Ioan Ursu (n. 5 aprilie 1928, com. Mănăstireni, județul
Cluj - d. 16 aprilie 2007, București) a fost un fizician român, academician, coordonator al programului nuclear al României, membru PCR, ministru în guvernele comuniste. Această hotărâre a fost luată avându-se în vedere contribuţiile deosebite ale Academician profesor Ioan Ursu la dezvoltarea fizicii clujene şi recunoaşterea sa pe plan naţional şi internaţional.
Academician profesor Ioan Ursu a înfiinţat şi
dezvoltat Laboratorul de Rezonanţă Magnetică din Cluj, a fost primul decan al Facultăţii de Fizică (1962-1965), prorector al Universităţii "Babeş-Bolyai" (1961-1968), director al IFA Bucureşti (1968-1976), preşedinte al Comitetului de Stat pentru Energie Nucleară (1969-1976), vice-preşedinte al Consiliului Guvernator al Agenţiei Internaţionale pentru Energie Atomică Viena (1972-1973), membru în Consiliul executiv şi preşedinte al Societăţii Europene de Fizică (1976-1978), preşedinte al Uniunii Balcanice de Fizică (1986-1990), membru al mai multor societăţi ştiinţifice europene şi americane.
Activitatea sa de cercetare a fost orientată
spre domenii de mare actualitate ca rezonanţa magnetică electronică şi nucleară, materiale şi tehnologii nucleare, interacţiunea radiaţiei laser cu substanţa-temeiul unor tehnici de vârf în diagnoza medicală prin tomografie, energetica nuclearo-electrică, industria laserilor. Aceasta s- a concretizat prin publicarea a numeroase lucrări ştiinţifice şi cărţi de specialitate în ţară şi în străinătate, dintre ele amintind doar: La résonance paramagnétique électronique (Ed. Dunod, Paris, 1968), Rezonanţa magnetică în compuşi cu uraniu (Ed. Academiei, Bucureşti, 1979), Physics and Technology of Nuclear Materials (Ed. Pergamon Press Ltd., London, 1985).