicare flexibilã a acestui principiu, în special pentru reconstituiri
paleogeografice. Se ºtie cã procesele au ritmicitate ºi intensitate diferitã în
funcþie ºi de alþi factori, dintre care timpul este esenþial.
20
&
2. BAZE TEORETICE GLOBALE - FILOSOFICE
ªI FIZICE
Orice concept, teorie, idee are un timp de genezã mai mult sau mai puþin
identificabil. Multe dintre conceptele sau ideile cu care se opereazã astãzi
gândirea ºtiinþificã ºi filosoficã îºi au rãdãcini foarte îndepãrtate, încã din
antichitate. Existã, cu alte cuvinte, un „schelet” al cunoaºterii pe care investigaþiile
au adãugat în permanenþã ceva nou. ªi în cazul teoriei generale a sistemelor nu
se poate vorbi de un moment precis al genezei. Existã, dupã opinia noastrã douã
fapte distincte în acest sens: percepþia sistemicã empiricã (a existat din momentul
în ca omul a conºtientizat rolul mediului pentru existenþa sa) ºi închegarea teoriei
explicarea concepþiei sistemice despre naturã care sunt de datã recentã.
Considerã cã atât teoria generalã a sistemelor, cât ºi sistemul în accepþiune
filosoficã s-au impus ca metode ºi sisteme de gândire contemporane
atotcuprinzãtoare datoritã, de o parte, specializãrilor înguste în diferite domenii de
cercetare ºi a nevoii de încadrare a acestor cercetãri în diverse sisteme de
coordonare sau subordonare, iar pe de altã parte, datoritã folosirii intensive a
mediului de cãtre societate. Cunoaºterea echilibrelor ºi dezechilibrelor din naturã
impune o cercetare sistemicã, holisticã, a fenomenelor, în vederea intervenþiilor
corecte ºi eficiente ale omului î ansamblul fenomenelor naturii ºi societãþii.
Revenind la teoria sistemelor amintim cã Bertalanffy defineºte sistemicã
foarte concret astfel: „un ansamblu de elemente aflate în interacþiune”. Conceptul
fost completat în raport cu obiectul de cercetare al diverselor ºtiinþe, inclusiv i
ºtiinþelor naturii. Aºadar, imaginile sistemice de astãzi din ºtiinþã, tehnicã, societal
au fost dependente de: progresul aparatului conceptual ºi teoretic al unor ºtiinþe;
perfecþionarea tehnicilor experimentale în ºtiinþã ºi acumularea de date ºi teorii
explicative pe baza acestora; dezvoltarea unui aparat matematic care sã poatã
descrie sub formã abstractã structura, proprietãþile ºi funcþionalitatea unor obiecte,
fenomene, procese din ce în ce mai complexe.
1. La începutul secolului al XlX-lea Einstein publicã studii care vor pune bazele teoriei
relativitãþii, unificând într-o teorie nouã principiul relativitãþii miºcãrii rectilinii ºi uniforme cu principiul
independenþei vitezei luminii faþã de deplasarea sursei. Teoria relativitãþii demonstreazã
dependenþa reciprocã dintre spaþiu ºi timp, valorificându-se astfel existenþa unui sistem spaþiu -
21
+ timp, care stã la baza evoluþiei ºi dinamicii fenomenelor. în aceste condiþii generale de
dezvoltare a ºtiinþei, tehnicii ºi a presiunii umane asupra mediului, anumite ºtiinþe au permis
formularea teoriei generale a sistemelor.
2. Biologia este una dintre rãdãcinile TGS. La jumãtatea secolului trecut, Ludwig
von Bertalanffy foloseºte noþiunea de sistem pe care îl defineºte ca o mulþime de
„obiecte” care interacþioneazã. în acelaºi timp, pentru entitãþile biologice TGS este ºi
o metodã (Outline of General Systems în Britisch Journal for the Philosophy of Science,
voi. 2, aug., 1950). Studiul complex al sistemului biologic presupune analiza factorilor
de mediu ºi a speciilor biologice, a relaþiilor dintre acestea.
3. Electronica, preocupatã de realizarea aparaturii necesare telecomunicaþiilor, a
condus la apariþia teoriei circuitelor. Un semnal electric aplicat într-un anume punct
dintr-un circuit electric declanºeazã o serie de modificãri de tensiune ºi intensitate a
curenþilor în întregul circuit. La definiþia iniþialã „colecþie de obiecte aflate în
interacþiune” s-a adãugat „ºi care se comportã în mod specific ºi previzibil în raport cu
o modificare în mediul sãu înconjurãtor (adicã un stimul, semnal)”.
4. ªtiinþele economice sunt un alt pion al teoriei sistemelor. Activitãþile economice sunt rezultatul
interacþiunii complexe dintre forþa de muncã, uneltele de producþie, materiile prime, valoarea mãrfurilor,
preþuri, toate considerate în anumite condiþii. Contribuþia fundamentalã a ºtiinþelor economice constã în
completarea definiþiei sistemului cu necesitatea cunoaºterii nivelului de dezvoltare al obiectelor din sistem.
De exemplu: modificarea nivelului de dezvoltare al forþelor de producþie duce ºi la un decalaj între forþe ºi
relaþii ceea ce atrage dupã sine necesitatea modificãrii, în salt a relaþiilor de producþie, situând sistemul
într-un regim de funcþionare cu caracteristici cu totul noi.
22
în conþinut, dar este ºi interdisciplinarã, acceptând ca discipline toate domeniile
de cercetare de sine stãtãtoare asupra aerului, apei, reliefului, vegetaþi solurilor,
geografice º.a. Problema se pune în a folosi metoda sistemicã
& populaþiei, economiei
23
+ zonalitatea latitudinalã ºi etajarea verticalã aratã reflectarea reciprocã a
subsistemelor relief, climã, vegetaþie, care constituie singura cale de coexistenþã
ºi de integrare a lor.
5. Autostabilitatea este capacitatea sistemelor de a interacþiona cu mediul
sãu, cu sistemul cãruia îi este subordonat ca izvor al proceselor evolutive
interne, formã concretã a autoexistenþei ºi autodezvoltãrii. Prin aceste
procese sistemul se aflã într-o continuã organizare care îi imprimã noi calitãþi
în comportarea sa faþã de cerinþele mediului, în perfecþionarea sa.
6. Conexiunea inversã (feed-back) este proprietatea care asigurã
funcþionarea sistemului. Sistemul primeºte informaþii sub formã de impulsuri din
partea mediului, a sistemului în care se încadreazã, ce pot fi definite ca intrãri.
Prelucrând aceste informaþii le transformã în acþiuni asupra mediului prin „ieºiri”.
Funcþionalitatea sistemului se bazeazã pe conexiunile dintre componentele
constitutive ale sistemelor, care se identificã cu mecanismul transformãrii intrãrilor
în ieºiri. Deci ieºirile pot fi definite ca un efect al intrãrilor, cauze ale acestui efect,
dupã cum raþionamentul dialectic demonstreazã trecerea cauzelor ºi efectelor
unele în altele, existenþa unor raporturi elementare între ele. Sistemul cibernetic
dezvoltã aceastã bazã în sensul cã influenþa efectului asupra cauzei se manifestã
printr-o conexiune inversã, prin fenomenul de feed-back, mecanism cibernetic
universal de autoreglare a sistemelor. Ieºirile nu constituie numai începutul, cauza
care duce la construirea unui alt sistem, ci ºi mijlocul care corijeazã, prin
conexiune inversã, intrãrile. Deci efectul corecteazã propria sa cauzã, îi dirijeazã
acþiunea, astfel încât sã-i fie favorabilã, sã-i conserve calitativ ºi cantitativ propria
sa naturã. Mecanismul feed-back determinã stabilitatea sistemului, dar îl ºi
integreazã mai organic în ambianþã, în sistemul cãruia i se subordoneazã.
Feed-back-ul negativ estompeazã efectul prelucrãrii informaþionale între
anumite valori, refãcând astfel ieºirile care diminueazã efectul feed-back.
Feed-back-ul pozitiv sau conexiunea pozitivã amplificã efectul,
ieºirile ºi întãreºte astfel intrãrile, încãrcând sistemul cu proprietãþi noi,
în funcþie de cerinþele ambianþei, înnoind astfel sistemul.
7. Autoreglarea este capacitatea sistemului de a se adapta permanent propriilor
cerinþe ale ambianþei. In cazul sistemelor complexe, care includ unele pe altele,
fenomenele de feed-back se intercepteazã, se suprapun, au loc procese de
coordonare a reglãrilor parþiale, ceea ce dã sistemului o stabilitate mai mare ºi, în
acelaºi timp, posibilitãþi de dezvoltare. Autoreglarea dã un sens, o finalitate
proceselor din sistem, finalitate care constã în tendinþa de a se asigura
echilibru sistemului.
8. Echilibrul dinamic stã la baza dinamismului proceselor naturale;
rezultã din proprietatea sistemului de a se autoregla; atingerea
echilibrului nu înseamnã o finalitate de aceea intervine ºi sensul de
dinamic. Slaba cunoaºtere a funcþionãrii sistemelor stã Ia baza
producerii multor dezechilibre, disfuncþiona dereglãri ale mediului.
9. Ierarhizarea rezultã din caracterul eterogen al sistemelor, resp varietatea
elementelor componente. Ca nivel complex de organizare, orii este compus din
subsisteme, corespunzãtoare unor nivele inferioare de oi mai mult sau mai puþin
complexe. Dar el este inclus la rându-i în alte si nivel superior de organizare.
24
2.1.2. Tipuri de sisteme utilizate în dinamica formelor de i
Cel mai complex ºi mai dinamic sistem geomorfologic este cel al unui
bazin morfohidrografic, el impunându-se în analizele teritoriale din mai multe
cauze, în primul rând datoritã delimitãrii prin cumpãna de ape (Grecu, 1992).
Bazinul morfohidrografic este un sistem neizolat deschis, în care schimbul de
materie ºi energie cu mediul înconjurãtor se materializeazã în bilanþul
25
+ geomorfologic. Bazinul morfohidrografic este un organism complex, ale cãrui însuºiri
decurg din conexiunile pãrþilor sale componente; numai studierea celor din urmã
permite cunoaºterea însuºirilor ºi funcþionãrii întregului. La baza funcþionalitãþii
sistemului stau legãturile dintre componentele unui sistem (în cadrul sistemului), dar ºi
dintre acestea ºi sistemul de rang superior în care se încadreazã (fig. 2.1). Din
aceastã prezentare a noþiunii de bazin morfohidrografic în accepþiune sistemicã
decurge una dintre calitãþile esenþiale ale bazinelor morfohidrografice, ºi anume feed-
back-u\. Acesta determinã o autoreglare permanentã a bazinului morfohidrografic, în
tendinþa atingerii unui echilibru dinamic.
Funcþionarea sistemului ca întreg este dependentã de
subsistemele de rang inferior la nivelul subbazinelor, dar ºi la nivelul
versanþilor ºi albiilor. Aºadar, sistemul morfohidrografic este funcþie de:
– subsistemul versanþilor;
– subsistemul albiilor;
– subsistemele holistice ale subbazinelor;
– subsistemele superior, mediu ºi inferior ale bazinului.
Aceste subsisteme sunt funcþie de alte subsisteme morfologice, în
cascadã sau proces-rãspuns, cum sunt spre exemplu cele din albia
râului, dintre care subsistemul hidrologic are o deosebitã importanþã.
Materia ºi energia care intrã în bazinul morfohidrografic (deci ºi în
subsisteme) pot fi determinate cantitativ ºi se prezintã schematic astfel:
26
Componentele
mediului
Variabilele sistemelor
morfohidrografice
superioare
Funcþionalitatea sistemului
Sistemul morfohidrografic
27
morfohidrografic
Variabilele sistemelor
morfohidrografice
inferioare
Ele sunt diferenþiat receptate ºi respectiv expulzate din sistem în cele trei sub-sisteme:
superior, mediu ºi inferior ale versantului (v. cap. Probleme fundamentale ale
versanþilor). Astfel, funcþia sistemului este asiguratã de funcþiile subsistemelor, cu
alte cuvinte, de unitãþile funcþionale de versanþi, de relaþiile de interdependenþã
28
dintre acestea, dar ºi de raporturile ºi relaþiile cu subsistemele albiei ºi bazinului
morfohidrografic.
Subsistemele de versant sunt definite de:
– elemente morfometrice ºi morfografice: declivitate, formã - convexã,
dreaptã, concavã - altitudine relativã ºi absolutã etc;
&
– tipul predominant de proces: alunecãri, torenþialitate, pluviodenudare etc;
– forme de relief specifice;
– depozite;
– funcþia principalã: eroziune, transport, acumulare;
– relaþiile cu sistemele ierarhic superior ºi inferior, pe versanþi, dar ºi relaþii
cu albia râului sau suprafaþa cvasiorizontalã de la baza versantului etc.
Spre exemplu, subsistemul inferior al versantului se caracterizeazã prin pante
relativ reduse, de multe ori pantã de glacis, formã concavã, conuri de dejecþie,
glacisuri, funcþia principalã de acumulare a materialelor transportate din sistemul
mediu al versantului; o parte din materialele acumulate sunt reluate în albiile
râului, deci subsistemul are relaþii directe de funcþionalitate cu subsistemul mediu
al versantului ºi subsistemul albiei.
29
+
Diageneza sedimentelor, exondarea ºi Formaþiuni continentale Formaþiuni marine
reluarea hipergenezei
30
&
Fig. 2.5. Schema sistemului cascadã al formaþiunilor superficiale.
31
+ defineºte capacitatea de acþiune a unui sistem fizico-chimic, facultatea unui
sistem de a efectua lucru mecanic sau echivalentul sãu. Dispariþia unei
cantitãþi de miºcare duce la o cantitate echivalentã de miºcare sub o altã
formã, conform legii conser-vãrii energiei. Dintre formele de manifestare ale
energiei în naturã (mecanicã, termicã, electricã, radiantã etc), pentru dinamica
geomorficã este extrem de importantã energia mecanicã.
Energia mecanicã este energia unui corp capabil sã efectueze un lucru
mecanic datoritã unor factori naturali, ca: vitezã, schimbarea poziþiei într-un câmp
de forþe, deformaþii etc. Atunci când este vorba de vitezã avem de-a face cu
energia cineticã Ec care este egalã cu lucrul mecanic necesar pentru a scoate
corpul din repaus ºi a-l aduce în stare de miºcare cu viteza v (fig.2.15).
0 0 2
Dupã teoria relativitãþii restrânse a lui Einstein, energia cineticã a unui corp
2
este egalã cu diferenþa dintre energia de miºcare mc ºi energia de repaus m0c ale
corpului:
2 2 2
Ec= mc – m0c = (m – m0)c = mc2
în care: m este variaþia masei datoritã vitezei corpului; c - viteza luminii,
8
egalã cu aproximativ 3 · 10 m/s; m0 - masa corpului corespunzãtoare vitezei v.
Conform aceleaºi teorii masa unui corp creºte tinzând spre infinit, când
viteza acestuia se apropie de viteza luminii.
32
2.3.2. Forþa de gravitaþie
33
+ Principiul I al termodinamicii îºi are începuturile în încercãrile lui Rumford (1798) care
a stabilit o dependenþã între cãldura generatã în procesul frecãrii ºi lucrul mecanic
consumat (Cenuºe, 1998). Abia peste o jumãtate de secol, Mayer a formulat principiul
conservãrii cãldurii (1842), Joule (1845) a publicat rezultate experimentelor referitoare
la echivalenþa lucrului mecanic ºi energiei, iar Helmkoltz (1847) a arãtat cã toate
sistemele mecanice sunt supuse legii conservãrii. Acþiunea legii conservãrii ºi
transformãrii energiei în sistemele geomorfice explicã diversitatea transformãrilor
produse pe versanþi ºi în albii, dinamica terestrã majorã. La suprafaþa
Pãmântului se conjugã energiile calorice extraterestre cu cele telurice,
constituii principalele surse de energii ce stau la baza dinamicii terestre.
Principiul al II-lea al termodinamicii are mai multe formulãri
(postulat echivalente:
• Postulatul Clausius aratã cã este imposibil sã se transforme spontan
cãldura de la un corp mai rece la un corp mai cald fãrã sã se producã modifici
mediului ambiant. Procesul transferului de cãldurã de la un corp cald la unul
rece este ireversibil. Fizicianul german Robert Clausius a utilizat pentru prima
da termenul de entropie, arãtând cã propagarea ireversibilã a cãldurii devine ºi
izvor pierderii de randament, al tendinþei de degradare universalã a energiei.
• Enunþul Thomson - Planck afirmã cã este imposibil sã se transforme
complet în lucru mecanic, printr-un proces ciclic reversibil, cãldura luatã de la un
sistem cu temperaturã constantã fãrã a se provoca ºi alte transformãri în
mediul ambiant; sau, un proces care are ca efect transformarea lucrului
mecanic în cãldurã, fãrã alte modificãri este ireversibil.
• Enunþul Caratheodory (1909): „Pentru fiecare stare de echilibru
a un sistem existã stãri în imediata apropiere care nu pot fi atinse prin
procese adiabatii reversibile”.
Majoritatea proceselor geomorfice sunt procese ireversibile ºi nestatic
Reversibilitatea unor procese este doar aparentã, fiind vorba de fapt de
o repetare procesului la altã scarã ºi în alt timp. Procesul geomorfologic
este definit trecerea sistemului geomorfic dintr-o stare caracterizatã prin
anumiþi paramel (morfometrici, morfografici ºi morfodinamici), în altã
stare, caracterizatã de a parametri geomorfologici.
Pentru sistemele termodinamice sunt esenþiale urmãtoarele stãri:
– starea de echilibru în care nu are loc transfer de masã ºi energie cu
mediul înconjurãtor;
– starea staþionarã, starea sistemului în echilibru intern, în care
sistem schimbã masã ºi energie sau numai energie, cu valori constante,
cu mediul înconjurãtor;
– starea standard, activitatea componentului este unitatea; este o sta arbitrarã.
34
2.3.4. Surse de energie
35
+ Sursa de energie a proceselor geomorfologice este de naturã caloricã, dar
majoritatea acestor procese acþioneazã mecanic asupra rocilor, conform
principiului transformãrii energiei.
Energia teluricã. Cantitatea de cãldurã pe care o are Pãmântul este difuzatã
spre suprafaþã în funcþie de conductibilitatea termicã a rocilor. Pãmântul dispune
de douã tipuri de energie termicã: (1) naturalã - cãldura proprie a planetei care este
radiatã de la interior cãtre exterior ºi este degajatã de procesele de dezintegrare
radioactivã; (2) efluviile termice - transportate de vulcani, gheizere etc.
La acestea se adaugã surse locale de energie datorate proceselor fizico-
chimice ºi activitãþii biogene. Fluxul geotermic Q pe unitatea de
suprafaþã reprezintã produsul dintre gradientul geotermic ºi
conductibilitatea termicã a mediului.
T – T
Q=k·s·t· 0 1
h
unde: k este conductibilitatea termicã a mediului
considerat; s – unitatea de suprafaþã;
t – unitatea de timp;
(T0 ºi T1) – temperaturile pe suprafaþele S0, respectiv Si,
separate de distanþa h;
(T0 – Ti)/h – gradientul geotermic.
Ariile de orogen recente ºi cele vulcanice au cel mai ridicat flux geotermic,
2
acesta fiind de 1,2-3,5 ucal/cm /s. Fluxul geotermic are valori reduse însã în ariile de
stabilitate geotermicã (scuturi). La nivelul fundului oceanic, fluxul geotermic este de 1,28
2 2
u.cal/cm /s, iar în cazul rifturilor de 3 ueal/cm /s. Energia provenitã din interiorul
Pãmântului provoacã ºi întreþine procesele endogenetice: vulcanism, seismicitate,
epirogenezã etc. Fluxul caloric ascendent din astenosferã cãtre scoarþa terestrã
determinã expansiunea fundului oceanic ºi miºcarea plãcilor litosferei.
Energiile telurice acþioneazã în timp geologic, dar sunt ºi manifestãri
actuale cu risc semnificativ pentru societate: cutremure, vulcani activi º.a.
Radiaþiile cosmice sunt din ce în ce mai mult cercetate. Ele
transportã cantitãþi enorme de energie cu putere mare de penetrare în
litosferã. Reacþiile termonucleare ºi procesele radioactive cosmice sunt
cele mai importante procese datorate radiaþiilor cosmice.
36
&
3. FORMA DE RELIEF
Noþiunea de formã are mai multe sensuri (vezi capitolul Teorii morfo-
logice).În sens larg forma semnificã ceea ce se observã, fiind una dintre
caracteristicile materiei. Termenul este de origine indo-europeanã
(merbh = a strãluci, a radia), care a rezultat în greacã morphê.
Cea mai generalã definiþie a formei de relief este datã de expresia «aspectul
suprafeþei de teren». Pentru geomorfologie, forma de relief constituie noþiunea
de bazã a limbajului ºtiinþific, precum sunt celula în biologie sau numerele în
matematicã. De aceea, definirea ei corectã se impune cu necesitate.
Forma de relief este ceea ce iese la suprafaþã, ceea ce este în relief
(Brunet, 1998). Dar tot forme de relief sunt ºi cele negative, care se gãsesc sub
nivelul suprafeþei topografice. Forma de relief este o parte a suprafeþei scoarþei
terestre ce îmbracã aspectul unei forme geometrice (totale sau parþiale), aspect
unitar rezultat din geneza simultanã a pãrþilor sale constituente. Totalitatea
formelor dintr-un anumit spaþiu (terestru) formeazã relieful (terestru).
Particularitãþile formei sunt determinate de condiþiile de mediu care
impun implicit condiþiile genetice. Succesiunea aspectelor formei de relief în
timp (mai mult sau mai puþin îndelungat) constituie evoluþia sa. Aceastã
succesiune implicã o varietate a dinamicii formei ºi deci o varietate de
modificãri morfografice ºi morfometrice. Evident, forma trecutã, respectiv
aceste etape ale modificãrilor ei, nu pot fi întotdeauna observate, ci doar
deduse dupã rezultatul acþiunii proceselor înscrise în depozitele corelate.
Relaþiile dintre procese, formã, dinamicã ºi evoluþia reliefului sunt dificil de
explicat datoritã complexitãþii proceselor care determinã schimbãrile formei,
precum ºi datoritã diversitãþii spaþiale ºi temporare a condiþiilor de mediu.
Noþiunea de formã de relief este mult mai complexã decât definiþia ºi se
caracterizeazã prin date descriptive (morfografice, morfometrice), genetice, dina-
mice (conþinutul lucrãrii de faþã) ºi evolutive. Importante pentru practicieni sunt
mai ales caracteristicile morfografice, morfometrice ºi cele dinamice.
Morfografia formelor de relief. Elementele de morfografie vizeazã particu-
laritãþile calitative actuale, de descriere (graphos) a formelor, rezultate din evoluþia
ºi dinamica lor în timp ºi spaþiu, cum sunt: tipuri morfografice de versant (drept,
concav, convex etc.), aspectul interfluviilor (rotund, ascuþit, plat), forma vârfurilor,
forma vãilor în profil longitudinal ºi în profil transversal etc.
Morfometria formei de relief. Particularitãþile morfometrice sunt redate de
elemente cantitative, cum sunt: altitudinea, lungimea, lãþimea; densitatea frag-
37
+ mentãrii, energia de relief, panta etc., elemente ce pot fi cuantificate prin diferiþi
parametrii sau coeficienþi. Sunt deosebit de utile în studiile practic-aplicative.
Datele morfometrice aratã starea actualã a formei, ca stadiu rezultat din evoluþia
îndelungatã a formei, stadiu a unor succesiuni ale dinamicii formei.
38
care le guverneazã. În linii generale, când dominã înãlþarea rezultã versanþi puternic
înclinaþi, iar când dominã eroziunea, înclinarea versanþilor se reduce; când forþele
realizeazã suprafeþe de echilibru. Timpul de manifestare al acestor
& sunt egale se
39
+ lor fiind vizibil la linia de þãrm. Acest tip de miºcãri nu deplaseazã materie solidã.
Miºcãrile eustatice au mare importanþã pentru dinamica reliefului, eustatismul
orientând sensul acþiunii legii nivelului de bazã.
Procesele vulcanice constau în deplasarea energiei calorice ºi a
materiei solide din interiorul Pãmântului spre exteriorul acestuia.
Vulcanismul reprezintã totalitatea fenomenelor determinate de erupþia
lavelor ºi gazelor asociate. Pentru dinamica geomorficã intereseazã
formarea vetrelor vulcanice, felul cum înainteazã topiturile, efectul acestora
în structura internã ºi în cea externã a Pãmântului (Lupei, 1979).
Cutremurele sunt zguduiri brusce ale scoarþei, cu focare la diferite adâncimi.
Se localizeazã în principalele fracturi ºi discontinuitãþi ale scoarþei. Ca formã de
manifestare pot fi lineare, centrale sau areale (Lãzãrescu, 1980; Grecu, 1977).
40
fluvioglaciare, eoliene, câmpii de loess; câmpii de eroziune -peneplene, câmpii
litorale).
În domeniul oceanic formele se grupeazã dupã raportul faþã de continente
ºi adâncime: platforma continentalã pânã la 180 – 200 m adâncime, taluzul sau
povârniºul continental, de la – 200 la –2000 (– 4000 m), cu pantã pânã la 15 – 20
&
grade; regiunea abisalã la adâncimi de peste –2000 (-4000 m)cu platouri submarine
ºi fose (gropi) abisale.
Formele majore sunt dispuse în general altimetric, realizând curba hipso-
metricã a Pãmântului.
(2) Procesele exogene sculpteazã microforme, ce apar deci ca detalii pe
mezoforme. Se creeazã în timp relativ redus faþã de macroforme ºi pot fi
considerate forme de ordinele III, IV etc., în funcþie de gradul detalierii sau al
subordonãrii faþã de formele în care se înscriu holistic. Sunt cunoscute din
aceastã cauzã ºi sub denumirea de forme de relief suprapuse sau forme
morfosculpturale. Constituie obiectul de cercetare al microgeomorfologiei (dar
ºi al geomorfologiei generale), interesând în mod special pe practicieni.
Criteriul esenþial de separare a grupelor de forme este cel genetic, respectiv
agentul principal sau procesul care le-au creat. Tipul agentului, intensitatea
proceselor sunt condiþionate de variaþia elementelor climatice în latitudine ºi
altitudine, precum ºi de rezistenþa substratului geologic.
O primã mare grupare de forme se referã la procesul preponderent
care le-a creat, deosebindu-se forme de relief de eroziune ºi forme de
relief de acumulare; indirect, prin analiza materialelor dupã depunere,
se deduce ºi agentul care le-a transportat. La acestea se adaugã
formele create prin gelivaþie ºi prin acþiunea apelor de infiltraþie.
Dupã agentul principal care le-a creat, formele sunt dispuse ºi în teritoriu,
astfel: forme glaciare, forme periglaciare, forme fluviale, forme eoliene, forme
litorale sau marine, forme de tasare ºi sufoziune, forme antropice.
Þinându-se cont de faptul cã forþa de gravitaþie este cauzã esenþialã a
dinamicii, cea mai simplã ºi cuprinzãtoare clasificare pentru dinamicã împarte
formele în douã mari categorii: forme de versant ºi forme de albie; la acestea
se adaugã formele specifice dinamicii glaciare, eoliene ºi litorale.
În literatura de specialitate s-a acordat atenþie specialã definirii noþiunii de ,,tip
de relief”. În stabilirea unui anumit tip de relief se au în vedere mai multe criterii,
dintre care esenþiale sunt cele morfografice, morfometrice ºi morfogenetice. Astfel
tipul de relief apare ca o grupare de forme unite prin particularitãþi calitative,
cantitative ºi genetice, de pe un anumit teritoriu. În funcþie de dimensiunile
grupãrii pe suprafaþa terestrã s-au încercat diferite ierarhizãri.
Considerând nivelele geomorfologice „metodã de cercetare a
forþelor endogene ºi exogene de formare a reliefului”, Marcov (1954)
clasificã formele de ordinul III (sculpturale) în:
1. Forme fluviatile: – excavaþii: ogaºe, vãi
– reziduale: monadnockuri, inselberguri
– de depunere: conuri de dejecþie, delte
2. Forme glaciare: – excavaþii: circuri, vãi glaciare
– reziduale: ace, creste, vârfuri
– de depunere: morene
41
+ 3. Forme marine: – excavaþii: caverne marine
– reziduale: faleze, promontorii
– de depunere: plaje, cordoane litorale
4. Forme eoliene: – excavaþii: depresiuni, zardanguri
– reziduale: stâlpi, ciuperci eoliene
– de depunere: dune
Criteriile genetic ºi dispunerea spaþialã, inclusiv caractere morfometrice stau la
baza clasificãrilor taxonomice ale specialiºtilor români. Posea (1973) separã astfel
urmãtoarele niveluri: formele de ordinul I (macroformele), formele de ordinul
II (mezoformele sau formele tectono-structurale),formele de relief de ordinele III
– VII (de exemplu: valea fluviatilã, ordinul III; terasa, ordinul IV; podul ºi
fruntea, ordinul V etc.).
42
&
43
+
Fig. 3.3. Clasificarea stabilitãþii
sistemelor mecanice perturbate
în coordonatele amplitudinii ºi
timpului perturbãrii (Karcz, 1980,
cf. Ichim ºi colab., 1989).
Fig. 3.2. Tipuri de stabilitate a sistemelor:
analogi mecanici (dupã Huggett, 1985)
44
3.3.3. Fenomene ale modificãrilor brusce ale formelor de relief
45
+ Clark (1993) considerã hazardul ca fiind probabilitatea cu care orice fenomen care
poate produce diferite tipuri de pagube (materiale sau umane) se produce într-un
spaþiu bine definit, într-o perioadã de timp, ambele consi-derate ca
reprezentative.
Hazardele pot fi clasificate dupã mai multe criterii:
• dupã caracteristici ºi impact - clasificarea fenomenelor naturale devine
dificilã cu cât sunt luate în considerare mai multe criterii. Caracteristicile ºi
impactul unor fenomene considerate hazarde naturale sunt notate gradat cu
indici de la 1 (valoare maximã) la 5 (valoarea minimã). Rangul fiecãrui hazard
rezultã din media tuturor variabilelor luate în calcul ºi anume: inten-sitate,
duratã, extinderea arealului, pierderi de vieþi omeneºti, efecte sociale, impact
pe termen lung, viteza de declanºare, manifestarea de hazarde asociate;
• dupã fenomenul natural caracterizat drept eveniment extrem - calitativ,
fenomenele extreme pot fi împãrþite în fenomene geofizice (legate de feno-
menele mediului terestru biotic) ºi biologice, determinate de manifestãri ale
comportamentelor biotice ale sistemului terestru. Astfel se diferenþiazã urmã-
toarele categorii: hazarde geofizice (meteorologice, climatice, geomorfologice,
geologice, hidrologice, complexe); hazarde biologice (florale sau faunale);
• dupã originea hazardului - aceastã clasificare þine cont de
evenimentul natural care stã la baza hazardului. Se deosebesc:
hazarde naturale determi-nate de fenomene naturale extreme împãrþite
la rândul lor în mai multe categorii (meteorologice, hidrologice,
geofizice, geomorfologice); hazarde naturale determinate de fenomene
obiºnuite (meteorologice, geofizice, alte tipuri); hazarde naturale
determinate de agenþi biologici (epidemii, invazii de dãunãtori).
Hazardele naturale pot fi clasificate dupã:
• fenomenul natural caracterizat drept fenomen extrem: geofizice
(meteorologice, climatice, geomorfologice, geologice, hidrologice,
complexe); biologice (florale, faunistice);
• mediul în care se produc: marine, costiere ºi insulare,
continentale, complexe (care se desfãºoarã în cel puþin douã medii);
• mãrimea suprafeþei afectate: globale, regionale ºi locale
• posibilitatea, viteza ºi precizia prognozei în tip util: care pot fi
prognozate (cu precizie mare, cu precizie medie ºi cu precizie micã) ºi care nu
pot fi prognozate sau sunt prognozate cu puþin timp înainte de declanºare.
Dezastrul (din englezã) natural, sinonim cu catastrofã (lb.francezã)
este definit în dicþionarul IDNDR (1992) ca o gravã întrerupere a
funcþionãrii unei societãþi, care cauzeazã pierderi umane, materiale ºi de
mediu, pe care societatea afectatã nu le poate depãºi cu resursele proprii.
Dezastrele sunt adesea clasificate în funcþie de modul lor de apariþie
(brusc sau progresiv) sau de originea lor (naturalã sau antropicã).
Una dintre problemele care stau în atenþia specialiºtilor este stabilirea limi-telor
de la care un hazard este un dezastru. Criteriile sunt în funcþie de scara la care se
analizeazã fenomenele. De exemplu, un fenomen extrem este un dezastru pentru un
anumit grup de indivizi, în timp ce pentru alþii el este înregistrat ca un fenomen ce
poate fi depãºit prin resurse proprii. La fel se pune problema ºi la
46
nivelul statelor. Posibilitatea de a diminua efectele negative ale fenomenelor
extreme face ca dezastrul sã aibã valori mai reduse în statele puternic dezvoltate,
dezvoltate. În acelaºi timp însã, în þãrile puternic industrializate
& decât în statele slab
47
+ Fenomenele naturale extreme susceptibile de dezastre sau calamitãþi au
diferite grade de vulnerabilitate (micã, medie, mare). În consecinþã,
majoritatea studiilor au în vedere cartarea vulnerabilitãþii sau a expunerii
terenurilor la risc. Prevederea evenimentelor extreme este foarte dificilã
datoritã caracterului lor aleatoriu ºi greu de prevãzut. La acestea se adaugã ºi
posibilitatea atingerii sau depãºirii valorilor absolute anterioare. Între
fenomenele naturale extreme ºi populaþie exista douã tipuri de relaþii:
– evoluþia fenomenelor spre valori extreme când populaþia prezintã un anumit
grad de vulnerabilitate, este susceptibilã deci la pierderi umane ºi economice;
– producerea fenomenelor extreme afecteazã direct populaþia,
numãrul de morþi ºi daunele economice fiind apreciabile.
Totalitatea cunoºtinþelor despre fenomenele extreme este un concept
apãrut din necesitatea de a cuantifica fenomenele cu impact negativ asupra
omului, în vederea prevederii, preîntâmpinãrii ºi combaterii lor. Are un caracter
interdisciplinar atât între ºtiinþele Pãmântului cât ºi între acestea ºi celelalte
ºtiinþe. Apariþia conceptului a fost favorizatã de apariþia teoriei sistemelor.
În sens larg, se acceptã trei mari categorii de riscuri:
– riscuri tehnogene; antropice;
– riscuri sociale;
– riscuri naturale; ecologice;
Sintagmele care definesc totalitatea fenomenelor extreme naturale cu
impact negativ asupra populaþiei sunt destul de ambigue ºi vehiculate în literatura
de specialitate sub forma: fenomenele geografice de risc; geografia riscurilor;
riscurile naturale etc. Expresia fenomene geografice de risc este parþial sinonimã
cu riscurile naturale. Definirea fenomenelor de risc ca fiind geografice ar justifica
includerea riscurilor din naturã în preocupãrile ºtiinþelor geografice, fiind
clasificate în: riscuri geomorfice, hidrologice, climatice, biogeografice,
pedogeografice. Tot în preocupãrile geografiei intrã ºi unele riscuri sociale, etnice.
Geografia fizicã studiazã izvoarele naturale ale riscului, respectiv
procese ºi fenomene cu influenþe negative directe ºi indirecte asupra
omului ºi asupra mediului. Rezultã deci, descompunerea fenomenului
risc natural în: risc în naturã ºi risc pentru om.
Riscurile de origine geologicã, datorate modificãrilor normale din
structura internã a scoarþei terestre, sunt:
– seismele;
– erupþiile vulcanice submarine sau terestre;
– tsunami, produse de cutremure sau de vulcani.
Ele se caracterizeazã prin dispersia unei mari energii ºi cu impact direct
asupra populaþiei ºi asupra mediului, declanºând alte fenomene extreme, cum
sunt: alunecãri de teren, cãderi de blocuri, avalanºe, emisii poluante în
atmosferã, perturbaþii majore în viaþa animalelor ºi a plantelor. Acestea se
regãsesc în modificãri importante ºi de lungã duratã în geosisteme:
– modificãri brutale în relief;
– distrugerea vegetaþiei;
– modificãri în reþeaua hidrograficã, în pânza de apã freaticã;
– poluarea aerului, apei ºi solului;
– alte efecte secundare.
48
Riscurile de origine strict geomorficã vizeazã ansamblu de ameninþãri la
resursele umane care vin din instabilitatea caracteristicilor de suprafaþã ale
Pãmântului (Gares ºi colab., 1994). Definiþia exclude cutremurele, parþial vulcanii,
dar nu ºi rãspunsul formei de relief la acestea.
În sens restrâns riscurile (hazardele) geomorfice sunt doar acelea induse de
&
modificãrile formelor de relief. Ridicarea nivelului mãrii, spre exemplu, nu este
un risc geomorfic, dar toatã suita de procese de þãrm ce au loc ca urmare a ridicãrii
nivelului mãrii intrã în sfera de cercetare a geomorfologului.
Caracteristici esenþiale ale riscurilor geomorfologice sunt timpul variat de
manifestare ºi dispersia mare în spaþiu. Unele riscuri geomorfologice au o
intensitate maximã în timp scurt (alunecãrile masive de teren), altele se produc în
timp îndelungat (eroziunea solului). Cele mai multe riscuri geomorfice sunt cele
continue, dezastrul putându-se produce dupã o evoluþie îndelungatã a proceselor.
Din acest motiv, riscurile geomorfologice par mai puþin importante pentru societate.
Ele au însã efecte negative indirecte asupra populaþiei în timp îndelungat. Studiile
asupra sistemelor geomorfologice trebuie sã includã atât dinamica sistemelor, cât
ºi componenta socialã a acestora.
Riscurile de origine geomorfologicã sunt datorate urmãtoarelor procese:
– prãbuºiri, rostogoliri, cãderi de roci ºi zãpadã;
– alunecãri masive de teren;
– curgeri de pãmânt;
– eroziune hidricã.
Fenomenele catastrofale sunt grupate în mod diferit. Chardon
(1990) stabileºte cinci tipuri majore dupã urmãtoarele criterii: suprafaþã,
duratã activã, frecvenþã, principalele efecte (tabelul 3.2).
Cercetarea globalã a riscului este orientatã spre: sistematizarea ºi tipizarea
fenomenelor de risc; cunoaºterea factorilor de risc; gãsirea unui sistem unic al
mãsurãrii; stabilirea unor criterii ºi parametrii de apreciere; alegerea nivelului
admisibil al riscului; elaborarea hãrþii riscului (metode ºi mijloace de cartografiere).
Abordarea complexã a raporturilor dintre risc ºi sistemele geografice
(fizice ºi sociale, naturale ºi antropice) este impusã de diversitatea acestora,
de multitudinea variabilelor care le definesc ºi le asigurã funcþionalitatea. O
mare parte a riscurilor din naturã sunt induse de intervenþia omului în mediu,
astfel încât clasificãrile unilaterale nu sunt elocvente.
Analiza complexã a riscului ºi a dinamicii sistemelor geografice
este un demers în favoarea acceptãri unei geografii unice, cu analize pe
componente în vederea efectuãrii sintezei.
Cartarea caracteristicilor geologice ºi geografice care expun teritoriile la
rupturi în sisteme geografice naturale ºi antropice, cum sunt inundaþiile,
prãbuºirile, eroziunea solului, constituie o preocupare a geomorfologilor. Una
dintre problemele dificile este elaborarea legendei. Harta expunerii la risc
geomorfologic reprezintã faza finalã a unui demers analitic deosebit de laborios.
Astfel se explicã faptul cã puþinele hãrþi de risc elaborate pânã în prezent în þara
noastrã se bazeazã pe cercetãri ale autorilor efectuate în timp îndelungat, harta
constituind o sintezã a cercetãrilor geomorfologice. Ea se cupleazã cu harta
utilizãrii terenurilor ºi a densitãþii populaþiei (Grecu, 1994, 1997, 2001).
49
+
Tabelul 3.2
Tipologia geograficã a catastrofelor naturale (dupã Chardon, 1990)
Tipul de catastrofã Suprafaþa afectatã Durata efectelor Principalele efecte Frecvenþa pe planetã Exemple
active
2
Gica catastrofa De la 100 la 510 mil.km Mai mulþi ani - relief distrus ºi creat 1/200-300ani la 1/secol Explz.vulcani Tambora,
Explozii vulcanice (supr.Terrei) - perturbaþii climatice, hidro- Krakatoa
logice
- tsunami
2
Mega catastrofa Între 1 ºi 100 mil.km Mai multe luni - formare relief 5 la 10 pe secol Alaska (1964)
Mari seisme Erupþii vulc. - maree, tsunami Mont St.Helen (1970)
Secete Sahel - alunecãri teren California(1906)
- modificãri în geo- ºi eco- Mexic (1985)
sisteme
Mezo catastrofa De la 10000 la 1.000.000 De la mai multe sãpt. - modificãri de relief 1 sau mai multe pe an Frig în Europa ºi în SUA
2
0
5
Erupþii vulcanice Seisme km la mai multe luni - perturbaþii ale vieþii animale (1956,1985,1987)
Valuri de frig Oraje, ºi vegetale Seisme în Guatemala
tornade - maree (1978)
- inundaþii
- alunecãri de teren
2
Catastrofa Între 100 ºi 10.000 km De la sãptãmâni la 1 - alunecãri de teren 1 pe lunã Valteline (1987)
Mici seisme Tornade Ploi sau 2 luni - inundaþii Frioul (1976)
excepþionale - modificãri de relief ºi hidro- Dauphine (1985)
grafie Columbia (1985)
- perturbaþii ecologice ºi poluare Mt.Pelee (1902)
2
Fenomene localizate Sub 100 km De la câteva zile la - modificãri de relief ºi hidro- zilnic
punctual câteva sãptãmâni grafie
- alunecãri de teren
- curgeri de lave
- poluare
- modif. ecosisteme
3.3.4. Spaþiul ºi timpul
Fig. 3.5. Conceptele de timp ciclic (a), timp gradat (b) ºi timp staþionar (c), reflectate în
modificarea albiei (dupã Charley, Kennedy, 1971)
51
+
Tabelul 3.3
Modificarea fenomenelor geomorfologice în funcþie de scara timpului
(dupã Schumm, 1985)
2 3 5 6 8
Magnitu dinea 1 zi 1 an 10 ani 10 ani 10 ani 10 ani 10 ani 10 ani
relativã a fenom.
Mega fenomen Alunecare sau ravenã Strãpung. de Erupþie Formarea unei Glaciaþie Prãb. tecton Ciclu orog
curgere localã meandru vulcanicã terase continent
2
5
de teren
Mezo fenomen Rigolã Alunecare sau Ravenã Strãpung. de Erupþie Formarea Glaciaþ contin. Prãb. tect. maj.
curgere localã de meandru vulcanicã unei terase
sol
Micro fenomen Miºcarea unei Rigolã Alunecare sau Ravenã Strãpung. de Erupþie vulcanicã Form. unei Glac. cont.
particule de nisip curgere localã meandru terase
de sol
Non fenomen – Miºcarea unei Rigolã Alunecare sau Ravenã Strãpung. de Erupþie vulc. Form. unei
particule de nisip curgere localã meandru terase
de sol
Întrebãri ºi exerciþii de verificare
53
+
Skarn
Conglomerat
Gnais
54
&
Tema II
Roca ºi hipergeneza
Obiective
55
+
Conglomerat
Brecie
56
&
4. CARACTERISTICI ALE ROCILOR SEMNIFICATIVE
PENTRU MORFODINAMICÃ
57
+ ãw = greutatea unitãþii de volum a rocilor în stare umedã;
W = umiditatea;
n = porozitatea.
4.1.1. Umiditatea
4.1.2. Porozitatea
58
Determinarea porozitãþii, exprimatã în procente este datã de formula:
V
Vg
&
n = —– · 100
Unghiul de frecare internã format de particulele rocilor la contactul dintre ele este
direct proporþional cu densitatea, fiind mai redus la terenurile necoezive sau deranjate
(deluvii, coluvii etc.) decât la cele coezive. De asemenea, rocile macrogranulare au un
unghi de frecare internã mai mare decât cele microgranulare. La argile ºi marne,
unghiul de frecare internã scade foarte mult prin umezire.
Concret, unghiul de frecare internã este unghiul a cãrui tangentã
trigonometricã reprezintã coeficientul de frecare interioarã dintre particulele rocii.
Noþiunea cu care se opereazã frecvent în geomorfologie este
aceea de duritatea sau tãria rocilor. Aceasta este rezistenþa pe care o
opune un mineral sau rocã la acþiunea mecanicã de uzurã prin zgâriere
(datoritã acþiunii unor agenþi) sau comprimare lentã.
59
4.1.5. Plasticitatea
+ Rocile moi coezive, în funcþie de cantitatea de apã, de golurile intergranulare sau de raportul apã/solid, pot fi fluide, plastice sau solide. Reologic, rocile (corpuri solide) pot fi: elastice, proprietatea de a-ºi recãpãta forma iniþialã (sau aproape iniþialã) dupã deformare; vâscoase, casante ºi plastice.
4.1.6. Sensitivitatea
4.1.7. Tixotropia
60
iniþialã fãrã intervenþii exterioare. Proces reversibil, izotermic, gel – fluid – gel,
tixotropia este o cauzã importantã a alunecãrilor de teren pentru cã reduce
rocilor. Descoperit în 1907 pe produsul farmaceutic
& rezistenþa la forfecare a
it (%) = wt – we
61
+
Fig. 4.2. Dependenþa dintre rezistenþa la forfecare a
depozitelor tixotropice ºi umiditate (dupã Seed ºi Chan,
1957, citat de Bãncilã ºi colab., 1980).
4.1.8. Permeabilitatea
62
presiune, temperaturã ºi acþiune a organismelor, rocile sunt supuse urmãtoarelor
procese:
– compactizarea (tasarea): se realizeazã prin eliminarea apei datoritã
greutãþii sedimentelor de deasupra, reprezintã fenomenul de apropiere a particulelor
între ele, pãstrând structura iniþialã;
&
– recristalizarea: trecerea materialului iniþial amorf în structuri cristaline,
deshidratate ºi compacte.
De exemplu: gips → anhidrit
gel de SiO2 → opal → calcedonie → cuarþ
Recristalizarea afecteazã mai ales depozitele carbonatice, silicioase, mai
puþin cele argiloase.
– cimentarea este fenomenul prin care particulele sunt sudate între ele prin
apariþia unui material diferit de granulele iniþiale, existã mai multe tipuri de
cimentare, în funcþie de raportul cantitãþilor dintre ciment ºi granule;
– dizolvarea este procesul prin care mineralele nestabile dispar,
mãrindu-se în acest fel porii rocilor;
– substituþia ºi metasomatoza sunt procese de înlocuire, totalã sau
parþialã, moleculã cu moleculã, a elementelor unui mineral prin
elemente conþinute în soluþiile juvenile sau vadoase; apar minerale sau
roci noi, fãrã modificãri de volum, structurã sau texturã;
– autigeneza conduce la apariþia unor minerale noi, numite minerale autigene.
Mineralele allogene sunt mineralele existente în depozite, provenind din
roci preexistente, minerale rezistente la procesele exogene, cum sunt:
cuarþul (rezistent la alterare, prezent în majoritatea rocilor); feldspaþii
(se distrug mai repede decât cuarþul); micele (muscovitul este foarte
rezistent la alterare; alte forme de mice sunt biotitul ºi sericitul);
mineralele grele (prezente în cantitãþi reduse).
Mineralele autigene, rezultate prin diferite procese diagenetice, sunt cele mai variate:
mineralele argiloase (rezultate prin alterarea silicaþilor- hidrosilicaþi de Al -, reprezintã
componentul principal al solurilor); oxizii ºi hidroxizii de Fe ºi Al (rezultaþi prin procese
de alterare, dar pot proveni ºi prin precipitare: limonitul Fe2O3.nH2O; hematitul Fe2O3,
magnetitul Fe3O4); carbonaþii (cele mai frecvente produse ale proceselor de precipitare
chimicã ºi biochimicã sau din acþiunea H2CO3
asupra unor minerale; sunt reprezentative: calcitul; dolomitul, aragonitul); bioxidul de
siliciu- silice-, cu formele calcedonie ca formã criptocristalinã ºi opalul ca formã
amorfã, hidratatã); silicaþii; fosfaþii; sulfurile; sulfaþii; sãrurile haloide.
Un rol important în dinamica versanþilor il are compoziþia mineralogicã a
depozitelor argiloase. În prezenþa soluþiilor apoase au loc transformãri ale
structurii de tip illitic la cele de tip smectitic, precum ºi modificãri ale procentelor
unor substanþe liante: carbonaþi, oxizi de fier, substanþe organice. În timp, acestea
modificã ºi parametrii fizico-mecanici, respectiv umflãri valori ridicate ale limitelor
de plasticitate. Rezistenþa la forfecare ale mineralelor argiloase saturate în cationi
monovalenþi sunt mai mici decât a celor saturate cu cationi bivalenþi. La caolinit ºi
montmorillonit, se poate observa cã existã diferenþieri mari la unii dintre
principalii parametrii mecanici (tabelul 4.1).
63
+ 1
Rezistenþã
mecanicã
Parametrii mecanici ai caolinitului ºi montmorilonitului
Parametrii
2
Parametrii
Coeziune C
3
Caolinit
4
Montmorillonit
5
Redusã (particulele Ridicatã (particulele
foarte mici) (% ô din
la forfecare coeziune < 20 %) coeziune > 80 %)
Frecare Ridicatã è max È = O (è max= 6°) %
interioarã è ô din è < 20 %
Tixotropia Aproape nulã Foarte rapidã, 50 % din
ô se reface într-o orã
Influenþa pa- Ioni Natura ionilor are o Ca+ → C´
influenþã redusã Al + → ô Fe +
2 max
rametrilor 2 max 3
+
fizico-chimici Dacã Na este înlocuit
+
cu K , ô natural creºte
ºi ô remaniat scade
Concentraþia în Dacã Cs (Na Cl) Ca la caolinit
sãruri a electro- creºte atunci ô scade
litului Cs
Hidratarea Dacã W % creºte, ô Ca la caolinit
scade (poate fi o
relaþie de tip
ô = a ln W +B
Caracteristici Tendinþe Umiditatea Wopt sensibilã la natura
optime de generale optimã Wopt ionilor adsorbiþi. Wopt
compactare descreºte în ordinea
+ + +
K > Fe3 > Mg 2 >
+ +
> Ca > Na
2
+ +
d max > Ca2 > Na
Compresi- Influenþa Geometria Depinde de Început lent al compre-
bilitate parametrilor particulelor gradul de cristali- siunii din cauza dublu-
fizico-chimici zare care condiþio- lui strat gros cu compor-
neazã mãrimea tament vâscos, astfel cã
particulelor structura iniþialã nu se
modificã la eforturi mici
Ioni Influenþã neglijabilã Natura ionilor condi-
þioneazã indicele pori-
lor iniþial (e0). Ionii
dispersanþi de tip Na+
conduc la (e0) mare ºi
la compresiuni impor-
tante.
+
Consolidare Ioni Consolidare mai Ionii de Na induc un
rapidã pentru Ca2+ timp de consolidare
+
ºi Na . Coeficientul maxim (datoritã dezor-
de consolidare Cí ganizãrii progresive a
creºte odatã cu straturilor duble aproape
efortul unitar foarte groase; Cí este
constant când este ad-
+
sorbit Na pentru orice
óv aplicat. Pentru alþi
ioni Cí scade când óv
creºte.
64
&
5. PROCESE HIPERGENETICE
(Stadiul de pregatire a rocii)
Orice rocã care este scoasã din mediul natural în care s-a format îºi
schimbã proprietãþile. Originea stratului schimbat se datoreazã unor
procese cunoscute sub diferite denumiri. Ansamblul de procese pe care le
suferã roca în contact cu agenþii a fost denumit de de W. Penck (1924)
pregãtirea rocii. G. Vâlsan (1945) le defineºte ca procese elementare în
modelarea scoarþei terestre, iar Gr. Posea (1970) le numeºte procese
premergãtoare eroziunii. Noi le denumim procese hipergenetice, adicã procese
ce conduc la modificarea stratului superficial al scoarþei terestre, genezã a
particulelor ce vor fi reluate în dinamica terestrã.(vezi Seliverstov, 1986).
65
+ ex., gnaise cu biotit). Acest tip de proces este foarte activ în regiunile deºertice
ºi în regiunile temperate, unde variaþiile termice sunt de 60... 70°C ºi respectiv
40...50°C. Procesul degradãrii prin insolaþie cuprinde patru categorii, care, în
unele cazuri, pot constitui stadii evolutive, ce trec treptat din unul în altul:
– exfolierea la suprafaþa rocilor (în special a celor cu texturi planetare);
– fisurarea în urma contractãrii ºi dilatãrii;
– rupturarea – fisuri radiale în corpuri sferice;
– dezagregarea granularã a rocilor omogene, termic izotrope.
Procese crioclaste conduc la formarea clastelor prin acþiunea
repetatã a ciclului îngheþ-dezgheþ (fig. 5.1, 5.2). Factorii care
influenþeazã intensitatea gelivaþiei sunt:
– porozitatea rocilor care sã permitã circulaþia liberã a apei;
– coeficienþii de compresibilitate mici ºi rezistenþa mecanicã redusã;
– cantitatea de apã din pori;
– temperatura cuprinsã între -5°C ºi + 15°C;
– numãrul ciclurilor gelivale.
66
Dimensiunile ºi forma clastelor sunt dependente de compoziþia ºi structura
rocii preexistente.
Procese haloclastice – datorate expansiunii reþelei cristaline a sãrurilor prin
încãlzire ºi hidratare; sunt active în rocile în care se formeazã soluþii saturate în
carbonaþi, sulfaþi, cloruri. (De exemplu: sulfaþii ºi carbonaþii de Na ºi C dezvoltã
2
&
în urma expansiunii prin hidratare presiunii de ordinul sutelor de kg/cm ,cei de
2
natriu; circa 1000 kg/cm ,cei de carbon).
Umectarea ºi uscarea prin alternanþa lor duc la slãbirea coeziunii rocilor.
Distrugerea prin umectare-uscare este puternicã în zonele semideºertice formate
din argile. Materialele rezultate prin procesele de umectare mare sunt în general
foarte fine, cum sunt sãrurile de precipitare.
Procesele bioclastice sunt frecvente în arealele împãdurite, datoritã presiunii
exercitate de rãdãcini asupra rocilor.
67
+ r < 0,5 Å
6+ 5+
(S , P , N , C );
5+ 4+
z > 1,9;
r
Au cea mai mare capacitate de polarizare a dipolului de apã. Astfel, legãtura
z
>12
Fig. 5.3. Limitele concentraþiei ionilor de hidrogen Fig. 5.4. Varianþia constantei
(pH) (pentru diferite medii naturale: de disociere a apei în funcþie
1 – izvoare termale acide; 2 – mlaºtini; 3 – apã din de temperaturã (adâncime)
precipitaþii; 4 – râuri; 5 – apã de mare; 6 – (dupã N. Anastasiu, 1988).
izvoare termale alcaline
68
&
Fig. 5.5. Domeniile de solubilizare ºi precipitare a principalelor elemente chimice ºi
minerale în condiþii aerobe ºi anaerobe ale mediilor naturale, în funcþie de valoarea Eh-
ului (dupã N. Anastasiu, 1988).
69
+ Fig. 5.6. Variaþia cu adâncimea a oxigenului în apa oceanului
70
reliefului sunt principalii factori cate determinã ritmul ºi intensitatea alterãrii pe
suprafaþa Terrei. & Structura reticularã a mineralelor exprimã tipurile de legãturi chimice dintre
elemente ºi reflectã modul în care compuºii caracterizaþi prin legãturi ionice
disociazã în prezenþa apei. Gabbrourile ºi serpentinele, roci bogate în
minerale femice (Fe, Mg), sunt alterate mai repede ºi mai profund decât
granitele, gnaisele ºi micaºisturile, bogate în minerale salice (Al, Na, K, Ca).
Când asociaþiile de minerale sunt identice în diferite roci (gabbrou
– bazalt, granodiorit, dacit-paragnais), structura ºi textura lor sunt
elementele esenþiale în deosebirea comportãrii la alterare. Structurile
compacte (bazalte, dacite) sunt mai stabile, decât cele inechicristaline.
Particularitãþile climei, variate în funcþie de latitudine ºi altitudine,
prin elementele sale – precipitaþii, temperaturã, umiditate – fac ca
alterarea sã fie diferitã pe suprafaþa terestrã. Zona ecuatorialã este cea
mai favorabilã alterãrii, datoritã umiditãþii ºi temperaturii ridicate.
Relieful, prin altitudine, impune o etajare a condiþiilor de alterare,
intensitatea produselor de alterare ºi dezagregare fiind direct proporþionalã
cu înãlþimea. Menþionãm doar cã pantele line sunt mai favorabile alterãrii
decât cele abrupte, pentru cã ele menþin umiditatea timp îndelungat.
a) Hidratarea afecteazã volume mari de rocã, fiind strâns legatã de
existenþa apei, de penetrarea ei în masele de rocã. Hidratarea chimicã
este procesul de pãtrundere a apei în reþeaua cristalinã ca apã de
cristalizare. În cadrul hidratãrii fizice mineralul rãmâne în general
acelaºi, dar se dezintegreazã pânã la particule foarte fine.
Hidratarea chimicã duce la formarea de minerale noi – hidraþi.
Procesul în sine duce la distrugerea rocii. Anhidritul, de exemplu, prin
hidratare se transformã în gips, fenomen însoþit de o mãrire a volumului.
71
+ unde: V = viteza de dizolvare pentru 1 cm
2
de suprafaþã;
72
&
5.2.2.2. Alterarea subacvaticã
73
+ Organismele vegetale ºi animale se împart în funcþie de raportarea la substratul
pe care existã (sesile sau fixate pe substrat ºi vagile sau libere) ºi dupã
consecinþele acestora în sedimentogenezã.
1. Organismele sesile sunt: epifaunale – îºi desfãºoarã activitatea la suprafaþa
sedimentelor ºi infaunale – îºi desfãºoarã activitatea în interiorul sedimentelor.
2. Organismele libere formeazã în mediul marin: populaþii bentonice –
adaptate la mediul de fund oceanic; populaþii planctonice (pelagice) – adaptate la
mediul de larg.
Procesele biotice, cu implicaþii petrogenetice ºi sedimentologice
sunt împãrþite: procesele construcþionale, generatoare de produse
sedimentare; procesele deformaþionale, generatoare de detritus organogen.
Procesele biotice construcþionale cuprind totalitatea proceselor
biotice ce duc la formarea de noi sedimente prin: biosecreþia mineralã;
acreþie algalã; bioconstrucþie coraligenã; procesele geobacteriene.
a) Biosecreþia mineralã este capacitatea organismelor de a secreta
substanþe minerale care se individualizeazã ca schelete – suport, sau
înveliºuri protectoare. Biosecreþia mineralã este un proces metabolic de naturã
biochimicã caracteristic atât organismelor vegetale cât ºi celor minerale. Dintre
organismele vegetale unele grupe de alge (Cyonophiceae, Coralinoceae) ºi
diatomitele au capacitatea de a secreta prin metabolism celular carbonat de
calciu ºi respectiv bioxid de siliciu (fig. 5.7). Organismele nevertebrate secretã
pãrþi scheletice de mare diversitate morfologicã, structuralã ºi mineralogicã.
Astfel sunt: hidrozoarele, biozoarele, biochiopodele, moluºtele ºi echinodermele.
Ele precipitã CaCO3 sub formã de calcit, aragonit. Radiolarii ºi spongierii
precipitã SiO2 sub formã de opal ºi calcedonie.
CARBONAÞI
Fig. 5.7. Principalele grupe de microorganisme
ºi compoziþia mineralogicã a pãrþilor scheletice.
FOSFAÞI
74
prin curenþii acvatici etc. Conservarea bioclastelor are loc prin acumularea unui
material pelitic terigen. Orizonturile cu bioclaste prin caracterul lor autohton
reflectã mediul de viaþã al organismelor respective.
b) Acreþia algalã ºi cimentarea bioticã. Algele au ºi proprietatea de a crea
un mediu „capcanã” pentru suspensii. În regiunile calde tropicale ºi subtropicale
&
ºi în apele aerate de micã adâncime din zonele litorale, algele albastre de maree
sau din zonele neritice, algele albastre filamentoase (Cyanophyceae) secretã prin
talul lor uleios un mucilagiu organic, bogat în polizaharide, cu rol de capcanã
pentru carbonatice ºi necarbonatice microscopice.
Sedimentele algale formate poartã denumirea generalã de stomatolite.
Mineralogic, acestea sunt depozite carbonatice, mai rar silicoase. Pseudo-
stromalitele (silicioase) apar în vecinãtatea izvoarelor fierbinþi.
Bioconstrucþiile stomatolitice se întâlnesc în toate perioadele geologice,
începând cu Proterozoicul ºi pânã în actual.
c) Bioconstrucþia coraligenã (formarea recifilor). Pentru procesele de
hipergenezã sunt importante douã aspecte: bioconstrucþia scheletului rigid ºi
acumularea sedimentelor derivate (mobile).
Procesele metabolice care conduc la fixarea CaCO3 în corpul coralilor ºi
algelor ºi deci la creºterea scheletului mineral sunt datorate anumitor factori, care
delimiteazã repartiþia recifilor pe suprafaþa Terrei:
– apã cu temperaturã medie de 21°C, bine aerate ºi luminate;
– salinitatea apropiatã de valori normale (27-40‰);
– ape puþin adânci (0-50 m); rata de sedimentare terigenã foarte scãzutã.
În raport de aceste condiþii pe Terra existã: recifi de apã agitatã între 15°lat.
N ºi 15°lat. S; recifi de apã calmã sau recifi de alizee între 15 ºi 30° lat. N ºi 15 ºi
30°lat. S.
Formarea scheletului la corali ºi alge este fenomenul prin care carbohidraza
celularã desface Ca(HCO3) preluat din apã ºi transferat prin ectodem în CaCO 3,
H2O ºi CO2. Scheletul format constituie armãtura recifului care adãposteºte
organismele animale. În aria recifului se acumuleazã ºi un detritus carbonatic cu
numeroase bioclaste ºi fragmente scheletice coraligene ºi alge. Altfel spus, un
complex recifal este format din partea centralã, alcãtuitã din organisme sedentare
ºi din flancurile intern ºi extern ale recifului, formate din sedimente mobile
derivate.Tipuri de recif:
– litorali (de coastã sau riverani) – Marea Roºie, Golful Persic,
Arhipelagul Bahama;
– barierã – Marea Barierã Australianã (4000 km lungime, 90 km lãþime);
– circulari, atoli – Das Racos (Atlanticul de Sud; Bikini);
– colonii izolate, submerse, în formã ovalã, de dimensiuni reduse (2-200 cm).
Sub forma depozitelor biogene fosile bioconstrucþiile coraligene se gãsesc
în platformele mezozoice carbonatice din munþii Bihor, Hãºmaº, Piatra
Craiului, Strunga (Bucegi), Postãvaru.
d) Procesele geobacteriene. Bacteriile autotrofe utilizeazã energia solarã pentru
sintezele pe care le realizeazã prin intermediul luminii, energie generatã ºi de
reacþii chimice proprii. Ele sunt deci fotosintetizatoare ºi chimiosintetizatoare.
75
+ Bacteriile heterotrofe sunt mult mai numeroase. Obþin energia necesarã sintezelor
din procesele de descompunere a substanþelor organice. Sunt atât aerobe cât ºi
anaerobe.
Procesele bacteriene mineralogenetice sunt datorate bacteriilor
autotrofe. Acestea modificã mediul mineral în care trãiesc prin geneza
acizilor anorganici (H2SO4; HNO3) ºi prin precipitarea biochimicã a
oxizilor, hidroxizilor, sulfaþilor ºi carbonaþilor.
• Bacteriile oxidante ale genului Metallogenium mãresc potenþialul
redox al reacþiei de formare a compuºilor de Mn ºi implicit determinã
creºterea proporþionalã a Eh-ului
• Bacteriile genului Thiobocillus ferroxidans oxideazã fierul feros în fier
feric cu formarea unui precipitat de hidroxid de Fe; faciliteazã solubilizarea
Fe2+ metabolic (pH = 4-5) în scoarþele de alterare ºi soluri; descompun
compuºii organici cu Fe ºi modificã oH-ul mediului prin intermediul CO 2.
• Bacteriile sulfat – reducãtoare transformã în H 2S compuºii oxidanþi
ai sulfului; în prezenþa Fe2+ în aceste condiþii genereazã piritã (FeS 2).
• Bacteriile sulfat – oxidante (genul Thiobacillus) oxideazã H2S din medii
euxinice, eliberând sulf molecular.
• Procesele bacteriene organogenetice sunt datorate în special
bacteriilor heterotrofe. Cele mai importante sunt cele care formeazã
hidrocarburi. Unele bacterii heterotrofe din mediul marin descompun
substanþele ternare în CO2, CH4 ºi H2O. În mâlurile sapropelice
decarboxilarea acizilor graºi conduce la formarea hidrocarburilor.
• Bacteriile aerobe lipolitice catalizeazã formarea uleiurilor
minerale din zãcãmintele petroliere. În soluri, bacteriile menþin un
raport între carbon ºi azot prin atacarea substanþelor organice. De
asemenea, faciliteazã sinteza acizilor humici, a humusului dezvoltat în
orizonturile superficiale ale scoarþei de alterare ºi a solurilor.
Procesele bacteriene postdepoziþionale provoacã modificãri în
compoziþia, textura ºi structura sedimentelor datoritã înmulþirii lor;
condiþioneazã formarea mâlurilor sapropelice, a cimentului calcitic,
influenþeazã proprietãþile tixotropice ale argilelor º.a.
76
– structuri biotice superficiale, numite bioglife, în substrat moale (nisip.
Concluzii
– Bioglifele structurilor de bioturbaþie figurative ºi deformative, ca
principale elemente de bioturbaþie, au fost identificate în depozite de
vârste diferite ºi s-au conservat mai uºor în depozite cainozoice;
constituie elemente utile în reconstituirea condiþiilor de sedimentare din
regiunile litorale, tidale neritice ºi batiale.
– Formarea acestor structuri presupune existenþa unor populaþii
numeroase (fig. 5.8).
– Prezenþa lor aratã stabilirea mediului de sedimentare.
– În apele puþin adânci se conservã structuri canaliforme sau turbicole cu
poziþie verticalã. Canalele înclinate ºi cele spiralate sunt frecvente în zonele în
care organismele animale îºi procurã hranã prin digerarea sedimentului.
77
+ 5.4. Scoarþa de alterare
Scoarþa de alterare este partea superficialã a scoarþei terestre în
care roca, aerul, apa ºi organismele animale ºi vegetale sunt într-o
permanentã interacþiune desfãºuratã în diferite condiþii climatice þi în care
se formeazã noi compuºi minerali ºi organici prin transformarea mineralelor
iniþiale. Este rezultatul acþiunii simultane a meteorizãrii ºi a alterãrii rocilor.
Grosimea scoarþei de alterare este diferitã, variind de la câþiva centimetri
pânã la câteva sute de metri. În ansamblu, scoarþa de alterare este
formatã din: minerale relicte, compuºi coloidali ºi minerale de neoformaþie.
78
aparent omogene, alcãtuite din particule cu dimensiuni cuprinse între 10 –6 ºi 10–3
microni ºi care nu se decanteazã în mediul static. Ei constituie o fazã intermediarã
între suspensii ºi soluþii electrolitice.
Mineralele de neoformaþie au caracter autigen; rezultã din oxidarea, hidroliza,
carbonatarea ºi hidratarea unor compuºi preexixtenþi în rocile supuse alterãrii sau
&
prin precipitare directã din soluþiile scoarþei de alterare. La suprafaþa scoarþei
terestre aceste minerale prezintã o maximã stabilitate ºi sunt reprezentate de :
oxizi – Fe2O3, MnO2 ; hidroxizi – Al(OH)3, AlOH, Fe(OH)2, Mn(OH)4; silicaþi –
minerale argiloase (caolinit, montmorillonit, illit, vermivulit), clorite ; minerale
3
serpentinice; carbonaþi – CaCO , FeCO3 ; sulfaþi – CaSO4 · 2H2O.
Generalizând, în profil transversal, în raport de poziþia nivelului hidrostatic,
de modul de circulaþie al apei libere ºi de accesul oxigenului în mediul respectiv,
s-au stabilit urmãtoarele zone: zona de oxidare sau zona de aerare, situatã deasupra
nivelului hidrostatic cu circulaþie descendentã a apelor meteorice, cu pH acid ºi
potenþial redox pozitiv; transformãrile mineralelor preexistente sunt foarte
puternice; neoformaþiile sunt stabile ºi cele mai frecvente aparþin oxizilor ºi
hidroxizilor de Fe, Mn, Al; zona de cimentare sau de saturare cu apã (activã ºi
pasivã) este situatã sub nivelul hidrostatic; se caracterizeazã printr-un mediu neutru
ºi alcalin (pH = 5,5 – 8,5) ºi printr-un potenþial redox negativ ;în partea superioarã
sunt stabili filosilicaþii de Al ºi hidroxizii de Ni ºi Ca, iar în partea inferioarã se
conservã minerale relicte (curþ, biotit etc) alãturi de neoformaþii de minerale
argiloase ºi sulfuri secundare (fig. 5.10).
79
+
80
Fig. 5.11. Schema formãrii scoarþei de alterare pe suprafeþe tectonice inactive (dupã Strahov, 1962, citat de Seliverstov, 1986)
81
82
&
Tema III
Obiective
83
+
Albie meandratã.
84
&
6. MORFODINAMICA VERSANÞILOR
85
+ Noþiunea este reluatã ºi explicatã în detaliu în Geografia de la A la Z (1986, p.
314), unde se prezintã urmãtoarea formulare pentru versant: „suprafaþã sau
ansamblu de suprafeþe înclinate orientate în acelaºi sens faþã de o vale sau
faþã de un deal, munte sau lanþ muntos, care se terminã în partea de jos într-
o vale, depresiune sau câmpie. Astfel, versanþii unei vãi, versanþii unui
munte, versanþii externi ai Carpaþilor etc.”.
În Dicþionarul geomorfologic, autori Bãcãuanu, Donisã ºi Hârjoabã
(1974), versantul este „forma de relief înclinatã reprezentând un flanc de vale,
de deal sau de munte”, cu urmãtoarele corespondente în limbi strãine: versant
în francezã; talhang în germanã; valley side, slope, versant în englezã; sclon
(ñêëîí) în rusã. În literatura de specialitate strãinã, anglofonã, se folosesc
termenii de slope sau hillslope – ca suprafaþã înclinatã sau pante.
Jahn (1954) dã o definiþie în care este subliniat caracterul dinamic ca decisiv
pentru versant. Dupã Dylik, el neglijeazã însã distincþia dintre versant ºi pantã.
O sintezã amplã asupra istoricului definirii noþiunii de versant o face
Dylik (1968). Acesta considerã versantul o suprafaþã înclinatã întinsã unitã
dinamic prin apele curgãtoare organizate în sistem de râuri ºi fluvii.
Dupã Dylik, elementele definirii versantului sunt:
– limita inferioarã – are o valoare orientativã ºi este determinatã de
procesele morfogenetice; albia minorã, în caz excepþional;
– limita superioarã – cumpãna de ape (ºi nu procesele geomorfologice);
– baza de eroziune este legatã strict de versant;
– depozitele corelate indicã natura poligeneticã a versanþilor.
În majoritatea definiþiilor date, versantul se considerã:
– o suprafaþã morfologicã;
– un element al formelor de teren;
– o parte a formelor de teren;
– o forma de teren.
În sens mai larg, se considerã versanþi formele de relief înclinate
care fac racordul între interfluvii sau creste ºi albiile minore apropiate.
Þinându-se cont de elementele spaþiale ºi funcþionale ce definesc
versantul, se pot contura ºi elementele sale de conþinut:
– elemente de geomorfometria versantului;
– procesele morfogenetice, în strânsã corelare cu aspectele de
formã ºi dependente de baza de eroziune;
– tipurile de depozite rezultate din acþiunea proceselor;
– relaþiile de interdependenþã dintre elementele de formã,
procese, depozite, relaþii ce determinã funcþiile versantului ºi îi asigurã
dezvoltarea ca sistem deschis bine structurat.
În aceastã accepþiune, versantul nu este numai o noþiune topograficã, ci
are ºi semnificaþii geomorfologicã ºi sedimentologicã, reprezintã în fapt un
sistem geomorfic bine definit, cu o dinamicã accentuatã.
86
6.2. Morfometria ºi morfografia versanþilor
6.2.1. Forma de relief – versant
&
Versanþii constituie un sistem de forme a cãrei genezã rezidã în miºcãrile de
ridicare ale unor porþiuni din scoarþã ºi în procesul de adâncire a râurilor (fig.).
Panta versantului este principalul parametru care imprimã intensitatea
dinamicii proceselor de versant.Ca formã de relief versantul are elemente
morfometrice ce definesc forma geometricã (deci cu elemente ale volumului), nu
numai figura (elemente ale suprafeþei), în consecinþã, versantul nu se rezumã
doar la faþa dealului, sau a muntelui. Problema care se pune este aceea a
adâncimii versantului, respectiv a pãtrunderii în interiorul formei majore în care se
înscrie ca parte a acesteia. Teoretic, ar corespunde cu înãlþimea dusã din muchia
versantului. Forma planimetricã a versantului se apreciazã însã în plan orizontal,
iar extinderea tridimensionalã prin cele douã plane orizontale ºi un plan vertical.
Stabilirea elementelor dimensionale se realizeazã dupã delimitarea
corectã a versantului pe hãrþile topografice ºi în teren (fig. 6.1.).
Fig. 6.1. Sistemul versantului: subsisteme (sectoare), funcþii, depozite, procese ºi forme
87
+ 6.3. Clasificarea (tipizarea) versanþilor
Diferitele tipuri de versanþi se stabilesc în general dupã un singur criteriu,
îmbinarea acestora determinând o caracterizare generalã pentru versanþi.
Majoritatea criteriilor sunt morfometrice sau morfografice, acestea
reflectã însã intensitatea proceselor de versant, stadiul evoluþiei,
precum ºi intensitatea proceselor endogene.
Criterii morfometrice
1. Dupã dimensiunii(lungime, lãþime, înãlþime):
– versanþi cu dimensiuni mari (de munte)
– versanþi cu dimensiuni mijlocii (de deal ºi podiº)
– versanþi cu dimensiuni reduse (în câmpie, malurile râurilor,
versanþii crovurilor, dunelor etc.)
Trebuie menþionat cã versanþii de dimensiuni reduse ºi mijlocii se
regãsesc în unitãþile cu versanþi mari, relaþia nu este însã ºi inversã.
2. Dupã mãrimea pantei:
– versanþi foarte înclinaþi (peste 35 grade);
– versanþi înclinaþi (15 –35 grade);
– versanþi cu pantã medie (8 – 15 grade);
– versanþi slab înclinaþi (4 – 8 grade);
– versanþi foarte slab înclinaþi (2 – 4 grade).
Criterii morfografice
3. Dupã forma liniei de profil (fig. 6.3):
– versanþi cu profil rectiliniu;
– versanþi cu profil convex;
– versanþi cu profil concave;
– versanþi cu profil în trepte sau complecºi (fig. 6.4).
Forma profilului versantului este foarte importantã, pentru cã exprimã stadiul
de evoluþie caracteristicile rocilor, proceselor exogene, precum ºi a celor
endogene, dar ºi raporturile (directe sau indirecte) cu reþeaua hidrograficã.
Versanþii complecºi, de exemplu, sunt daþi de alunecãrile de
teren, cei aproximativ drepþi de rocile dure etc.
88
&
89
+ Corect este expunerea, adicã „a aºeza un obiect, un material etc. în aºa fel încât sã
se poatã exercita asupra lui o acþiune, o influenþã etc.” (Dex).A intrat însã în
terminologia geograficã cuvântul expoziþie, aºa cum a intrat de altfel ºi pluralul
versanþi ºi nu versante (conform Dex).
Expoziþia versanþilor exprimã deci expunerea diferitelor faþete ale reliefului
faþa de punctele cardinale cu scopul determinãrii acþiunii exercitate de radiaþia
solarã directã asupra suprafeþei active, în vederea stabilirii intensitãþii ºi frecvenþei
diferitelor fenomene geografice: procese de modelare, tipuri de soluri,
tipuri de vegetaþie, topoclimate etc.
1. Tipuri de versanti dupa expozitie (fig.6.5):
– versanþi umbriþi: expoziþie nordicã ºi nord-esticã (60 kcal/cm 2/an);
– versanþi semiumbriþi: expoziþie esticã ºi nord-vesticã (120 kcal/cm2/an);
– versanþi însoriþi – expoziþie sudicã ºi sud-vesticã (170 kcal/cm 2/an);
– versanþi semiînsoriþi – expoziþie vesticã ºi sud-esticã.
Versanþii cu expoziþie sudicã sunt expuºi la soare pe o perioada
mai mare de timp, astfel încât energia solarã încãlzeºte pãmântul ºi îl
usucã mai mult decât pe terenurile cu celelalte expoziþii.
Versanþii cu expoziþie sudicã ºi vesticã din emisfera nordicã sunt mai
predispuºi procesului de eroziune decât cei cu expoziþie nordicã ºi esticã;
agregatele sunt uscate, au o coeziune mai slabã ºi se desfac mai uºor. În
timpul iernii, solurile de pe versanþii sudici sunt expuse mai frecvent acþiunii
îngheþ-dezgheþului. De asemenea, pe versanþii sudici, evaporarea este mai
puternicã decât pe cei cu alte expuneri, fiind însã dependentã de pantã. Prin
urmare, pe aceste terenuri deºi se înregistreazã scurgeri mai mici, procesul de
eroziune este mai activ. Versanþii cu expoziþie nordicã, fiind în general mai
protejaþi de vegetaþie, eroziunea este mai redusã.
Umbrit
Intermediar
Însorit
90
2. Expoziþia versantului ºi temperatura
Calculele statistice aratã cã valorile maxime ale temperaturii se gãsesc pe
versantul sudic, urmat de cel vestic, iar valorile minime pe versanþii estici ºi nordici.
În regiunile cu glimee din jurul Clujului s-a stabilit o diferenþã de circa 25 C (la
suprafaþa solului) între versantul sudic ºi cel nordic.
&
3. Variaþia caracteristicilor fizico-geografice
Caracteristicile fizico-geografice variazã diferit pe versanþii cu diferite
expoziþii în funcþie de latitudine ºi de pantã, de care depinde, evident, cantitatea
de energie ce ajunge la suprafaþa terestrã datoritã unghiului diferit format de razele
solare ºi suprafaþa terestrã (vezi tabelul nr.).
Alte criterii
1 Panta în creºtere - partea superioarã a dealului sau versantului, cu profil uzual convex.
Meteorizarea ºi creep-ul sunt principalele procese ce formeazã aceastã convexitate.
91
+ – abruptul sau faþa liberã (free face) ; – taluz de acumulare
2
(debris slope)3;
4
– panta în descreºtere (waning slope) .
King menþioneazã însã cã aceste elemente sunt valabile pentru
toate regiunile globului.
Un model ipotetic cu sectoarele versantului a fost preluat de N. Dury în
1969 dupã cercetãrile efectuate de autorii din Noua Zeelandã (B. Dalrymple, I.
Blong, J. Conaker, 1969); sunt stabilite astfel nouã unitãþi morfologice ºi
funcþionale, de la partea superioarã spre baza versantului (fig. 6.6):
1.– interfluviu 0 – 1º – miþcare verticalã;
2.– panta de infiltrare 2 – 4° – eluviere;
3. – convexitate – creep;
4. – abrupt de desprindere – prãbuºiri, alunecãri;
5.– sector de transport – deplasãri în masã;
6. – sector coluvial – panta 25 – 35°, apa, redepozitare;
7. – sector aluvial – acumulare;
8. – mal;
9. – albie.
Fig. 6.6. Elementele unui versant (dupã King, 1962): 1 – acþiune de spãlare în suprafaþã;
2 – pat de alunecare; 3 – alunecare; 4 – elementele versantului; 5 – curgere de apã;
6 – miºcãri de mase
2 Scarp (abrupt, faþa liberã) - patul de rocã în trepte; este cel mai activ element în
evoluþia versantului ca întreg. Retragerea este cauzatã de spãlarea în suprafaþã ºi alunecãri.
3
Taluzul de acumulare (panta constantã) este formatã din detritus cãzut din
abrupt. Aceastã pantã este determinatã de unghiul de repaus al materialului.
Meteorizarea le reduce în particule fine care sunt remodelate prin spãlare în
suprafaþã, curgere în pânzã sau curgere turbulentã.
4
Pedimentul (panta în descreºtere) este concavitatea complexã ce se extinde de la
bazã pânã la talveg sau câmpia aluvialã. Deºi frecvent ele sunt acoperite cu detritus, este
esenþialã proprietatea (modul) în care este tãiatã roca. Aceasta este produsã de spãlarea
în suprafaþã ºi acest profil poate fi aproximat cu o curbã hidraulicã.
92
&
Concluzii
Diferitele tipizãri ale versanþilor au anumite limite ce decurg din
caracterul extrem de diversificat al formei versanþilor. Ele se
completeazã însã unele pe altele, în funcþie de mediul morfogenetic.
93
+
94
Fig. 6.8. Profilul versantului cu secþiunile sale (dupã Young, 1972) (continuare)
&
+ Din conlucrarea diferitelor modalitãþi de evoluþie a versanþilor rezultã sisteme de
forme de versant, în sensul celor explicate de W. Penck încã din 1924.
Sistemele de forme de versant sunt sisteme deschise, în care cantitatea de
materie ºi energie recepþionatã influenþeazã mecanismul funcþionãrii sale, ducând la
o autoreglare permanentã, în tendinþa atingerii profilului de echilibru dinamic. Penck,
fãrã sã-ºi propunã o analizã sistemicã, a sesizat mecanismul acestor sisteme, arãtând
cã „fiecãrui sistem de forme îi este proprie o anumitã intensitate de evacuare, care,
depinde, în cazul prezenþei unor proprietãþi asemãnãtoare ale rocilor, de pantã.
Intensitatea determinã viteza de dezvoltare a sistemului”.
96
&
97
+ manifestã prin unghiul local al versantului. Cu cât panta este mai mare, cu atât
forþa gravitaþiei se manifestã mai puternic ºi invers.
Unghiul pantei este mijlocul prin care energia disponibilã este
distribuitã de-a lungul porþiunii de teren, astfel încât forþele
gravitaþionale sunt cele mai eficiente pe pantele abrupte, deoarece
acolo componenta de greutate este mai mare.
Principala sursã de energie pentru gravitaþie este ridicarea
tectonicã. Coborârea nivelului de bazã produce un efect asemãnãtor.
Forþele gravitaþionale, deºi similare, sunt puþin diferite în cazurile
în care o particulã se aflã în repaus pe o suprafaþã înclinatã ºi pe o
porþiune alunecoasã, dar paralelã cu suprafaþa.
1. În primul caz, forþa particulei izolate reprezintã greutatea ei proprie
(fig. 6.10. a) Dacã ea are masa m, atunci greutatea verticala = m · g;
g = acceleraþia gravitaþionalã.
Fig. 6.11. Acþiunea forþei de gravitaþie pe versant (dupã Carson ºi Kirkby, 1972): a -
asupra unei particule; b - pe o suprafaþã de alunecare posibilã la adâncimea z sub
suprafaþa unui mediu cu greutatea specificã y; c - asupra unei mase de sol care se
aflã pe o suprafaþã neregulatã de alunecare; 1 - centru de gravitaþie al masei de
alunecare posibilã; 2 - direcþia componentei transversale a greutãþii; 3 - suprafaþa de
alunecare posibilã.
98
Componenta pantei care tinde sã determine miºcarea de-a lungul suprafeþei
topografice este
Componenta paralelã = m · g · sin β .
Componenta perpendicularã, care tinde sa opreascã miºcarea este:
Componenta perpendicularã = m · g · cos β
&
2. În al doilea caz, unde existã o porþiune alunecoasã paralela cu suprafaþa,
într-un mediu relativ uniform, forþa gravitaþionala acþionând pe planul alunecos
este presiunea exercitatã de greutatea materialului în stare de repaus pe acel plan
(fig. 6.10 b, 6.11.). Aceastã presiune acþioneazã, de asemenea, vertical
ºi este egala cu y × z în care:
y = greutatea solului;
z = distanþa verticalã dintre suprafaþa terestrã ºi planul alunecos.
Componenta pantei (paralelã) = yz · sinβ · cosβ
2
Componenta perpendiculara = yz · (cosβ )
Fig. 6.11. Presiunea exercitatã în substrat în funcþie de poziþia pânzei de apã freaticã
(dupã Carson ºi Kirkby, 1972):
a - pe o suprafaþã orizontalã; b - pe o suprafaþã înclinatã; 1 - proiectare în sus = y wz1β ;
2 - componenta netã în josul pantei = yzsinβ cosβ .
99
+
7. PROCESE COMPLEXE DE DEPLASARE PRIN
CÃDERE
100
La formarea acestor trene contribuie ºi materialele rezultate prin cãdere
liberã, particulã cu particulã (de diferite dimensiuni), deprinse din pãrþile superioarã
sau medie ale versantului spre baza acestuia.
&
7.2. Prãbuºirile ºi surpãrile
101
+
Fig. 7.3. Lacul format prin prãbuºire datoritã exploatãrii subterane a sãrii la Ocnele Mari.
7.3. Avalanºele
Avalanºele sunt procese gravitaþionale reprezentate de masele de
zãpadã ºi gheaþã care alunecã sau se rostogolesc la vale, mãrindu-ºi în aval,
volumul, greutatea ºi viteza. Numele – avaler = a coborî; se folosea ºi termenul
de lavalanºã, care desemneazã curgerea în lanþ a materiei fiind din aceeaºi
categorie cu lava. Termenul de avalanºã sau lavinã este folosit de oamenii de
munte pentru toate miºcãrile de zãpadã sau de gheaþã de mari proporþii.
Ca ºi în cazul altor deplasãri gravitaþionale existã factori potenþiali
ºi factori declanºatori ai avalanºelor Grecu, 1997).
102
Factorii potenþiali:
– acumularea zãpezii;
– structura stratelor de zãpadã;
– rezistenþa pãturii de zãpadã.
Factorii declanºatori:
&
– factorii potenþiali când depãºesc pragurile ce conduc dezechilibrarea
maselor de zãpadã;
– vântul;
– trepidaþiile antropice;
– cutremurele.
Grosimea zãpezii proaspete este considerat factor esenþial în declanºarea
avalanºelor. Dupã grosimea zãpezii se considerã cã prezintã un anumit risc pentru:
– turiºti: 30-50 cm;
– cãi de comunicaþie: 40-70 cm;
– case: 70-100 cm;
– catastrofã peste 110 cm.
Momentul deplasãrii este în funcþie de valoarea precipitaþiilor ºi de
structura stratului de zãpadã. Vânturile puternice însoþesc sau premerg
avalanºele. Sunt ºi situaþii când nu vântul declanºeazã avalanºa.
Deci, riscul de avalanºã depinde de:
– importanþa precipitaþiilor;
– structura mantalei de zãpadã.
Temperatura aerului acþioneazã indirect influenþând cãderile mari de
zãpadã. Obiºnuit, nu constituie un factor al avalanºelor. Pentru avalanºe,
dezechilibrul este dependent de limita de rupere a pãturii de zãpadã.
Rezistenþa pãturii de zãpadã este determinatã de acþiunea forþei de
gravitaþie, materializatã prin unghiul de pantã. Pentru zãpadã, unghiul de
frecare staticã este de circa 50°. Pentru zãpada proaspãtã însã are valori de 90°.
În straturile succesive de zãpadã depuse pe un strat preexistent,
tensiunea normalã ºi tensiunea de forfecare cresc proporþional,
coeficientul de proporþio-nalitate fiind egal cu tangenta pantei: τ = σ tg α
Rezultã cã o zãpadã stabilã pentru sarcini mici poate fi instabilã pentru
sarcini mai mari. Zãpada pusã în miºcare se deplaseazã în funcþie de unghiul de
frecare cinetic (frecare de alunecare). Pe versanþii al cãror unghi cu orizontalã este
cuprins între unghiul de frecare cinetic ºi unghiul de frecare static, zãpada nu
curge, dar, pusã în miºcare datoritã unor cauze brutale, ea nu se mai opreºte.
Pe mãsurã ce o masã de zãpadã coboarã, lucrul mecanic al
greutãþii este mai mare decât lucrul mecanic al frecãrii interne. O
anumitã cantitate de energie eliberatã rupe coeziunea zãpezii ºi pune în
miºcare particulele învecinate. Astfel încât masa de zãpadã care
coboarã este din ce în ce mai mare în aval, producându-se o avalanºã.
Tipuri de avalanºe
Existã mai multe tipuri de avalanºe, în funcþie de criteriul folosit.
1. Dupã grosimea stratului de zãpadã antrenatã în miºcare:
– avalanºe de suprafaþã;
– avalanºe de adâncime.
103
+ 2. Dupã calitatea zãpezii:
Fig. 7.5. Schema dezvoltãrii unei avalanºe pudroase (dupã Lliboutry, 1965).
cu climã rece ºi uscatã. Avalanºele sunt periculoase nu numai prin efectul greutãþii
zãpezii, ci ºi prin presiunea aerului care are efectul unui uragan. Diferenþa dintre
coeficientul cinetic ºi cel static este foarte mare, din aceastã cauzã viteza zãpezii
creºte rapid pe pantã. Dupã Oechslin(citat de Lliboutry, 1965):
104
– în frontul avalanºei se formeazã curenþi ascendenþi ºi contracurenþi deosebit
de violenþi.
– când avalanºa loveºte direct o construcþie, presiunea de oprire poate atinge
valori foarte mari, de ordinul a mai multe tone pe metru pãtrat;
– victimele sunt proiectate de cãtre suflu sau sunt asfixiate de zãpada
&
pulverizatã.
Avalanºele de zãpadã umedã se formeazã în zãpada îmbibatã cu apã, zãpadã
grea. Deplasarea are loc pe diferite culoare cu o vitezã de 30...80 km/orã (fig. 7.6).
105
+ Presiunea acestei avalanºe este foarte mare putând atinge 10...20 t/m 2 În
V = 18 h m/s.
Survin de obicei în locuri previzibile de aceea pagubele sunt mai
reduse decât la celelalte tipuri de avalanºe.
106
&
8. PROCESELE DE DEPLASARE
PRIN SUFOZIUNE ªI TASARE
8.1. Sufoziunea
107
+
Fig. 8.1. Procesul de sufoziune într-un iaz de decantare (a) ºi formarea pâlniei de
prãbuºire produsã de sufoziune (b) (dupã Florea, 1996)
Re
vcr = 0,002 (0,75 n + 0,23) ,
d
în care: vcr este viteza criticã de filtrare;
n = porozitate;
d = diametrul granulelor;
Re = numãrul Reynolds.
– La viteze de filtrare mai mari decât viteza criticã are loc curgerea turbulentã
în care are loc sufoziunea hidrodinamicã.
– La viteze de filtrare mai mici decât vcr curgerea este laminarã ºi nu
se produce antrenarea particulelor.
La nisipuri, viteza criticã de antrenare a granulelor de nisip se
reduce o datã cu micºorarea diametrelor granulelor.
Câteva valori ale vitezei critice de filtrare (dupã Maslov, citat de Florea,
1979):
108
Fig. 8.2. Corelaþia dintre gradientul
&
hidraulic ºi coeficientul de neuni-
formitate (dupã Isomina, cf. Florea,
1996).
a b
Fig. 8.3. Relaþia dintre sufoziune, gradientul hidraulic (a) ºi porozitate (b).
109
critic generator al sufoziunii hidrodinamice, dependent de diametrul
particulelor ºi de diametrul porilor (fig.):
+ dm2
i cr ≅ 4,5
d0
în care: icr este gradientul hidraulic critic;
dm= diametrul mediu al granulelor de nisip (mm);
do = diametrul porilor (mm).
Cunoaºterea mecanismului sufoziunii mecanice are importanþã
practicã deosebitã, în special pentru amplasarea construcþiilor,
stabilitatea iazurilor de decantare etc.
8.2. Tasarea
Tasarea este miºcarea lentã efectuatã pe verticalã în interiorul stratelor
de roci afânate sau clastice, sub forma compresiunii sau îndesãrii impuse de
greutatea proprie sau de o suprasarcinã. Termenul este de origine francezã
(tasser = a înghesui, a comprima). Existã douã tipuri de tasare:
– tasarea prin consolidare (de consolidare);
– tasarea prin subsidenþã.
Tasarea prin consolidare este cea mai cunoscutã ºi are loc datoritã
supraîncãrcãrii prin construcþii, alunecãri, nãruiri, când tasarea devine mai activã.
Fenomenul se produce atunci când indicele golurilor raportat la greutatea
materialelor pe unitatea de volum creºte sau când greutatea se mãreºte.
Poate fi calculatã folosindu-se formula datã de K. Terzaghi:
p – p h
S= 1 2 ·
2 E
în care: S este tasarea prin consolidare;
p1 = presiunea de consolidare pe faþa superioarã a stratului deformabil; p2
= presiunea de consolidare pe faþa inferioarã a stratului deformabil;
h = grosimea stratului deformabil;
E = modul de compresibilitate.
Tasarea de subsidenþã are loc în cazul exploatãrii apelor subterane,
a zãcãmintelor de petrol ºi de gaze, a sãrurilor (prin dizolvare în
subteran).Calcularea tasãrii prin subsidenþã se face folosindu-se aceeaºi
formulã ca în cazul tasãrii prin consolidare considerându-se cã grosimea
stratului deformabil este egalã cu grosimea zonei asecate h, p1 = 0 la partea
superioarã a stratului deformabil (a zonei asecate) ºi
p2 = σ q; în acest caz tasarea este datã de formula:
∆σq h
S= ·
2 E
∆ σ q = sarcina geologicã generatoare a subsidenþei daN/cm2.
σ q – (ãst – ãi) h
3
în care: ãst este greutatea volumetricã în stare saturatã (tf/m );
110
ãi = greutatea volumetricã în stare inundatã;
2
asecate (daN/cm ). &
Tabel nr. 8.1
h = grosimea stratului deformabil din cuprinsul zonei asecate (cm).
E = modul de compresivitate ponderat al stratelor din cuprinsul zonei
111
+
112
&
9. ALUNECÃRILE DE TEREN
113
+ procesului asupra diferitelor activitãþi umane (construcþii, utilizarea terenurilor
etc.) ºi, în consecinþã, alegerea mãsurilor optime de combatere. Alãturi de
cele douã mari domenii, se impun cercetãri pedologice, silvice, precum ºi
mãsurãtori ºi analize în teren, în laborator, utilizarea GIS. Studiul alunecãrilor
de teren are o deosebitã importanþã pentru dinamica versanþilor atât sub
aspect ºtiinþific fundamental, cât mai ales sub aspect practic-aplicativ.
Noþiunea de alunecare de teren este definitã de: procese fizico-mecanice
premergãtoare alunecãrii (procesele cauzale anteprag geomorfologic), procesul
de alunecare propriu-zis ºi durata acestuia (translarea pragului), forma de relief
(efectul translãrii pragului) (vezi ºi capitolul Evoluþia procesului de alunecare).
Primele observaþii asupra alunecãrilor de teren sunt legate de
dezastrele pro-duse încã din antichitate. Nu ne propunem prezentarea
exhaustivã a preocupãrilor în domeniu, totuºi câteva idei trebuie relevate.
Descrierea ºtiinþificã a procesului, rolul ºi locul sãu în dinamica versanþilor au
stat în atenþia teoreticienilor geomorfologi, atenþie specialã acordându-li-se în secolul
XX. Date fiind varietatea mare a modului de manifestare a alunecãrilor, precum ºi
varietatea formelor rezultate, unele dintre primele preocupãri au fost gãsirea unor
elemente comune de generalizare a caracteristicilor ºi, implicit, a unor criterii de
grupare care sã permitã clasificarea lor (vezi capitolul Clasificãri ºi tipuri de alunecãri
de teren). Majoritatea cursurilor sau tratatelor de geo-morfologie generalã, dar mai
ales cele de geomorfologia versanþilor prezintã dupã o anumitã schemã problematica
alunecãrilor de teren, problematicã ce poate fi grupatã în douã mari secþiuni – cauze
ºi forme, inclusiv clasificãri dupã morfologie.
Cercetarea cantitativã s-a impus însã datoritã necesitãþilor
practicii, în special în þãri cu asemenea procese catastrofale. Astfel, în
Suedia, construcþiile pentru cãi ferate, ºosele, canale îngreuiate de
alunecãri de teren ºi taluze au dus la înfiinþarea Comisiei Geotehnice
Speciale (în 1914), cu studii care au pus bazele mecanicii terenurilor.
Studii remarcabile asupra relaþiilor cu substratul geologic, a efectelor
asupra construcþiilor civile, asupra clasificãrii alunecãrilor sunt realizate de
cãtre geomorfologii (geologi) sau ingineri din Italia. Trebuie spus cã una dintre
primele clasificãri morfologice utilizate ºi astãzi se datoreazã lui Almagia prin
monografia Studi geografici sulle frane în Italia (1907-1910). Ulterior, aceste
studii s-au adâncit, având în principal un scop aplicativ prin cercetãri
interdisciplinare ºi inginereºti(Guida alla classificazione delle frane ed ai primi
interventi, Roma, 1971; Desio, Geologia applicata all’Ingegneria, 1973).
În România existã o bogatã literaturã asupra alunecãrilor cu studii teoretice
sau regionale din sfera geografilor ºi a inginerilor. Aproape în toate studiile de
geomorfologie regionalã se realizeazã o prezentare a alunecãrilor dupã schema
menþionatã. Dacã în prima jumãtate a cestui secol, studiile asupra alunecãrilor de
teren erau destul de sporadice, ele se diversificã cantitativ dar ºi calitativ începând
cu anii 1950. Din prima perioadã menþionãm lucrãrile elaborate de geologi
(Macovei, Botez, 1923; Macarovici, 1942 etc.), precum ºi remarcabila lucrare a lui
Mihãilescu (1939)asupra porniturilor de teren ºi a clasificãrii acestora.
Cei care studiazã în principal forma ºi care carteazã arealele cu
alunecãri sunt geografii, dar ºi în acest caz nu existã o metodologie unanim
acceptatã ºi nici o inventariere a acestora pe întreg teritoriul României.
114
9.2. Stadiul de evoluþie ºi morfologia alunecãrii de teren
115
+ Râpa sau niºa (corniºa) de desprindere a alunecãrii se aflã în partea de la obârºia
arealului alunecat, situatã în amonte pe versant; micromorfologia râpei depinde de
dinamica sa ulterioarã, comportându-se ca microversanþi cu altitudini ºi pante
variante; la alunecãrile profunde, râpa poate atinge zeci de metri; formarea râpei se
realizeazã atât deodatã, pe toatã lungimea, cât ºi punctual, miºcarea propagându-se
pe suprafeþe din ce în ce mai mari, în plus, ea precede doar parþial deplasarea masei
de teren, cele douã elemente producându-se aproape concomitent. În funcþie de
crãpãturile preexistente, de caracteristicile rocii ºi de evoluþia ulterioarã, râpa poate
avea formã rectilinie, semicircularã, compusã etc. (fig. 9.2)
116
Suprafaþa de alunecare sau patul alunecãrii se observã în secþiune
longitudinalã, fiind de dimensiuni aproximativ egale cu ale corpului alunecãrii;
deplasarea masei de teren, fiind în general bine delimitatã.
& în lungul ei se produce
Elemente morfometrice
117
+ Grosimea masei alunecãrii se mãsoarã perpendicular pe versant, fiind grosimea
(înãlþimea) acumulatului de alunecare (deluviului de alunecare).Pentru grosimea
alunecãrii, Cruden (1989) face distincþie între situaþia terenului înainte ºi dupã
alunecare, deosebind:
– grosimea calculatã între suprafaþa versantului ºi suprafaþa de
alunecare înainte de proces (Di);
– grosimea corpului alunecãrii dupã deplasarea terenului, dupã proces (Da).
Lungimea maximã, totalã, a alunecãrii (L)este distanþa mãsuratã
între râpa de deprindere ºi fruntea alunecãrii. În calculele de detaliu se
mai stabilesc (Cruden, 1989):
– lungimea între corniºã ºi picior Lr;
– lungimea între cap ºi frunte Ld.
Lãþimea alunecãrii reprezintã distanþa mãsuratã perpendicular pe
lungime, cuprinsã între cele douã margini; existã lãþime maximã,
minimã ºi medie, cea medie rezultând din media lãþimilor mãsurate. Se
iau însã în analize ºi lãþimea din râpa sau corniºa de desprindere (Wr),
precum ºi cea maximã a corpului alunecãrii (Wd).
Volumul alunecãrii rezultã din aplicarea diferitelor formule de calcul.
Pe baza parametrilor de mai sus una dintre cele mai simple formule este:
V= (1/6?) Ld. Dd. Wd
La aceºti parametri de bazã se adaugã alte valori morfometrice, în funcþie de
scopul cercetãrii, cum sunt: suprafaþa, perimetrul, înãlþimea râpei (corniºei) etc.
Indicii morfodinamici (Crozier, 1973) (fig. 9.4).
118
– indicele de curgere
– indicele de deplasare
Ic =
Wx
Wc
–1 ( Lm / Lc ) × 100 &
Idep=Lr/Lc
– indicele de subþiere
Isub=Lm/Lc
– indicele de curgere – vãrsare
Icv=Lf/Lc
119
Fig.9.5. Acþiunea componentelor
„paralelã” ºi „perpendicularã” ale
forþei de gravitaþie asupra
suprafeþei terestre.
120
&
121
+
Fig. 9.8. Variaþia coeficientului de siguranþã.
122
&
123
+ aratã cã slope failure presupune cã porþiunea care se deplaseazã (în stare Rankine
activã) poate avea suprafaþa potenþialã a deplasãrii planã (situaþii mai rare) sau
curbatã. În primul caz (fig. 9.11), suprafaþa potenþialã a alunecãrii, înclinatã la un
Fig. 9.11. Analiza stabilitãþii unui versant drept (dupã Scheidegger, 1970).
W lw – c.la. r = 0
în care la este lungimea arcului
Din formulã ºi utilizându-se expresiile de mai sus se calculeazã ºi
coeziunea c necesarã menþinerii stabilitãþii:
124
&
Fig. 9.12. Stabilitatea versantului pe suprafaþa curbã.
1
c = ρ g h —————
f (α, β,θ)
în care h este înãlþimea versantului,
β – unghiul de pantã al versantului
Dacã c este minim distrugerea versantului apare sub forma:
∆ c / ∆α = ∆ c /∆θ = 0, când β este fix
Fig. 9.13. Variaþia factorilor de stabilitate Fig. 9.14. Valorile unghiurilor α ºi θ pentru
N, în funcþie de unghiul de pantã al Φ = 0 (dupã Scheidegger, 1970).
versantului (dupã Scheidegger, 1970).
125
+ – stabilizarea naturalã (echilibrarea, procese postprag).
126
medie se admit, în general, trei mari categorii (lente, repezi ºi bruºte), diferenþiate
127
+ Savarenski (1937) precizeazã adâncimea în metri, astfel:
– alunecãri de suprafaþã < 1 m;
– alunecãri de micã adâncime 1 – 5 m;
– alunecãri adânci 5 – 20 m;
– alunecãri foarte adânci > 20 m.
Utilã practicienilor din organizarea, sistematizarea ºi utilizarea terenurilor
este îmbinarea acestui criteriu cu cel al tipurilor de formaþiuni antrenate în
miºcare (sol, depozite ºi rocã) (Zaruba, Mencl, 1974;Posea ºi colab., 1976 etc.).
1) Alunecãrile în pãtura de sol au aspectul unor ondulãri sau mici
brazde formate prin ruperea pãturii înierbate, datoritã umezirii puternice
sau dezgheþului pãturii superioare a solului ce se deplaseazã lent pe un
substrat fie îngheþat, fie cu alte caracteristici fizico-chimice. În condiþiile
climatice de la noi din þarã prezintã frecvenþã mare primãvara ºi toamna.
Solifluxiunile (termen introdus de Anderson în 1906 pentru regiunile
polare)sunt alunecãrile superficiale, produse în pãtura de sol, intrate în
literatura de specialitate ca procese ce desemneazã fie numai procese tipice
pentru periglaciar, fie toate procesele de deplasare a materialelor pe versanþi
în care apa are un rol hotãrâtor, sau chiar pentru alunecãri în general (în unele
lucrãri din literatura francezã, dupã Tufescu, 1966).”Solifluxiunea este
deplasarea care afecteazã o masã noroioasã dezlipitã de un substrat stabil.
Ea se referã numai la materiale argiloase susceptibile de a se transforma în
noroi prin creºterea conþinutului lor în apã lichidã” (Coque, 2000, p.138).
Solifluxiunile intrã în categoria deplasãrilor lente de pe versanþii
puþin înclinaþi (se pot produce ºi pe pante de sub 5 grade).
2) Alunecãrile în formaþiunile superficiale, în pãtura de alterãri pot afecta parþial
sau total profilul depozitului, reluând în deplasare ºi deluvii vechi de alunecare; sunt
destul de rãspândite; ocupã areale iniþial reduse, dar ulterior extinse din ce în ce mai
mult, pe pante medii din regiuni colinare. Alunecãrile în pãtura de alterãri (în sens
restrâns) prezintã o râpã de desprindere de circa 1 – 3 m, corpul fiind secventat de
brazde de alunecare, iar fruntea nu este delimitatã prin abrupturi (fig.) Alunecãrile în
deluviile vechi au morfologii ºi morfometrii diferite.
3) Alunecãrile ce afecteazã roca în loc sunt foarte diferite ca formã (vezi
Tipurile morfologice ale alunecãrilor)ºi se produc fie numai în strate argiloase
situate la suprafaþã, fie în complex de strate care intersecteazã strate marno-
argiloase.De aceea se deosebesc: alunecãrile de mai micã adâncime, care au în
general forma de limbã, corpul alunecãrii având aspectul unei curgeri sau de
trepte, datorate încãlecãrilor din amonte; local se numesc ºi iuþi (Posea ºi colab.,
1976);alunecãrile masive de teren caracterizeazã complexele de strate deplasate.
Pe baza aceloraºi criterii, ºi pentru a fi cât mai,,utilã inginerilor
geologi”, Zaruba ºi Mencl (1974, p.48) realizeazã urmãtoarea clasificare,
pentru condiþiile din Cehoslovacia(teritoriul Cehiei ºi Slovaciei de azi), pe
care o redãm datoritã similitudinii unor condiþii cu teritoriul României.
Alunecãri de depozite superficiale (luturi de pantã, deluviu), datorate în
special agenþilor de suprafaþã:
– curgeri lente de deluviu sau grohotiº,
– alunecãri lamelare,
128
– curgeri de pãmânt,
marne, argilite, ºisturi pelitce), ce se produc în condiþiile: &
– curgeri torenþiale, lichefieri de nisipuri.
Alunecãri în roci pelitice neconsolidate sau parþial consolidate (argile,
129
+
130
4. Criteriul direcþiei de evoluþie a alunecãrii pe versant
Tipuri elementare
Alunecãri în brazde (superficiale) se produc numai în pãtura de sol, la sub
1m adâncime (fig. 9.17); morfografia este de brazde mici, înguste, înierbate, care
constituie materialul deplasat; între brazde apar suprafeþe denudate; se deosebesc
de,,cãrãrile de oi” prin caracterul haotic. Favorizeazã apariþia unor alunecãri mai
profunde prin infiltrarea apei prin arealele fãrã vegetaþie (în condiþii de substrat
131
+ Fig. 9.17. Alunecãri superficiale ºi eroziune pe versantul glimeelor de la Bãrcut (foto, 1999)
b
Fig. 9.18. Glimeele de la Movile (a) ºi de la Apold (b) (octombrie, 2002)
132
Alunecãri în monticuli, movile sau glimee sunt alunecãri profunde,
cunoscute în diferite regiuni ale þãrii sub denumiri locale, dupã forma caracteristicã
a unui element: movilã, þiglaie, colinã, monticul, gâlmã, glimee etc.(fig. 9.18).
Caracteristice sunt pentru Podiºul Transilvaniei, unde au ºi fost studiate în detaliu.
Termenul de glimee a fost introdus în literatura de specialitate, la cel de-al XXI-lea
&
Congres internaþional de geografie (India, 1968) da cãtre Morariu ºi Gârbacea
(1968).La majoritatea arealelor cu glimee se conservã elementele caracteristice
alunecãrilor: râpa de desprindere, corpul, fruntea etc. prin evoluþia ulterioarã a
versanþilor, în unele areale lipsesc sau sunt foarte estompate unele elemente, în
special corniºa, astfel încât glimeele se extind pânã spre interfluviu (Gârbacea,
Grecu, 1981; Josan, 1979; Grecu, 1983 etc.).
Alunecãri în trepte (pseudoterase) sunt alunecãri cu suprafaþa de alunecare
la mari adâncimi (5 – 30 m), ce se desfãºoarã pe lungimi considerabile sub formã
de trepte, pe pante relativ mari (fig. 9.19). Se pot confunda cu terasele râurilor,
Fig. 9.19. Alunecare curgãtoare: schiþã (dupã Tufescu, 1966) ºi în teren (foto, Grecu):
O – oglinda alunecãrii; d – porþiune denudatã; F – fruntea alunecãrii.
133
+ datoritã formei caracteristice. Corniºa este bine pusã în evidenþã, masa alunecatã
deplasându-se pe o suprafaþã bine înmuiatã, fãrã sã-ºi deranjeze structura
internã. Materialele deplasate pot avea duritãþi diferite. Fiind alunecãri profunde,
de cele mai multe ori vechi, ele nu prezintã un risc prea mare decât atunci când
sunt reactivate, mai ales în partea superioarã, spre corniºa de desprindere.
Alunecãri curgãtoare se produc în formaþiuni argiloase – marnoase prin
înmuiere puternicã, fãcând trecerea spre curgerile noroioase. Sunt bine puse
în evidenþã corniºa, corpul ºi fruntea alunecãrii (fig. 9.19). Corpul alunecãrii se
detaºeazã printr-un ºanþ longitudinal pe ambele laturi ºi prezintã numeroase
crãpãturi, ºanþuri transversale, cu denivelãri de 1 – 2 m.
Alunecãrile-surpãri se produc datoritã eroziunii bazei versantului, când
are loc ruperea ºi cãderea verticalã a stratelor, însoþite de o împingere ce
favorizeazã alunecarea pe un plan puternic umectat. Se extind în susul
versantului; microrelief cu trepte ºi crãpãturi transversale. Sunt provocate ºi de
debleerea sau taluzarea terenurilor. În aceastã categorie intrã ºi alunecãrile
sufozionale cu frecvenþã mare în depozite loessoide.
8.Criteriul stabilitãþii
134
9. Criteriul stadiului dezvoltãrii
Concluzii
135
+
10. DEPOZITELE DE VERSANT
136
Dupã ªanþer 1948 ºi 1965 (citat de Iakab, 1977) toate depozitele de versant
formeazã o serie parageneticã numitã seria parageneticã a depozitelor de versant
formatã din: grupa gravitaþionalã ºi grupa deluvio-coluvialã.
& sau seria coluvialã
10.2.1. Grohotiºurile
137
+
138
&
139
+
Fig.10.4. Formarea potcoavelor nivale (A),
secþiune printr-o potcoavã nivalã (5): a -
potcoavã nivalã; b - grohotiº la baza pantei; c -
zona de desprindere a materialului dezagregat;
d- lentilã de zãpadã; e- pietre care alunecã pe
zãpadã (dupã Niculescu, 1965).
Fig. 10.5. Profil longitudinal printr-un gheþar de piatrã (dupã Campy ºi Macaire, 1989).
10.2.4. Grézes-litées
140
un profil longitudinal de la partea supe-
rioarã spre bazã astfel: cornniºa de des-
prindere, glacisul de grohotiº, grézes-
litées.
Grézes-litées tipice provin din sub-
&
strat calcaros. Ele se pot forma chiar pe
substrat alcãtuit din roci vulcanice (în
Groenlanda ºi Anzii Chilieni), grauwackes
(în Noua Zeelandã), gnaise ºi micaºisturi, Fig.10.6. Secþiune printr-un grézes-litées.
roci cristaline.
Distribuþia grézes-litées este determinatã de parametrii climatici,
putându-se deosebi trei domenii (Campy ºi Macaire, 1989):
– domeniul climatului foarte riguros – versanþi cu expunere, S, SE
ºi SV care se dezgheaþã în timpul verii ºi favorizeazã solifluxiunea;
– domeniul climatului mai puþin riguros – versanþi cu expunere E, NE ºi SE
cu numeroase alternanþe de îngheþ-dezgheþ în timpul glaciaþiunilor cuaternare;
– domeniul mediteranean – versanþi cu expunere N ºi NV umbriþi, cu gelisol..
Geneza acestor depozite este încã discutatã. Pregãtirea materialului are loc
prin crioclastie. Formarea fracþiunii de blocuri calcaroase are loc în
numeroase cicluri gelivale. Fracþiunea finalã provine din aporturile eoliene.
Problema discutatã este aceea a fixãrii materialelor. Dupã opinia
unor cercetãtori existã douã ipoteze:
– ipoteza crionivalã, potrivit cãreia acumularea unei ciclotheme se realizeazã
prin ºiroire pe un sol îngheþat, datoritã topirii sezoniere a stratului de zãpadã;
– ipoteza acþiunii conjugate a congelifluxiunii ºi ºiroirii care presupune cã
stratul fin este acumulat dintr-un material alunecat de pe versant îmbibat cu
apã. Partea superioarã a stratului fin este îngheþatã cu particule argiloase prin
ºiroire. Stratul grosier se formeazã prin spãlarea ºi evacuarea materialului fin ºi
apoi reorganizarea materialului grosier în sensul pantei.
Versantul este format din trei segmente: superior, mediu ºi inferior (bazal
sau de contact), care se deosebesc dupã structura ºi compoziþia materialelor
pe care le suportã ºi dupã modul lor de deplasare. În general, pentru
formaþiunile de versant se utilizeazã noþiunile: eluvii, deluvii, coluvii (fig.10.7).
Eluvii sunt materialele netransportate, care muleazã suprafeþe
interfluviale cvasiorizontale sau cu pante line. Nu sunt deplasate gravitaþional.
10.3.1. Deluviile
141
+
Fig. 10.7. Formaþiuni de versant (dupã poziþii).
142
Pantele deluviale, în accepþiunea lui C. Martiniuc (1954) cuprind o zonã
eluvialã care alimenteazã partea inferioarã a pantei deluviale ºi o zonã de acumulare
care trece spre baza versantului, în coluvii. Deluviile apar
& deluvialã instabilã,
10.3.2. Coluviile
143
+
144
&
Tema IV
Obiective
145
+
146
&
11. EROZIUNEA HIDRICÃ PE VERSANÞI
147
+ it = intensitatea medie pe durata ploii t (mm/min) t = durata
nucleului torenþial(min)
Intensitatea medie a ploii este invers proporþionalã cu durata, astfel:
t(min) 5 15 30 60
it(mm/min) 1,25 0,59 0,42 0,34
Picaturile de ploaie desprind particulele de sol ºi roca în urma
impactului cu suprafaþa terestrã ºi le antreneazã împreunã cu stropii de
apa pana la înãlþimi de 60-80 cm pe distante de pana la 1 – 1,5 m.
Caracteristicile picãturii de ploaie
Fotografierea ºi filmarea picãturii de ploaie în momentul impactului
au permis stabilirea parametrilor geometrici cu rol în desfacerea
agregatelor de materiale în teren. Într-o ploaie mãrimea ºi distribuþia
picãturilor sunt foarte variate; diametrele picãturilor variazã în general
între 0,2 ºi 6 mm, predominã însã cele de 1 mm. Majoritatea picãturilor
din nori înainte de cãdere au dimensiuni de 10…30 microni ºi viteza de
înaintare de câþiva centimetri pe secundã (10…20 cm/s). Înãlþimea
norului influenþeazã granulometria picãturii de ploaie.
Forma ºi mãrimea picãturii de ploaie sunt interdependente.
Picãturile relativ mici (cu diametrul sub 2,9 mm) au o forma aproape
sfericã. Picãturile cu diametre mai mari de 2,9 mm au o bazã turtitã în
partea de jos, datoritã forþei de reacþie a aerului. Picãturile cu diametre
mai mari, în cãdere se sparg în picãturi mai mici. Majoritatea ploilor
erozive cu caracter torenþial au picãturi cu diametre de 1…4 mm.
În timpul cãderii energia potenþialã (p.h) a unei picãturi de greutate (p)
aflatã la înãlþimea (h) se transformã în energie cineticã:
2
p.h = m.V /2
Viteza de cãdere liberã a picãturii de la înãlþimea h este V= h gh,
greutatea picãturii fiind p= m.g, iar lucrul mecanic efectuat (p.h) se scrie:
2 2
m.g. V /2g = mV 2, adicã energia cineticã a picãturii de masã m ºi
vitezã V. Energia cineticã reflectã agresivitatea ploii.
148
sunt în raport invers cu panta, cu alte cuvinte la pante din ce în ce mai mari,
eroziunea este din ce în ce mai micã, astfel:
I(%)
eu 500
5 10
470
20
420
30
400
50
350
100
250
Pentru condiþiile din România, agresivitatea se apreciazã cu indicatorul
&
rezultat din produsul dintre intensitatea medie pe 15 minute a nucleului torenþial ºi
rãdãcina pãtratã a cantitãþii de precipitaþii înregistratã pe durata ploii.
în care: I15
0,5
I15 = i15 . p
este indicatorul de agresivitate pluvialã;
i15 – intensitatea medie a nucleului torenþial, 15 minute (mm/min);
p – cantitatea de apã înregistratã pe durata ploii (mm).
Erozivitatea pluvialã în timpul anului este datã ºi de indicele de
neuniformitate a precipitaþiilor (Kp) dupã formula propusã de Fournier:
2
Kp=p /P
în care: p este cantitatea totalã de precipitaþii cãzutã în ziua cea
mai ploioasã din lunã (mm); P – cantitatea totalã medie de ploaie cãzutã
în luna respectivã (mm).
x=0 x = xc Ploaie
Profilul curgerii
de acoperire
Material în
xc suspensie
Bandã
fãrã
eroziune Eroziune
τ <R activã x =
τ =R DepunereaI
τ>R sedimentelor
τ = Forþa de eroziune
R = Rezistenþa la frecare a suprafeþei solului
150
&
Tabelul 11.1
Clasificarea solurilor în raport cu erodabilitatea
Valoarea coeficentului
de corecþie pentru
Clasa Caracterizarea solurilor
erodabilitãþi în formula
de calcul a eroziunii
1 Soluri foarte puternic sau excesiv erodate cu coeziune 1,2
foarte micã, fãrã structurã
2 Soluri puternic sau foarte puternic erodate, cu coeziune 1,0
micã, slab structurate
3 Soluri puternic sau foarte puternic erodate, cu coeziune 0,8
mijlocie sau slab ºi moderat erodate cu coeziune micã
4 Soluri puternic sau foarte puternic erodate, cu coeziune 0,7
mare, bine structurate, profil puternic dezvoltat
5 Soluri slab sau moderat erodate, cu coeziune mijlocie, 0,7
profil puternic dezvoltat, rocã mamã friabilã
6 Soluri slab sau moderat erodate cu coeziune mare, 0,6
structurã foarte bunã, profil puternic dezvoltat, rocã
mamã friabilã
151
+ Grupa
Simbol Panta % Simbol
Denumirea terenului
Panta %
Tabelul 11.2
Clasificarea terenurilor dupã valoarea pantei (dupã Motoc ºi colab., 1975)
Clasa
Versant
I 0-5 A 0-2 Practic 0
B 2-5 Extrem de slab înclinat
II 5-12 C 5-8 Foarte slab înclinat
D 8-12 Slab înclinat
III 12-25 E 12-18 Mijlociu înclinat
F 18-25 Puternic înclinat
IV 25-50 G 25-35 Foarte puternic înclinat
H 35-50 Extrem de puternic înclinat
V Peste 50 I 50-70 Abrupt
J 70-100 Foarte abrupt
L Peste 100 Extrem de abrupt
Tabelul 11.3
Valorile coeficientilor Cs si C
152
Ierburi perene anul II
0,80
0,30
Continuare – Tabelul 11.3
&
Pajiºti bine încheiate 0,05
Livezi pe terenuri degradate 0,70
Livezi pe curba de nivel 0,50
Vii din deal în vale 0,75
Vii pe curba de nivel 0,30
Pãdure pe terenuri degradate 0,25
Pãdure încheiatã 0,02
153
+ A Strat de sol
Rocã la suprafaþã
Rocã
Râu
B Rocã la suprafaþã
Strat de sol
Coluvii
Râu Rocã
Strat de sol
C
Rocã la suprafaþã
Deluvii
Strat de sol
Râu Rocã
Tabelul 11.4
Influenþa formei versantului asupra scurgerii ºi eroziunii
Timpul ploii Pierderea de apã (scurgerea, mm) Pierderea de sol. (eroz., t ha)
Simulate
(min) Concav Drept Convex Concav Drept Convex
0-30 - 0,50 - 0,80 0,80 1,05
30-60 11,25 7,80 10,00 13,00 13,00 24,05
60-90 16,75 15,30 15,00 20,10 22,80 30,00
90-120 21,00 18,00 17,00 22,08 26,30 28,00
Total 49,00 41,60 42,00 55,3 62,90 83,10
154
i > Ö. O ploaie torenþialã sau o ploaie erozivã (eficace) se caracterizeazã
10 mm ºi printr-o intensitate i > 0,4…0,5 mm/min.
& printr-o cantitate H >
Intensitatea din timpul unei ploi poate fi maximã, eficace, optimalã sau medie.
Înãlþimea cumulatã a ploii este în funcþie de timp.
Expoziþia versantului
Expoziþia versantului influenþeazã intensitatea eroziunii prin
cantitatea de energie caloricã, cu rol în diferenþierea însuºirilor fizico-
mecanice ale solurilor. La latitudinile þãrii noastre, la diferite declivitãþi
au fost calculate valorile energiei recepþionatã de suprafaþa terestrã.
Indicele de apreciere a eroziunii solului (e) în funcþie de expoziþie are
valorile:
expoziþia indicele e
vesticã 1,00
sudicã 0,93 – 0,95
esticã 0,73 – 0,75
nordicã 0,70
Versanþii cu expoziþie sudicã ºi vesticã sunt mai expuºi eroziunii
decât cei cu expunere nordicã ºi vesticã. În general, versanþii nordici sunt
mai protejaþi de cãtre vegetaþia arborescentã, datoritã temperaturilor mai
scãzute. În plus, pe versanþii sudici, distrugerea agregatelor de sol este
acceleratã nu numai insolaþie, ci ºi de frecvenþa ciclurilor gelivale de
îngheþ-dezgheþ. Astfel, chiar dacã scurgerile sunt diminuate, eroziunea
este mai mare pe versanþii sudici decât pe cei nordici. În plus, expoziþia
versantului trebuie corelatã ºi cu tipul de sol ºi cu caracteristicile
morfometrice ºi morfografice ale versan-tului. De exemplu, la acelaºi tip de
versant dupã formã (versant drept), cu aceeaºi expoziþie (vesticã), valorile
eroziunii sunt diferite pe solurile cernoziomice ºi brune de pãdure.
Vegetaþia
Vegetaþia cultivatã sau spontanã, ierboasã sau lemnoasã, în funcþie de
densitate, consistenþã ºi durata protecþiei influenþeazã direct sau indirect
intensitatea eroziunii. Dupã gradul de protecþie, plantele cultivate se împart în:
– foarte bune protectoare – leguminoasele ºi gramineele furajere
perene, din al doilea an de folosinþã: lucerna, trifoiul, sparceta etc.;
– bune protectoare – cereale pãioase, leguminoase ºi graminee
furajere, perene, în primul an de folosinþã ºi plantele furajere anuale:
grâul, secara, orzul, ovãzul, borceagul etc.;
– mijlociu protectoare – leguminoasele anuale: mazãrea, fasolea,
soia, bobul, nãutul, etc.;
– slab protectoare: prãºitoarele – cartoful, sfecla, porumbul,
floarea-soa-relui ºi viþa de vie.
În cursul unui an, efectul de protecþie a vegetaþiei cultivate diferã în funcþie
de fazele de dezvoltare a culturii, pe aceastã caracteristicã se stabileºte de fapt ºi
factorul C din ecuaþia universalã a eroziunii. Aceste faze favorizeazã sau nu atât
reþinerea unei cantitãþi din precipitaþii, cât ºi extinderea sistemului
155
Tabelul 11.5
Influenþa expoziþiei ºi formei versantului asupra eroziunii
156
11.4. Impactul asupra populaþiei
157
+ Indicele de fertilitate globalã (F) reprezintã potenþialul productiv al unui teren prin
capacitatea naturalã de a furniza condiþii de creºtere ºi dezvoltare normalã
plantelor. Pentru o fertilitate optimã F = 100.
158
&
con aluvial
Ravenã
Ravenã sub formã Ravenã
zãbrelitã
de bulb paralelã
159
+ A Deleni-Iaºi
B
Crãeºti-Bujor-Galaþi
C
Belceºti-Iaºi
E
Crãeºti-Bujor-Galaþi
D
Todireni-Botoºani
Suliþa - Botoºani
G
versant
versant
Cepleniþa-Iaºi
albie
majorã
160
dinamica extrem de activã ºi modificarea morfografiei ºi morfometriei. Pe
terenurile în roci moi, slab consolidate, ravenele au adâncimi mari ºi un
rocile dure ogaºele ºi ravenele au adâncime
& profil transversal în V ascuþit. În
micã ºi deschidere mare, fundul fiind sãpat în rocã (când nu s-a atins
stadiul de echilibru). Rocile uºor erodabile,ca nisipurile, loessurile ºi
depozitele loessoide, pietriºurile sunt supuse unor procese de eroziune
în adâncime rapide, ravenele atingând 20–40 m, adesea asimetrice, cu
maluri ce ating 50 m. În rocile mijlociu erodabile (marne, argile, calcare,
unele gresii) eroziunea în adâncime este relativ rapidã (pot atinge 15–
30 m); deschiderea este egalã sau mai mare decât adâncimea.
Pe terenurile formate în roci necoezive, profilul transversal este
trape-zoidal datoritã depunerii materialelor pe fundul ravenei.
161
+ 11.5.3. Organismul (sistemul) torenþial
bazin
bazin
de
de
recepþie
recepþie
canal de scurgere
con de dejecþie
con de dejecþie
162
formaþiunilor torenþiale simple sau complexe face posibilã separarea organis-
163
+ pânzelor freatice care se alimenteazã din ele. Gleizarea este caracteristicã
suprafeþelor slab drenate, fiind tipicã pentru climatele umede ºi reci, arealelor
mlãºtinoase din climate continentale cu ierni reci. Sub materia organicã
acumulatã la suprafaþã (datoritã temperaturilor scãzute) se formeazã un
orizont de glei, situat de obicei în zona saturatã cu apã freaticã. Solurile
gleice, argiloase, au o fertilitate foarte redusã.
Solurile hidromorfe caracterizate prin apariþia ºi dezvoltarea
gleizãrii ºi pseudogleizãrii, prin apariþia orizonturilor gleizate ºi
pseudogleizate, au fertilitate redusã deoarece în împrejurãrile
menþionate substanþele organice nu pot fi descompuse de oxidaþie ºi
activitatea bacterianã. Gleizarea ºi pseudogleizarea semnificã formarea
ºi acumularea unor produºi de reducere chimicã, în primul rând fierul ºi
manganul, care imprimã orizontului respectiv un colorit specific.
Solurile gleice, lãcoviºtile ºi semilãcoviºtile, solurile pseudogleice se
întâlnesc în câmpiile de subsidenþã, acolo unde apele freatice sunt la
mai puþin de doi metri adâncime, în luncile rar inundabile ºi pe terasele
inferioare ale marilor râuri, în microdepresiunile de tasarea loessului formate
în domeniul interfluvial al câmpiilor.
Salinizarea este procesul de acumulare în sol a unor sãruri uºor solubile.
Pe glob se asociazã cu regimul climatic de deºert, pe suprafeþe slab drenate
ºi cu evapotranspiraþie puternicã. Salinizarea solului se produce însã ºi în
areale extradeºertice cu condiþii climatice ºi de relief similare. Salinizarea
afecteazã soluri din lunci, câmpii joase, cu apã freaticã situatã deasupra unui
nivel critic, încãrcatã cu sãruri provenite fie din regiuni mai înalte, fie din areale
cu sare. Majoritatea sãrurilor care se acumuleazã sunt cloruri, sulfaþi,
carbonaþi, nitraþi, predominanþi fiind ionii de sodiul, calciul ºi magneziul. Dupã
intensitatea salinizãrii existã mai multe clase de salinitate: nesalinizat, slab
salinizat, moderat salinizat, puternic salinizat ºi foarte puternic salinizat.
Sãrurile solubile sunt foarte agresive, perturbând creºterea plantelor ºi având
efecte toxice asupra acestora. Salinizarea ca proces pedogenetic se împarte în
douã categorii: salinizarea primarã ºi salinizarea secundarã
Salinizarea primarã a solurilor are loc pe formaþiuni salifere (sare ºi
brecia sãrii). Solificarea este dirijatã de roca uºor solubilã, evolueazã spre
salinizarea puternicã cu clorurã de sodiu a întregului profil, rezultând astfel
soluri specifice ca soloneþuri ºi solonceacuri. Salinizarea se transmite ºi
asupra terenurilor limitrofe datoritã spãlãrii solurilor ºi infiltrãrii apei în sol, dar ºi
asupra solurilor ºi aluviunilor din lunci. Prin salinizarea primarã impusã de
rocile carbonatice se formeazã rendzinele ºi pseudorendzinele. Solificarea
este dominatã de excesul de ioni de calciu furnizaþi de roca parentalã. Prin
concreþionarea periodicã a sãrurilor la suprafaþã se produce ridicarea
gradului de calcizare ºi, implicit scãderea fertilitãþii acestora.
Salinizarea secundarã a solurilor este rezultatul climatului cu nuanþe
semiaride din partea de sud-est a þãrii (precipitaþiile sunt depãºite de
evapotranspiraþie, bilanþul hidric este negativ). În aceste condiþii
climatice, alterarea rocilor sporeºte conþinutul în sãruri a solului ºi a apelor
freatice. Circulaþia capilarã aduce în orizontul superior al solului sau la
suprafaþã sãruri care precipitã sub formã de eflorescenþe.
164
Salinizarea secundarã se manifestã în sezonul cald, în perioadele &secetoase, pe terenurile
supraumectate din lunci ºi terase joase, din microdepresiuni de tasare, din vãile autohtone slab
drenate. Intensificarea
mineralizãrii, urmatã de salinizarea secundarã, conduce la formarea
solurilor salinizate ºi a sãrãturilor (soloneþuri ºi solonceacuri).
Desalinizarea ºi degradarea alcalinã a solurilor are loc atunci când
nivelul apei freatice coboarã ºi umezirea capilar – freaticã a orizontului
superior poate sã înceteze ºi odatã cu aceasta ºi acumularea de sãruri
solubile. Conþinutul în sãruri scade, are loc un proces de desalinizare,
reacþia solului devine puternic alcalinã. Argila ºi humusul, componente
saturate în ioni de sodiu sunt antrenate de apele de infiltraþie în
orizontul inferior. Pe mãsura acumulãrii argilei, acest orizont devine mai
compact. Este un orizont argiloiluvial natric ºi este specific soloneþurilor.
Podzolirea intensã este un proces care contribuie la deprecierea
calitãþii solurilor zonale. Pe terenurile mai puþin înclinate din munþi ºi
dealuri, din cauza circulaþiei descendente a soluþiei solurilor are loc
eluvierea coloizilor ºi a bazelor care înregistreazã o mãrire a conþinutului
de silice, ºi deci, a aciditãþii. Iluvierea (acumularea) argilei în orizontul B
care devine impermeabil, face ca podzolirea sã fie secondatã de
pseudogleizare. Mediul acid în care evolueazã solurile din etajul montan
este întreþinut de procesele de descompunere a litierei pãdurii. Podzolirea
puternicã caracterizeazã întreaga clasã a solurilor argiloiluviale.
Alte influenþe negative asupra solificãrii ºi solului
Pe cale naturalã sau antropicã, solificarea ºi pãtura de sol pot fi supuse ºi
altor influenþe negative, acestea conducând la întârzierea sau întreruperea
pedogenezei, la deformarea proceselor pedogenetice specifice mediului
geografic respectiv, la înlãturarea sau amestecarea orizonturilor caracteristice
diferitelor tipuri de sol, în final la formarea de soluri cu fertilitate redusã, la
apariþia de soluri degradate. În acest mod rezultã solurile neevoluate,
trunchiate sau desfundate, solurile organice ºi solurile poluate. Degradãri de
soluri produc procesele de eroziune prin apã (pluviodenudarea, ablaþia,
ºiroirea ºi ravenarea) ºi prin vânt (coraziunea ºi deflaþia), apoi procesele de
acumulare (aluvierea, coluvierea, acumularea eolianã, bioacumularea).
Influenþa negativã a omului asupra solificãrii ºi a calitãþii solurilor se
manifestã fie direct prin diferite lucrãri tehnice (descopertãri, desfundãri de
terenuri, modelãri) ºi prin poluare, fie indirect, prin intensificarea proceselor
denudaþionale (eroziunea acceleratã), încât eroziunea depãºeºte ca ritm
procesele de formare ºi regenerare a solului. O formã gravã de degradare
a solurilor este poluarea, care atrage diminuarea sau anularea însuºirilor
utilitare ale acestora. Poluarea solurilor poate sã aibã loc în moduri diferite:
prin aplicarea inadecvatã a îngrãºãmintelor chimice ºi a pesticidelor, prin
deversãri de substanþe chimice, prin depozitarea necorespunzãtoare a
deºeurilor industriale ºi menajere.
165
+ restricþie care nu trebuie confundatã cu degradarea solurilor. Limitarea
(restricþia) este o însuºire nativã a solului care restrânge utilizarea acestuia
într-un anumit scop sau pentru o anumitã culturã. În cazul terenurilor cu
restricþii trebuie sã se adapteze destinaþia ºi folosinþa terenului, precum ºi
cultura dacã este cazul, þinându-se cont de aceºti factori limitativi. Factorii
restrictivi pot fi absoluþi (necorectabili) – temperatura joasã, panta mare,
caracterul intens bolovãnos al solului sau restrictivi corectabili (care pot fi
amelioraþi prin diverse tratamente sau lucrãri (aciditatea ºi sãrãturarea solului,
excesul de apã). Spre deosebire de limitare degradarea solului este cauzatã
de om care foloseºte solul fãrã a þine seama de restricþiile terenului respectiv
ºi deci de riscul de degradare. Nu trebuie confundat un teren nativ slab
productiv cu un teren degradat care ºi-a diminuat potenþialul productiv.
166
Legendã
167
Fãrã risc la
eroziune hidrologicã
Cu risc mic la
eroziune hidrologicã
Cu risc mediu la
eroziune hidrologicã
Cu risc mare la
eroziune hidrologicã
Cu risc foarte mare la
eroziune hidrologicã
HARTA RISCULUI LA EROZIUNE HIDRICÃ
Fig. 11.7
&+
Fig. 11.9. Crãpãturi în pereþii caselor datorate unui substrat instabil (Breaza)
168
&
169
+
12. DINAMICA ALBIILOR DE RÂU
170
12.1. Dinamica apei râurilor (hidrodinamica)
Ep = mgh= ñ g (vol) h
în care ñ este densitatea apei, iar g acceleraþia gravitaþionalã.
171
+ Presiunea dinamicã rezultã deci din miºcarea apei ºi reprezintã energia
cineticã (Ec)pe care o are o masã de apã (m), fiind egalã cu ½ mv2.
Dar energia utilizatã pentru acþiuni morfogenetice este doar o parte din energia
totalã într-o secþiune a unei curgeri cu nivel liber care este datã de formula:
2
v
Et = z + h + á ——
2g
în care: v = viteza, g = gravitaþia, h = adâncimea curentului, z = cota
absolutã a patului secþiunii.
Energia potenþialã iniþialã convertitã în energie cineticã se
diminueazã în direcþia curgerii datoritã rezistenþei de frecare. Astfel,
energia specificã E, realizatã între linia de echilibru a energiei ºi adâncimea
dintre ea ºi patul curentului, depinde în final de debit (fig.12.3).
Activitatea curentului de apã rezultã deci din raporturile complexe dintre
aluviuni ºi fluxul energetic. La un excedent de energie are loc eroziunea, la un
minus de energie, depunerea materialelor transportate.
Starea curgerii, laminarã sau turbulentã, este definitã de numerele
adimensionale: numãrul Reynolds (Re) ºi numãrul Froude (Fr) (fig.12.4).
172
Deplasarea paralelã a ºuviþelor de apã, cu vitezã maximã spre suprafaþã ºi
minimã la fund constituie curgerea laminarã. Ea are loc în canale drepte ºi la & viteze reduse.
Frecvent însã, curgerea apei în canale naturale este turbulentã ºi se
realizeazã la creºterea debitelor ºi vitezelor. Trecerea de la curgerea
laminarã la cea turbulentã este indicatã de numãrul Reynolds:
v. D
Re = ————————–––
Vâscozitatea dinamicã
În care v este viteza, D = adâncimea
Obiºnuit, valoarea de 2000 a numãrului Reynolds indicã pragul de
trecere dintre cele douã tipuri de curgere.
În sectoarele cu viteze mari provocate de caracteristici ale patului sau de
îngustarea secþiunii de curgere, se produc modificãri în modul de miºcare a
apei, devenind agitatã, de unde ºi denumirea de curgere turbulentã agitatã.
Aºadar, curgerea turbulentã poate fi de douã feluri: curgere turbulentã liniºtitã ºi
curgere turbulentã agitatã. Numãrul adimensional Froude marcheazã pragul
de translare dintre ele ºi poate fi calculat cu relaþia:
v
F=
r g·D
în care g este gravitaþia, D = adâncimea.
Când Fr < 1, curgerea este subcriticã sau liniºtitã
Când Fr > 1, curgerea este supracriticã sau rapidã, agitatã.
În general numãrul Froude are rar valori ce trec de 0,5 în canale
naturale cu albii mobile(Ricards, 1985).
În regim uniform curgerea lichidã se caracterizeazã prin constanþa în
timp ºi spaþiu a debitului, secþiunii udate, adâncimii medii ºi vitezei medii de
curgere în toate secþiunile dintr-un sector de albie, prin paralelismul liniei
suprafeþei libere a apei, a liniei patului ºi a liniei energetice pe toatã lungimea
curgerii. Adâncimea curgerii uniforme sau adâncimea normalã poate fi mai
mare, mai micã decât adâncimea criticã sau egalã cu adâncimea criticã.
Într-un curent turbulent uniform, viteza medie v este direct
proporþionalã cu produsul dintre raza hidraulicã, panta energeticã ºi
coeficientul de rezistenþã hidraulicã a albiei.
Conform ipotezei lui Chézy, forþa de rezistenþã (ô 0) pe unitatea de
suprafaþã a albiei este proporþionalã cu pãtratul vitezei de curgere: ô 0
2
= kv , în care k este un coeficient de rezistenþã.
Clasica formulã a lui Chézy ce defineºte viteza medie a curgerii
turbulent uniforme cu suprafaþã liberã este
v=C R S,
în care: R = raza hidraulicã;
S = panta longitudinalã a curgerii;
C = ρ gk , coeficientul Chézy de rezistenþã hidraulicã a albiei.
173
+
Formula Chézy-Bazin pentru viteza medie a apei într-o secþiune (m/s) este:
vm = C R · I
în care: R = raza hidraulicã (m)
I = panta suprafeþei apei (m/km)
C este coeficientul de debit calculat astfel:
87
C=
1+γ R
3 R2 I
vm = n
în care n este coeficient de rugozitate dat în tabele.
vcr= k 6 W
174
12.2. Transportul (miºcarea) particulelor
175
+ Deplasarea materialelor pe fund se realizeazã prin târâre, rostogolire, salturi
(individuale sau în pânze). Pentru dinamica profilului longitudinal ºi cel transversal
alrâuluidimensiuneaaluviunilorareodeosebitãimportanþã .Întimpul transportului,morfometriaparticuleloraluviunilorsemodificã,elesuntînacelaºi
Modelarea acestor albii ridicã probleme deosebit de complexe, motiv pentru care
multe rezultate sunt obþinute pe cale experimentalã, rezultate ale unor cercetãri
empirice sau teoretice. În albiile aluvionate procesele esenþiale sunt dependente de
redistribuirea materialelor mobile sau a celor uºor mobilizate. În esenþã, albiile sunt
uºor modificate, forma lor depinzând tocmai de dinamica aluviunilor, din
176
acest motiv se mai numesc ºi albii mobile. Structura ºi dispunerea pãturii de
aluviuni joacã rol esenþial în formarea ºi menþinerea profilului longitudinal de
albiilor aluviale, numite ºi „auto-formate”, sunt
& echilibru al râurilor. Formele
177
+
178
&
Albiile drepte sunt relativ puþine ºi sunt considerate a avea caracter temporar,
pentru cã albiile evolueazã spre altã stare, frecventã în naturã, cea meandratã. Se
considerã albii drepte cele care depãºesc (în linie dreaptã) de cel puþin de 10 ori
lãþimea albiei minore, sau albiile care au un indice de sinuozitate sub 1,1. Deºi albia în
plan se prezintã rectilinie, la nivelul talvegului poate avea un traseu sinuos,
mecanismul formãrii ºi succesiunii vaduri-adâncituri supunându-se aceloraºi legi ca la
râurile meandrate. Evident cã la menþinerea, chiar ºi pentru scurt timp, a sectoarelor
rectilinii, variabilele definitorii sunt panta ºi factorul de frecare care au valori mai
ridicate comparativ cu albiile meandrate (Ichim ºi colab., 1989). De aceea, datoritã
potenþialului eroziv redus, pentru scurt timp, albiile rectilinii sunt într-un relativ
echilibru morfologic, energia disponibilã eroziunii fiind limitatã. Materialele din patul
albiei sunt în general grosiere (depind evident de distanþa de la aria sursã ºi de
duritatea rocii) ºi formeazã frecvent, prin depunere, bare laterale.
179
+ 12.3.4. Albiile de râu meandrate
Fig. 12.10. Elementele meandrului (a) ºi calcularea elementelor unui meandru (b):
L1,L2- lungimea meandrului; AUA2- amplitudinea meandrului; r - raza medie de curburã;
ω - unghiul maxim dintre traseul meandrului ºi direcþia medie spre aval a acestuia.
180
(fig.12.12). Lungimea meandrului sau lungimea de undã (L sau ë) este distanþa
dintre capetele a douã bucle, mãsuratã în linie dreaptã, iar amplitudinea (A) sau
lãþimea fâºiei active este distanþa mãsuratã perpendicular pe lungimea mendrului.
Buclele apar ºi separat fãrã a se înscrie într-un meandru, de aici ºi denumirea de
bucle individuale. În funcþie de fizionomia segmentelor de curburã, buclele pot
&
fi: simple-simetrice (cu un segment de curburã constant); simple – asimetrice (cu
douã segmente de curburã constante, dar cu o lungime a corzii mai micã decât
raza); bucle compuse (includ douã sau mai multe curbe simple) (fig.12.13).
Fig. 12.13. Clasificarea buclelor de meandru în raport cu forma (dupã Brice, 1974).
– lungimea L sau λ;
– amplitudinea A;
– raza de curburã rm datã de formula rm = k Q / s , în care k este o
constantã, Q - debitul râului, s - panta albiei;
– lungimea talvegului T;
– lãþ imea albiei meandrului l;
– sinuozitatea meandrului P = T/L;
– unghiul maxim dintre traseul meandrului ºi direcþia medie spre
aval a acestuia W;
181
+
– adâncimea albiei d;
– panta albiei s;
– lungimea totalã pe meandru M.
– între aceºti parametri existã o serie de relaþii:
– între lungimea meandrului L ºi raza medie de curburã rm: L =
0,98
= 4,7 · rm ;
– între raza medie a curburii rm ºi lãþimea albiei l: rm = (2...3) · l;
0,99
– între amplitudinea meandruiui A ºi lãþimea albiei l: A = 18,6 · l ;
A = 4,5 · l;
– între indicele de sinuozitate P ºi adâncimea albiei d: P = 3,5 · d = 0,27.
Morfologia albiei meandrate evidenþiazã o serie de forme de relief
adiacente albiei:
182
Parametrul
Dinamica albiei Jiului în 100 de ani
183
+ - lobul (suprafaþa delimitatã în interiorul buclei de meandru);
- pedunculul meandrului (gât de lebãdã) - secþiunea cea mai
îngustã a lobului.
Meandrele pot fi considerate unde oscilatorii armonice (se repetã
înainte ºi înapoi în timp ºi spaþiu) de la – ∞ la + ∞ (fig. 12.10, b).
Meandrele ca unde armonice se caracterizeazã prin:
– amplitudinea A egalã cu unitatea;
– direcþia meandrelor θ;
– frecvenþa k, care este numãrul de unde pe interval de
bazã; – intervalul de bazã în care oscileazã unda θ n = 2π /n;
- lungimea de undã sau perioada
2π ; unghiul de fazã ϕ k;
- schimbarea de fazã ϕ k/k ce mãsoarã distanþa la care se aflã de
prima creastã.
Meandrele pot fi considerate serii de tip Fourier, adicã funcþii alterna-
tive de sin ω t ºi cos ω t:
Ad – As 2(dmax – d )
S= sau S=
A A
unde: Ad, As reprezintã secþiuni transversale la stânga ºi la dreapta
liniei centrale a albiei;
A=Ad + As este suprafaþa totalã a albiei;
dmax – adâncimea maximã;
d – adâncimea medie.
Coeficientul de sinuozitate al râului:
L
k s
Ld
s
184
Tipologia meandrelor
Procesul meandrãrii
185
+ lateralã se formeazã malul concav. Acumulãrile de pe malurile opuse le
conferã o formã convexã. Meandrele sunt sinuozitãþile, buclele, create de râu
prin eroziunea lateralã, alternantã cu acumulãrile laterale. Astfel, în profil
transversal albia va prezenta un mal concav ºi unul convex. Morfologia patului albiei
neechilibrate este datã de prezenþa adânciturilor, pragurilor ºi bancurilor de
pietriº, nisip, mâluri etc. În zonele de convergenþã, eroziunea creeazã adâncituri
(mouilles), iar materialele sunt depuse, formând praguri (seuil) în zonele de
divergenþã ale curentului de apã, unde forþa de tracþiune este redusã; la
râurile sinuoase, pragurile se prelungesc spre aval formând bancuri laterale,
iar la cele meandrate formeazã bancuri de convexitate (fig.12.15, 12.16). La
râurile meandrate, adânciturile sunt localizate la baza concavitãþii, existând
deci o alternanþã a adânciturilor ºi pragurilor, intervalul dintre douã praguri sau
douã adâncituri este de ë / 2, iar spaþiul dintre un prag ºi o adânciturã este de ë
/ 4 (ë este lungimea undei de meandru) (Bravard, Petit, 2000).
186
&
187
+
188
De exemplu, pentru depozitele cu praf ºi argilã, favorabile meandrãrii râurilor,
Schumm (1963, 1977) gãseºte relaþia:
P = 0,94 M
în care P este indicele de sinuozitate;
0,25
&
M = conþinutul de praf-argilã al malurilor.
Concluzia autorului este cã la 60% praf-argilã, coeficientul de sinuozitate
este mai mare de 1,5, deci râul este meandrat. Lungimea de undã a meandrului
3 –1
ë variazã însã ºi în funcþie de debitul de umplere a albiei Q b (m .s ),
pentru care Schumm (1977) dã relaþia:
0,43 – 0,74
ë = 618Q b M
Debitul lichid influenþeazã dimensiunea meandrelor, dar la aceleaºi
valori ale debitului, râul poate meandra sau poate sã-ºi creeze o albie
despletitã sau rectilinie.
Panta redusã a albiei râului este de asemenea consideratã cauzã a
meandrãrii. Panta însã nu este factor determinant, pentru ca la aceleaºi
valori ale pantei dar la debite diferite râul are o dinamicã diferitã. Existã
însã anumite valori critice care marcheazã trecerea spre diferite tipuri de
albii: trecerea de la un sector rectiliniu la un sector sinuos corespunde valorii de
0,4%, maximul de meandrare realizându-se la valori de 1,2...1,3%, când se
trece la albii despletite (Ichim ºi colab.,1989).
Cercetãrile efectuate în teren ºi laborator pun evidenþã
coexistenþa mai multor factori în procesul meandrãrii.
189
+
Fig. 12.19. Împletirea ºi anastomozarea unui râu (dupã Bravard, Petit, 2000):
a - râu principal; b - râu afluent; c - afluent torenþial.
Tabelul 12.2
Caracteristici ale albiilor împletite ºi anastomozate
Elemente de identitate Albii împletite Albii anastomozate
Factorii de control Din amonte Din avale
Textura depozitelor Prundiºuri fluvio-glaciare Depozite fine de albie majorã
Stabilitatea albiei Albie instabilã Albie stabilã
Transport aluviuni Dominant debit târât Dominant debit în suspensie
Proces de depunere Bancuri în albie Acumularea peste maluri
din apele de viiturã
Tendinþe de sedimentare Mai grosier spre amonte Mai fin spre amonte
verticalã
Tipul de agradare a „insulei” Mai subþire spre aval Mai subþire spre amonte
de depozite
Vegetaþia Deloc sau temporarã Iarbã ºi tufiºuri dese
190
191
Fig. 12.22.
Schema
generalizatã a
unui sistem
fluvial (dupã Schumm,
1977, cu modificãri).
192
193
Fig. 12.23. Sistemul fluvial în funcþie de stadiul de evoluþie, altitudine ºi climã (dupã Chorley ºi colab., 1984).
&
+ Stratificaþia aluviunilor rezultã din depunerea particulelor în pãturi succesive,
preluând forma substratului unde sunt depuse (fig. 12.24).
• Stratificaþia orizontalã sau paralelã este caracteristicã unui curs
de apã liniºtit sau în repaus; stratele formate sunt paralele între ele.
• Stratificaþia oblicã este specificã sedimentelor fluviale, în condiþiile
modificãrii vitezei de depunere a curenþilor de apã. Când viteza de sedimentare
se menþine ridicatã un timp îndelungat în condiþiile schimbãrii sensului de
transport rezultã o stratificaþie încruciºatã (fig. 12.22). Aluviunile se caracte-
rizeazã printr-o mare varietate granulometricã, morfometricã ºi structuralã.
194
- aluviuni din albia minorã ºi albia majorã; aluviuni de terasã; aluviuni
bazale; bancuri, ostroave, renii sau bare arcuite (point bar), canale colmatate
ºi pãrãsite; pânze aluviale, grinduri de viiturã, mlaºtini în arii cu ape stagnante;
- aluviuni din conuri de dejecþie (alluvial fan) ºi piemonturi;
- aluviuni din câmpii de nivel de bazã.
&
12.4.2. Aluviunile din albia minorã
Fig. 12.25. Geneza stratificaþiei oblice plane (a) ºi a celei oblice imbricate (b).
195
+ convexe. Depozitele au o pantã linã (de la margini spre centrul albiei) ºi pot
atinge 10–20 m grosime. Sunt formate din nisipuri bine sortate (dominantã
fiind componenta nisipoasã), cu resturi organice. La partea superioarã pot
apãrea straturi nisipo-mâloase sau argiloase rubanizate. Se prezintã sub
forma unor corpuri tabulare cu stratificaþie oblicã, ce trec spre centrul
canalului în stratificaþie paralelã ºi grosime din ce în ce mai redusã.
196
&
Fig. 12.28. Poziþia aluviunilor în albie ºi Fig. 12.29. Structura internã a unui
formarea ostroavelor. Sãgeþile aratã direcþia de ostrov.
curgere a apei.
În sens restrâns, aluviunile din albia majorã sunt doar cele depuse de
o parte ºi alta a râului, în timp istoric - aluviunile din grinduri. Albiile majore
ºi terasele sunt formate din depozite de albii minore, ce au însã anumite
particularitãþi ºi sunt cunoscute ca depozite de luncã ºi depozite de terasã.
197
+ Aluviunile din grinduri sunt rezultatul depunerilor în apropierea malurilor la
inundaþii, datoritã reducerii vitezei curentului de apã (fig. 12.30).
Acumularea intensã de materiale creeazã adevãrate diguri naturale de o
parte ºi de alta a albiei minore. Aluviunile din grinduri sunt alcãtuite din alternanþe
de nisipuri grosiere cu siltite ºi fracþiune argiloasã. Grindurile dau luncii în profil
transversal un aspect bombat, supraaluvionat cãtre albia minorã.
Depozitele de luncã sunt depuse peste roca în loc ºi reprezintã de fapt
vechi depozite din albii majore, detaºate ulterior ca terase (fig. 12.31). Stratul
Fig. 12.31. Poziþia aluviunilor din albia minorã în diferite etape de evoluþie a râului.
198
de aluviuni este format din pietriº rulat (numit pietriº de terasã) peste care
199
+
200
&
Tema V
Dinamica glaciarã
Obiective
201
+
202
&
13. Acþiunea morfodinamicã a gheþarilor
203
+ 13.1. Eroziunea glaciarã
204
Acþiunea de eroziune a gheþarilor este greu de departajat de cea a
torenþilor subglaciari sau cea de pe versanþii bazinului glaciar fãrã gheaþã. În
general, însã, eroziunea glaciarã a unui gheþar staþionar este extrem de redusã
(L. Lliboutry dã 0,05 mm/an, eroziunea glaciarã medie fiind de circa 20 de
ori mai puternicã).
&
Eroziunea gheþarilor în miºcare este puternicã sub limbile de gheaþã în
cazul gheþarilor de vale, iar în cazul inlandsisurilor gheþarii nu au modificat
decât foarte puþin sau chiar au protejat regiunile centrale, gheaþa fiind practic
imobilã. În jurul inlandsisurilor eroziunea este maximã.
Materialele erodate sunt transportate ºi sedimentate sub forma unor coline
(vezi capitolul „Acumularea glaciarã”).
Intensitatea proceselor de eroziune glaciarã este dependentã de
duritatea rocilor, de gradul de fisurare ºi diaclazare ale acestora, dar ºi de
forma pe care s-a suprapus gheþarul, inclusiv panta reliefului ºi cea a gheþii.
Sectorul subglaciar este cel mai expus proceselor de eroziune. Acestea sunt
mai active la gheþarii temperaþi decât la gheþarii reci, datoritã prezenþei apei
subglaciare în anumite perioade ale anului.
205
Teoria antiglacialistã modernã nu neagã rolul gheþarului în modelarea
reliefului, admiþând existenþa unui relief tipic glaciar. De asemenea, gheþarii
modeleazã formele preexistente, cãrora le dã o amprentã glaciarã.
Teoriile „tranzacþionale” admit capacitatea gheþarului de a eroda ºi
transporta materialele erodate, modelându-ºi în acest fel valea pe o vale
schiþatã anterior (J. Tricart ºi A. Cailleux, 1962).
Teoria lui Emm. De Martonne susþine cã relieful preglaciar este cel care
faciliteazã morfodinamica gheþarului. Ea a fost aplicatã la gheþarii de
munte din Alpi. Dupã autorii citaþi meritul teoriei lui Emm. De Martonne
constã în faptul cã a sesizat combinarea proceselor succesive a douã
sisteme de eroziune diferite. Ea nu a fost aplicatã însã în domeniul
glaciaþiunii inlandsisurilor, ci doar reliefului tipic montan.
La concluzii asemãnãtoare au ajuns ºi alþi autori. De exemplu, Flint,
fãrã a emite o anumitã ipotezã, îºi expune principalele idei asupra rolului
geomorfologic al inlandsisurilor într-un capitol din tratatul sãu, creând în
America o ºcoalã în acest sens. Dupã Flint, alþi autori americani au
demonstrat cã rolul morfogenetic al gheþii se manifestã prin debitaj ºi
abraziune, primul proces fiind preponderent. Abraziunea rezultã din
frecarea gheþii încãrcate cu pietriºuri. Ambele procese au o anumitã
intensitate în funcþie de caracteristicile suprafeþei preexistente: gradul de
alterare, gradul de diaclazare, crãpãturi etc. Abraziunea dominã pe
contrapantã, iar debitajul este intens pe suprafeþe înclinate, spre aval.
Acþiunea morfogeneticã a gheþii este cu atât mai mare cu cât gheaþa are
încorporatã o cantitate mai mare de grohotiº. În acest fel se explicã faptul cã
eroziunea inlandsisurilor a fost mai importantã pe marginile calotei glaciare.
Atât Martonne cât ºi Flint, precum ºi alþi autori, insistã asupra raporturilor
dintre gheþar ºi suprafaþa preexistentã (relief, litologie, tectonicã).
Fiecare dintre teoriile enunþate au valabilitatea lor, ele nu se exclud,
ci se completeazã una pe alta.
În urma analizei fãcute, J. Tricart ºi A. Cailleux (1962) ajung la unele
concluzii care se regãsesc ºi astãzi în preocupãrile glaciologilor,
domeniul glaciar al Pãmântului constituind în multe privinþe un laborator
inepuizail ca problematicã.
– Mecanismele eroziunii glaciare sunt încã discutate, ele sunt
diferite la gheþarii locali, temperaþi, faþã de cele ale gheþarilor de
calotã, fiind determinate de condiþiile locale ale fiecãrui tip de gheþar.
– Dinamica gheþii ºi caracteristicile ei morfogenetice nu depind numai de
masa de gheaþã, ci ºi de litologie, relaþie care trebuie privitã în dublu sens.
– Pentru studiile glaciologice sunt deosebit de importante analizele concrete
pe termen lung ºi încercarea de sintetizare pe baza acestor rezultate.
Aderarea la una din teoriile prezentate se face numai în urma acestor
cercetãri, efectuate de cele mai multe ori colectiv ºi pe gheþari tipici.
06
+ logilor-geologi, gheþarii favorizeazã
conservarea reliefului, de unde ºi denumirea de
teoria gheþarilor protectori. Treptat, teoria
antiglacialistã, în aceastã formã, a fost
abandonatã.
13.1.3. Formele de relief
207
+ în depresiuni de diferite dimensiuni, uneori atingând diametre apreciabile. Prin
intersectarea crestelor care separã circuri alãturate, apar fie circuri complexe,
fie creste cu altitudini reduse. De sub masa de gheaþã se iveºte roca în loc
sub forma nunatak-urilor. Când se unesc circuri glaciare de pe mai mulþi
versanþi opuºi, în relief rãmân vârfuri piramidale cunoscute sub
numele de hornuri.
Custurile (karlingurile) se formeazã prin evoluþia versanþilor circurilor
alãturate ºi se prezintã sub forma unor culmi ascuþite. Porþiunile mai
coborâte ale custurilor se numesc înºeuãri de transfluenþã, atunci când
masa de gheaþã dintr-un circ situat la altitudini mai mari poate sã treacã
într-un circ cu altitudini mai coborâte decât primul.
Valea glaciarã este forma de relief prin care se deplaseazã limba gheþa-
rului, formã ocupatã sau nu de gheaþã (în prezent). Ca ºi în cazul circurilor
glaciare, în formarea vãilor s-au confruntat susþinãtorii teoriilor ultraglacialiste
ºi antiglacialiste, dominând un timp aºa-numita „ºcoalã a vãii (patului) glaciare”.
Aceasta susþinea cã gheþarii au o putere erozionalã capabilã sã modifice
total topografia anterioarã instalãrii gheþii. Davis a atras atenþia asupra
faptului cã nu trebuie sã se piardã din vedere cã gheaþa acoperã doar patul
(fundul) vãii. Versanþii vãii sunt modelaþi de procese periglaciare. Ca ºi râul,
gheaþa îºi amenajeazã patul în funcþie de dinamica curgerii. Indiferent de
acceptarea sau nu a ipotezelor eroziunii glaciare (vezi ºi „Evoluþia teoriilor
privind eroziunea glaciarã”), este de înþeles cã limba gheþarului se instaleazã
acolo unde relieful preexistent îi este favorabil prin denivelãri negative mai
mult sau mai puþin adânci. Ulterior, acestea sunt modelate de gheþari, astfel
încât ele sunt rezultatul unor procese complexe de modelare a scoarþei
terestre, tipice regiunilor cu climat rece.
Morfologia alpinã cu vãi glaciare este un indiciu al existenþei
gheþarilor cuaternari. În profil transversal valea glaciarã are în general
forma literei U. Asemenea vãi se gãsesc însã ºi în zonele tropicale,
formate în condiþii climatice specifice acestor regiuni, fãrã nici o
legãturã cu modelarea glaciarã. De asemenea, vãile glaciare pot avea
ºi forma literei V, cum sunt unele vãi glaciare din Marea de Gheaþã.
Uneori au ºi un profil complex, respectiv sub formã de V ºi de U.
În profilul transversal apar adesea umeri de vale, dovezi fie ale
fazelor glaciare succesive, fie ale evoluþiei periglaciare (fig. 13.3).
Fig. 13.3. Profil transversal printr-o vale glaciarã (dupã A. N. Strahler, 1973).
208
Profilul longitudinal al unei vãi glaciare prezintã o succesiune de trepte
(praguri) ºi cuvete sau bazine situate în amonte de praguri, rezultate prin
(fig. 13.4). Adâncirea cuvetelor din spatele
& procese de subsãpare glaciarã
Fig. 13.4. Profil longitudinal prin Valea Bucurei (Munþii Retezat, dupã I. Piºota, 1971).
Fig. 13.5. Circuri glaciare ºi vãi glaciare în Munþii Godeanu (dupã Gh. Niculescu, 1965).
209
+ Pe baza analizei umerilor din vãile glaciare ºi a corelãrii cu condiþiile locale
structurale ºi topoclimatice, Grigore Posea (1981) considerã cã glacia-þiunea
cuaternarã a afectat Carpaþii Româneºti (Munþii Fãgãraº) numai într-o
singurã fazã, ºi anume în Würm.
Fiordurile sunt vechi vãi glaciare acoperite de apã. Ele apar sub forma
unor golfuri alungite puternic ºi ramificate, pe þãrmurile accidentate ale unor
þinuturi muntoase acoperite cu gheþari. Apariþia ºi evoluþia fiordurilor sunt
dependente de preexistenþa unor vãi fluviale în care s-au instalat gheþarii.
Fiordurile reprezintã ultima fazã a acestei evoluþii, cea de golf extrem de
alungit ºi ramificat (Sogne, 1.200 m).
Rocile mutonate (roches moutonnées) sunt rezultatul eroziunii
glaciare ºi apar sub forma rocilor ºlefuite ovale sau circulare, cu unghiuri
tocite. ªlefuirea rocilor provine dintr-o uzurã a asperitãþilor rocilor.
Numele este considerat de mulþi autori a fi provenit în urma asemãnãrii
lor cu o turmã de oi culcate. Dupã L. Lliboutry (1964), analogia se face
cu o perucã din secolul al XVIII-lea, bine rotunjitã.
Pe rocile mai puþin dure se observã striuri, uneori adâncite spre
aval. Prezenþa striurilor presupune existenþa gheþarilor ºi cu ajutorul
lor se poate determina vechea direcþie de scurgere a gheþii ultimei
faze glaciare din Cuaternar, în cazul gheþarilor de calotã.
Fjeld-urile, câmpii sau podiºuri dezvoltate pe un strat dur, au fost netezite
în parte de cãtre gheþarii de calotã. Asemenea câmpii apar în Scandinavia,
Peninsula Kola, partea nordicã a Munþilor Ural, Siberia de Est, Canada.
Suprafaþa acestei câmpii este ondulatã, cu spaþii depresionare
acoperite de turbã, mlaºtini sau lacuri.
210
Termenul de morenã se pare cã îºi are originea în limba latinã, murana
desemnând o îngrãmãdire de pietre. Dupã Lliboutry (1965) el poate proveni
ºi de la murus, sens apropiat cu cel de zid, perete.
Terminologia anglo-saxonã foloseºte noþiunea de till, introdusã se pare
de Flint. În literatura de specialitate din România se întâlnesc ambii termeni:
&
în general, geomorfologii folosesc noþiunea de morenã (mai ales pentru gheþarii
montani), iar geologii pe cea de till, pentru sediment, ortho-tilluri pentru
formaþiuni glaciare remaniate.
Una dintre primele clasificãri a morenelor a fost fãcutã de Comisia
Internaþionalã a Gheþarilor în 1989 ºi se bazeazã pe poziþia pe care o au
morenele în raport cu gheþarul. Potrivit acestei clasificãri se deosebesc:
morene mobile (laterale sau mediene); morene depuse (riverane, mediane,
frontale, de fund). Cu unele modificãri clasificarea este folositã ºi astãzi
(fig. 13.6).
211
+ Clasificarea geneticã propusã de Lliboutry (1965) se bazeazã de fapt tot pe cea
din 1899, cãreia i-a adus unele completãri ºi, aºa cum afirmã acesta,
înglobeazã ºi alte forme, adeseori confundate cu morenele.
Morenele mobile sunt reprezentate de:
– morene stratificate care provin din diferite procese subglaciare;
iniþial sunt morene inferioare, dar pot fi înglobate în masa gheþarului în
urma confluenþei mai mult gheþari;
– morene de grohotiº, laterale, mediene sau în pânzã, care se
formeazã din grohotiºul cãzut de pe pante; pot deveni interne fãrã a fi însã
stratificate datoritã poziþiei lor în stratele superioare ale gheþarului;
– morene de ablaþie care provin fie de la o morenã stratificatã inferioarã,
fie din pânzele de grohotiº în urma procesului repetat de
ablaþie. Morenele depuse prezintã urmãtoarele tipuri:
– morene riverane sau laterale;
– morene de ablaþie (ablation till) – provin din morenele de ablaþie
mobile dupã topirea completã a gheþii;
– morene frontale sau stadiale – provin din morenele de ablaþie, prin
acumulãri repetate în fruntea gheþarului;
– morene de împingere – provin din remanierea morenelor frontale în
urma împingerilor exercitate de gheþar;
– gheþarii stâncoºi – depozite interstratificate de zãpadã, gheaþã ºi
grohotiº.
Morenele de fund numite ºi „terenuri mobile subglaciare” sunt
reprezentate prin:
– argilã compactã cu blocuri (lodged till); este o suprafaþã devenitã
compactã datoritã gheþarului; nu este o morenã în sens strict;
– urme (dâre) morenice ºi drumlinuri care se formeazã sub gheþar
fie din lodged till (argilã compactã cu blocuri), fie din morene inferioare.
Depozitele fluvio-glaciare (stratified drift) rezultã din sedimentarea
materialelor transportate la periferia gheþarilor. Se deosebesc de morene
prin stratificare, ele prezentând alternanþe de pietriº, nisip, mâl. Alternanþa
anualã permite datarea vârstei depozitului prin metoda varvelor.
Cercetãrile efectuate în cadrul INQUA (International Union for
Quaternary Research), bazate pe compararea formaþiunilor gheþarilor
actuali cu ale celor vechi, cuaternari, au adus noi precizãri asupra
structurii, texturii ºi morfologiei lor.
Formaþiunile glaciare sunt „sedimente transportate apoi depuse de
un gheþar activ sau depuse prin topirea gheþarului ºi care au putut
suferi, dupã depunerea lor, deformãri, dar nu remanieri importante” (M.
Deynoux, 1980, citat de M. Campy ºi J. J. Maciare, 1989, pag. 166).
Dupã particularitãþile genetice, formaþiunile glaciare sunt curpinse
în douã mari tipuri: tilluri de fund, depuse la baza gheþarului, formate
din blocuri striate, heterometrice, compacte datoritã greutãþii
gheþarului; tilluri de ablaþie, formate prin acumularea progresivã a
materialelor în timpul topirii gheþii, mai puþin compacte.
212
Tillurile de fund, dupã gradul de fixare, cuprind (G. Seret, 1985, citat
de M. Campy ºi J. J. Macaire, 1989):
– lodgement till (morene de „placaj”) sunt materiale detritice sudate de
gheaþa bazalã, se deplaseazã în lungul penelor de forfecare; între gheaþã ºi
substrat, forþele de frecare duc la placarea elementelor detritice, element cu
&
element sau în bloc; materialul mobil, sudat în dezordine pe suportul glaciar,
poate atinge câþiva metri cubi; axa mare a lor este orientatã în direcþia de
deplasare a gheþii;
– melt-out till (morene de topire sub presiune) se formeazã din elementele
sudate de gheþar; datoritã ºuvoiului de apã de la baza gheþarului, elementele
devenite mobile, mai ales cele fine, sunt supuse unei spãlãri ºi depuse apoi
într-o structurã complexã, formatã din mâluri ºi bolovani de diferite
dimensiuni.
Fluctuaþiile condiþiilor subglaciare se regãsesc în faciesurile interstra-
tificate.
– dislodgement till (morene de dislocare) apar în regiunile unde roca
prezintã diaclaze, crãpãturi, blocurile fiind dislocate de gheþar.
Tillurile de ablaþie (ablations tilles) se formeazã la periferia gheþarului,
unde topirea gheþii are loc treptat, punând în loc materialele detritice pe care
le conþine. Structura lor este influenþatã de apele de topire, materialele fiind
uneori nestratificate, necompactate ºi lipsite de fracþiuni fine.
Pe lângã aceste douã mari categorii genetice, alte clasificãri mai prezintã:
– flow tills (tilluri de curgere), formate pe suprafaþa gheþarului; sunt
bine descrise pe gheþarii actuali din insulele Svalbard ºi Islanda;
– waterlain tills (tilluri subacvatice) rezultate din materialele transportate
de gheþarii cu frunte marinã sau lacustrã; aceste morene sunt interstratificate
în sedimente lacustre periglaciare cunoscute sub denumirea de varve. În
anotimpul de varã datoritã aportului râurilor se depuneau nisipurile, iar în
anotimpul de iarnã se depuneau argilele rãmase în suspensie în apa lacurilor.
Vârsta absolutã a cuvetelor este dedusã dupã numãrul varvelor perechi (argiles
à varves, varved clays). Metoda este folositã ºi pentru datarea glaciaþiunilor.
Cantitatea de materiale erodate, transportate ºi depuse de un gheþar sunt
dependente de mecanismele topirii ºi reîngheþului de la baza gheþarului.
Gheþarii reci apar acolo unde temperatura se aflã sub punctul de topire a
gheþii ºi, în consecinþã, nu existã apã liberã în sistemul glaciar sau aceasta
este extrem de redusã cantitativ. În zonele care trec peste punctul de topire
se formeazã gheþarii temperaþi, cu apã liberã în sistem. Zona de contact a
gheþarului cu domeniul periglaciar este caracterizatã de procese de interferenþã,
din care rezultã sedimente glacio-fluviale, glacio-lacustre sau glacio-marine.
Una dintre problemele disputate în literatura de specialitate este prezenþa
aluviunilor în masa de gheaþã, respectiv a mecanismelor existente între gheaþã
ºi roca în loc.
În literatura anglo-saxonã studiul pãturii de gheaþã aluvionatã este
denumit cu o expresie comunã – stratul de gheaþã bazal (Basal Ice Layers –
B.I.L.).
213
+ Prezenþa aluviunilor în masa de gheaþã este atribuitã mecanismelor de
naturã climaticã ºi mecanicã, fãrã a se ºti însã cu exactitate rolul preponderent
al unora dintre acestea, de fapt ele se aflã în relaþii de interdependenþã.
Echelmeyer ºi Zhongxiang (1987, citat de R. Souchez ºi J.-L. Tison, 1993) pun
accent pe mecanisme mecanice. Pe baza observaþiilor directe asupra
deplasãrii stratului de gheaþã bazal la temperaturi sub îngheþ, considerã cã
alunecarea ºi forfecarea par sã fi conlucrat la „pãtrunderea” aluviunilor locale.
Acest fapt se explicã prin alternanþa stratelor de gheaþã bogate în aluviuni cu
cele de gheaþã relativ curatã.
Forajele efectuate în marginea calotei antarctice, ºi anume în Þara
Adeli (Morena Prudhomme), aratã posibilitatea pãtrunderii mecanice a
aluviunilor în gheaþa bazalã, respectiv prin forfecare, la temperaturi de
subîngheþ, confirmându-se în acest fel rolul proceselor mecanice ºi
climatice în formarea morenelor (R. Souchez ºi J.-L. Tison, 1993).
214
&
b
Fig. 13.7. Drumlinuri în Wisconsin – harta topograficã (dupã Emm. De Martonne, 1926) (a)
Reprezentarea fotograficã a drumlinului (b)
215
+
a
b
Fig. 13.8. Morfologia generalã creatã de cãtre gheþarii de calotã (a) esker (b)
216
&
a b
Fig. 13.13. Schiþa topograficã a gheþarului Mer de Glace (a). Profilul longitudinal al
gheþarului Mer de Glace (b)
217
+
218
13.3. Bilanþul glaciar
219
+
Fig. 13.15. Schimbãri în volumul ºi bilanþul glaciar al unui gheþar din zona temperatã
(modificãrile sunt supradimensionate):
a – profilul longitudinal la sfârºitul verii; b – acumularea în timpul anului
urmãtor (mai ales iarna); c – ablaþie în cursul aceluiaºi an (mai ales vara); d –
rezultatul acumulãrii ºi ablaþiei în timpul anului corespunde balanþei nete; e –
miºcarea continuã a gheþarului ºi pãstrarea profilului longitudinal (dupã T.
Stenborg, 1974).
220
Linia de echilibru nu se confundã cu linia limitei zãpezilor persistente,
deºi la unii gheþari, în funcþie de condiþiile locale, acestea pot sã coincidã.
temperate, prin zboruri de recunoaºtere cu avionul sau
& La gheþarii din zonele
Existenþa ºi persistenþa masei glaciare depinde, dupã cum s-a vãzut, de:
– cantitatea de precipitaþii;
– existenþa temperaturii negative.
Aceste variabile cunosc o variaþie atât altitudinalã, cât ºi longitudinalã în
funcþie de poziþia pe glob, conform legii zonalitãþii fenomenelor geografice, ºi
de poziþia în altitudine, conform legii etajãrii fenomenelor geografice. Se
considerã cã existã o perioadã de acumulare ºi o perioadã de ablaþie într-un
ciclu anual considerat an bugetar.
Perioadele respective sunt greu de delimitat, pentru cã în timpul anului
ele diferã atât în timp, cât ºi ca extindere în diferite regiuni cu gheþari.
De aceea, noþiunile respective trebuie considerate pentru un anumit
punct, pentru o altitudine datã.
Se ºtie cã temperatura aerului scade cu;altitudinea;conform;gradientului
altimetric al temperaturii de 0.53°C la 100 m.
Pe gheþar, gradientul altimetric al temperaturii este diferit. Iarna, spre
exemplu, este de 0,8°C/100 m (faþã de 0,5°C/100 m în afara gheþarului).
Dacã: x este spaþiul parcurs de;aerP;f – presiunea vaporilor
saturaþi de apã în aer; θ – temperatura aerului; h – altitudinea, atunci:
df df d è d h
df = d = ⋅ ⋅d
x dè dh x
221
+ vertical al acumulãrii ºi γ a – gradientul vertical al ablaþiei, atunci energia glaciaþiei Eg,
exprimatã în mm (strat de apã) la 1 m (fig. 13.16), este:
Eg = γ c + γ a
2
Valoarea acumulãrii ºi ablaþiei la limita de alimentare Sca, în g/cm ,
este proporþionalã cu energia glaciaþiei, relaþia empiricã fiind:
2
Eg = 0,004 S ca + 0,02 Sca
222
Numãrul punctelor depinde de variaþiile care au loc în aria de acumulare
ºi cea de ablaþie; el este de ordinul zecilor ºi chiar al sutelor pe kilometru
observaþii, numãrul punctelor se poate reduce la
& pãtrat. Dupã câþiva ani de
223
+ Rata de acumulare pentru o anumitã stare climaticã impusã se obþine din produsul
valorii de referinþã actual ºi raportul derivatelor presiunii vaporilor saturaþi pe o
suprafaþã planã de gheaþã pentru stãrile de referinþã actual ºi impus.
Dupã Lorius ºi colaboratorii (1985, citat de Ph. Huybrechts, 1993) rezultã:
2
T 0 T0 Tf (prezent)
M[Tf(t)] = M[Tf(prezent)] ·exp· 22,47
Tf (prezent)
·
Tf(t) Tf(t)
224
&
225
+
226
&
ORIENTÃRI BIBLIOGRAFICE
227
+ Campy, Michel, Macaire, Jean-Jeaques (1989), Géologie des formations superficielles,géodynamique-faciés-utilisation,Edit.Masson,Paris.
Carson,M.A.,Kirkby,M.J.(1972),Hillslope.FormandProcesses ,Cambridge,Univ.Press. Cenuºe,Zoica(1998),Termodinamicãchimicã,Edit.UniversitãþiiBucureºti.Chardon,M.(1990),Quelquesreflexionssurlescatastrophesnaturellesenmontagne,Rev.
228
Gares, P., Scherman, D., Nordstrom, K. (1994), Geomorphology and natural hazards,
Geomorphology, 10.
Gârbacea V. (1964) , Alunecarile de teren de la Saschiz (Podi;ul Hartibaciului), Studia Univ.
Babeº- Bolyai, Cluj, Series geolog- geogr., t. VIII, fasc. 1.
Gârbacea V. (1992) , Harta glimeelor din Campia Transilvaniei, Studia Univ. Babeº-Bolyai,
Geographia, Anul XXXVII, nr. 1-2.
&
Gilbert, G. K. (1880), Geology of the Henry Mountains, ed. II, (I ed. 1877), în Slope Morphology,
1973.
Gleik, J. (1991), La theorie du chaos. Vers une nouvelle science, Flammarion, Paris.
Grecu, Florina (1980), Modelul morfometric al lungimii reþelei de râuri din bazinul Hârtibaciu,
Studii ºi cercetãri de geologie, geofizicã, geografie – geografie, XXVII, nr. 2.
Grecu, Florina (1981), Modele morfometrice ale suprafeþelor ºi perimetrelor din bazinul
hidrografic Hârtibaciu, Studii ºi cercetãri de geologie, geofizicã, geografie - geografie,
XXVIII.
Grecu, Florina (1992), Bazinul Hartibaciului. Elemente de morfohidrografie, Edit. Academiei,
Bucureºti.
Grecu Florina (1994), Concepþie si metodã sistemicã în ºtiinþe ale naturii, Anal. Univ. Bucuresti,
Geografie, Anul XLIII.
Grecu Florina (1997 a), Fenomene naturale de risc-geologice ºi geomorfologice, Edit.
Universitãþii Bucureºti.
Grecu Florina (1997 b), Gheaþã ºi gheþari. Introducere în glaciologie, Edit. Tehnicã, Bucureºti.
Grecu, Florina (1997 c), Sistemul global al formaþiunilor superficiale, Anal Univ. Bucureºti,
Geografie, Anul XLVI.
Grecu, Florina (1999 a), Teoriile morfologice – semnificaþia reliefogenã, Comunicãri de geografie,
vol. III, Edit. Universitãþii din Bucureºti.
Grecu, Florina (1999 b), Podiºul Grânari. Caractere geomorfologice, Anal. Universitãþii Bucureºti,
Geografie, Anul XLVIII.
Grecu, Florina (2000), Repere ale gândirii în geografie, Edit. Universitãþii din Bucureºti
Grecu, Florina (2002 a), Risk-Prone lands in hilly regions, în Applied Geomorphology,
R. J. Allison ed.
Grecu, Florina (2002 b), Mapping geomorphic in Romania: small, medium and large scale
representations of land instability, Géomorphologie. Relief, Processus, Environnement, nr.
2, avril-juin.
Grecu, Florina (2006), Hazrde ºi riscuri naturale, ed. III-a, ed. Universitarã, Bucureºti.
Grecu, Florina (2007), Glaciologie, Ed. Credis, Bucureºti.
Grecu, Florina, Demeter, Traian (1997), Geografia formaþiunilor superficiale, Edit. Univ.
Bucureºti.
Grecu, Florina, Comãnescu, Laura (1998 a), Studiul reliefului, Indrumator pentru lucrari
practice, Edit. Universitãþii din Bucureºti, Bucureºti
Grecu, Florina, Comãnescu, Laura (1998 b), Dynamic slide-affected slopes in the Prahova
rd
Valley Subcarpathian Sector, in The III Romanian – Italian Workshop on geomorphol-
ogy, Analele Universitãþii din Oradea, Seria Geografie-Geomorfologie, tom VIII-A.
Gregory, K. J., Walling, D. E. (1973 ºi ed. 1976), Drainage Basin. Form and Process. A
Geomorphological Approach, Edward Arnold, London.
Grigore, M. (1979), Reprezentarea graficã ºi cartograficã a formelor de relief, Edit. Academiei,
Bucureºti.
Grigore, M., Popescu, N., Ielenicz, M. (1987), Harta proceselor geomorfologice actuale, în
Sinteze geografice, II, TUB.
Gueremy, P. (1987), Géomorphologie et risques naturels, Rev. de géomorphologie dynamique, 3-
4.
Hack, J. T. (1960), Interpretation of erosional topography in humid temperate regions, Am. J. Sci.
258A.
Hammond, R., Mc Cullagh S. (1977), Quantitative techniques in geography. An Introduction,
Clarendon Press Oxford.
Horton, R. E. (1945), Erosional development of stream and their drainage basins: hydrophysical
approach to quantitative morphology, Bull. geol. Soc. Am., 56.
Hugget, R. J. (1985), Earth Surface Systems, Springer Verlag, Berlin.
229
+Ichim I., Bãtucã, D., Rãdoane Maria, Duma, D. (1989), Morfologia ºi dinamica albiilor de râuri, Edit. Tehnicã,
Bucureºti.
Ichim, I., Rãdoane Maria (1986), Efectul barajelor în dinamica reliefului, Edit. Academiei,
Bucureºti.
Ichim, I., Rãdoane Maria, Dumitru, D. (2000), Geomorfologie, Edit. Universitãþii Suceava,
Suceava. .
Ielenicz, M. (1998), Le concept de discontinuté en géographie, Rev. roumaine de géographie,
tome 42.
Ielenicz, M. (2000), Geografie generalã. Geografie fizicã, Edit. Fundaþiei “România de
Mâine”, Bucureºti.
Ioniþã, Ion (2000), Formarea ºi evoluþia ravenelor din Podiºul Bârladului, Edit. Corson, Iaºi.
Irimus I. -A. (1998), Relieful pe domuri ºi cute diapire în Depresiunea Transilvaniei, Presa Univ.
Clujeanã, Cluj-Napoca.
Jahn, A. (1963), Importance of Soil Erosion for the Evolution Slopes in Poland, în Slope
Morphology, 1973 (Schumm, Mosley, ed.).
Josan, N. (1986), Relieful în continuã transformare, Edit. Sport-Turism, Bucureºti.
Josan N., Grecu, Florina (1981), Contribution a la connaissance des processus de versant du
Plateau du Hârtibaciu, Revue roumaine de géologie, géophysique et géographie,
Géographie , t. 25.
Josan, N., Petrea, Rodica, Petrea, D. (1996), Geomorfologie generalã, Edit. Univ. Oradea,
Oradea.
King, L. C. (1957), The Uniformitarian Nature of Hillslopes, în Slope Morphology, 1973
(Schumm, Mosley ed.)
King, L. C. (1962), The morpholojy of the Earth, Edinburgh-London.
Kirkby, M. J. (1971), Hillslope process-response models based on the continuity equation, Trans.
Inst. Br. Geogr., Special Publ., 3.
Korvin, G. (1992), Fractals Models in Earth Sciences, Edit. Elsevier, Amsterdam.
Lãzãrescu, V. (1980), Geologie fizicã, Edit. Tehnicã, Bucureºti.
Leopold, L. B., Wolman, M. G., Miller, J. P. (1964), Fluvial Processes in Geomorphology,
London.
Lliboutry, L. (1964 - !965), Traité de Glaciologie, vol. I, II, Masson, Paris.
Lloyd, G. (1994), Metode ºi probleme în ºtiinþa Greciei antice, Edit. Tehnicã, Bucureºti.
Lyotard, J. -F. (1997), Fenomenologia, Edit. Humanitas, Bucuresti.
Lupei, N. (1979), Dinamica terestrã, Edit. Albatros, Bucureºti.
Mac, I. (1986), Geomorfologie dinamicã, Edit. Academiei, Bucureºti.
Mac, I. (1996), Geomorfosfera ºi geomorfosistemele, Presa Universitarã Clujeanã, Cluj-Napoca.
Marcov, K. (1957), Probleme fundamentale ale geomorfologiei, Litografia ºi Tipografia Înv.,
Bucureºti.
Marga, A. (1992), Introducere în metodica si argumentarea filosoficã, Edit. Dacia, Cluj-Napoca.
Marinescu, C. (1988), Asigurarea stabilitãþii terasamentelor ºi versanþilor, EditTehnicã, Bucureºti.
Martiniuc, C. (1954), Pantele deluviale. Contribuþii la studiul degradãrilor de teren, Probleme de
geografie, vol. I.
Martonne, Emm de (1935), Traité de Géographie Physique. Le relief du sol , A. Colin, Paris Mehedinti,
S. (1931), Terra. Introducere în geografie ca stiintã, Bucureºti, ed. II în 1994, Vol. I ºi
II. Edit. Enciclopedicã, Bucureºti, sub îngrijirea acad. V. Tufescu.
Mehedinþi, S. (1967), Opere alese, Edit. ªtiinþificã, Bucureºti.
Mihãilescu, V. (1968), Geografie teoreticã. Principii fundamentale, orientare generalã
în ºtiinþele geografice, Edit. Academiei, Bucuresti.
Morariu T., Diaconeasa B., Garbacea V. (1964), Age of land-slidings in the Transylvanian
tableland, Revue roumaine de géologie, géophysique et géographie, Géographie , t. 8.
Morariu T., Garbacea V. (1968), Dèplacements massifs de terrain de type „glimee” en Roumanie,
Revue roumaine de géologie, géophysique et géographie, Géographie , t. 12.
Morariu, T., Velcea Valeria (1971), Principii si metode de cercetare în geografia fizicã, Edit.
Academiei, Bucuresti.
Morisawa, Marie (1962), Quantitative geomorphology of Some Watershed in the Appalachian
Plateau, Bull. Geol. Soc. Am., 73.
230
Moþoc, M. (1991), Protecþia solului împotriva eroziunii în agricultura tradiþionalã ºi modernã,
Discurs de recepþie, Edit. Academiei, Bucureºti.
Moþoc, M., Munteanu, S., Bãloiu, V., Stãnescu, P., Mihai, Gh. (1975), Eroziunea solului ºi
metodele de combatere, Edit. Ceres, Bucureºti.
Munteanu, S. A. (coord.)(1991, 1993), Amenajarea bazinelor hidrografice torenþiale prin lucrãri
silvice ºi hidrotehnice, vol. I, II, Edit. Academiei, Bucureºti.
&
Mureºan, D., Pleºa, I. (1992), Irigaþii, desecãri ºi combaterea eroziunii solului, Edit. Didacticã
ºi Pedagogicã, Bucureºti.
Nãstase, A., Osaci-Costache, G. (2001), Topografie, Cartografie, Edit. Fundaþiei “România de
Mâine”, Bucureºti.
Palmieri Lupia, E., Ciccaci S., Civitelli G., Corda Laura, D’Alessandro L., De Monte M.,
Fredi, P., Pugliese, Fr., (1995), Geomorfologia quantitativa e morfodinamica del territorio
abruzzese. Il bacino idrografico del Fiume Sinelo, Geografia fisica e dinamica Quaternaria,
18.
Panã, Ioana (1987), Geologie marinã, Tipografia Universitãþii din Bucureºti.
Panizza, M. (1995), Geomorfologia applicata, La Nuova Italia Scientifica, Roma.
Paucã-Comãnescu, Mihaela (sub red.) (1989), Fãgetele din România, Edit. Academiei, Bucureºti.
Pech, P. (1998), Géomorphologie dynamique, L’érosion á la surface des continents , A. Colin,
Paris.
Penck, W. (1924), Die Morphologische Analyse, Stuttgart.
Petrea Dan (1998), Pragurile de substanþã, energie ºi informaþie în sistemele geomorfologice,
Edit. Universitãþii din Oradea, Oradea.
Piºota, I., Zaharia, Liliana (2001), Hidrologie, Edit. Universitãþii din Bucureºti, Bucureºti.
Pînzaru, T. G. (1967), Câteva considerente cu privire la folosirea noþiunilor de pantã ºi versant,
Lucr. ºt. Inst. Ped. Oradea, nr. 1.
Poincaré H. (1998), ªtiinºã ºi metodã, Edit. ªtiinþificã, Bucureºti.
Popesu, N. (1990), Þara Fãgãraºului. Studiu geomorfologic, Edit. Academiei, Bucureºti.
Posea, Gr. (2001), Vulcanismul ºi relieful vulcanic. Hazarde, riscuri, dezastre. Relieful vulcanic
din România, Edit. Fundaþiei România de Mâine , Bucureºti.
Posea, Gr. (2002), Geomorfologia României , Edit. Fundaþiei România de Maine , Bucureºti.
Posea, Gr. (coord.)(1986), Geografia de la A la Z, Edit. ªtiinþificã ºi Enciclopedicã , Bucureºti.
Posea, Gr., Ilie, I., Grigore, M., Popescu, N. (1970), Geomorfologie generalã, Edit. Didacticã ºi
Pedagogicã, Bucureºti.
Posea, Gr., Popescu, N., Ielenicz, M. (1976), Geomorfologie, Ed. Didacticã ºi Pedagogicã,
Bucureºti.
Prigogine, Ilya, Stengers, Isabelle(1980), Metamorfoza ºtiinþei. Noua alianþã, Edit Politicã,
Bucureºti.
Prigogine, I., Stengers, Isabelle(1997), Între eternitate ºi timp, Edit. Humanitas, Bucureºti.
Rãdoane, Maria, Ichim, I., Rãdoane N., Surdeanu, V. (1999), Ravenele. Forme, procese,
evoluþie, Ed. Presa Univ. Clujeanã, Cluj-Napoca.
Richards, K. (1985), Rivers. Form and Process in Alluvial Channel, Methuen, London and New
York.
Roach, D. E., Fowler, A. D. (1993), Dimensionality analysis of patterns: fractal measurements,
Computers and Geosciences, vol. 19, nr. 6.
Roºu, Al., Ungureanu, Irina (1977), Geografia mediului înconjurãtor, Edit. Didacticã ºi
Pedagogicã, Bucureºti.
Roºu, Al. (1987), Terra- geosistemul vieþii, Edit. ªtiinþificã ºi Enciclopedicã, Bucuresti.
Sandu, Maria (1998), Culoaruldepresionar Sibiu–Apold. Studiu geomorfologic, Edit. Academiei,
Bucureºti.
Savigear, R. A. G. (1952), Some Observations on Slope Development in South Wales, în Slope
Morpholpgy, 1973 (Schumm, Mosley ed.).
Scheidegger, A. E. (1970), Theoretical Geomorphology, Springer-Verlag, Berlin, Heidelberg,
New York (vezi ºi ed. din 1991).
Scheidegger, A. E. (1994), Hazards: singularities in geomorphic system, Geomorphology, 10.
Schumm, S. A., Lichty, R. W. (1965), Time, space and causality in geomorphology, Am. J. Sci.,
263.
Schumm, S. A. (1977), The Fluvial System, John Wiley &Sons Ltd., London.
231
+ Schumm, S. A. (1979), Geomorphic thresholds: the concept and its applications, Trans., 4. Schumm, S.
A. (1985), Paterns of alluvial rivers, Ann Rev. Earth Planet, Sci., 13.
Schumm, S. A. (1991), To interpret the Earth. Ten Ways to the Wrong, Cambridge Univ. Press.
Schumm, S. A., Mosley, M. P. (ed.) (1973), Slope Morphology, Dowden, Hutchinson & Ross,
Inc. Stroudsburg, Pennsylvania.
Selby, M. J. (1985), Earth’s Changing Surface. An Introduction to Geomorphology, Clarendon
P., Oxford.
Seliverstov, I. P. (1986), Problemâ hiperghennoi gheomorfologhi , Izd. Univ. Leningrad (în l.
rusã).
Smiraglia, C. (1992), Guida ai ghiacciali e alla glaciologia. Forme, flutuazioni, ambienti, Ed.
Zanichelli Bologna.
Stewart Ian(1999), Numerele naturii, Edit. Humanitas, Bucureºti.
Strahler, A. N. (1950), Equilibrium theory of ersional slopes. Approached by frequency
Distri-bution analysis, în Slope Morphology, 1973. (Schumm, Mosley ed.).
Strahler A. N. (1952), Dynamic Basin of G eomorphology, Geol. Soc. Am. Bull., 63.
Strahler, A. N. (1973), Geografie Fizicã, Edit. ªtiinºificã, Bucureºti.
Surdeanu, V. (1998), Geografia terenurilor degradate, Presa Univ. Clujeanã, Cluj-Napoca.
Teodorescu, V. (2001), Morfodinamica versanþilor din bazinele hidrografice mici, Edit. Fundaþiei
România de Mâine , Bucureºti.
Terzaghi, K. (1950), Mecanism of Lansslides. Application of geology to engineering practice,
Geol. Soc. America, Berkley.
Tricart, J. (1962), L’épiderme de la Terre. Esquisse d’une géomorphologie appliquée , Paris. Trufaº, V.,
Popescu, N., Pãtroescu, Maria (1988), Chemical erosion and denudation in Romania’s
territory, Rev Roum. Géol., Géophys., Géogr., Géographie, tome 32.
Tufescu, V. (1966), Modelarea naturalã a reliefului ºi eroziunea acceleratã, Ed.
Academiei, Bucureºti.
Turcotte, D. (1992), Fractals and Chaos in Geology and Geophysics, Cambridge Univ. Press.
Urdea P. (2005), Ghe?arii ?i relieful, Ed. Universitã?ii de Vest, Timi?oara.
Vallario Antonio (1999), Frane e territorio. La frane nella morfogenesi dei versanti e nell’uso
del territorio, Liguori Editore, Napoli.
Varnes, D. J. (1978), Slope Movement Types and Processes, Landslides and Engineering Practice,
H. R. B., Spec, Rep., nr. 29.
Vâlsan, G. (1945) , Procese elementare în modelarea scoarþei terestre, Bucureºti.
Vâlsan, G. (1971) , Opere alese, Edit. ªtiinþificã, Bucureºti.
Vespremeanu, E (1987), Probleme de geomorfologie marina, Universitatea din Bucureºti.
Young, A. (1963), Some field observation of slope form and regolith and their relation to slope
development, Trans. Inst. Br. Geogr., 32.
Young, A. (1972), Slopes, Oliver & Boyd, Edinburgh.
Zachar D. (1970), Erózia pôdy , Slov. Akad. Vied, Bratislava.
Zaruba, Q., Mencl, V. (1974), Alunecãrile de teren ºi stabilizarea lor, Edit. Tehnicã, Bucureºti.
Zãvoianu, I. (1978), Morfometria bazinelor hidrografice, Edit. Academiei, Bucureºti.
Zãvoianu, I. (1985), Morphometry of Drainage Basins, Edit. Elsevier, Amsterdam.
Zãvoinu, I., Walling, D. E., ªerban, P. (ed.)(1999), Vegetation Land Use and Erosion
Processes, Institute of Geography, Bucharest.
+ + + (1972), Mic dicþionar enciclopedic, Edit. Enciclopedicã, Bucureºti.
+ + + (1975), Dicþionarul explicativ al limbii române(DEX), Ed. Academiei, Bucureºti.
+ + + (1992), Internationally Agreed Glossary of Basic Terms Related to Disaster Management,
United Nation, Departement of Humanitarian Affair, IDNDR, DHA, Geneva, 83 p.
232