Cauciucul

Realizat de Ditoi Nicusor

Clasa a X-a D
Natural si sintetic Profesor: Toma Georgeta
Materia: Chimie
Cuprins proiect
 Introducere
 Cauciucul natural
 Compozitia cauciucului natural
 Proprietatile cauciucului natural
 Vulcanizarea cauciucului natural
 Cauciucul sintetic
 Utilizarea cauciucului
 •Introducere
Cauciucul este un termen general
care defineste polimere elastice din
guma, poate fi de origine naturala,
sau cauciucul sintetic obtinut din
izopren, acesta din urma este o forma
mai pura omogena si cheltuielile de
obtinere sunt mai reduse decât cele
ale cauciucului natural. Utilizarea
principala a cauciucului sintetic este
pentru fabricarea anvelopelor, sau ca
înlocuitor al cauciucului natural care
se obtine din latexul rasina produs de
arborele de cauciuc (Hevea
brasiliensis)
• Cauciucul Natural
Cauciucul natural este un produs de origine vegetala
continut in latexul (suspensia apoasa) secretat sau
sub forma unor incluziuni in celulele cojii sau
frunzelor plantelor producatoare de cauciuc.
 Din punct de vedere
chimic, cauciucul natural este
o hidrocarburã
macromolecularã, cu formula
brutã (C5H8)n , unde n variazã
între 1000 si 5000. Moleculele
cauciucului sunt formate din
catene lungi ce au ca si
component structural de bazã
izoprenul:

CH3 CH3
| |
-CH2-C=CH-CH2-CH2-C=CH-CH2-
• Compozitie
Cauciucul natural contine 93-94%
hidrocarbura cauciuc (poliizopren) si
alte componenete. In extractul
acetonic, care este 1,50-3,50%, se gasesc
acid oleic, acid linoleic, acid
stearic,sterine,glucide,carotinoide.
Substantele cu continut de azot
prezente in cauciucul natural sunt in
principal albuminele si aminoacizii
rezultati din descompunerea acestora,
influentand viteza de vulcanizare si
conferind o anumita protectie
antidegradanta, marind absobtia de
apa.
 • Proprietati

► Este stabil la apa (absorbtia in 24h la 20°C

este 1%; la 70°C – 3,5%)
► Nu se dizolva in alcool, acetona
► Putin solubil in esteri, cetone superioare
► Se dizolva in toluen, xilen, benzina,
tetraclorura de carbon, cloroform, sulfura de
carbon
► Este amorf la temperaturi peste 10°C
► Cauciucul natural vulcanizat cristalizeaza la
temperatura camerei la intinderi peste 200%.
►Datorita nesaturarii mari, cauciucul natural
reactioneaza cu oxigenul, ozonul, halogenii,
acizii halogenati, anhidrida maleica, tioacizii,
mercaptanii etc
• Vulcanizarea cauciucului
Dintre toate transformările chimice ale
cauciucului, cea mai importantă din punct de
vedere tehnic este reacţia cu sulful, numită
vulcanizare. Reacţia se realizează încalzind un
amestec de cauciuc si sulf, la o temperatura
superioara punctului de topire a sulfului (115,50),
de obicei la 130-1450. sulful se combină chimic,
ireversibil.
 Cauciucul vulcanizat nu se înmoaie
la cald, iar la rece îşi păstrează
elasticitatea la temperaturi mai joase
decât cauciucul brut. Rezistenţa la
rupere este mult mărită, solubilitatea
este suprimată.
Dacă se vulcanizează cauciucul cu
cantităţi mari de sulf (25 – 40%), se
obţine un produs dur, cu mare
rezistenţă mecanică şi care nu se
poate alungi, ebonita.
 • Cauciucul sintetic

Cauciucul sintetic este un compus

macromolecular cu proprietati
asemanatoare celor ale cauciucului
natural, care se obtine prin
polimerizarea izoprenului sau prin
polimerizarea butadienei ori prin
copolimerizarea lor cu stiren sau cu
nitril-acrilic etc.
 • Istoric
In anul 1860 Greville Williams reuseste sa
obtina si sa stabileasca formula chimica a
izoprenului (C5H8) prin distilarea
cauciucului natural. Aceasta descoperire
face posibila etapa urmatoare de sintetizare
a cauciucului artificial din izopren si acid
clorhidric, in anul 1879 de catre „Gustave
Bouchardat”. Prin anul 1900 J. Kondakow
reuseste sintetizarea din dimetilbutadiena,
patentul de obtinere a cauciucului artificial a
fost acordat în anul 1909 lui „Fritz
Hofmann”. Aceasta descoperire permite
firmei Bayer din Leverkusen sa produca
intre anii 1915 -1918 o cantitate de 2 500 de
tone cauciuc artificial.
 • Utilizari

Proprietatile valoroase ale cauciucului natural vulcanizat

asociate cu buna comportare in variate moduri de prelucrare
deschid posibilitati mari de utilizare. Principalul domeniu este
industria pneurilor.
De asemenea este utilizat in fabricarea de benzi trensportoare,
curele de transmisie, furtunuri, amortizoare, garnituri etc.
In industria cablurilor se utilizeaza in realizarea unei game largi
de acoperiri protectoare antierozive si anticorozive, in
realizarea de valturi cauciucate, in fabricarea de produse
expandate, ebonite , precum si numeroase compozitii adezive.
Un domeniu larg de aplicare pentru cauciucul natural se afla in
productia bunurilor de consum (incaltamine, jucarii, mingi), in
produse sanitare si farmaceutice
Tipuri principale de cauciucuri sintetice

Cauciucul butadien-stirenic. Copolimerii butadienă-stiren, de

tipul celor fabricate în cursul celui de-al doilea război mondial,
conţin cele două componente în proporţie de circa 70:30.
polimerizarea se efectuează în emulsie. Drept mediu de reacţie
serveşte apa deionizată, drept emulgator un alchil-aril-sulfonat,
iar drept iniţiator persulfat de potasiu. Soluţia mai conţine un
săpun (linolat de potasiu) şi drept „modificator” un mercaptan.
În marea lor majoritate, macromoleculele astfel obţinute sunt
polimeri 1,4 ai butadienei, dar din loc în loc apar şi catene
laterale vinilice, ca rezultat al unei polimerizări 1,2:
 Cauciucul butadien- stirenic se utilizează
pentru anvelope, de obicei, în amestec cu
cauciucul natural (şi cu ingredientele
obişnuite, în special cu negru de fum). Se
fabrică şi un copolimer butadienă-
metilstiren. Cauciucurile butadien-stirenice
se vulcanizează cu sulf, dar este necesar
să se folosească acceleratori.
 Butadiena, cel mai important dintre monomerii folosiţi în prezent în industria cauciucului

sintetic, se obţine industrial numai prin dehidrogenarea

fracţiunii de butan-butene din gazele de rafinărie.

1. n CH2 = CH – CH =CH2
2.( - CH2 – CH = CH – CH2 -)

Izoprenul este relativ greu accesibil pe scară mare. Unul din procedeele
propuse porneste de la izobutena si formaldehida,care dau prin condensare
in prezenta de acizi un 4,4-dimetil-1,3-dioxan..
Prin descompunere termică a acestuia, la 4000, sau catalitic, în prezenţă
de acid fosforic şi aburi, la 2000, se obţine izopren:
Bibliografie
 Elena Alexandrescu, Viorica Zaharia, Mariana
Nedelcu – Chimie manual pentru clasa a X-a;
Editura LVS Crepuscul 2005
 wikipedia