Matematicianul

Gheorghe Ţiţeica
Gheorghe Ţiţeica (nascut in data de 4 octombrie1873 la
Turnu Severin si decedat in data de 5 februarie 1939),
matematician român. A făcut studiile superioare
la Universitatea din Bucureşti şi la Şcoala
Normală Superioară din Paris, luându-şi
doctoratul la Universitatea pariziană “Sorbona”.
A fost profesor la Universitatea din Bucureşti şi
la Şcoala Politehnică. A fost membru al
Academiei Române, vicepreşedinte şi secretar
general al ei; de asemenea, a fost membru al
Societas Scientiarum Varsoviensis, membru
corespondent al Academiei de Ştiinţe din
Maryland şi doctor honoris causa al Universităţii
din Varşovia.
 A adus contribuţii de seamă în geometria
diferenţială afină, unde a descoperit suprafeţele
(în 1906) şi curbele (în 1911).În opera sa teoria
reţelelor şi a congruenţelor ocupă un loc în
frunte. O bogată activitate a desfăşurat la
“Gazeta matematică”, chiar de la apariţia
acesteia (1895), cu articole, note, probleme. Este
autor al unor apreciate culegeri de probleme de
geometrie sintetică (apărută în mai multe ediţii,
prima din 1901), de geometrie analitică (partea I,
Împreună cu G.
1939; partea G. Longinescu
a II-a, 1944 (1869-1939) a
înfiinţat (în 1905) revista “Natura”. Prodigioasa
activitate a acestui ilustru matematician cuprinde
circa 300 de lucrări matematice sau de popularizare
a ştiinţei.
 Este primul matematician român care publică un
mare număr de lucrări ştiinţifice, iar valoarea acestor
lucrări, recunoscută în toată lumea constituie o cinste
ce se răsfrânge asupra ţării noastre. Țiţeica a fost un
savant renumit şi un autor preţuit. El a fost de asemeni un profesor
excelent, un animator neobosit, un om conştiincios şi de caracter.
Ţiţeica si-a continuat lucrările în ţară şi a ajuns unul dintre
cei mai mari geometri ai lumii. La congresele
internaţionale de matematica– Toronto (Canada) în
1924, Zurich (1928), Oslo (1936) – Ţiţeica a fost ales
preşedinte al secţiei de geometrie. El a fost invitat la
universităţile din Roma, Bruxelles şi de câteva ori la
Paris, să ţină cursuri. Cărţile  sale se bucură de o
deosebită preţuire şi au avut o mare circulaţie.
Întors în ţară, Ţiţeica este numit în 1900, la
Universitatea din Bucureşti, ca profesor la catedra
de geometrie, la care a funcţionat aproape 40 de
ani, trecând prin toate gradele. Ţiţeica urmărea 
dezvoltarea  şi răspândirea ştiinţelor sub toate
formele. Rolul lui Ţiţeica în dezvoltarea geometriei în
ţara noastră este considerabil. Opera lui a găsit
numeroşi continuatori, ei înşişi matematicieni vestiţi.
,,Stilul de expunere al lui Ţiţeica a rămas drept
model ideal; încât când vezi un profesor ori un autor
expunând clar, metodic şi elegant cea mai frumoasă
menţiune cu care îl poţi distinge este să recunoşti.”