CAUCIUCUL NATURAL

Cauciucul natural este un produs de origine vegetala continut în latexul secretat sau sub
forma unor incluziuni în celulele cojii sau frunzelor plantelor producatoare de cauciuc.
Majoritatea cauciucului natural provine de pe plantatii ale ale arborelui Hevea brasiliensi din
Orientul Îndepartat.
1 Obtinere
Întreaga productie mondiala de cauciuc natural se obtine din plantatiile de arbori de
cauciuc, ce ocupa aproximativ 5,9 mil ha, situate într-o zona ce nu depaseste 15° fata de
ecuator; 92% provine din tarile Asiei, 7% din Africa si 2% din America de Sud.
Realizarea si exploatarea plantatiilor presupune selectia tipului de arbore si plantarea,
întretinerea( incluzând fertilizarea si combaterea daunatorilor) cu replantari dupa criterii
economice, alegerea si aplicarea sistemului de incizie a scoartei, colectarea si prelucrarea
latexului.
2 Compozitie
Cauciucul natural contine 93-94% hidrocarbura cauciuc (poliizopren) si alte componente.
În extractul acetonic se gasesc acid oleic, acid linoleic, acid steric, sterine, glucide, carotinoide.
Substantele cu continut de azot prezente în cauciucul natural sunt în principal albuminele si
aminoacizii rezultati din descompunerea acestoa, influentând viteza de vulcanizare si conferind
o anumita protectie antidegradanta, marind absorbtia de apa.
3 Proprietati
Cauciucul brut are o culoare galbuie, este insolubil în apa, alcool, acetona, dar este
solubil în benzen, benzina, sulfura de carbon, etc. Cea mai importanta proprietate a cauciucului
este elasticitatea, care este optima între 0 si 300.
Cauciucul brut prezinta o serie de inconveniente: elasticitatea sa variaza cu temperatura,
si anume peste 300° el se înmoaie (curge), iar sub 0° devine casant. Sub actiunea oxigenului,
cauciucul "îmbatrâneste" adica devine sfarâmicios si inutilizabil.
4 Vulcanizarea
Prin vulcanizare, la dublele legaturi ale catenei se aditioneaza sulf, ceea ce duce la o
cuplare între molecule, prin punti de sulf. Vulcanizarea transforma cauciucul dintr-un material
plastic într-un material elastic modificându-si comportarea la actiunea dizolvantillor.
Practic, vulcanizarea se face tratând cauciucul cu sulf sau cu protoclorura de sulf în
proportie de 0,3-3% în greutate fata de cauciuc si în conditii speciale de temperatura si
presiune.
Un procedeu modern îl constituie vulcanizarea radioactiva, care consta în expunerea
cauciucului influentei radiatiilor emise de izotopul radioactiv al cobaltului, obtinându-se un
cauciuc vulcanizat de calitate superioara.
 Prin vulcanizare cauciucul îsi îmbunatateste proprietatile: i se mareste elasticitatea,
devine mai rezistent la agenti mecanici, la frecare, la agenti chimici si la apa, si dobândeste
calitati de izolator electric.
5 Proprietati si utilizari ale cauciucului natural vulcanizat
Vulcanizele de cauciuc natural se disting prin elasticitate înalta, la temperatura camerei
si la temperaturi relativ ridicate, rezistenta buna la abraziune, comportarea buna la temperaturi
scazute si proprietati dinamice superioare.
Proprietatile valoroase ale cauciucului natural vulcanizat asociate cu buna comportare în
variate moduri de prelucrare deschid posibilitati mari de utilizare.
Principalul domeniu este industria pneurilor. De asemenea este utilizat în fabricarea de
benzi transportoare, curele de transmisie, furtunuri, amortizoare, garnituri, etc.
În industria cablurilor se utilizeaza în realizarea unei game largi de acoperiri protectoare
antierozive si anticorozive, în realizarea de valturi cauciucate, în fabricarea de produse
expandate, ebonite, precum si numeroase compozitii adezive. Un domeniu larg de aplicare
pentru cauciucul natural se afla în productia bunurilor de consum (încaltaminte, jucarii, mingi),
în produse sanitare si farmaceutice, etc.

CAUCIUCUL SINTETIC

Cauciucul sintetic este un compus macromolecular cu proprietati asemanatoare celor ale

cauciucului natural, care se obtine prin polimerizarea izoprenului sau prin polimerizarea
butadienei. Vulcanizarea cauciucului sintetic se face la fel ca cea a cauciucului natural.
Fabricarea cauciucului sintetic comporta doua operatii:
 Prepararea monomerului- ca monomeri se pot folosi izoprenul, butadiena, stirenul,
acrilonitrilul, etc;
 Polimerizarea monomerilor.
Procedeul cel mai larg de obtinere a caucicului sintetic este polimerizarea în emulsie. Se
mai utilizeaza pe larg si polimerizarea stereospecifica în solutie cu derivati alchilici ai metalelor
alcaline.
Utilizarea cauciucurilor sintetice este legata practic de toate domeniile economiei.
Întreaga cantitate de cauciuc sintetic se utilizeaza sub forma de compozitii în care intra o serie
de componente cu rol determinant si care, contribuie în mare masura la realizarea proprietatilor
vulcanizatelor.
Exista grupe speciale de cauciucuri sintetice, cum sunt dispersiile aproape de cauciucuri
(latexuri sintetice) lichide, extinse cu ulei, negru de fum sau alte sarje chiar în procesul de
obtinere.
1 Cauciucul anorganic
Cauciucul anorganic este un polimer clorofosfezenic, obtinut prin polimerizarea termica
a clorociclofosfazenelor.
 Polimerul rezultat este un material elastic, transparent, incolor, care la 350° C se
depolimerizeaza formând un amestec de trimer, tetramer, si alti oligomeri ciclici.
Denumirea de cauciuc anorganic provine de la proprietatile elastomere ale acestui
material anorganic.
Polimerul liniar se dezvolta în benzen, toluen si tetrahidrofuran, formând solutii foarte
vâscoase. În solutie sau la încalzire mai îndelungata sub temperatura de depolimerizare,
polimerul liniar sufera o reticulare, rezultând un cauciuc anorganic care se gomfleaza în solventi
organici fara a se mai dizolva. Acesta are propriatati mai apropiate de cele ale unui cauciuc
vulcanizat.
Cauciucul anorganic este un polimer cristalin la temperatura joasa. Are temperatura de
vitrifiere la -63° C. Temperatura de topire a cauciucului anorganic este apropiata de -30° C, iar în
intervalul -30...+300° C manifesta proprietati elastomere.
Densitatea polimerului amorf la 273 K este de 1,98 g/cm³. Masa moleculara a cauciucului
anorganic nereticulat este de ordinul 10 la puterea a sasea, dar polimerul contine fractii cu o
mare dispersitate a maselor moleculare.
Cauciucul anorganic reactioneaza lent cu apa si cu umiditatea atmosferica, suferind mai
întâi o îmbatrânire chimica însotita de o reducere a elasticitatii, datorita reticularii prin punti de
oxigen, având drept rezultat final hidroliza totala cu formarea unui amestec de saruri de
amoniu. Hidroliza destructiva decurge rapid la cald.
2 Cauciucul butadienic
Cauciucul butadienic este un produs de polimerizare a butadienei, continând, în functie
de sistemul de polimerizare si conditiile de lucru, proportii diferite de unitati cis-1,4, trans-1,4 si
1,2(vinil)se produc cauciucuri butadienice stereoregulate (prin polimerizare cu catalizatori
coordinativ-ionici) si nestereoregulate (prin polimerizare radicala în emulsie sau polimerizare în
masa cu metal alcalin).
2.1 Obtinere
Cauciucul butadienic se obtine prin:
 Polimerizarea în solutie- polimerizarea stereospecifica a butadienei se realizeaza în
solutie(benzen, toluen); în functie de solubilitatea sistemului catalitic în masa de reactie,
procesul poate decurge în faza omogena sau eterogena. Atât în monomer, cât si în solvent
trebuie exclusa prezenta oxigenului si diminuat cât mai mult posibil continutul compusilor
sulfului si azotului, deoarece acestia pot încetini sau chiar opri polimerizarea.
 Polimerizarea cu metale alcaline- în procedeul cu bare, metalul alcalin se depune în
strat subtire pe bare de otel care se imerseaza în faza lichida aflata la 1 Mpa suprapresiune. La
procedeul fara bare polimerizarea are loc din faza gazoasa. Resturile de monomer se separa în
vid. Cauciucul butadienic obtinut se omogenizeaza întâi într-un amestecator sub vid.
 Polimerizarea în emulsie- cauciucurile butadienice se obtin prin polimerizare în
emulsie apoasa, la cca 5° C, dupa o tehnologie mult asemanatoare cu cea practicata pentru
copolimerii butadienici. Procedeul se aplica industrial pentru fabricarea unor copolimeri ai
butadienei cu stirenul si izoprenul.
2.2 Clasificare
Cauciucul polibutadienic (BUNA)
În anul 1923, S.V. Lebedev a fabricat în U.R.S.S. acest tip de cauciuc sintetic prin
polimerizarea sub actiunea sodiului metalic, a butadienei.
Cauciucul butadienic se cunoaste sub denumirea de cauciuc Buna (butadien-natrium),
nume ce deriva de la procedeul lui Lebedev.
Cauciucul butadienic se foloseste în amestec cu altele, la fabricarea anvelopelor,
tesaturilor cauciucate, etc.
Cauciucul poliizoprenic
Se obtine prin polimerizarea izoprenului în emulsie, sub actiunea unor catalizatori
organo-metalici, rezultând un produs macromolecular identic cauciucului natural.
Cauciucul butadien-stirenic
Este un produs de copolimerizare a butadienei cu stiren sau cu α-metilstiren. Catenele
laterale nesaturate de la cauciucul polibutadienic pot deveni punctul de plecare al unor noi
polimerizari, tot cu molecule de butadiena, ceea ce duce la obtinerea unui polimer cu catena
ramificata. Prin acest procedeu s-a fabricat, în anul 1936, cauciucul sintetic numit Buna S .
Datorita proprietatilor superioare pe care le prezinta, acest tip de cauciuc se foloseste în
special la fabricarea anvelopelor.
Cauciucul butadien-acrilonitrilic
Este un produs de copolimerizare în emulsie a butadienei cu acrilonitrilul si poarta
denumirea de SKN, Buna N sau Perbunan.
Prezinta importanta industriala copolimerii sub forma solida, oligomerii (cauciuc
butadien-nitrilic lichid), precum si latexurile. Se foloseste la confectionarea garniturilor si a
furtunilor pentru
4) Cauciucarea
Cauciucarea este acoperirea cu cauciuc sau ebonita a unor suprafete de metal sau de
alte materiale, în scopul protejarii contra coroziunii, eroziunii, cavitatiei, etc.
Proprietatile straturilor de cauciuc depind, în principal, de natura polimerului;
proprietatile unui material realizat pe baza aceluiasi polimer pot depinde de celelalte
componente ale sistemului, în primul rând de natura si proportia sarjei si de sistemul de
vulcanizare. Ebonitele prezinta rezistenta superioara la coroziune; semiebonitele (numite si
cauciucuri tari, cu 15-30% sulf), au de asemenea proprietati de rezistenta care depaseste
rezistenta anticoroziva a vulcanizatelor obisnuite.
Importante pentru calitatea cauciucarii sunt modul de pregatire a suprafetei si modul de
aplicare a acoperirii. Cauciucarea se poate realiza prin mai multe procedee:
 Prin alipire de foi calandrate, nevulcanizate, din compozitie de cauciuc, semiebonite
sau ebonite;
 Cu prefabricat vulcanizat- necesita reparatii frecvente sau la care nu se poate aplica
procedeul lipirii urmat de vulcanizare;
 Cu compozitii sub forma de solutii sau paste, urmat de regula de vulcanizare;
 Cu compozitii pe baza de latexuri
 Prin pulverizare cu flacara- se poate aplica pentru compozitii ce pot fi pregatite în
forma pulverulenta si au suficienta stabilitate termica.

Procesul de vulcanizare a cauciucului

Procesul tradițional de vulcanizare a cauciucului

1. Principalii factori care influențează procesul de vindecare:
Consumul de sulf.
Cu cât este mai mare doza, cu atât este mai rapidă viteza de întărire și cu cât este mai mare
gradul de întărire.
Solubilitatea sulfului din cauciuc este limitată, iar excesul de sulf poate fi precipitat de pe
suprafața adezivului, cunoscut sub denumirea de "pulverizare cu sulf".
Pentru a reduce pulverizarea cu sulf, este necesar un sulf la cea mai mică temperatură posibila
sau cel puțin sub punctul de topire al sulfului.
Conform cerinței de utilizare a produsului din cauciuc, doza de sulf din cauciuc moale nu este, în
general, mai mare de 3%, doza din cauciuc semi-dur este, în general, de aproximativ 20%, iar
doza din cauciuc dur poate fi de până la 40% sau mai mult.
Temperatura de intarire.
Dacă temperatura ridicată este de 10 ℃, scurtează timpul de întărire la jumătate.
Deoarece cauciucul este un conductor de căldură slab, procesul de vulcanizare variază în funcție
de temperatura fiecărei părți.
Pentru a asigura un grad mai uniform de vulcanizare, produsele de cauciuc gros folosesc în
general în mod treptat încălzire, temperatură scăzută pentru o vulcanizare îndelungată.
2. Timp de întărire: aceasta este o parte importantă a procesului de întărire. Timpul de întărire
este prea scurt și gradul de întărire este insuficient (cunoscut și ca sub sulf).
Prea lung, prea mare de sulf.
Numai gradul adecvat de vulcanizare (cunoscut sub numele de vulcanizare pozitivă) poate
garanta cea mai bună performanță globală
Procesul de vulcanizare a cauciucului
Conform condiției de întărire, acesta poate fi împărțit în trei categorii: întărirea la rece, întărirea
la temperatura camerei și întărirea la cald.
1. Curățirea la rece poate fi utilizată pentru întărirea produselor de peliculă subțire, care sunt
înmuiate în soluția de disulfură de carbon care conține 2% clorură de sulf și apoi se curăță și se
usucă.
2. Când se întărește la temperatura camerei, procesul de întărire se realizează la temperatura
camerei și la presiunea în încăperi, cum ar fi adezivul de vulcanizare la temperatura camerei
(soluție de adeziv de amestecare) pentru repararea și repararea îmbinării tubului interior al
bicicletei.
3. Vulcanizarea la cald este principala metodă pentru vulcanizarea produselor din cauciuc.
În funcție de mediul de întărire diferit și metoda de întărire, întărirea termică poate fi împărțită
în întărire directă, întărire indirectă și întărire prin amestecare cu gaz.
Vulcanizare directă, produse direct introduse în vulcanizare cu apă caldă sau cu abur.
Plasați produsul în aer cald pentru a vulcaniza, această metodă este folosită în mod obișnuit
pentru anumite produse cu cerințe stricte de aspect, cum ar fi pantofii din cauciuc.
Gazul de amestec uscat este tratat mai întâi cu aer și apoi cu abur direct.
Această metodă nu numai că poate depăși defectele vulcanizării aburului care afectează
aspectul produsului, dar, de asemenea, depășesc dezavantajele transferului lent de căldură al
aerului fierbinte, timpului lung de întărire și îmbătrânirii ușoare.
Iii. Procesul de vulcanizare a cauciucului:
Înainte de vulcanizare, nu există nici o legătură încrucișată între molecule, astfel încât cauciucul
nu are proprietăți fizice și mecanice bune și are o valoare practică redusă.
Atunci când cauciucul este adăugat cu agent de vulcanizare, reticularea dintre moleculele de
cauciuc poate fi formată prin tratament termic sau prin alte mijloace pentru a forma o structură
de rețea tridimensională, care îmbunătățește foarte mult performanțele sale, în special o serie
de proprietăți fizice și mecanice cum ar fi stresul de tracțiune, elasticitatea, duritatea și
rezistența la rupere a cauciucului pot fi îmbunătățite foarte mult.
Macromoleculele din cauciuc suferă reacții chimice cu agentul de reticulare sulf sub încălzire, iar
reticularea devine o structură tridimensională a rețelei.
Cauciucul după întărire se numește cauciuc vulcanizat.
Vulcanizarea este ultima etapă în prelucrarea cauciucului și pot fi obținute produse din cauciuc
cu valoare practică.
Iv. Procedeul de întărire prin turnare prin injecție:
Cea mai evidentă diferență dintre turnarea obișnuită și formarea prin injecție este aceea că
primul se introduce în cavitatea matriței în stare rece, în timp ce acesta din urmă este încălzit și
amestecat cu adeziv și plasat în cavitatea matriței în apropierea temperaturii de întărire.
Prin urmare, în procesul de turnare prin injecție, șablonul de încălzire furnizat de cantitatea de
căldură numai pentru a menține sulfura, va fi în curând cauciuc încălzit la 190 ℃ la 220 ℃.
În procesul de presare a mucegaiului, căldura furnizată de cofrajul de încălzire trebuie utilizată
pentru a preîncălzi adezivul în primul rând, din cauza conductibilității termice scăzute a
cauciucului, dacă produsul este foarte gros, căldura ar trebui transferată în centrul produsului
pentru o perioadă lungă timp.
Încurajarea la temperaturi înalte poate, de asemenea, scurta timpul de funcționare într-o
anumită măsură, dar duce deseori la piroliza produselor aflate lângă placa fierbinte.
Acesta poate scurta ciclul de formare și realiza controlul automat, care este cel mai favorabil
producției de masă.
Presiunea de injecție are, de asemenea, următoarele avantaje: pregătirea produselor
semifabricate, a procedeelor de mucegai și de reparații ale produselor;
Poate produce produse de înaltă calitate cu o dimensiune stabilă și proprietăți fizice și mecanice
excelente.
Reducerea timpului de întărire, îmbunătățirea eficienței producției, reducerea dozajului
lipiciului, reducerea costului capitalului, reducerea deșeurilor și îmbunătățirea beneficiilor
economice ale întreprinderii.
5. Indicații pentru turnarea prin injecție și procesul de vulcanizare:
Folosiți viteza moderată a șuruburilor, presiunea de spate, controlați temperatura adecvată a
mașinii de injecție.
În general, se recomandă menținerea spațiului dintre adezivul de evacuare și temperatura de
circulație controlată nu mai mare de 30 de grade.
Scopul șurubului injectorului este de a prepara suficientă cantitate de clei pentru fiecare ciclu la
temperaturi selectate și uniforme.
Evident, afectează ieșirea injectorului.
Presiunea din spate este generată de încetinirea fluxului de ieșire a uleiului în cilindrul de
injecție, iar turnarea prin injecție a mașinii de injecție este limitată la acțiunea de împingere a
cilindrului de injecție.
În practică, contrapresiunea crește ușor doar forfecarea adezivului fără a reduce proprietățile
fizice ale produsului vulcanizat.
Designul duzei:
Duza este conectată cu capul injectorului și cu matrița și are un anumit efect asupra echilibrului
termic.
Pierderea de presiune prin duza este transformată în căldură prin injecție.
Adezivul nu permite vulcanizarea la acest loc.
Prin urmare, este foarte important să selectați diametrul corect al duzei, care afectează
generarea de căldură prin frecare în zona duzei, presiunea necesară pentru injectarea lipiciului
și timpul de umplere.
Temperatura adecvată a mucegaiului, condiții optime de întărire.
După alegerea celei mai bune combinații de adeziv, este important ca condiția de turnare prin
injecție și condiția de întărire să coopereze una cu cealaltă.
În comparație cu turnarea, datorită distribuției diferite a suprafeței matriței și a temperaturii
interne, controlul înaltă al temperaturii trebuie efectuat pentru a obține o vulcanizare bună,
astfel încât suprafața matriței și interiorul să atingă în același timp condițiile optime de
vulcanizare.
Temperatura ridicată va crește contracția cauciucului, dar relația dintre ele este liniară și ar
trebui să fie pe deplin estimată înainte de producție.
În plus, în ceea ce privește presiunea de turnare, turnarea la presiune ridicată este extrem de
benefică din cauza relației inverse dintre presiune și contracție.
Formularea sigură și rezonabilă.
Următoarele caracteristici sunt necesare pentru materialele din cauciuc pentru injecția și
formarea prin vulcanizare:
Timpul de întărire al adezivului trebuie să fie cât mai lung posibil pentru a obține o siguranță
maximă.
În general, timpul de întărire al lui Mooney trebuie să fie de două ori mai mare decât cel al
adezivului din cilindru.
Viteza rapidă de întărire, prin alegerea rezonabilă a diferitelor sisteme de vulcanizare, adăugând
promotori adecvați, astfel încât materialele din cauciuc în eficiența de întărire a presiunii prin
injecție să fie satisfăcute.
Activitatea bună, performanța bună reduc timpul de retenție al adezivului, reduc timpul de
injecție și îmbunătățesc capacitatea de a preveni arderea cocsului.
Procedura de sulfurare a azotului
Principalele avantaje ale sulfurației azotate sunt economisirea energiei și durata de viață a
capsulei, care poate economisi abur 80%, iar durata de viață a capsulei poate fi dublată.
Anvelopa consumă multă energie și energie electrică în procesul de vulcanizare, deci este foarte
important să se dezvolte și să se popularizeze procesul de vulcanizare a energiei.
Datorită greutății moleculare mici și a capacității mici de căldură a azotului, atunci când azotul
este umplut în cavitatea interioară a capsulei de cauciuc, acesta nu va absorbi căldura și nu va
reduce temperatura și nu este ușor să provoace distrugerea cracării de oxidare a capsulei .
Caracteristicile procesului de sulfurizare a azotului
Mai întâi, prin temperaturi ridicate și abur de înaltă presiune, după care porniți azotul după
câteva minute.
Deoarece originalul în câteva minute de căldură abur suficient pentru a păstra o vulcanizare
anvelopă, teoretic, atâta timp cât înainte de temperatura completă de întărire nu scade sub 150
℃.
Cu toate acestea, atunci când se utilizează azot pentru sulfurizare, aburul de înaltă temperatură
și aburul de presiune înaltă sunt introduse pentru prima dată, rezultând diferența de
temperatură dintre părțile superioare și inferioare ale anvelopei. Pentru a elimina diferența de
temperatură dintre părțile superioare și cele inferioare ale anvelopei, este necesar să se
aranjeze în mod rezonabil locația de injectare a mediului de vulcanizare și să se îmbunătățească
sistemul de etanșare și conducte termice.
Puritatea sulfurii de azot este necesară pentru a atinge 99,99%, preferabil 99,999%, și se
recomandă ca întreprinderile să își elaboreze propriul sistem de azot pentru a reduce costurile
de utilizare.
Azotul nu este suficient de pur, ceea ce va afecta durata de viață a capsulei.
Principiul de sulfurizare a sulfurizării azotului "menținerea presiunii și schimbarea temperaturii"
se aplică transformării procesului tradițional de reciclare a vulcanizării apei calde.
Când se întărește, treceți mai întâi la abur și la presiune înaltă, apoi treceți în apă fierbinte după
câteva minute, apoi închideți supapa după câteva minute pentru a opri circulația, până când se
oprește folosirea vulcanizării termice latente.
Conform calculului teoretic, consumul de energie al noii metode este de numai 1/2 din cel al
metodei tradiționale.
Procedeul de întărire
Factori cheie în procesul de vindecare
Scurtați timpul de întărire în funcție de testul de proprietate fizică și de experiența de producție.
Aceasta reduce într-o oarecare măsură gradul de vulvare.
Temperatură de înaltă temperatură.
În ultimii ani, procesul de întărire a anvelopelor mici se dezvoltă spre întărirea la temperaturi
ridicate. Având în vedere efectul post-întăririi, timpul de întărire este scurt, ceea ce are un
anumit efect asupra reducerii uniformității supra-sulfului și îmbunătățirii gradului de întărire.
Temperatura vulcanizării a fost măsurată pentru a găsi cel mai lent punct de vulcanizare din
produs.
Metoda poate fi utilizată pentru a îmbunătăți eficiența vulcanizării și uniformitatea vulcanizării.
Cu toate acestea, temperatura reală a fiecărei părți a anvelopei nu este cunoscută cu
temperatura exterioară observată numai în producția reală, iar temperatura nu este fixată la
fiecare dată. Prin urmare, există o eroare mare între rezultatele calculate pe baza măsurării
temperaturii și a rezultatelor efective de vulcanizare.
Simularea și prezicerea câmpului de temperatură în timpul vulcanizării produsului de cauciuc
gros arată că inegalitatea de temperatură este factorul principal care cauzează inegalitatea
vulcanizării pneului exterior al pneului.
Industria cauciucului consideră în general că o temperatură externă constantă este o condiție
importantă pentru asigurarea calității.
Acest lucru este valabil pentru produsele din cauciuc nețesute, dar nu pentru produsele din
cauciuc gros cum ar fi acoperirea anvelopelor.
Anvelopa este încălzită și vulcanizată în model.
Cauciucul este un conductor slab de căldură, temperatura crește încet, există un gradient
evident al temperaturii în toate părțile anvelopei în stadiul incipient al încălzirii și durează mult
timp pentru a ajunge la echilibru.

RGEC este specializată în modelele de tip D, tobe de tambur, fender, cilindru, fender și alte
tipuri de furtun din cauciuc

Analiza procesului de vulcanizare

Procesul de vulcanizare a cauciucului

1. Esența vulcanizării și factorii care afectează vulcanizarea.

2. Determinarea și metodele de implementare a condițiilor de vulcanizare.
3. Metoda de funcționare a mașinii de vulcanizare a plăcilor.
4. Structura unuia dintre echipamentele de vulcanizare.
2. Echipamentul de vulcanizare și principii experimentale

Figura 5-1 Mașină de vulcanizare plat

Vulcanizarea este procesul de legătură încrucișată a macromoleculelor liniare ale compusului de
cauciuc sub o anumită temperatură, timp și presiune pentru a forma o structură tridimensională
de rețea. Vulcanizarea reduce plasticitatea cauciucului, își mărește elasticitatea, își mărește
foarte mult capacitatea de a rezista la deformarea forței externe și îmbunătățește alte
proprietăți fizice și chimice, făcând cauciucul un material de inginerie valoros.
Vulcanizarea este ultimul pas în prelucrarea produselor din cauciuc. Calitatea vulcanizării are o
influență mare asupra performanței cauciucului vulcanizat. Prin urmare, condițiile de
vulcanizare trebuie controlate cu strictețe.
1. Suprafețele de presare ale celor două plăci fierbinți ale vulcanizatorului trebuie să fie paralele
între ele.
2. Placa fierbinte adoptă încălzirea cu aburi sau încălzirea electrică.
3. Pe parcursul întregului proces de vulcanizare a plăcii, presiunea aplicată pe zona cavității
formei nu este mai mică de 3,5MPa.
4. Indiferent de tipul de placă fierbinte este utilizat, distribuția temperaturii pe întreaga
suprafață a matriței ar trebui să fie uniformă. Diferența maximă de temperatură între punctele
din aceeași placă fierbinte și între fiecare punct și punctul central nu trebuie să depășească 1 ℃;
diferența de temperatură dintre punctele corespunzătoare ale celor două plăci adiacente nu
trebuie să depășească 1 ℃. Diferența maximă de temperatură din centrul plăcii fierbinți nu
depășește ± 0,5 ° C.
Specificatii tehnice
Presiunea maximă de închidere 200 tone
Cursa maximă a pistonului 250 mm
Suprafata plana 503mm × 508mm
Numărul de straturi de lucru Două straturi
Putere totală de încălzire 27 kW
3. Operarea experimentului de vulcanizare
1. Pregătirea cauciucului
Filmul mixt trebuie parcat timp de 2-24 ore în conformitate cu GB / T 2941-2006 înainte de a
putea fi tăiat pentru vulcanizare. Metoda de tăiere a pieselor este următoarea:
(1) Fișă (pentru încercarea la tracțiune) sau probă cu bandă
Folosiți foarfece pentru a tăia bucăți pe materialul de cauciuc. Lățimea epruvetei trebuie să fie
în concordanță cu direcția de rulare a materialului de cauciuc. Volumul compusului de cauciuc
trebuie să fie puțin mai mare decât cel al matriței, iar greutatea acestuia este cântărită cu un
echilibru. Masa golului de cauciuc este calculată după următoarea metodă:
Masa de cauciuc (g)=volumul cavității (cm3) × densitatea cauciucului (g / cm3) × (1,05 ～ 1,10)
Pentru a asigura o cantitate suficientă de cauciuc în timpul turnării și vulcanizării, cantitatea
reală de cauciuc este crescută cu (5-10)% mai mult decât cantitatea calculată. După tăiere,
aplicați etichete cu numere și condiții de vulcanizare pe partea goală a cauciucului.
(2) Eșantion cilindric
Luați o peliculă de aproximativ 2 mm, luați înălțimea eșantionului (puțin mai mare decât) ca
lățime, apăsați și extindeți direcția verticală pentru a tăia într-o bandă, rotiți-o într-un cilindru și
cilindrul trebuie rulat strâns, fără goluri . Volumul trebuie să fie puțin mai mic decât cavitatea,
iar înălțimea trebuie să fie mai mare decât cavitatea. Pe partea inferioară a buteliei este atașată
o etichetă de hârtie cu număr și condiții de întărire.
(3) Exemplu rotund
În conformitate cu cerințele, materialul de cauciuc este tăiat într-o probă de film circular. Dacă
grosimea nu este suficientă, filmul poate fi stivuit. Volumul trebuie să fie puțin mai mare decât
volumul cavității matriței. Lipiți numărul și hârtia de stare de vulcanizare pe fundul eșantionului
circular. eticheta.
2. Reglați și controlați temperatura plăcii în funcție de temperatura de vulcanizare necesară
pentru a o menține constantă.
3. Așezați matrița pe o placă închisă și preîncălziți-o la temperatura specificată de vulcanizare în
± 1 ℃ și păstrați-o la această temperatură timp de 20 de minute. Încălzirea continuă nu este
necesară în timpul vulcanizării continue. În timpul vulcanizării este permisă o singură matriță pe
fiecare strat de placă fierbinte.
4. Controlul și reglarea presiunii de vulcanizare
Când funcționează vulcanizatorul, presiunea de vulcanizare este asigurată de pompă, iar
presiunea de vulcanizare este indicată de manometru, iar valoarea presiunii poate fi reglată de
supapa de reglare a presiunii.
5. Puneți golul de cauciuc pentru a verifica numărul și condițiile de vulcanizare în matrița
preîncălzită cât mai repede posibil, închideți imediat matrița și așezați-o în centrul plăcii. După
ce modelele vulcanizate superioare și inferioare sunt aliniate în aceeași direcție, se aplică
presiune pentru a ridica placa, Când manometrul indică presiunea de lucru necesară, eliberați în
mod corespunzător presiunea și evacuarea de aproximativ 3 până la 4 ori, apoi maximizați
presiunea, porniți pentru a calcula timpul de vulcanizare, eliberați imediat presiunea când
vulcanizarea atinge timpul predeterminat și scoateți proba.
Pentru noul vulcanizator plat, blocarea matriței, evacuarea, timpul de vulcanizare și deschiderea
matriței sunt controlate automat.
6. După ce eșantionul vulcanizat este tăiat de marginea lipiciului, acesta poate fi testat pentru
performanță după ce a fost parcat la temperatura camerei timp de 10 ore.
Patru, factori care afectează vulcanizarea
Pentru un compus de cauciuc cu o formulă determinată, există trei factori care afectează
calitatea cauciucului vulcanizat: presiunea de vulcanizare, temperatura de vulcanizare și timpul
de vulcanizare, cunoscute și sub numele de cele trei elemente ale vulcanizării.
1. Presiunea de vulcanizare
Scopul aplicării presiunii pe cauciuc în timpul procesului de vulcanizare este acela de a face
cauciucul să curgă în cavitatea matriței, iar certificatul de birou Harbin este umplut cu caneluri
(sau modele) pentru a preveni bule sau lipsa cauciucului; îmbunătățiți compactitatea
cauciucului; întărește rezistența de adeziune a cauciucului la stratul de pânză sau metal; ajută la
îmbunătățirea proprietăților fizice și mecanice ale compusului de cauciuc (cum ar fi proprietățile
la tracțiune, rezistența la uzură, rezistența la flexie, rezistența la îmbătrânire etc.). De obicei este
determinat în funcție de plasticitatea compusului și de condițiile specifice ale structurii probei
(produsului). Dacă plasticitatea este mare, presiunea ar trebui să fie mai mică; presiunea ar
trebui să fie mai mare pentru grosimea, numărul de straturi și structura complexă.
2. Temperatura de vulcanizare
Temperatura de vulcanizare afectează direct viteza reacției de vulcanizare și calitatea
vulcanizării. Conform ecuației lui Van der Hoff:
Printre ele, T1 - timpul de întărire când temperatura este t1;
T2 - timpul de vulcanizare când temperatura este t2;
K - coeficientul de temperatură de vulcanizare.
Se poate observa că atunci când K=2, timpul de vulcanizare poate fi redus la jumătate pentru
fiecare creștere a temperaturii de 10 ° C, ceea ce indică faptul că efectul temperaturii de
vulcanizare asupra vitezei de vulcanizare este foarte evident. Adică, creșterea temperaturii de
vulcanizare poate accelera viteza de vulcanizare, dar temperatura ridicată determină cu ușurință
fisurarea lanțului molecular al cauciucului, provocând astfel o reducere a vulcanizării, rezultând
o scădere a proprietăților fizice și mecanice, deci temperatura de vulcanizare nu trebuie să fie
prea sus. Temperatura corespunzătoare de vulcanizare depinde de formula de cauciuc, care
depinde în principal de tipul de cauciuc și de sistemul de vulcanizare.
3. Timp de vulcanizare
Timpul de întărire este determinat de formula compusului și de temperatura de întărire. Pentru
un compus de cauciuc dat, în anumite condiții de temperatură și presiune de vulcanizare, există
un timp optim de vulcanizare. Prea lung sau prea scurt va afecta performanța cauciucului
vulcanizat.
Alegerea timpului de întărire adecvat poate fi determinată de un instrument de întărire.