CAUCIUCUL

• Cauciucul este un termen general

care definește polimeri elastici
din gumă, poate fi de origine
naturală, sau cauciucul sintetic
obținut din izopren, acesta din urmă
este o formă mai pură omogenă și
cheltuielile de obținere sunt mai
reduse decât cele ale cauciucului
natural. Utilizarea principală a
cauciucului sintetic este pentru
fabricarea anvelopelor, sau ca
înlocuitor al cauciucului natural
care se obține din latexul de rășină
produs de arborele de cauciuc.
• Latex se referă în general la o
dispersie stabilă (emulsie) dintr-
un polimer microparticular într-un
mediu apos. Acesta poate fi natural
sau sintetic. Latexul natural
este seva lăptoasă a mai multor
plante care se coagulează când se
expune la aer. Este o emulsie
complexă în care se
găsesc proteine, alcaloizi, amidon, 
zaharuri, uleiuri, rășini și gume.
• În anul 1860, Greville Williams
reușește să obțină și să stabilească
formula chimică a izoprenului
(C5H8) prin distilarea cauciucului
natural. Această descoperire face
posibilă etapa următoare de
sintetizare a cauciucului artificial
din izopren și acid clorhidric, în
anul 1879 de către „Gustave
Bouchardat”. Prin anul 1900 J.
Kondakow reușește sintetizarea din
dimetilbutadienă, patentul de
obținere a cauciucului artificial a
fost acordat în anul 1909 lui „Fritz
Hofmann”.
• Această descoperire permite
firmei Bayer din Leverkusen să
producă între anii 1915 -1918 o
cantitate de 2 500 de tone cauciuc
artificial. Prima producție de
cauciuc sintetic reentabilă din punct
de vedere economic a fost
cauciucul (SBR) produs în 1929
prin metoda de polimerizare a
emulsiei a lui Walter Bock din 1,3-
Butadienă și styrol. In anul 1930
Erich Konrad și Eduard Tschunkur
reușeșc să producă
în Germania cauciucul NBR, iar
în SUA firma DuPont produce
cauciucul CR, care azi este
numit neopren.
• Intre 65 % și 70 % din producția
totală de cauciuc este folosită ca
materie primă pentru producerea
anvelopelor de mașini. Cauciucul
natural este folosit atare ca polimer
sau sub formă de amestec cu
cauciucul sintetic. Dezavantajul
cauciucului natural este ca se poate
descompune dacă ajunge în contact
cu lumina solară (razele UV) sau
cu lipidele. O altă aplicare
importantă este de folosire ca liant
în industria hârtiei, industria
producătoare de covoare sau în
medicină
• Un polimer este o substanță
compusă din molecule cu masă
moleculară mare, formate dintr-un
număr mare de molecule mici
identice, numite monomeri, legate
prin legături covalente. Cuvântul
provine din limba greacă, πολυ,
polu, "mult"; și μέρος, meros,
"parte"). Exemple cunoscute de
polimeri sunt plasticul, ADN-ul
și proteinele. Polimerii se obțin în
urma reacției de polimerizare.