Dragomir Hurmuzescu

Profesorul Dragomir Hurmuzescu

Date personale
13 martie 1865
Născut București, Principatele Unite ale Țării
Românești și Moldovei
31 mai 1954 (89 de ani)
Decedat
București, Republica Populară Română
Naționalitate  România
Cetățenie România
Ocupație fizician, inventator, profesor
Activitate
Cunoscut pentru Este ctitorul radiofoniei românești
Membru fondator
al Academiei de Științe din România
Membru corespondent
al Academiei Române

1
Proiect realizat de elevul: MOȚCO BOGDAN, Clasa a X-a SS2
 Dragomir M. Hurmuzescu a văzut lumina zilei în primăvara
anului 1865 pe 13 martie la București, provenind dintr-o familie
obișnuită fiind fiul cel mare a lui Martin Hurmuzescu, funcționar al
poștei și al Profirei, casnică.
Un merit deosebit l-a avut, pentru fizica modernă, experienţa
profesorului Dragomir Hurmuzescu, unul dintre colaboratorii cei mai
apreciaţi ai soţilor Curie. La mijlocul secolului al XIX-lea, la
Bucureşti avea să se nască una dintre cele mai proeminente
personalităţi științifice ale României. A fost un fizician și inventator
român, profesor la Universitatea din Iași și la Universitatea din
București, membru corespondent al Academiei Române, fondatorul
învățământului electrotehnic din România și colaborator al soților
Marie și Pierre Curie.
Își începe studiile la unica școală primară din Sectorul Galben al
Bucureștiului din str. Polonă.
În 1884 absolvă cursurile Colegiului Sfântul Sava, după care
urmează cursurile Facultății de Științe a Universității București până
în 1887.
Pe timpul liceului rămâne orfan de tată motiv pentru care este
nevoit să susțină financiar întreaga familie și începe să susțină
meditații la franceză unor copii proveniți din familii înstărite
În urma unui concurs obține o bursă care-i permite urmarea
cursurilor la Universitatea Sorbona din Paris unde în 1890 devine
licențiat in Fizică absolvind studiile ca șef de promoție.
Pe perioada șederii la Paris lucrează în cadrul laboratorului de la
Sorbona, sub îndrumarea unuia dintre profesorii săi Gabriel Lippman
și alături de Maria Sklodowska (cunoscută ca Marie Curie) și Pierre
Curie. În aceeași perioadă, Hurmuzescu a avut ocazia să cunoască
personalităţi ale fizicii europene – Joseph Bertrand, Louis Pointcare.
În această perioadă este ales membru al „Societății Franceze de
Fizică”, membru al „Comitetului savanților străini din Franța” și
membru al „Societății Fizicienilor Germani”
În anul 1894 inventează un izolator alcătuit pe baza unui amestec
de sulf și parafină, folosit în construcția electroscoapelor numită
dielectrină și electroscopul care îi poartă numele electroscopul
Hurmuzescu

2
Proiect realizat de elevul: MOȚCO BOGDAN, Clasa a X-a SS2
 Pentru pregătirea tezei a proiectat și construit un dinam cu voltaj
mare (dinam cu patru induși fixați pe același arbore pentru obținerea
unei tensiune de peste 2000 V), experiment care a atras atenția
cercetătorilor vremii. O parte din cercetările sale sunt publicate în
publicațiile de specialitate ale vremii precum “Analele Academiei de
Științe” și „Buletinul Societății Franceze de Fizică”. În urma susțineri
tezei de doctorat din 28 aprilie 1896 devine doctor în fizică.
În 1896 se întoarce în țară și este numit conferențiar de matematici
generale, în cadrul Facultății de Științe a Universității din Iași și
profesor de fizică la Liceul Internat (în prezent Liceul Costache
Negruzzi). În anul următor este numit directorul Liceului Internat.
În 1901 este înființată Societatea de Științe din Iași la inițiativa lui
Hurmuzescu. În același an realizează experimentele de comunicație
prin radio ale lui Guglielmo Marconi, Alexandr Popov.
Între 1904-1907 este secretar general al Ministerului Instrucțiunii
Publice când încearcă o reorganizare a învățământului științific liceal.
În 1910 în cadrul Facultății de Științe din Iași, inițiază înființarea
școli de electricitate demers care stă la baza fondării, în 1913, a
Institut Electrotehnic din Iași.
În 1913 se transferă la București unde a fost director al Institutului
Electrotehnic, profesor la “Catedra de aplicații ale căldurii și
electricității” de la Facultatea de Științe și decan al acestei facultăți.
În 1916 a fost ales membru corespondent al Academiei Române și
membru fondator al Academiei de Științe din Romania, iar în 1937
-membru de onoare al Societății Franceze a Electricienilor.
În anul 1937 se retrage din activitatea profesională.
A decedat la 31 mai 1954 la București.
În 1965, la împlinirea a 100 de anii de la naștere, UNESCO
propune omagierea marelui savant român Dragomir M. Hurmuzescu.

Activitate științifică

A avut contribuții în domeniile electricității și fizicii razelor X. A

inventat dielectrina și a construit electroscopul care-i poartă numele
(1894). A pus bazele primului laborator de electricitate din țară,
transformat apoi în Școala de Electricitate de pe lângă Universitatea
din Iași, prima școală de fizică experimentală. A fost ctitor al
radiofoniei românești. El repetă și realizează la Iași în anul 1901
3
Proiect realizat de elevul: MOȚCO BOGDAN, Clasa a X-a SS2
experimentele de comunicație prin radio ale lui Guglielmo Marconi,
Alexandr Popov și ale altora din perioada 1895-1901.
În 1922, sub conducerea sa, a început să funcționeze Societatea
Română de Radiodifuziune (Societatea de Difuziune Radiotelefonică
din România), care la 1 noiembrie 1928 difuza prima emisiune cu
anunțul: Alo, alo, aici Radio București, urmat de discursul
președintelui Societății, Dragomir Hurmuzescu. Acesta a fost
momentul care a inaugurat, practic, postul național de radio din
România.
În 1927 este ales președintele pentru primul exercițiu al
Comitetului Electrotehnic Român.
A fost membru fondator al Academiei de Științe din România.

Colaborări

Colaborează în mai multe proiecte cu ingineri de seamă ai vremii,

precum cu:

 N. Patriciu în perfecționarea aparatelor electrice de măsură și

determinarea radioactivității petrolului
 E. Severin în determinarea radioactivității apelor minerale
 Emil Petrașcu la înființarea unei secții de radiocomunicații în
cadrul Institutul Electrotehnic al Universității București
 soții Pierre și Marie Curie care în 1899 utilizează electroscopul
Hurmuzescu în primele experiențe asupra radiului.
 Henri Becqueler în anul 1903 care utilizează electroscopul
Hurmuzescu în cercetări de radioactivitate, cercetări distinse cu
premiul Nobel.

Lucrări

 Căldură și electricitate (publicată în 1900)

 Electricitate generală și aplicată (1934)
 Telegrafia fără sârmă cu ajutorul undelor electrice (1902)
 Dialectrina, un nou electroscop - articol publicat în „Soc. fr.
Physique” (1894)
 Radioactivitatea petrolurilor române - „Congresul Industriei
Petrol” de la București (1907)
4
Proiect realizat de elevul: MOȚCO BOGDAN, Clasa a X-a SS2
  Radioactivitatea apelor minerale din România - articol publicat
în „Ann. Academiei Române” (1909)
 Viitorul industriei electrice în România - articol publicat în
„Revista Gen. Electr.” (1919)
 Efectul Zeeman și magnetonii - articol publicat în „Buletinul
IRE” (1936).

5
Proiect realizat de elevul: MOȚCO BOGDAN, Clasa a X-a SS2