TEST

1)Reacția de polimerizare este reacția de unire a mai multor molecule identice.

Carbura de calciu este sursa principală de obținere a acetilenei.

2) Descrieți propietățile fizice ale benzenului:

Benzenul se întâlnește în gazul de huilă, în petrol și în produsele lichide ale distilării uscate a
numeroșilor compuși organici bogați în carbon (huilă, lignit etc.). Este un lichid incolor,
extrem de inflamabil și volatil, având un indice de refracție de 1,50. Viscozitatea sa este mai
slabă decât cea a apei. Benzenul se solidifică la 5,5 °C, temperatura de fierbere fiind de
80,1 °C. La 20 °C are o densitate de 0,88 kg/L și o presiune de vapori de 110 Pa. Coeficientul
de expansiune termică al benzenului la 20 °C este de 0,001187 K−1. Are un miros caracteristic,
cu un prag de detectare de 1,5 la 900 mg/m3 în aer.Amestecul format din vapori de benzen și
aer este foarte inflamabil, compusul aprinzându-se la -11 °C. Zona de sablare se situează
între 1,2 procente de volum (39 g/m3) ca limita inferioară de explozie și 8,6 procente de
volum (280 g/m3) ca limită superioară de explozie. Energia minimă de aprindere este de 0,2
mJ. iar temperatura de combustie este de 555 °C. Benzenul arde cu o flacără galbenă,
formând apă și dioxid de carbon, fumegând, indicând astfel conținutul ridicat de
carbon. Puterea calorică a compusului este de 40580 kJ/kg, entalpia molară fiind de 3257,6
kJ/mol pentru starea lichidă și 3301 kJ/mol pentru cea gazoasă.

3) La hidratarea etilenei se obține: Acool etilic.

4) Cauciucul butadienic se obține la: Polimerizarea Butadieniei.

5) La clorurarea benzenului la lumina se obține: Hexaclorociclohexanul.

6) Calculați volumul necesar arderii a 3,9 g de acetilină în condiții normale

2C2H2+502-------4CO2+2H20

Cantitatea de substanță(C2H2)=3,9/24+2=0,15 mol

V=cantitatea de substanță *Vm=0,15/22,4=3,361

Raspuns: V=3,61

7) Ce volum de bioxid decarbon se degajă la arderea a 5,6 l de acetilină?

2C2H2+5O2------------4CO2+2H20

Cantitatea de substanță(CO2)=0,25*4/2= 0,5 mol

V(CO2)=0,5*22,4=11,2 l

Răspuns: V=11,2 l
 8. Utilizarea caciucului. Aspecte pozitive și negative
pentru om și mediul înconjurător.
Cauciucul este un termen general care definește polimeri elastici din gumă, poate fi de origine
naturală, sau cauciucul sintetic obținut din izopren, acesta din urmă este o formă mai pură
omogenă și cheltuielile de obținere sunt mai reduse decât cele ale cauciucului natural. Utilizarea
principală a cauciucului sintetic este pentru fabricarea anvelopelor, sau ca înlocuitor al
cauciucului natural care se obține din latexul de rășină produs de arborele de cauciuc.

Cauciucurile sunt de două tipuri: Natural și Sintetic. Ambele au aspecte positive cât și negative pentru
om și mediul înconjurător. Intre 65 % și 70 % din producția totală de cauciuc este folosită ca materie
primă pentru producerea anvelopelor de mașini. Cauciucul natural este folosit atare ca polimer sau sub
formă de amestec cu cauciucul sintetic. Dezavantajul cauciucului natural este ca se poate descompune
dacă ajunge în contact cu lumina solară (razele UV) sau cu lipidele. O altă aplicare importantă este de
folosire ca liant în industria hârtiei, industria producătoare de covoare sau în medicină, la mănușile din
latex. Mai poate fi folosit ca profile elastice de etanșare; la cele care sunt supuse la acțiunea intemperiilor
se folosește EPDM.

Marea importanță a cauciucului a fost recunoscută pentru prima data în anii 1800 de Charles
Macintrosh și Thomas Hancock în Marea Britanie și de Charles Goodyear în SUA. Macintosh a dizolvat
cauciucul solid, uscat în păcura de gudron de cărbune, și a utilizat soluția obtinuță la fabricarea de
stofe impermeabile, manuși de cauciuc și galosi. Dar aceste confecții erau fragile pe vreme rece, iar
pe vreme calda deveneau mirositoare si lipicioase. În 1839, Goodyear a depașit această problemă
combinînd sulful cu cauciucul – procesul cunoscut sub numele de vulcanizare. Astfel cauciucul
devenea mai tare, mai rigid și mai puțin afectat de schimbările de temperatură. Cauciucul are o
importanță majoră întrucît are o vastă gamă de utilizari tehnice, textile, sanitare, casnice, etc.Intre
65 % și 70 % din producția totală de cauciuc este folosită ca materie primă pentru producerea
anvelopelor de mașini. Cauciucul natural este folosit atare ca polimer sau sub formă de amestec cu
cauciucul sintetic. Dezavantajul cauciucului natural este se poate descompune dacă ajunge în contact
cu lumina solară (razele UV) sau cu lipidele. O altă aplicare importantă este de folosire ca liant în
industria hârtiei, industria producătoare de covoare sau în medicină mănușile din latex. Mai poate fi
folosit ca profile elastice de etanșare, la cele care sunt supuse la acțiunea intemperiilor se folosește
EPDM. Reciclarea cauciucului, ca cel folosit pentru interiorul anvelopei și pentru curele de transmisie
este regăsită pe tot globul fiind un bussines relativ mic, dar bine consolidat. Totuși, anvelopele uzate
reprezintă o resursă care trebuie folosită pe scară largă, politica publică este îndreptată din ce în ce
mai mult către oprirea aglomerarilor de anvelope uzate, către recuperarea lor ca material industrial
sau ca și sursă de energie.Mănuşi pentru uz casnic Mănuşi de menaj protejează mâinile de:
detergenţi, microbi, substanţe chimice; previn leziunile mecanice ale pielii. Manușile pot fi folosite în
bucatarie,gradină sau gospodarie. De asemenea manușile din cauciuc mai sunt utilizate în
medicină.Ele sunt sterile, ceia ce asigură neinfectarea pacienților cu diverși microbi,agenți patogeni.
Jucariile din cauciuc sunt destinate desigur că celor mici,pentru dezvoltarea lor,petrecerea timpului în
mod distractiv,util. Pulberile și granulele de cauciuc sunt folosite în acoperirea locurilor de joaca ale
copiilor și a terenurilor de sport unde elasticitatea este importantă. Ele pot fi folosite în producerea
pingelelor și a tocurilor.