Metan

Metanul (CH4) este o hidrocarbură saturată, componentul principal al gazelor naturale.

Metanul este cel mai simplu compus organic, cu formula CH4, şi primul reprezentant din clasa alcanilor,
fiind astfel şi cea mai simplă hidrocarbură aciclică saturată. Este componentul principal al gazelor naturale,
fiind relativ răspândit în natură. Metanul natural este răspândit în subteran şi sub nivelul fundului mării, dar
se găseşte în cantităţi mai mici şi în atmosferă. 

Metanul se găseşte sub formă de zăcăminte naturale în stare destul de pură, la noi în ţară puritatea
metanului fiind de 99%, însă se poate întâlni şi în minele de cărbuni unde în amestec cu aerul formează
amestecul exploziv numit gaz grizzu (responsabil de exploziile miniere).

În gazul de iluminat obţinut prin distilarea uscată a huilei există un procent de circa 20-30%.

Metanul este un gaz cu efect de seră cu o pondere destul de mare, contribuind la încălzirea atmosferei
terestre.

Istoric

Metanul a fost descoperit de fizicianul italian Alessandro Volta în noiembrie 1778 în mâlul găsit în Lacul
Maggiore, iar din această cauză a fost numit iniţial gaz de baltă. Volta s-a inspirat în a căuta acest compus
după ce a citit o lucrare scrisă de Benjamin Franklin referitoare la aşa-numitul „aer inflamabil”. Volta a
colectat gazul ce se degaja din mlaştină, iar în 1778 a reuşit să-l izoleze în stare pură.

Denumirea utilizată astăzi de „metan” a fost introdusă în 1866 de către chimistul german August Wilhelm
von Hofmann, numele fiind derivat de la metanol.

Metode de sinteză
Metode biologice
O mare parte din metanul răspândit în natură a fost produs de către microorganisme prin metanogeneză, o
formă de respiraţie anaerobă. Acest proces biologic, desfăşurat în mai multe etape, este folosit de
microorganisme ca sursă de energie. Ecuaţia reacţiei ce are loc este:

CO2 + 8 H+ + 8 e− → CH4 + 2 H2O

Astfel, prin fermentaţia anaerobă metanul este produs prin fermentarea resturilor vegetale sau animale mai
ales pe fundul bălţilor, metoda putând fi folosită şi în cazul epurărilor apelor reziduale. Plantaţiile
de orez produc metan în timpul procesului de creştere a plantei.

Metode industriale
 Metoda Moissan are la bază reacţia dintre o carbură (de aluminiu, de beriliu) şi apă
Al4C3 + 12 H2O → 3 CH4 + 4 Al(OH)3.

 Metoda Dumas foloseşte ca materie primă acetatul de sodiu (sau de potasiu) prin încălzire cu calce
sodată:
CH3-COONa + NaOH → CH4 + Na2CO3

Proprietăţi fizice şi structură

Metanul este unul dintre cele mai cunoscute exemple de compus a cărui moleculă să aibă
geometrie tetraedrică. Altfel spus, molecula metanului este formată din patru legături
sigma echivalente carbon-hidrogen (C-H), iar structura sa electronică este descrisă prin patru orbitali
moleculari rezultaţi în urma întrepătrunderii orbitalilor de valenţă ai carbonului şi atomilor de hidrogen.
În condiţii normale de temperatură şi presiune, metanul este un gaz incolor, inodor, mai uşor decât aerul.
Mirosul neplăcut şi uşor de recunoscut al gazului natural folosit în locuinţe se datorează unor aditivi
odoranţi, precum terţ-butiltiolul, care sunt folosiţi pentru siguranţă. Metanul are un punct de fierbere de −161
°C la o presiune de o atmosferă.
Metanul este puţin solubil în apă (sub 1%), dar solubil în alcool şi eter. Arde cu flacără puţin luminoasă, cu
degajare mare de căldură (8560 kcal/m3). Amestecul de metan şi oxigen (sau metan şi aer) explodează în
prezenţa unei scântei. Aşa se explică exploziile care se produc uneori în minele de cărbuni, unde se găsesc
cantităţi însemnate de metan sub formă de gaz grizzu.

 Proprietatii chimice

Metanul este o substanta stabila , putin reactiva in conditii obisnuite. In prezenta unor
reactivi energici ca oxigenul sau clorul si in conditii potrivit alese ( de temperatura , presiune si
catalizatori) metanul poate fi facut sa reactioneze , ducand la produsi de mare insemnatate
practica. Reactiile caracteristice pentru metan sunt reactiile de substitutie.

1.Reactia de halogenare

           CH4 —→CH3Cl —→CH 2Cl2 —→CHCl3  —→ CCl4

         Metanul reactioneaza usor cu clorul si cu bromul , nu reactioneaza cu iodul , iar cu florul

reactioneaza violent formand acid fluorhidric si tetrafluorura de carbon .

         Din amestecul de derivati clorurati cu diferite grade de substitutie rezultat din reactia de
clorurare a metanului , componentii sunt separati prin distilare . Sunt utilizati ca solventi (CCl 4 )
, agenti frigorifici (CH3Cl ) ,anestezici (CHCl3) si intermediari in sinteze organice .

Cea mai importanta metoda de clorurare a metanului este clorurarea termica. Reactiile
de clorurare sunt initiate prin incalzirea reactantiilor la temperaturi de 400-5000 C. 
                               CH4 + 2Cl2 = C + 4HCl
 2.Reactia de ardere

CH4 + 2O2 → CO2 + 2H2O + Q

CH4 + 2O2 + 8N2 →  CO2 + 2H2O + 8N2

Arderea metanului constituie reactia la oxidare a metanului de catre oxigen ; acesta

poate sa fie oxigen pur sau oxigenul continut in aer. Reactia de ardere poate  fi condusa in
doua moduri : ardere completa si ardere incompleta.

- Arderea completa consta in transformarea totala a metanului in bioxid de carbon si

apa :

CH4 + 2O2 = CO2 + 2H2O + energie

          Metanul este un combustibil foarte larg utilizat.

          Covalentele oxigenului cu carbonul si oxigenul sunt mult mai stabile decat cele care
asigura formarea moleculei O2 ; prin reactia de ardere se degaja foarte multa energie. In cursul
reactiei , o parte din aceasta energie este folosita temporar pentru a invinge inertia chimica a
moleculelor de metan ; intrand in reactie acestea vor elibera noi cantitati de energie si asftfel,
reactia o data inceputa intr-un punct se propaga cu iuteala in intreaga masa a amestecului de
metan si oxigen. Daca reactia se executa in arzatoare speciale, in care oxigenul vine in
contact cu metanul in mod controlat, obtinem o flacara fierbinte de oxigen si metan in
proportiile cerute de ecuatia de reactie , se produce o explozie, care, in anumite imprejurari,
poate fi foarte periculoasa .

Utilizarea metanului drept combustibil pentru motoare cu explozie este nerentabila din
pricina dificultatii de a lichefia metanul, conditie esentiala pentru o buna inmaganizare a sa in
rezervoarele vehicolelor .

- Arderea incompleta consta in oxidarea partiala a metanului la carbon si apa. Aceasta

se realizeaza prin ardere intr-un mediu cu mai putin oxigen decat ar fi necesar pentru a se
produce combustia completa.

CH4 + O2 =  C + 2H2O

   Observam ca in arderea incompleta s-a folosit numai o molecula de oxigen la o molecula de

metan fata de doua molecule de oxigen cate se foloseau la arderea completa.

          Arderea incompleta este un fenomen nedorit in arzatoare, unde urmarim obtinerea de

energie ; atunci flacara ,, afuma ' si produce mai putina caldura , deoarece lipseste energia
care s-ar degaja daca ar avea loc si reactia carbonului cu oxigenul pentru a da bioxid de
carbon , ca la arderea completa.

          Arderea incompleta a metanului se foloseste insa in scopul producerii industriale a

negrului de fum.

         Prin arderea metanului se degaja o cantitate apreciabila de caldura( 890,78kj/mol ) . De

aceea metanul este un combustibil valoros .
        Consumarea oxigenului din aer in reactia de ardere a metanului constituie un procedeu
de obtinere a azotatului, folosit, de exemplu, in sinteza amoniacului .

         Prin arderea metanului cu cantitati reduse de aer, rezulta, dupa conditiile de reactie,
carbon si vapori de apa sau oxid de carbon si hidrogen: 
                    2CH4 + O2 = 2CO + 4H2

3. Reactia de oxidare la aldehida formica

Conditii : 400-600°C si catalizatori oxizi de azot

                     CH4+O2 → CH2O + H2O

                       (  aldehida formica )

         Aldeida formica este utilizata la obtinerea novolacului si a bachelitei , la conservarea

preparatelor anatomice , formolul fiind o solutie de aldehida formica de concentratie 40%.

4. Reactia de oxidare cu vapori de apa

Conditii: Ni , 300-1000°C si catalizator Ni

                     CH4 + H2O ↔ CO +3H2

Conditii: 400°C si catalizatori oxizi de fier              

CO + H2O ↔ CO2 + H2 

     Prin oxidarea metanului cu vapori de apa se obtine un amestec de monoxid de carbon , CO

si hidrogen numit gaz de sinteza si utilizat la obtinerea metanonului si in alte sinteze organice .
Monoxidul de carbon poate fi convertit la dioxid de carbon , procesul constituind o sursa de
hidrogen folosit in sinteza amoniacului si in alte scopuri .

5. Reactia de amonoxidarea

Conditii : catalizatori de Pt , 1000°C

                    CH4 + NH3 + 3/2O2 → HCN + 3H2O

         Oxidarea metanului cu aer in prezenta amoniacului permite obtinerea acidului cianhidric,

HCN, folosit in principal, la obtinerea fibrelor sintetice de tip poliacrilonitril si a stiplexului .

6. Reactia de obtinerea acetilenei

La temperaturi de circa 30000, in arcul electric , are loc un alt tip de descompunere
termica, care duce la hidrogen si acetilina.

Conditii : 1500°C

                     2CH4 → CH ≡ CH +3H2   (acetilena)
 Obtinerea acetilenei din metan este cea mai importanta cale de chimizare a metanului pentru
ca acetilena este punctul de plecare al multor sinteze organice care duc la produse finite
importante : cauciuc sintetic , materiale plastice , fibre sintetice etc.

7. Reactia de obtinere a negrului de fum

Descompunerea termica a metanului are loc foarte greu.

           La temperaturi peste 6000 metanul se descompune in elemente ; stim ca aceasta

reactie este reversibila :

                               CH4 → C + 2H2         

         Reactia de descompunere a metanului in elemente este o reactie puternic endoterma .

         Caldura necesara reactiei se obtine prin arderea altei parti de metan si de aceea reactia
poate fi considerata si ca o oxidare partiala a metanului .                           

                              CH4 + O2 → C + 2H2O    

         Negrul de fum se utilizeaza in industria de lacuri si vopsele la obtinerea lacurilor, a

cernelurilor tipografice , in industria cauciucurilor , la obtinerea grafitului de mare puritate .

         Produsele chimice obtinute prin reactiile descrise mai sus si-au gasit largi aplicatii
industriale

    Intrebuintarile metanului sunt multiple si interesante, in special in industria chimica pentru

care metanul este una din cele mai valoroase materii prime.

          Metanul mai este utilizat drept combustibil dar azi se pune un accent deosebit pe
transfornarea lui intr-o serie de compusi chimici de o mare importanta practica . Aceasta
prelucrare se numeste chimizarea

metanului.Este suficient sa precizam ca prin chimizare valoarea unui metru cub de gaz metan
creste de circa 30 de ori , ca sa ne dam seama de importanta economica a acestuia.

Chimizarea metanului se poate realiza pe urmatoarele cai:

1) Prin oxidare, metanul mai poate forma si negru de fum, conform reactiei:

     CH4 + O2 → C + 2H2O

                        negru de fum

Randamentul de obtinere a negrului de fum prin acest procedeu este foarte mic si
nerentabil.
 Astazi se fabrica negrul de fum mult mai rentabil din produse petroliere, de exemplu la
noi in tara la Pitesti. Negrul de fum este utilizat in prelucrarea cauciucului, obtinerea
cernelurilor de tipar, tusuri etc.

Cand oxidarea metanului se face cu oxigen din aer, azotul existent ramane necombinat:

        CH4 + aer (O2 + N2) → CO2 + 2 H2O + N2

Procesul constituind o importanta sursa de azot.

2) Chimizare prin oxidare partiala cu vapori de apa:

Prin oxidarea metanului cu vapori de apa se obtine gaz de sinteza:

                               Ni 

      CH4 + H2O ────→ CO + 3H2

                          650-900°C  gaz de sinteza

Gazul de sinteza obtinut este folosit la scara industriala in diverse sinteze de alcooli,
aldehide etc..
          Prin oxidarea partiala a metanului se obtine, gazul de sinteza din care se pot fabrica:
alcool metilic, alcooli superiori, benzine de sinteza. Prin oxidarea catalitica a metanului rezulta
la 600-7500 C formaldehida.     Hidrogenul separat din gazul de sinteza poate folosi la
fabricarea amoniacului, a unor ingrasaminte chimice, etc. 
          3 )Clorurarea metanului este o cale de obtinere a unor dizolvanti si agenti frigorifici.
Prin nitrarea metanului se obtine nitrometanul, folosit ca bun dizolvant si in unele sinteze
organice.

4) Prin amonooxidare (tratarea cu amoniac si oxigen, respectiv aer) din metan se

fabrica acid cianhidric, din care se obtine, pe langa cianurile alcaline, diferite produse
intermediare pentru industria materialelor plastice, a fibrelor sintetice, a cauciucului sintetic,
etc. Tot din metan se poate obtine si sulfura de carbon, prin tratare cu sulf la 600-7000 C, in
prezenta catalizatorilor).

Amonooxidare este reactia metanului cu amoniac si aer, cu formare de acid cianhidric:

                                 Pt, 1000°C

CH4 + NH3 + 3/2O2 ────→ HCN + 3 H2O

                                                 acid

                                               cianhidric

Produsele chimice obtinute prin reactiile descrise mai sus si-au gasit largi aplicatii
industriale in marile combinate chimice ale tarii noastre, fiind prelucrate in continuare, prin alte
procese chimice.
          O alta cale pentru valorificarea metanului o poate constitui utilizarea lui ca agent
energetic. Gazul metan este un combustibil superior carbunelui si chiar produselor petroliere la
incalzitul cuptoarelor industriale el prezita avantaje din punct de vedere tehnic si economic:
puterea calorifica mai mare, cheltuieli de exploatare si transport mult reduse, iar cele de
depozitare inexistente.
Proprietăţi chimice
Acesta are o comportare deosebită faţă de celelalte hidrocarburi, datorita faptului că legătura covalentă
existentă în moleculă este foarte stabilă, iar acest fapt influenţează comportamnetul său chimic.
Atunci cînd catalizatorii nu sunt prezenţi, metanul este stabil pînă la circa 900 °C.

Principalele reacţii chimice pe care le dă metanul sunt arderea (combustia), reacţia de formare a gazului de

sinteză şi halogenarea fotochimică. În general, aceste reacţii sunt greu de controlat. Oxidarea parţială
a metanolului, de exemplu, este dificil de pus în practică, întrucât de obicei reacţia duce până la formarea
de dioxid de carbon şi apă, chiar şi în cazul în care se utilizează o cantitate insuficientă de oxigen. Enzima
numită metan-monooxigenază ajută la producerea de metanol direct din metan, dar nu poate fi folosită
pentru reacţii la scară industrială. 
Halogenarea
Ca orice hidrocarbură saturată, metanul poate suferi reacţii de substituţie, reacţiile de halogenare (clorurare)
ale metanului fiind cele mai reprezentative din acest punct de vedere. Acestea conduc în final la o compuşi
mono-, di-, tri- şi/sau tetrasubstituţi. Halogenarea metanului este o reacţie fotochimică, întrucât pentru ca ea
să aibă loc este nevoie de intervenţia luminii ultraviolete, care interacţionează cu halogenul:
X2 + UV → 2 X•
X• + CH4 → HX + CH3•
CH3• + X2 → CH3X + X•
De exemplu, un atom de clor este generat din clorul molecular, diatomic, iar acesta se va lega
de un atom de hidrogen din molecula metanului, obţinându-se acid clorhidric.
Radicalul metil rămas, CH3•, se poate lega de o moleculă de clor,
formând monoclorometanul sau clorura de metil (CH3Cl) şi un atom de clor. Atomul de clor
poate reacţiona cu altă moleculă de metan (sau de clorură de metil), continuând astfel reacţia
de clorinare. În mod similar se pot obţine compuşii analogi:diclorometan sau clorură de metilen
(CH2Cl2), cloroform, triclorometan sau clorură de metin (CHCl3) şi în final tetraclorură de
carbon (CCl4). Formarea acestor produşi de reacţie depinde de raportul molar al reactanţilor:

Combustia şi arderea

O proprietate chimică foarte importantă a metanului este aceea de a arde, ardere care se
produce cu o mare degajare de căldură (reacţie puternic exotermă). Pe această reacţie se
bazează folosirea CH4 drept combustibil.

CH4 + 2O2 = CO2 + 2H20 + Q (căldură)

Amestecul format din gaz metan şi aer este exploziv, fiind uneori cauza exploziilor care au loc
în mine sau în încăperile unde, din neglijenţă, s-a lăsat conducta deschisă.

Prin arderea incompletă a metanului cu cantităţi insuficiente de aer, în instalaţii speciale, se obţine „negrul
de fum”, o sursă importantă pentru sintezele chimice (în special cele pentru fabricarea cauciucului) - o sursă
importantă pentru sintezele chimice (în special cele pentru fabricarea cauciucului).
Prin piroliza, se obtine negru de fum de calitate superioara, care poate fi folosit in industria cauciucului, a
cernelurilor de tipar, a lacurilor si vopselelor negre, a cernelurilor tipografice , în industria cauciucurilor , la
obţinerea grafitului de mare puritate .

Reacţia de obţinere a negrului de fum

Condiţii : temperatură ridicată

CH4 → C + 2H2

Un accent deosebit se pune pe chimizarea metanului, transformarea lui într-o serie de produşi
cu mare importanţă practică.

Gazul metan este principala sursă de hidrogen pentru sinteza amoniacului. Din amoniac se
fabrică îngrăşăminte azotoase.

Din gaz metan se obţine negrul de fum pentru industria cauciucului şi a cernelurilor

tipografice
CH4 -> C + 2H2
şi formaldehida, o substanţă necesară industriei maselor plastice şi fibrelor sintetice.

Cea mai importantă întrebuinţare a gazului metan este legată de transformarea sa

în acetilenă, prin încălzire la temperaturi înalte. Primul brevet din lume pentru această metodă
de prelucrare chimică aparţine inginerului român Martin Banc.

CH4 + 2O2 → CO2 + 2H2O + Q

CH4 + 2O2 + 8N2 → CO2 + 2H2O + 8N23.

Oxidarea şi gazul de sinteză

Prin trecerea metanului împreună cu vapori de apă peste catalizatori de aluminiu la o temperatură de circa
850 °C se obţine un amestec de oxid de carbon şi hidrogen care poate fi folosit drept „gaz de sinteză”: din
care se pot fabrica: alcool metilic, alcooli superiori, benzine de sinteza.

CH4 + H20 = CO + 3H2 

Acest gaz de sinteză trecut peste un catalizator de fier la 450 °C suferă o transformare la nivelul oxidului de
carbon, acesta fiind transformat în dioxid de carbon Condiţii:

CO + H2O ↔ CO2 + H2.

Metanul poate suferi şi o oxidare catalitică la temperaturi de 600-700 °C, în urma căreia
rezultă formaldehida.

Reacţia de oxidare la aldehida formică °C şi catalizatori oxizi de azot

CH4+O2 → CH2O + H2O( aldehida formică )

Atunci când catalizatorii nu sunt prezenţi, metanul este stabil până la circa 900 °C. Prin trecerea metanului
prin tuburi de cuarţ la 1000-1200 °C se formează, cu randamente relativ mici, acetilenă, etenă, butadienă,
dar şi hidrocarburi aromatice de tipul benzenului, xilenului antracenului, etc.

Reacţia de obţinerea acetilenei

Condiţii : 1500°C2CH4 → CH ≡ CH +3H2 (acetilenă)

Metanul mai poate suferi şi reacţii de amonooxidare (tratarea cu amoniac şi oxigen, respectiv aer), în urma
cărora se formează acid cianhidric (cianurile alcaline, diferite produse intermediare pentru industria
materialelor plastice, a fibrelor sintetice, a cauciucului sintetic),

Condiţii : catalizatori de Pt , 1000°C

CH4 + NH3 + 3/2O2 → HCN + 3H2O

sulfura de carbon CS2 (prin tratare cu sulf la 600-700 °C, în prezenţa catalizatorilor), nitrarea (se obţine
nitrometan, bun dizolvant).

Hidrogenul separat din gazul de sinteza poate folosi la fabricarea amoniacului, a unor ingrasaminte chimice,
etc.Clorurarea metanului este o cale de obtinere a unor dizolvanti si agenti frigorifici. Prin nitrarea metanului
se obtine nitrometanul, folosit ca bun dizolvant si in unele sinteze organice. Prin amonooxidare (tratarea cu
amoniac si oxigen, respectiv aer) din metan se fabrica acid cianhidric, din care se obtine, pe langa cianurile
alcaline, diferite produse intermediare pentru industria materialelor plastice, a fibrelor sintetice, a cauciucului
sintetic, etc. Tot din metan se poate obtine si sulfura de carbon, prin tratare cu sulf la ° C, in prezenta
catalizatorilor).O alta cale pentru valorificarea metanului o poate constitui utilizarea lui ca agent energetic.
Gazul metan este un combustibil superior carbunelui si chiar produselor petroliere, la incalzitul cuptoarelor
industriale el prezita avantaje din punct de vedere tehnic si economic: puterea calorifica mai mare, cheltuieli
de exploatare si transport mult reduse, iar cele de depozitare inexistente.

Produsele chimice obţinute prin reacţiile descrise mai sus şi-au găsit largi aplicaţii industriale .