Gheorghe Țițeica

(1873-1939)

Proiect realizat de : Nedelcu ( Nițoi) Mihaela Luiza

 Gheorghe Ţiţeica s-a născut la Turnu-
Severin, la 4 octombrie 1873. Tatăl său, Radu Ţiţeica,
originar din Buzău, era mecanic de vapor, iar mama sa,
Stanca, s-a ocupat de creşterea copiilor: un băiat şi trei
fete.

Gheorghe a urmat şcoala primară în oraşul natal, iar

liceul la Craiova, unde a început să se remarce pentru
interesul acordat matematicii.

A fost premiant de mic şi i-a uimit pe toţi cu uşurinţa

cu care învăţa şi prin raţionamentele sale logice. De
asemenea, la examenul de bacalaureat de la 1
septembrie 1892 s-a evidenţiat prin răspunsurile date.
 Din bursa de studii „Eufrosin Poteca“, pe care a primit-o la liceu, precum şi din meditaţii, şi-a
ajutat familia, după moartea timpurie a tatălui său.
A intrat pe primul loc la Şcoala Normală Superioară din Bucureşti şi apoi a urmat secţia
matematici la Facultatea de Ştiinţe de la Universitatea din Bucureşti. Dintre profesorii de acolo, cel
mai mult l-a impresionat Spiru Haret, despre a cărui viaţă şi operă va scrie mai târziu.
În 1895 obţine licenţa în matematici şi este numit profesor suplinitor la Seminarul „Nifon”. În anul
Add a Slide Title - 3
următor, după ce promovează examenul de capacitate pentru profesorii universitari de matematică,
pleacă la studii la Paris, fiind al patrulea român la École Normale Supérieure.
Elev eminent, cu reale înclinaţii spre ştiinţele exacte, Gheorghe Ţiţeica a fost repede remarcat de
dascălii săi, atât de cei de la liceul din Craiova, cât şi de cei de la Universitatea din Bucureşti, unde a
fost sfătuit să urmeze un doctorat la Paris. Acolo, alături de savanţi ai vremii, l-a avut profesor şi pe
Jean Gaston Darboux, care i-a deschis pasiunea către geometrie, în special către geometria
diferenţială, pasiunea care l-a urmat întreaga viaţă.
 Imediat după susţinerea tezei de doctorat se reîntoarce în ţară. În toamna anului 1899 i se
încredinţează cursul de Calcul diferenţial şi integral la Universitatea din Bucureşti, devenind, un an
mai târziu, în 1899, profesor agregat la catedra de Geometrie analitică şi trigonometrie sferică. Avea
27 de ani. A împletit activitatea didactică cu cea de cercetare, pentru care a avut o adevărată
chemare.
Gheorghe Ţiţeica s-a ocupat în special cu studiul reţelelor din spaţiul cu n dimensiuni, definite
printr-o ecuaţie a lui Laplace. Este creator al unor capitole din geometria diferenţială proiectivă şi
afină, unde a introdus noi clase de suprafeţe, curbe şi reţele care îi poartă numele. Prin numeroasele
lucrări de matematică elementară şi de popularizare a ştiinţei, pe care le-a publicat de-a lungul
întregii sale vieţi, a contribuit la ridicarea nivelului învăţământului matematic din România.
Împreună cu Ion Ionescu, A. Ioachimescu şi V. Cristescu, a înfiinţat revista Gazeta matematică,
iar cu G.G. Longinescu publicaţia Natura pentru răspândirea ştiinţelor. Cu D. Pompeiu a editat
revista Mathematica.
 Datorită lucrărilor sale de geometrie diferenţială, publicate în diferite periodice de profil, devine
celebru în lumea ştiinţifică şi este ales ca preşedinte al secţiei de geometrie la diferite congrese. A
fost ales membru corespondent sau membru al mai multor academii din mai multe ţări. În mai multe
rânduri a fost ales preşedinte al Societăţii de Ştiinţe Matematice şi al Societăţii Române de Ştiinţe.
Astfel, la 15 mai 1913 devine membru titular al Academiei Române, în 1928 vicepreşedinte, iar
în anul următor secretar general al prestigiosului for ştiinţific.
Despre Ţiţeica s-a scris în decursul vremii mult; matematician şi pedagog român, profesor la
Universitatea şi la Şcoala Politehnică din Bucureşti, membru al Academiei Române şi al mai multor
academii străine, doctor honoris causa al Universităţii din Varşovia, un nume ce va rămâne peste
veacuri în analele matematicii româneşti.
 Gheorghe Ţiţeica este un monument, un întemeietor de şcoală matematică românească. Istoria
matematicii îi recunoaşte meritele în domeniul geometriei proiective, al trigonometriei sferice,
precum şi a altor discipline care ţin de matematică. Vicepreşedinte al Academiei Române, secretar,
al aceleaşi instituţii, profesor al Universităţii Mariland din Statele Unite, o personalitate de excepţie a
matematicii româneşti şi universale. Gheorghe Ţiţeica este unul dintre organizatorii unui congres de
matematică, desfăşurat în 1932 la Drobeta Turnu Severin.

„Oraşul nostru a devenit în acel an, o adevărată capitală a matematicii” – a precizat dr.
Tudor Răţoi – directorul Arhivelor Naţionale Mehedinţi.

Alături de 140 de matematicieni români, între care nume de referinţă a acelor vremuri: Dimitrie
Pompeiu – membru al Camerei Deputaţilor, profesorul Petre Sergescu de la Cluj, Simeon Stoilov,
Grigore Moisil, Miron Nicolescu, la Congres au participat şi 40 de matematicieni străini din: Franţa,
Belgia, Polonia, Bulgaria şi Iugoslavia.
 Ţiţeica a fost printre organizatorii acestui congres iar într-una din zile, lucrările s-au desfăşurat
pe un vas care efectua o croazieră pe Dunăre, permiţând invitaţilor să vadă frumuseţea sălbatică a
Dunării la Cazane. Gheorghe Ţiţeica a prezentat la acest congres două lucrări: una referitoare la
reţelele patratice, curbele care-i poartă numele, iar cealaltă care ţine mai mult de filosofie Intuiţia
Bergsoniană şi matematica.
Un profesor de excepţie care a scris multe cărţi de referinţă în geometrie. A înţeles de la
mentorul său, Constantin Gogu, preşedinte al „Societăţii amicii ştiinţei“, că menirea unui profesor
este să răspândească ştiinţa printre tineri. Aşa se face că a fost unul dintre fondatorii revistei
„Natura“.
A publicat aici multe articole de cultură generală, articole despre Arhimede, Galilei, dar şi
despre profesorii săi din facultate. Un nume de referinţă în matematica românească, născut în
poarta severinului, din spuma albă a Dunării.
 A întocmit un important "Curs de geometrie analitică"
(1931), urmat de "Curs de geometrie superioară" (1936),
precum şi culegeri de probleme de geometrie şi geometrie
analitică. S-a numărat printre colaboratorii constanţi ai unor
publicaţii de profil: "Gazeta matematică", "Natura", pe care
a înfiinţat-o împreună cu G. Longinescu (1905),
"Mathematica", înfiinţată împreună cu D. Pompeiu (1929).
Dintre lucrările sale amintim: "Aplicaţiuni ale
transformării figurilor" (1896), "Reţele derivate" (1913),
"Deformarea unei clase de suprafeţe tetraedale" (1916),
"Geometria diferenţială proiectivă a reţelelor" (1956).
A murit la 5 februarie 1939, la Bucureşti.
Bibliografie:
 https://www.agerpres.ro/documentare/2019/02/05/o-personalitate-pe-zi-matematicianul-gheorghe-tit
eica--252606
 https://www.descopera.ro/cultura/14785493-istorie-gheorghe-titeica-matematician-geometrie-familie
 https://identitatea.ro/matematician-roman-gheorghe-titeica/