Sunteți pe pagina 1din 2

Cauciucul este un termen general care definește polimeri elastici din gumă, poate fi de origine

naturală, sau cauciucul sintetic obținut din izopren, acesta din urmă este o formă mai pură omogenă
și cheltuielile de obținere sunt mai reduse decât cele ale cauciucului natural. Utilizarea principală a
cauciucului sintetic este pentru fabricarea anvelopelor, sau ca înlocuitor al cauciucului natural care
se obține din latexul de rășinăprodus de arborele de cauciuc (Hevea brasiliensis).

Cuprins
[ascunde]

 1Istoric
 2Cauciucul sintetic
 3Utilizare
 4Producători de cauciuc natural

Istoric[modificare | modificare sursă]


În perioada 1735 - 1744, exploratorul Charles Marie de La Condamine întreprinde o expediție
științifică în Peru pentru măsurarea meridianului terestru. În zona Amazonului, în 1744,
descoperă arborele de cauciuc și remarcă proprietățile sevei secretate de acesta.
Charles Goodyear descoperă întâmplător vulcanizarea, pe care o brevetează în 1844. În 1860,
Charles G. William obține separarea izoprenului. Alte inovații industriale sunt aduse
de francezul Gustave Bouchardat în 1880 și de englezul William Tilden în 1884. În timpul celui de-al
Doilea Război Mondial, este stimulată producția de cauciuc sintetic pentru înlocuirea cauciucului
natural.

Cauciucul sintetic[modificare | modificare sursă]


În anul 1860, Greville Williams reușește să obțină și să stabilească formula chimică a izoprenului
(C5H8) prin distilarea cauciucului natural. Această descoperire face posibilă etapa următoare de
sintetizare a cauciucului artificial din izopren și acid clorhidric, în anul 1879 de către „Gustave
Bouchardat”. Prin anul 1900 J. Kondakow reușește sintetizarea din dimetilbutadienă, patentul de
obținere a cauciucului artificial a fost acordat în anul 1909 lui „Fritz Hofmann”. Această descoperire
permite firmei Bayer din Leverkusen să producă între anii 1915 -1918 o cantitate de 2 500 de tone
cauciuc artificial. Prima producție de cauciuc sintetic reentabilă din punct de vedere economic a fost
cauciucul (SBR) produs în 1929 prin metoda de polimerizare a emulsiei a lui Walter Bock din 1,3-
Butadienă și styrol. In anul 1930 Erich Konrad și Eduard Tschunkur reușeșc să producă
în Germania cauciucul NBR, iar în SUA firma DuPont produce cauciucul CR, care azi este
numit neopren. În 1942, în SUA se reușește producerea cauciucului-silicon, iar în 1948 cauciucul-
fluor, ca în anii următori să fie perfecționată tot mai mult producția de cauciuc sintetic.

Utilizare[modificare | modificare sursă]


Intre 65 % și 70 % din producția totală de cauciuc este folosită ca materie primă pentru producerea
anvelopelor de mașini. Cauciucul natural este folosit atare ca polimer sau sub formă de amestec cu
cauciucul sintetic. Dezavantajul cauciucului natural este ca se poate descompune dacă ajunge în
contact cu lumina solară (razele UV) sau cu lipidele. O altă aplicare importantă este de folosire
ca liant în industria hârtiei, industria producătoare de covoare sau în medicină, la mănușile din latex.
Mai poate fi folosit ca profile elastice de etanșare; la cele care sunt supuse la acțiunea intemperiilor
se folosește EPDM.

Producători de cauciuc natural[modificare | modificare sursă]


Țări importante in producerea de cauciuc natural

Producție Producție
Rang Stat Rang Stat
(in mii. t) (in mii. t)

1 Tailanda 3030 10 Brazilia 96

2 Indonezia 1792 11 Sri Lanka 92

3 Malaysia 1000 12 Filipine 88

4 India 694 13 Guatemala 50

5 China 550 14 Cambodgia 46

Opt state produc peste 88 % din producția


6 Vietnam 391 15 Camerun 46 mondială

Coasta de
7 123 16 Myanmar 36
fildeș

8 Nigeria 112 17 Mexic 23

9 Liberia 108