UNIVERSITATEA TEHNICĂ “GHEORGHE ASACHI” IAŞI

FACULTATEA DE TEXTILE PIELĂRIE ŞI MANAGEMENT INDUSTRIAL
 

   
 

  REFERITOARE LA
CONSIDERAȚII TEORETICE
 

CURĂȚIREA ŞI ALBIREA
MATERIALELOR DIN IN 100%
  

 
Indrumător Masterand
Conf. Dr. Ing. Popescu Vasilica Ing. Rotariu
Daniela
 

 
 INTRODUCERE
Inul este una dintre cele mai importante plante pentru
industria textilă. Face parte din familia Linaceae care are
aproximativ 250 de specii.
Cea mai importantă specie este Linum usitatissimum sau
inul cultivat. Este o plantă erbacee, folosită în culturile de
in, dar creşte şi sălbatic în anumite zone. Atinge o înălţime
de 1 m si prezintă flori albastre.
Inul are origine mediteraneană și din cele mai vechi
timpuri a fost cultivat pentru ţesaturi și pentru semințele
sale bogate în uleiuri, folosite in scop medicinal sau
alimentar. Perioada de înflorire este iunie-iulie, iar în
august după ce tulpina devine galbenă se poate recolta.
Ciclul de creștere al plantei de in este scurt și durează
doar 100 de zile între însămânțarea în martie și recoltarea
în iulie. Planta ajunge până la sfârșitul lunii iunie în
culoarea galben auriu și apoi înflorește, realizând la
suprafață câmpurile cu flori de violet, albastru și alb.
 Industria inului
• Materia primă folosită o constituie inul obținute
în zonele cu tradiție, cu condiții favorabile de
cultură Podișul Sucevei, depresiunile
intracarpatice și sudul Dobrogei - pentru in;
Câmpia de Vest și Câmpia Transilvaniei pentru
cânepă - cea mai mare parte a țesătoriilor,
filaturilor și topitoriilor fiind amplasate în zonele
specializate pentru aceste culturi.
• Pentru in exista topitoriile de la Dumbrăveni
(Sibiu), Joseni (Harghita), Beclean (Bistrița-
Năsăud), Ulmeni (Maramureș), Someș-Odorhei
(Sălaj), Itcani (Bacau), Ploiești, Mangalia, Cristuru
Secuiesc, Carsa (depresiunea Transilvaniei)[1-5].
 Utilizări ale fibrelor de in
Utilizările uzuale ale fibrelor de in:
îmbrăcăminte, fire de cusut, fire
chirurgicale, țesături decorative, lenjerie de
pat, prosoape de bucătărie, hârtie de înaltă
calitate, batiste, pânză, material pentru
cămăşi, tapițerie, draperii, perdele, pânza de
la tablourile artiștilor, tesături pentru bagaje,
se utilizează în scopuri de izolare, filtrare, in
aviație, în industria automobilelor, în
geotextile (materiale de acoperire a solului),
pentru consolidarea materialelor plastice și
materialelor compozite [5, 6].
 Compoziţia chimică a tulpinilor
de in
Principalele substanţe care intră în compoziţia tulpinilor şi fibrelor de in
sunt următoarele: celuloza (80%), hemicelulozele plus substanţele
pectice şi lignina (3%), substante solubile (4%), ceruri (2,5%), substante
minerale (0.7%), apa (8.5%) si alte substante (1.3%) [7-9].

Pentru obtinerea fibrelor de in se impune efectuarea mai multor

operații preliminare: recoltarea, uscarea tulpinilor, retragerea și
întoarcerea, topirea, filarea si pieptănarea [8].
 Topirea tulpinilor de in
• Topirea este o operaţie importantă în procesul
clasic de preindustrializare a inului, deoarece dacă
topirea tulpinilor nu se desfăşoară corespunzător,
fibra poate fi depreciata sau de calitate inferioară.
În acest sens, topirea nu poate îmbunătăţi
calitatea fibrelor din tulpini, dar desfăşurarea
corectă a acestui proces poate asigura menţinerea
proprietăţilor originale ale fibrelor.
• Procesul de topire este un proces fizic, chimic şi
biologic complex. Până în prezent s-a folosit o
mare diversitate de metode pentru topirea
tulpinilor de in: chimice, fizico-chimice si biologice.
Scopul final al topirii este, indiferent de metodă,
descompunerea substanţelor pectice, care leagă
fasciculele de fibre între ele şi de părţile lemnoase
ale plantei. Această separare a fibrelor de părţile
lemnoase trebuie făcută în aşa fel încât pectina din
lamelele mediane, care uneşte fibrele elementare
între ele, să fie menajată. În cazul în care se dizolvă
şi pectina intercelulară, atunci fasciculele de fibre
se desfac în fibre elementare.
 CURĂŢIREA ŞI ALBIREA
MATERIALELOR DIN IN
• Procesul de curăţire este însă mai complicat decât la
bumbac datorită unui conţinut mai mare de substanţe
necelulozice şi a unei cristalinităţi mai accentuate.
• Prin curăţire (de regulă într-un mediu alcalin) se urmăreşte
îndepărtarea substanţelor necelulozice din lamela mediană
însă acest lucru este însoţit şi de o dislocare a structurii, de
o parţială individualizare, deci de o sensibilizare a fibrelor,
motiv pentru care sunt preferabile procedeele de curăţire
efectuate într-o manieră blândă şi repetată [1].
Ţesătură din in, nealbită
• În funcţie de destinaţia ţesăturii de in, tratamentul de
curăţire alcalină se poate efectua astfel [7,12]:
cu soluţii alcaline de NaOH – în cazul ţesăturilor cu tuşeu
moale destinate îmbrăcămintei;
cu soluţii alcaline de Na2CO3 – în cazul ţesăturilor cu tuşeu
aspru, destinate decoraţiunilor interioare;
fără un tratament alcalin ci doar 3-5 albiri cu agenţi oxidanţi
Ţesătură din in, albită ( în cazul ţesăturilor cu tuşeu aspru).
 Tratamente de curăţire-albire
pentru obţinerea unui tuşeu
moale
Pentru un tratament semicontinuu efectuat în sistem pad-roll sau prin fulardare –
depozitare în pipe, se recomandă folosirea următoarelor reţete [7, 12]:

•curăţirea alcalină: 50-70 ml/L NaOH 50%; 20-30 g/L reducător +dedurizant; 2,5-5 g/L
agent de udare cu acţiune rapidă; durata este de 2- 4 ore la o temperatură de
depozitare = 100ºC ;
•albirea cu NaOCl: 7,5-12 Cl*/L; 1-3 g/l agent udare; pH =12 (realizat cu NaOH);
temperatura de depozitare = 20-25 ºC iar durata =1-3 ore;
•albirea cu clorit de sodiu: 25-40 g/L NaClO2; 4,5- 8 g/l activator (Prestogen CLR -
BASF); 1-2 g/L agent udare, pH= 6 (realizat cu acid formic); temperatura de depozitare
= 90-95 ºC iar durata este de 2-4 ore;
•albirea cu apă oxigenată: 20-30 ml/L H2O2­ 35%; 10-12 ml/L Na2SiO338ºBè; 10-50 g/L
stabilizator organic; 4-5 ml/L NaOH 50%; 1-2 g/L agent de udare; temperatura de
depozitare = 90-95 ºC iar durata este de 2 - 4 ore.
 Tratamente de curăţire-albire ale
ţesăturilor de in, în vederea
obţinerii unui tuşeu aspru
• Tratamentele alcaline efectuate cu Na2CO3 determină obţinerea unui
tuşeu aspru; de altfel acesta este caracteristic ţesăturilor din in. Prin
folosirea Na2CO3, suportul textil este menajat iar gradul mediu de
polimerizare este mult mai mare decât în cazul tratamentelor cu
NaOH.
• Gradul de alb obţinut în urma tratamentelor cu Na2CO3 nu este
suficient de mare, motiv pentru care se impune efectuarea a 3-5 albiri
oxidative.
 Procedee fără tratamente alcaline
în vederea obţinerii unui tuşeu
aspru
În cazul în care se renunţă la operaţia de curăţire alcalină, tuşeul este
aspru însă pentru atingerea efectului de alb dorit se procedează la 4
sau chiar 5 albiri oxidative, utilizându-se procedeul Pad-Roll, J-box,
astfel:
1.albire cu NaOCl; sau 1. albire cu H2O2;
2.albire cu H2O2; 2. albire cu clorit;
3.albire cu NaOCl; 3. albire cu clorit;
4.albire cu H2O2; 4. albire cu H2O2;
5.albire cu H2O2;
 Procedee discontinue de pregătire-
albire
ale fibrelor de in
Dacă articolul din in urmează să fie vopsit în culorii medii sau terne atunci fluxul
tehnologic poate cuprinde următoarele etape [7,13]:
1.pregatire partizi (lot de 150 kg )
2.pârlire (două treceri)
3.curăţire alcalină (cu Na2CO3) + albire (cu apă oxigenată) - pe instalaţia Thies
4.uscare
5.vopsire
6.uscare
7.emoliere
8.sanforizare
9.C.T.C
10. ajustare.
Tratamente enzimatice de albire
a inului
• Albirea chimică nu este atât de eficientă dacă se efectuează în mod
unitar ci numai după o repetare şi combinare de 2-4 albiri oxidative.
• Albirea biologică, cu ajutorul unor enzime este mult mai eficientă.
Aceasta se poate efectua însă concomitent cu operaţia de topire
biologică şi constă în folosirea sistemului lacaze - mediator sau a
peroxidazelor.
• Lignina poate fi depolimerizată în prezenţa a două sisteme enzimatice:
peroxidază şi alcool veratrilic (3,4–dimetoxibenzilalcool- care este un
produs secundar al ciupercii Phanerochaete Chrysosporium);
mangan-perozidază şi Tween 80 (adica 1-(3’,4’-dietoxifenil)-1-hidroxi-2-
(4’-metoxi-fenil)propan). Mangan-perozidază se extrage din ciuperca
Phanerochaete Chrysosporium.
 CONCLUZII
• Procedeele de curăţire şi albire pentru materialele din in (fibre, fire şi ţesături) diferă, prin unele
aspecte, de acelea folosite pentru materialele din bumbac. Caracterul specific al tratamentelor de
curăţire şi albire pentru ele este determinat, pe de o parte, de conţinutul mai mare de însoţitori ai
celulozei (ceruri, pectine şi lignina), iar pe de altă parte, de sensibilitatea mănunchiului de fibre
elementare la acţiunea alcaliilor, acizilor şi oxidanţilor.
• Fibra de in este influenţată diferit, în funcţie de tratamentele preliminare de curăţire şi albire. În
urmă acestora, apare o schimbare structurală, mai mult sau mai puţin evidentă, dar importantă
pentru proprietăţile finale. Chiar fibra individuală din mănunchi este influenţată, deşi într-o măsură
mai mică. Cel mai important pentru curăţire şi albire este procesul de degradare chimică a ligninei
(care apare ca însoţitor natural), proces dependent de cantitatea acesteia.
• În funcţie de destinaţia ţesăturii de in, tratamentul de curăţire alcalină se poate efectua in 3
maniere:
cu soluţii alcaline de NaOH – în cazul ţesăturilor cu tuşeu moale destinate îmbrăcămintei;
cu soluţii alcaline de Na2CO3 – în cazul ţesăturilor cu tuşeu aspru, destinate decoraţiunilor
interioare;
fără un tratament alcalin ci doar 3-5 albiri cu agenţi oxidanţi – în cazul ţesăturilor cu tuşeu aspru.
• Albirea inului se poate face prin albiri chimice repetate ( folosind NaClO, H2O2, NaClO2) sau prin
albiri enzimatice ( peroxidaza sau mangan-perozidază).
 BIBLIOGRAFIE
1.Nicolae Asandei, Aurelia Grigoriu- Chimia şi structura fibrelor, Editura Academiei RSR, Bucureşti, 1983.
2.Otilia Mâlcomete- Fibre textile, Rotaprint Iasi, 1994.
3.Elena Iliescu, Vasilica Popescu, Victoria Cosmin- Pregătirea, albirea şi apretura textilelor, vol 1, Editura
Tehnopress, Iaşi 2002.
4.Ion Ionescu –Muscel- Fibre textile, Editura Tehnică, Bucureşti, 1978.
5.http://www.rasfoiesc.com/business/economie/INDUSTRIA-USOARA-Industria-tex45.php
6.http://fashion2apparel.blogspot.ro/2017/01/flax-fiber-properties-uses.html
7.Vasilica Popescu- Tehnologii pentru pregătire, albirea şi apretarea materialelor textile, Vol I,
Materiale celulozice, Editura Tehnopress , Iasi, 2007
8.http://www.libeco.com/en/about-linen/from-flax-to-linen.aspx
9.MANUALUL INGINERULUI TEXTILIST
10.http://www.dex-tex.info/fibrele-naturale/fibra-de-in
11.http://qserver.utm.md/carti_scanate/carti/Carti_in_PDF/Manualul_inginerului_textilist_Vol_II/Sectiunea
_VIII/Cap_4.pdf
12.Mislim Grindea ş.a. – Tehnologia chimică textilă, Editura Tehnică, Bucureşti, 1981.
13.G. Vijay B. Reddy, Malayam Sridhar, Michael H. Gold- Eur. J. Biochem., 270, 2003, pag. 287-292
 
• 

• 
VĀ MULȚUMESC!