REFERAT DRAGOMIR HURMUZESCUMIR

HURMUZESCU
Viata si opera lui
BIOGRAFIE
• Dragomir M. Hurmuzescu (n. 13 martie 1865, București, Principatele Unite Române – d. 
31 mai 1954, București, România) a fost un fizician și inventator român, profesor la 
Universitatea din Ia și și la Universitatea din Bucure ști, membru corespondent al 
Academiei Române, fondatorul învă țământului electrotehnic din România și colaborator al
soților Marie și Pierre Curie.
CUPRINS
• Dragomir M. Hurmuzescu (1865-1954)
• S-a născut în Bucure ști pe 13 martie 1865. După studiile primare, gimnaziale și liceale, urmează cursurile Facultă ții de Știin țe a
Universită ții din Bucure ști, pe care le încheie în 1887.
• În 1890 pleacă la Paris și ob ține licen ța în știin țe fizice ca șef de promo ție, fiind primit să lucreze în laboratorul de cercetări a renumitului
fizician Gabriel Lippman. Sub îndrumarea acestuia cercetătorul român a descoperit dielectrina (un izolator alcătuit pe baza unui amestec
de sulf și parafină, folosit în construc ția electroscoapelor), dinamul cu voltaj mare și electroscopul Hurmuzescu (aparat folosit de so ții
Curie în 1899 în primele experien țe asupra radiului). În 1903 Henri Becquerel a utilizat electroscopul Hurmuzescu în cercetări de
radioactivitate, distinse cu premiul Nobel.
• În 1896 Hurmuzescu revine în țară și este numit conferen țiar la Catedra de Fizică și Matematică, la Facultatea de Știin țe din Ia și. Un an
mai târziu a preluat, ca profesor, Catedra de Gravita ție, Căldură și Electricitate din cadrul aceleia și facultă ți. Laboratorul de electricitate
pe care Hurmuzescu l-a organizat la Ia și s-a transformat, între 1910-1911, în Școala de Electricitate de pe lângă Universitatea din Ia și.
Tot în această perioadă a publicat o serie de lucrări știin țifice referitoare la razele X, la cercetarea radioactivită ții petrolului și apelor
minerale din România. În 1913 a fost transferat la Bucure ști, unde a fost director al Institutului Electrotehnic, profesor la „Catedra de
aplica ții ale căldurii și electricită ții“ de la Facultatea de Știin țe și decan al acestei facultă ți. În 1916 a fost ales membru corespondent al
Academiei Române, iar în 1937, membru de onoare al Societă ții Franceze a Electricienilor.
• A fost ctitor al radiofoniei române ști. El repetă și realizează la Ia și, în 1901, experimentele de comunica ție prin radio ale lui Guglielmo
Marconi, Alexandru Popov și ale altora, din perioada 1895-1901. În 1922, sub conducerea sa, a început să func ționeze Societatea
Română de Radiodifuziune (Societatea de Difuziune Radiotelefonică din România) care, la 1 noiembrie 1928, difuza în eter prima
emisiune cu anun țul: Alo, alo, aici Radio Bucure ști, urmat de discursul pre ședintelui Societă ții, Dragomir Hurmuzescu.
• Universitatea din Ia și îi datorează o parte din gloria ei, fizica îi datorează o serie de descoperiri clasice – a șa îl caracterizează pe
fizicianul Hurmuzescu un alt mare fizician, savantul Ștefan Procopiu. S-a stins din via ță pe 31 mai 1954 la Bucure ști.
ACTIVITATE STIINTIFICA
• Pe perioada șederii la Paris lucrează în cadrul laboratorului de la Sorbona, sub îndrumarea unuia dintre profesorii săi Gabriel Lippman și alături de Maria
Sklodowska (cunoscută ca Marie Curie) și Pierre Curie. În această perioadă este ales membru al „Societă ții Franceze de Fizică”, membru al „Comitetului
savan ților străini din Fran ța” și membru al „Societă ții Fizicienilor Germani”
• În anul 1894 inventează un izolator alcătuit pe baza unui amestec de sulf și parafină, folosit în construc ția electroscoapelor numită dielectrină și
electroscopul care îi poartă numele electroscopul Hurmuzescu
• Pentru pregătirea tezei a proiectat și construit un dinam cu voltaj mare (dinam cu patru indu și fixa ți pe acela și arbore pentru ob ținerea unei tensiune de
peste 2000 V), experiment care a atras aten ția cercetătorilor vremii. O parte din cercetările sale sunt publicate în publica țiile de specialitate ale vremii
precum “Analele Academiei de Știin țe” și „Buletinul Societă ții Franceze de Fizică”. În urma sus țineri tezei de doctorat din 28 aprilie 1896 devine doctor în
fizică.
• În 1896 se întoarce în țară și este numit conferen țiar de matematici generale, în cadrul Facultă ții de Știin țe a Universită ții din Ia și și profesor de fizică la
Liceul Internat (în prezent Liceul Costache Negruzzi). În anul următor este numit directorul Liceului Internat.
• În 1901 este înfiin țată Societatea de Știin țe din Ia și la ini țiativa lui Hurmuzescu. În acela și an realizează experimentele de comunica ție prin radio ale lui
Guglielmo Marconi, Alexandr Popov.
• Între 1904-1907 este secretar general al Ministerului Instruc țiunii Publice când încearcă o reorganizare a învă țământului știin țific liceal.
• În 1910 în cadrul Facultă ții de Știin țe din Ia și, ini țiază înfiin țarea școli de electricitate demers care stă la baza fondării, în 1913, a Institut Electrotehnic
din Ia și.
• În 1913 se transferă la Bucure ști unde a fost director al Institutului Electrotehnic, profesor la “Catedra de aplica ții ale căldurii și electricită ții” de la
Facultatea de Știin țe și decan al acestei facultă ți.
• În 1916 a fost ales membru corespondent al Academiei Române și membru fondator al Academiei de Știin țe din Romania, iar în 1937 -membru de onoare
al Societă ții Franceze a Electricienilor.
• În anul 1937 se retrage din activitatea profesională.
• În 1965, la împlinirea a 100 de anii de la na ștere, UNESCO propune omagierea marelui savant român Dragomir M. Hurmuzescu.
CUVINTE CHEIE/WEB/
• Cuvinte cheie: electricitate; electroscopu; fizica.
Web:https://ro.wikipedia.org/wiki/Dragomir_Hurmuzescu
CONCLUZIA PERSONALA.
• Eu cred ca Dragomir Hurmuzescu a fost un om important in luumea fizicienilor.
El a creat electroscopul,si a ajutat la dezvoltarea lumii fizicei.
Cred ca si a realizat scopul in viata inainte de a muri si a reusit sa isi indeplineasca visul
de a deveni fizicean.

Proiect de Burluc Octavian. Clasa VIII –C