Istoria descoperirii cauciucului 

Obtinerea cauciucului sintetic nu a

fost întimplatoare.Mai întîi a fost cunoscut cauciucul natural, obtinut
din sucul ce se scurgea din arborii de hevea braziliana (cresterea în
America de Sud).Aborigenii faceau din sucul coagulat mingi saritoare. Ei
numeau acest material "cauciuc",ceea ce în limba lor înseamna cau-copac
si uciu-curge,plînge.

Cu 500 de ani în urma Christofor Columb , care a descoperit America de

Sud, a vazut minunatele mingi de cauciuc si le-a adus în Europa. Mult
mai târziu, la începutul secolului al XIX-lea,savantii au studiat
compozitia cauciucului natural. În cele din urma ei au constatat ca
acesta este un polimer al unei hidrocarburi dienice, numite izopren
C5H8. Izoprenul se aseamana cu butadiena:

CH2=CH-CH=CH2  CH2=C-CH=CH2

butadiena / izopren

În anul 1928 S.Lebedev propune metoda de producere a cauciucului

sintetic butadilenic din alcool.În 1930 a început sa functioneze prima
fabrica de producere a cauciucului.

Proprietatile cauciucului. Cea mai importanta caracteristica a

cauciucului sintetic este elasticitatea, adica proprietatea de a-si
schimba forma ( a se întinde sau contracta) sub actiunea unei forte si
de a reveni la starea initiala.   Elasticitatea mare a cauciucului se
datoreaza jonctiunii macromoleculelor în forma de spirale neregulate si
gheme.Cauciucul nu se dizolva în apa . Primul care a beneficat de
aceasta proprietate a cauciucului natural a fost englezul Macintosh.
Varsând solutie de cauciuc peste o bucata de pânza, el a descoperit ca a
obtinut un material ce respinge apa.

Astfel, în 1832 a început confectionarea impermeabilelor de ploaie,

numite Macintosh,mai apoi a galosilor.
Însa confectiile din cauciuc natural brut(neprelucrat) nu rezistau la
temperatura; la caldura deveneau lipicioase, iar la frig- farâmicioase.

Problema a fost solutionata o data cu descoperirea procesului de

vulcanizare a cauciucului. Acum toti stiu care este sensul si importanta
atelierelor de vulcanizare a anvelopelor, însa putini stiau cum a fost
descoperita vulcanizarea.

În anul 1839, americanul Ch. Goodyear studia cauciucul. Odata

întimplator, a scapat pe o plita fierbinte o bucata de cauciuc presat cu
sulf. A doua zi a constatat ca acel cauciuc ramasese elastic, dar era
rezistent la fierbinte si la rece.

Astfel , printr-o întîmplare a fost descoperita vulcanizarea, un proces

chimic care si a largit cu mult sfera lui de utilizare.

Vulcanizarea este procesul de tratare a cauciucului cu sulf (pâna la

8%.).

Prin vulcanizare se obtine un material mai elastic, mai rezistent si

mai stabil la variatiile de temperatura. În procesul fabricarii
cauciucului se mai adauga diferite ingrediente pentru a-i conferi
culoare: funingine ( culoare neagra), praf de creta (culoarea alba) etc.
Daca la vulcanizare se adauga mai mult sulf (20-40%), se
obtine ebonita, un material dur, cu proprietatile izolante.

Dupa importanta sa practica, cauciucul poate fi comparat cu

aluminiu,petrol, carbunele pe pamânt. Din cauciuc se produc anvelope
pentru mijloacele de transport, furtunuri, centuri, materiale
electroizolante,tesaturi impermeabile, încaltaminte etc.
 Pentru mulţi dintre noi cauciucul a devenit un material banal, iar alţii
poate nu-şi pot imagina viaţa fără acesta, fiindu-le extrem de util în
diverse activităţi zilnice. De la un simplu elastic de prins borcane până
la arhicunoscutele anvelope, fără de care deplasarea vehiculelor
noastre nu ar fi posibilă, cauciucul s-a afirmat pe piaţa mondială
contribuind consistent la dezvoltarea întregii omeniri.

Astăzi, din cauciuc se produc garnituri profilate, garnituri

canelate, burdufuri, manşoane, garnituri electroizolante şi multe alte
tipuri de elemente şi articole din cauciuc care se fabrică prin procesul
de profilare (extrudare) sau de vulcanizare în matriţă.

Nu ştim câţi dintre noi poate şi-au pus întrebarea: de unde

vine cauciucul? Sau cum oare se produce acesta? Nimic mai simplu, ar
putea spune cunoscătorii, însă pentru necunoscători trebuie precizat
faptul că acest material absolut vital, cauciucul, este utilizat încă din
cele mai vechi timpuri. Bineînţeles, la început a fost cauciucul natural,
care a început să fie utilizat în diferite domenii de activitate ca urmare
a proprietăţilor sale de elasticitate şi în acelaşi timp de
rezistenţă. Cauciucul natural se obţine prin extragerea unei substanţe
lichide şi albicioase, numite latex, din arborii tropicali de genul Heva
Brasiliensis (arborele de cauciuc), Ficus Elastica sau din sucul unor
plante care cresc în zona temperată, cum sunt: tau–sacâzul, coc–sacâzul
şi cram–sacâzul, în care latexul este depus în rădăcini. 

 Ca prim moment menţionat, al utilizării cauciucului, se cunoaşte

anul 1500 când aborigenii au observat ca pot face mingi săritoare
din sucul coagulat extras din anumiţi arbori şi plante. Ei numeau
acest material "cauciuc", ceea ce în limba lor înseamnă "copacul
care plânge" (cau - copac şi uciu - curge, plange). În aceeaşi
perioadă, Cristofor Columb, în călătoria lui spre America, a văzut
minunatele mingi de cauciuc şi le-a adus în Europa.
 Mai târziu, în 1770, un chimist englez pe nume Joseph Priestley, îi
dă cauciucului una din primele sale întrebuinţări: guma de şters. El
a observat că putea şterge urmele de creion cu acest material.
Cine ar fi crezut că, dintr-o întâmplare, vom ajunge ca astăzi să
ne putem folosi de acest obiect atât de util, când facem greşeli
de scriere sau când dorim să rectificăm ceva în scris!
 Un moment important în istoria evoluţiei cauciucului a fost în jurul
anilor 1835, când un tânăr pe nume Charles Goodyear a acordat un
interes deosebit cauciucului, iar rezultatele nu au întârziat să
apară. El a descoperit procedeul de vulcanizare, ce constă în
tratarea cauciucului cu sulf. Prin vulcanizare se îmbunătăţesc
proprietăţile cauciucului: i se măreşte elasticitatea, devine mai
rezistent la agenţii mecanici, la frecare, la agenţii chimici şi la
apă, nu lasă gazele să treacă prin el şi dobândeşte calităţi de bun
izolator electric.
 Începutul secolului XX aduce noutăţi şi schimbări deoarece în anul
1909 i se acordă lui Fritz Hofmann patentul pentru
obţinerea cauciucului sintetic. Acest cauciuc este un compus cu
proprietăţi asemănătoare celor ale cauciucului natural, însă se
obţin cauciucuri superioare, cu utilizări speciale în anumite
domenii industriale şi civile.
Industria fabricării cauciucurilor auto se bazează, pe resursele
petroliere, principalul material folosit pentru
fabricarea cauciucurilor, izoprenul, fiind produs în mod tradiţional
din petrol. De reţinut că pentru fabricarea unei singure anvelope
sunt necesari circa 26 litri de petrol.
 În anul 1928 S. Lebedev propune metoda de producere
a cauciucului sintetic butadienic din alcool, având calităţi bune de
izolator, rezistenţă bună la apă şi o remarcabilă comportare la
abraziune.
 Cauciucul butadien-acrilonitrilic se obţine prin copolimerizarea în
emulsie a butadienei cu acrilonitrilul. Deoarece se caracterizează
printr-o foarte mare rezistenţă la uleiuri, grăsimi, produse
 petroliere şi solvenţi organici alifatici, se utilizează la
fabricarea garniturilor din cauciuc (garnituri de etanşare,
furtunuri, tuburi, membrane, etc.) rezistente la aceste medii.
 În 1942 în SUA se reuşeşte producerea cauciucului siliconic, iar
în 1948 a cauciucului fluorurat. Cauciucul siliconic se foloseşte la
fabricarea garniturilor din cauciuc precum: manşoane, garnituri
profilate, garnituri electroizolante, etc. cu utilizări în protecţia
cablurilor şi a izolatorilor electrici, în industria alimentară şi
farmaceutică, în industia constructoare de maşini, auto, etc.
Vulcanizarea cauciucului sintetic se face şi ea identic cu cea
a cauciucului natural, ceea ce îl face un produs la fel de utilizat şi
căutat precum este cauciucul natural. 

Obţinerea cauciucurilor sintetice a creat posibilitatea nelimitată de a

se mări capacităţile de producţie şi a dus la obţinerea unor sortimente
de cauciucuri superioare celor naturale, cu utilizări speciale în anumite
domenii.

Putem afirma că industria cauciucului este şi va fi în curs de dezvoltare

continuă. De pildă, noile tendinţe de obţinere a cauciucului sunt cele de
utilizare a plantelor, mai exact, printr-un proces de fermentare a unor
zaharuri extrase din plante, care se face cu ajutorul unor tulpini de
bacterii modificate genetic, capabile să transforme carbohidraţii
complecşi într-un produs numit BioIsoprene™. Aşadar, o parte a
angajaţilor unei fabrici de cauciuc ar putea fi "echipele" de bacterii
modificate genetic. Nu ştim însă cum le va fi reglementată munca, dacă
vom aplica acelaşi cod al muncii ca şi în cazul oamenilor, ştim însă că
aceste bacterii reprezintă viitorul industriei de cauciuc. 

Noul produs din cauciuc, obţinut pe cale naturală, va avea numeroase

aplicaţii în diferite ramuri ale industriei, putând înlocui cu
succes cauciucul sintetic obţinut din petrol.
Cine ştie, poate cât de curând, în viitorul apropiat, vom auzi de produse
precum garnituri canelate, garnituri
profilate, burdufuri, manşoane, anvelope etc., care să fie realizate din
acest material ecologic, benefic mediului în care trăim.