Cauciucul natural si sintetic

Cauciucul este un termen general care defineste polimere elastice din guma, poate fi de
origine naturala, sau cauciucul sintetic obtinut din izopren, acesta din urma este o forma mai pura
omogena si cheltuielile de obtinere sunt mai reduse decât cele ale cauciucului natural.
Cauciucul natural este o hidrocarbura nesaturata, cu structura macromoleculara, cu
formula: [C5H8]n in care n variaza in limite largi, atingand valori de 5000. El se gaseste in seva
unor arbori tropicali, sub forma unei dispersii coloidale, numita latex. Dupa coagulare, cauciucul
brut sau crepul se prezinta ca o masa elastica galbena pana la bruna, solubila in benzen, benzina
si insolubila in alcool si acetona.Moleculele cauciucului sunt formate din catene lungi ce au ca si
component structural de baza izoprenul:

CH3 CH3
| |
-CH2-C=CH-CH2-CH2-C=CH-CH2-

Izoprenul, produs în celulele arborelui de cauciuc în urma unor procese biochimice asemanatoare
celor prin care se formeaza rasina în conifere, are formula bruta: C5H8 sau 2-metil-butadiena:
CH2=C-CH=CH2
|
CH3
Cauciucul natural obtinut din latex este ambalat în baloturi si expediat fabricilor
pentru prelucrare.Cauciucul natural contine 93-94% hidrocarbura cauciuc (poliizopren) si alte
componenete. In extractul acetonic, care este 1,50-3,50%, se gasesc acid oleic, acid linoleic, acid
stearic,sterine,glucide,carotinoide. Substantele cu continut de azot prezente in cauciucul natural
sunt in principal albuminele si aminoacizii rezultati din descompunerea acestora, influentand
viteza de vulcanizare si conferind o anumita protectie antidegradanta, marind absorbtia de apa.
Proprietati:
 Cauciucul brut are o culoare slab galbuie, este insolubil în apa, alcool, acetona,
dar solubil în benzen, benzina, sulfura de carbon etc.
 Cea mai importanta proprietate a cauciucului este elasticitatea, care este optima
între 0 si 300.
 Cauciucul brut prezinta o serie de inconveniente: elasticitatea sa variaza cu
temperatura, si anume peste 3000C el se înmoaie (curge), iar sub 00C devine
 casant. Sub actiunea oxigenului cauciucul “îmbatrâneste”, adica devine
sfarâmicios si inutilizabil.
VULCANIZAREA
Prin vulcanizare, la dublele legaturi ale catenei se aditioneaza sulf, ceea ce duce la o
cuplare între molecule, prin punti de sulf. Vulcanizarea transforma cauciucul dintr-un material
plastic într-un material elastic modificându-si comportarea la actiunea dizolvantilor. Practic,
vulcanizarea se face tratând cauciucul cu sulf sau cu protoclorura de sulf, S 2Cl2 în proportie de
0,3-3% în greutate fata de cauciuc si în conditii speciale de temperatura si de presiune. Cauciucul
vulcanizat nu se înmoaie la cald, iar la rece îşi păstrează elasticitatea la temperaturi mai joase
decât cauciucul brut. Rezistenţa la rupere este mult mărită, solubilitatea este suprimată. Dacă se
vulcanizează cauciucul cu cantităţi mari de sulf (25 – 40%), se obţine un produs dur, cu mare
rezistenţă mecanică şi care nu se poate alungi, ebonita. Un procedeu modern îl constituie
vulcanizarea radioactiva, care consta în expunerea cauciucului influentei radiatiilor emise de
izotopul radioactiv al cobaltului, obtinându-se un cauciuc vulcanizat de calitate superioara. Prin
vulcanizare, cauciucul îsi îmbunatateste proprietatile: i se mareste elasticitatea pe care si-o
mentine între limite mult mai mari de temperatura, devine mai rezistent la agenti mecanici, la
frecare, la agenti chimici si la apa, nu lasa gazele sa treaca prin el si dobândeste calitati de bun
izolator electric.Prin încalzire, sub presiune redusa, cauciucul se descompune cu formare de
izopren.Datorita dublelor legaturi existente în lantul macromoleculelor, cauciucul are
proprietatea de a da reactii de aditie, caracteristice hidrocarburilor nesaturate.Cantitati importante
de cauciuc se consuma pentru fabricarea anvelopelor, în industria constructoare de masini.Se
fabrica tuburi, garnituri, curele de transmisie, articole sanitare, parti din aparate si din instalatii
necesare industriei chimice, cleiuri de lipit, încaltaminte de cauciuc, izolatoare electrice, obiecte
de uz casnic etc.

Cauciucul sintetic

Cauciucul sintetic este un compus macromolecular cu proprietati asemanatoare celor ale

cauciucului natural, care se obtine prin polimerizarea izoprenului sau prin polimerizarea
butadienei ori prin copolimerizarea lor cu stiren sau cu nitril-acrilic etc.In anul 1860 Greville
Williams reuseste sa obtina si sa stabileasca formula chimica a izoprenului (C 5H8) prin distilarea
cauciucului natural. Aceasta descoperire face posibila etapa urmatoare de sintetizare a
cauciucului artificial din izopren si acid clorhidric, in anul 1879 de catre „Gustave Bouchardat”.
Prin anul 1900 J. Kondakow reuseste sintetizarea din dimetilbutadiena, patentul de obtinere a
cauciucului artificial a fost acordat în anul 1909 lui „Fritz Hofmann”. Aceasta descoperire
permite firmei Bayer din Leverkusen sa produca intre anii 1915 -1918 o cantitate de 2 500 de
tone cauciuc artificial.
 Tipuri principale de cauciucuri sintetice
Cauciucul butadien-stirenic. Copolimerii butadienă-stiren, de tipul celor fabricate în
cursul celui de-al doilea război mondial, conţin cele două componente în proporţie de circa
70:30. polimerizarea se efectuează în emulsie. Drept mediu de reacţie serveşte apa deionizată,
drept emulgator un alchil-aril-sulfonat, iar drept iniţiator persulfat de potasiu. Soluţia mai conţine
un săpun (linolat de potasiu) şi drept „modificator” un mercaptan. În marea lor majoritate,
macromoleculele astfel obţinute sunt polimeri 1,4 ai butadienei, dar din loc în loc apar şi catene
laterale vinilice, ca rezultat al unei polimerizări 1,2:

Cauciucul butadien- stirenic se utilizează pentru anvelope, de obicei, în amestec cu

cauciucul natural (şi cu ingredientele obişnuite, în special cu negru de fum). Se fabrică şi un
copolimer butadienă-metilstiren. Cauciucurile butadien-stirenice se vulcanizează cu sulf, dar este
necesar să se folosească acceleratori.

Butadiena, cel mai important dintre monomerii folosiţi în prezent în industria

cauciucului sintetic, se obţine industrial numai prin dehidrogenarea fracţiunii de butan-butene din
gazele de rafinărie.
1. n CH2 = CH – CH =CH2
2. ( - CH2 – CH = CH – CH2 - )
Izoprenul este relativ greu accesibil pe scară mare. Unul din procedeele propuse porneste
de la izobutena si formaldehida,care dau prin condensare in prezenta de acizi un 4,4-dimetil-1,3-
dioxan.Prin descompunere termică a acestuia, la 4000, sau catalitic, în prezenţă de acid fosforic
şi aburi, la 2000, se obţine izopren:

Realizarea cauciucurilor sintetice a creat posibilitatea nelimitata de a se mari capacitatile de

producere si a dus la obtinerea unor sortimente de caucicuri superioare celor naturale, cu utilizari
speciale în anumite domenii.În tara noastra, fabricarea cauciucului sintetic în cantitati necesare
industriei în plina dezvoltare constituie o preocupare importanta a statului nostru.La noi în tara,
cauciuc sintetic se fabrica la Combinatul Petrochimic din orasul Gheorghe Gheorghiu-Dej.
Productia acestui mare combinat, 50000 tone/an, asigura nevoile consumului intern de cauciuc.
Prelucrarea cauciucului (încorporarea în cauciuc a unor materiale ca, acceleratori de vulcanizare,
negru de fum etc., înainte de vulcanizare) se face la uzinele prelucratoare, cum sunt: Combinatul
de la Jilava, “Cauciucul Quadrat” din Bucuresti, Uzinele “Victoria” Floresti-Prahova si Uzina de
Anvelope “Danubiana”, Popesti-Leordeni-Bucuresti.

Bibliografie:
 Elena Alexandrescu, Viorica Zaharia, Mariana Nedelcu –
Chimie Manual pentru clasa a X-a; Editura LVS Crepuscul 2005
 www.didactic.ro
 https://ro.wikipedia.org/wiki/Cauciuc
 www.ro.scribd.com