CUPRINS

PROVENIENȚA

STRUCTURA

FUNCȚIUNI ÎN ORGANISMUL DE PROVENIENȚĂ

OBȚINERE

IZOLARE

UTILIZARE

BIBLIOGRAFIE

PROVENIENȚA
1
 Cauciucul este un termen general care defineşte polimeri elastici din gumă, poate fi de
origine naturală, sau cauciucul sintetic obţinut din izopren, acesta din urmă este o formă mai pură
omogenă şi cheltuielile de obţinere sunt mai reduse decât cele ale cauciucului natural. Utilizarea
principală a cauciucului sintetic este pentru fabricarea anvelopelor, sau ca înlocuitor al
cauciucului natural care se obţine din latexul de răşină produs de arborele de cauciuc (Hevea
brasiliensis).

Din punct de vedere chimic, cauciucul natural este o hidrocarbură macromoleculară, cu

formula brută (C5H8)n, unde n variază între 1000 şi 5000. Moleculele cauciucului sunt formate
din catene lungi ce au ca si component structural de baza izoprenul:

STRUCTURA

2
 Compoziţie, structura, proprietăţi.

Cauciucul natural conţine 93-94% hidrocarbură cauciuc (poliizopren) şi alte

componenete. În extractul acetonic, care este 1,50-3,50%, se găsesc acid oleic, acid
linoleic, acid stearic, sterine, glucide, carotinoide. Substanţele cu conţinut de azot
prezente în cauciucul natural sunt în principal albuminele şi aminoacizii rezultaţi
din descompunerea acestora, influenţând viteza de vulcanizare şi conferind o
anumită protecţie antidegradantă, mărind absorţia de apă. Macromoleculele
cauciucului natural conţin unităţi de izopropen adiţionale în poziţia 1,4-cis în
proprţie de 98-99% (după unii autori 100%) diferenşa fiind constituită de unităţi
adiţionale în poziţia 3,4; nesaturarea este 96% din teoretic; pe macromolecule se
află şi un număr mic de grupe oxigenate. Masa moleculară a cauciucului natural
(nemasticat) : determinată osmometric este (7-250)·104.
Principalele proprietăti fizice ale cauciucului natural:
- Este stabil la apă (absorbţia în 24h la 20°C este 1%; la 70°C – 3,5%),nu se
dizolvă în alcool, acetonă, puţin solubil în esteri, cetone superioare, se dizolvă în
toluen, xilen, benzină, tetraclorură de carbon, cloroform, sulfură de carbon.

- Cauciucul natural este amorf la temperaturi peste 10°C;

- Cristalizeaza prin păstrarea îndelungată la temperaturi sub 10°C, sau la întindere
(la temperatura camerei) cu peste 70%; viteza maximă de cristalizare este la -25°C.
- Hidrogenarea catalitică conduce, în fucţie de condiţii, la polimeri cu un grad
avansat de saturare, la polimeri saturaţi sau la scindarea macromoleculelor până la
oligomeri şi chiar produse gazoase. Cauciucul natural reacţioneaza cu anhidrida
maleică în prezenţa de iniţiatori (cu peroxizi, la 120-150°C) sau în absenţa acestora
(180-220°C);
- deosebit de uşor reacţionează anhidrida maleică în condiţii de prelucrare
mecanică a cauciucului natural (pe valţ, extruder, malaxor).Prin reacţia în soluţie
(CCl4) cu CH2O în prezenţa de catalizatori (acizi minerali sau organici, cloruri
anhidre) se obţin produse cu proprietăţi termoplastice, rezistente la solvenţi.
Cauciucul natural reacţionează uşor cu 02 cu distrugerea macromoleculelor;
- compusii metalelor tranziţionale (Fe, Cu, Mn) accelerează considerabil
degradarea oxidantă. În absenţa oxigenului, cauciucul natural suporta încălzire la
200°C dar peste 220°C începe distrucţia termică;
- Ozonul reacţionează foarte rapid cu macromoleculele cauciucului natural. Una
dintre reacţiile cu cele mai variate posibilităţi este adiţia tip ,,ena" unde X şi Y pot
fi –N=O, -N=N , >C=O, >C=S, >C=C<, permiţâd introducerea pe catena a
diferitelor grupe reactive, utile chiar în număr mic, cu care apoi să se faca grefări,
reticulări etc.;

3
- Modificarea cauciucului natural prin prevulcanizare se aplică la scară industrială
pentru sorturile SP (Superior Procesing), care se obţin prin amestecarea de latex
obişnuit cu latex prevulcanizat, urmând apoi tehnologia normală. De asemenea se
comercializează cauciucul natural Heveaplus MG, conţinând polimetilmetacrilat
(80% copolimer grefat, 10% polimetlmetacrilat homopolimer şi 12% cauciuc
natural negrefat).

Clasificarea.

Se face dupa domeniile de utilizare:

1. Cauciucrile de utilizare generală (izopropenic, butadienic, butadien-

stirenic şi butadien-alfametilstirenic) care se folosesc la fabricarea produselor în
care se se realizează principalele proprietăţi fizice ale elastomerilor (pneuri, benzi
transportoare, încălţămine etc.);

2. Cauciucri cu utilizări speciale (etilen-propilenic, etilen-propilen-dienic,

butilic, cloroprenic, butadien-nitrilic, polisulfurat, silicorganic, fluorurat, uretanic,
poliizobutilena , polietilena clorurata, polietilena clorosulfonata) întrebuintat la
fabricarea produselor care trebuie să posede rezistenţă la diferiţi agenţi chimici,
temperaturi ridicate, temperatura scazută.

4
 FUNCȚIUNI ÎN ORGANISMUL DE PROVENIENȚĂ

Cauciucul natural este un produs de origine vegetală conţinut în latexul

(suspensia apoasă) secretat sau sub forma unor incluziuni în celulele cojii sau
frunzelor plantelor producătoare de cauciuc.

Recoltare. Un arbore este apt pentru recoltarea latexului de la vârsta de 5 -

6 ani până la vârsta de 25 de ani (30-40m. înălțime cu diametrul trunchiului de 35
cm), aceasta se realizează prin încrestarea în formă de spirală a scoarței spre o
încrestătură centrală unde sunt fixate vasele de recoltare. Din plantajele arborilor
de cauciuc se obține cca. ~50 mil. m³ pe an, lemnul lui este de o esență mai tare ca
a fagului, paltinului sau stejarului fiind adecvat pentru fabricare de mobilă. De
asemenea, seva lui este toxica. Originar din America tropicală și sudul
Africii,arborele de cauciuc poate atinge o inăltime de 7-10 m.Este foarte potrivit
pentru spații cu lumină multă.Vara se poate ține in aer liber dar trebuie ferit de
razele puternice ale soarelui.Iarna se ține in spații răcoroase și se udă mai rar.Solul
trebuie să fie aerisit, ușor nisipos iar primăvara la 2-4 ani se transplantează.

Compoziţie. Înainte de utilizare, cauciucul natural trebuie decristalizat (aşa-

zis dezghetat), prin menţinerea 20-70 h în camere speciale încălzite cu abur la 50-
70°C; în instalaţii cu curenţi de înaltă frecvenţă, decristalizarea se poate realiza în
cca 1h. Pentru uşurarea operaţiilor de amestecare şi prelucrare ulterioară, cauciucul
natural se supune unei operaţii mecanochimice de reducere a mesei oleculare
pentru a obţine un produs cu plasticitate mărită. Această operaţie de plasticitate
(cunoscută şi sub denumirea veche de masticare) se execută pe valţ, în malaxor sau
în extruder, cu sau fără adăugarea unor agenţi de plasticare (ex. pentaclorotiofenol
sau sarea lui de zinc , o,o´-dibenzaminodifenildisulfura, săpunuri de zinc ale unor
acizi graşi nesaturaţi, complecşi metalici etc.) în proporţie de 0,1-0,5 p (p-părţi
masă la 100 părţi cauciuc natural). La executarea compoziţiilor in malaxor,
plasticarea se poate realiza ca etapă incipientă a amestecării. Cauciucul natural se
utilizează singur sau în compoziţii sau în asociere cu alte cauciucuri cu care este
miscibil la scara macroscopică : izoprenic sintetic, butadienic, butadien-stirenic
etc. În marea majoritate a compoziţiilor se utilizeaza negru de fum şi/sau sarje
naturale.

5
 OBȚINERE

Întreaga producţie mondială de cauciuc natural se obţine din plantaţiile de

arbori de cauciuc (Hevea brasiliensis), ce ocupa aprox. 5,9 mil ha, situate într-o
zona ce nu depăşeşte 15° faţă de ecuator; 92% provine din tările Asiei (Malaysia,
Indonezia, Thailamda, Sri Lanka, India, Kampuchia, Vietnam), 7% din Africa
(Nigeria, Liberia, Zair, Camerun, Coasta de Fildes) şi 2% din America de Sud
(Brazilia). Realizarea şi exploatarea plantaţiilor presupune selecţia tipului de
arbore şi plantarea, întreţinerea (incluzând fertilizarea şi combaterea dăunătorilor)
cu replantări după criterii economice, alegerea şi aplicarea sistemului de incizie a
scoarţei, colectarea şi prelucrarea latexului.

Țări importante producătoare de cauciuc natural:

Rang Stat Productie

(in mii.t)
1 Thailanda 3030
2 Indonezia 1792
3 Malaysia 1000
4 India 694
5 China 550
6 Vietnam 391
GUTAPERCA ŞI BALATA Atât gutaperca cât şi balada sunt asemănătoare
cauciucului natural, găsindu-se în sucurile laptoase ale unor arbori (Palaquium şi
Payena). Latexurile din care se extrag, fiind foarte sensibile la contacul cu aerul,
procedeele de extragere sunt diferite de cele ale cauciucului natural, şi anume:
frunzele şi crengile, care contin sucul lăptos, sunt mărunţite într-un malaxor, masa
obţinută se încălzeşte în rezervoare şi sub amestecare continuă se separă masa
lemnoasa de gutapercă, respectiv balata plastică si lipicioasă. Latexurile de
gutaperca şi balata sunt mult mai vascoase decat latexul de cauciuc natural.
Compozitia gutapercii tehnice depinde de condiţiile de extracţie. Conţinutul în
gutaperca pură, denumit di gutta, variază între 40 şi 90% din produsul brut. Balata,
desi are aceeaşi unitate structurală (isoprenul), se deosebeşte de gutaperca prin
unele proprietăţi; astfel, ea este mai moale la temperatură obişnuită şi are o
elasticitate mai mare la temperaturi joase decât gutaperca.
6
 Atât gutaperca, cât şi balata(pure) sunt substanţe solide, de culoare albă-
cenuşie, puţin elastice la temperatura de aproximativ 50 grade C; peste această
temperatură devin plastice, iar în intervalul de 130-150 grade C gutaperca se
transformă într-un material fluid, destul de mobil; sunt mult mai inerte din punct de
vedere chimic decât cauciucul. Gutaperca şi balata sunt rezistente la actiunea unor
ţii diluate de alcalii, de acizi, de săruri şi de acid fluorhidric. Ele sunt distruse rapid
de acizii sulfuric şi azotic concentraţi. Gutaperca se oxideaza uşor sub acţiunea
aerului şi a luminii. Gutaperca şi balata pot fi vulcanizate cu sulf.
Gutaperca se dizolvă la rece în hidrocarburi aromatice, dar este insolubilă
în alcani (hidrocarburi parafinice). Este uşor solubilă, de asemenea, în hidrocarburi
clorurate. Are densitatea 0,9459 la 24 grade C, iar indicele de refracţie este de
1,523 la 20grade C. În functie de starea fizică , densitatea şi indicii de refracţie
sunt diferiţi, produsul prezentând fenomenul de polimorfism.Gutaperca este mai
stabilă la acţiunea ozonului decât cauciucul. Gutaperca şi balata au un domeniu de
utilizare limitat, însă se pot folosi cu succes, datorită proprietăţilor dielectrice bune,
în industria izolatoarelor electrice şi a cablurilor. De asemenea, în special gutaperca
, datorită unei adeziuni mari faţă de metale, lemn şi piele se utilizează sub forma de
soluţie sau în anumite compoziţii de amestecuri. Se mai foloseşte în amestecurile
de ebonită, în soluţii de cauciuc şi în alte produse.

7
 IZOLARE

Cauciucul natural
- arborele de cauciuc începe să producă latex la 5-7 ani de la plantare şi furnizează
latex o perioada de aproximativ 25-30 de ani.
- latexul este produs de aşa-numitele "celule de lapte" localizate între scoarţă şi
cambiu
- se extrage prin crestarea coajei arborelui şi colectarea lichidului care se scurge
- latexul constă în principal dintr-o dispersie de poli (cis 1,4-izopren) în apă (aprox.
30-38%) şi alte substanţe (aprox. 5%)

Separarea cauciucului din latex:

- coagulare cu ajutorul acidului acetic (metoda principală)
→particulele de cauciuc se aglomerează →separare prin filtrare, stabilizare şi
uscare.
- evaporarea apei – metodă mai puţin răspândită

Cauciucul natural brut se obține prin separare din latex folosind acid acetic
(oțet concentrat); după separare este trecut printre doi cilindri și tras în foi. Apoi, se
adaugă diferite substanțe pentru a-i imbunătăți proprietățile și este supus procesului
de vulcanizare.
Pentru a colecta latexul, se face o incizie în scoarţă, iar acesta curge
direcţionat către un vas ataşat de trunchiul arborelui
Procedeul original pentru obţinerea cauciucului din latex consta în evaporarea
lui. Pentru aceasta se înmuia în latex o lopată de lemn şi se usca deasupra focului.
Operaţia se repeta până se obţinea o cantitate de cauciuc.
Procedeul original pentru obţinerea cauciucului din latex consta în evaporarea
lui. Pentru aceasta se înmuia în latex o lopată de lemn şi se usca deasupra focului.
Operaţia se repeta până se obţinea o cantitate de cauciuc.
Dacă se vulcanizează cauciucul cu cantităţi mari de sulf (25-40%) se obţine un
produs dur, cu mare rezistenţă mecanică, care nu se poate alungi, numit ebonită.
În funcţie de destinaţie, obiectelor fabricate din cauciuc li se cer diferite
proprietăţi care se obţin prin adăugarea, înainte de vulcanizare, de diverse
substanţe:
 Plastifianţii au rolul de a mări plasticitatea şi de a uşura prelucrarea
cauciucului la operaţiile următoare
 Materialele de umplutură determină anumite proprietăţi: oxizii metalici,
azbestul, argila, talcul etc. conferă produsului o oarecare duritate, iar negrul

8
 de fum se foloseşte la fabricarea anvelopelor şi camerelor de automobil,
pentru a le îmbunătăţi proprietăţile metalice;
 Coloranţii dau coloritul materialului;
 Agenţii de vulcanizare (sulful, seleniul etc.);
 Acceleratorii de vulcanizare reduc durata şi temperatura operaţiei de
vulcanizare;
 Antioxidanţii elimină fenomenul de îmbătrânire a cauciucului.

9
 UTILIZARE

Între 65 % şi 70 % din producţia totală de cauciuc este folosită ca materie

primă pentru producerea anvelopelor de maşini. Cauciucul natural este folosit atare
ca polimer sau sub formă de amestec cu cauciucul sintetic. Dezavantajul
cauciucului natural este că se poate descompune dacă ajunge în contact cu lumina
solară (razele UV) sau cu lipidele.
O altă aplicare importantă este de folosire ca liant în industria hârtiei,
industria producătoare de covoare sau în medicină, la mănuşile din latex. Mai
poate fi folosit ca profile elastice de etanşare; la cele care sunt supuse la acţiunea
intemperiilor se foloseşte EPDM (ethylene propylene diene monomer).

Proprietăţi şi utilizări ale cauciucului natural vulcanizat. Vulcanizele de

cauciuc natural se disting prin elasticitate înaltă, la temperatura camerei şi la
temperaturi relativ ridicate (100°C), rezistenţa bună la abraziune, comportarea
bună la temperaturi scăzute şi proprietăţi dinamice superioare. Proprietăţile
valoroase ale cauciucului natural vulcanizat asociate cu buna comportare în variate
moduri de prelucrare deschid posibilităţi mari de utilizare. Principalul domeniu
este industria pneurilor. De asemenea este utilizat în fabricarea de benzi
transportoare, curele de transmisie, furtunuri, amortizoare, garnituri etc.
În industria cablurilor se utilizează în realizarea unei game largi de acoperiri
protectoare antierozive şi anticorozive, în realizarea de valţuri cauciucate, în
fabricarea de produse expandate, ebonite, precum şi numeroase compoziţii
adezive. Un domeniu larg de aplicare pentru cauciucul natural se află în producţia
bunurilor de consum (încalţămine, jucării, mingi), în produse sanitare şi
farmaceutice, în repere destinate să vină în contact cu produsele alimentare.
Mănuşile de menaj protejează mâinile de: detergenţi, microbi, substanţe
chimice; previn leziunile mecanice ale pielii. Manușile pot fi folosite în bucatarie,
gradină sau gospodarie.
De asemenea manușile din cauciuc mai sunt utilizate în medicină. Ele sunt
sterile, ceea ce asigură neinfectarea pacienților cu diverși microbi,agenți patogeni.
Jucăriile din cauciuc sunt destinate desigur că celor mici, pentru dezvoltarea
lor, petrecerea timpului în mod distractiv, util.
Pulberile și granulele de cauciuc sunt folosite în acoperirea locurilor de joacă
ale copiilor și a terenurilor de sport unde elasticitatea este importantă. Ele pot fi
folosite în producerea pingelelor și a tocurilor pentru pantofi.
Cauciucul se mai utilizează în fabricarea încălțămintei, radierilor, brățărilor,
profirelor pentru uși și ferestre, furtunuri, curele.
Pentru a proteja mediul ambiant – producătorii din industria cauciucului au
10
căutat noi metode de reciclare a acestuia.
Pulberile şi granulele de cauciuc, obţinute din anvelope uzate şi-au găsit
tilizarea în acoperirea locurilor de joacă ale copiilor şi a terenurilor de sport, în
producerea pingelelor, tocurilor de pantofi, a anvelopelor noi, spoilerelor auto şi a
pedalelor de bicicletă, sunt folosite ca aditivi în acoperirea şoselelor, conferindu-le
elasticitate asfaltului, reducând zgomotul de rulare.

11
 BIBLIOGRAFIE

1. PRELUCRAREA CAUCIUCULUI - EDITURA TEHNICA,BUCURESTI 1966-

S.PINTILIE, V.PASCU -PAG.11,12,18,19

2. ECONOMIA MONDIALA A CAUCIUCULUI; STRUCTURA, SCHIMBARI,

PREVIZIUNI -INSTITUTUL CENTRAL DE CHIMIE 1979-PAG.8,17,21

3. LACRIMA COPACULUI - EDITURA TINERETULUI 1960 -A.BALTARETU,

D.TODERICIU -PAG.,105,106,107,108,109,110,111,112

12