PORTOFOLIU CHIMIE

NINACS EMANUEL
XA
 CHIMIZAREA METANULUI
A fost descoperit de A.Volts in 1778 in malul baltilor si a fost numit prima oara gaz de balta.
Metanul este cel mai simplu alcan, o hidrocarbura saturata aciclica, primul termen al seriei de
hidrocarburi parafinice. Se gaseste sub forma de zacaminte naturale in stare destul de pura. Tara
noastra poseda zacaminte de metan cu puritate ridicata ( 98%-99% ) , cele mai importante fiind
cele de la Sarmasel , Copsa Mica , Bazna , Nades , Sincai , Deleni etc..

Cantitati apreciabile de gaz metan se gasesc si in minele de carbuni.

Metanul se produce si acolo unde a avut loc o fermentare a celulozei in absenta aerului, sub
influenta unor bacterii anaerobe; de aceea, din fundul baltilor, unde continuu plutesc plante, se
degaja uneori metan.
Este un component in proportie de 20-30% din gazul de iluminat rezultat prin distilarea uscata a
huilei. Separarea metanului din gazul de iluminat constituie un izvor pentru obtinerea lui in tarile
bogate in zacaminte de carbuni. Ca si petrolul, gazul metan se extrage din zacaminte prin sonde.
De la locul de extractie, el este trimis prin conducte pana la centrele de consum.
In laborator metanul se poate prepara prin reactia dintre apa si carbura de aluminiu (metoda
Moissan):

Al4C3 + 12H2O = 3CH5 + 4Al(OH)2

intr-un dispozitiv de preparat gaze la cald. Si carbura de beriliu formeaza cu apa, in mod
preponderent, metan.
O alta metoda de laborator este descompunerea acetatului de sodiu (sau de potasiu) prin incalzire
calce sodata (metoda Dumas):

CH3-COONa + NaOH = CH4 + NaCO3

Proprietati fizice

Metanul este un gaz incolor, mai usor decat aerul , insolubil in apa , solubil in alcool , eter , benzen .

Mirosul gazului metan din conductele industriale si casnice este dat de substantele
continand sulf ( mercaptani ) care sunt adaugate special pentru a face gazul usor de recunoscut
prin miros ; eventualele scapari de gaze pot fi astfel descoperite la timp.

El poate fi prins sub apa fara pierderi insemnate.

Legaturile C-H din molecula metanului nu sunt polare ; in schimb apa este dupa cum am vazut un
compus polar. Lipsind atractiile electrostatice , moleculele de metan nu vor fi inconjurate de un roi
de molecule de apa ( asa cum se intampla cu alte molecule sau ioni , fenomen numit salvatare ) ,
iar fara aceasta nu are loc dizolvarea .

Metanul este mai usor decat aerul

Faptul ca metanul este mai usor decat aerul se datoreaza greutatii moleculare mai scazute a
moleculei CH4 ( 12 + ( 4 x 1 ) = 16 ) fata de moleculele oxigenului , O2 ( 2 x 16 = 32 ) si azotului , N2
( 2 x 14 = 28 ) . Un volum de 22,4 l care contine , un mol de gaz , in conditii normale 16 g daca va fi
ocupat de metan , fata de circa 29 de g cat va cantari daca va fi ocupat de aer.

Metanul se lichefiaza foarte greu

Din acest motiv , el se transporta de cele mai multe ori prin conducte , sub presiune , in stare
gazoasa.

Principalele constante fizice ale metanului sunt prezente in tabelul urmator :

Formula p.t. p.f ρ° (in c.n. ) d aer

Moleculara

CH4 -183°C -162°C 0,7142g/l 0,5536

Arde cu flacara putin luminoasa, cu degajare mare de caldura. Un amestec mare da metan
si oxigen sau aer explodeaza in prezenta unei scantei. Asa se explica exploziile care se produc
uneori in minele de carbuni, unde se gasesc cantitati insemnate de metan.
Pentru ca amestecul de metan si aer, numit gaz grizu, sa nu produca exlozie in mine, lampile
aprinse sunt prevazute cu panze metalice, care inconjoara flacara. Produsele de ardere a metanului
sunt bioxid de carbon si apa.

Proprietatii chimice

Metanul este o substanta stabila , putin reactiva in conditii obisnuite. In prezenta unor
reactivi energici ca oxigenul sau clorul si in conditii potrivit alese ( de temperatura , presiune si
catalizatori) metanul poate fi facut sa reactioneze , ducand la produsi de mare insemnatate
practica. Reactiile caracteristice pentru metan sunt reactiile de substitutie.
 1.Reactia de halogenare

+Cl2 +Cl2 +Cl2 +Cl2 49776mrm77jeu3j

CH4 —→CH3Cl —→CH 2Cl2 —→CHCl3 —→ CCl4

-HCl -HCl -HCl -HCl

Metanul reactioneaza usor cu clorul si cu bromul , nu reactioneaza cu iodul , iar cu florul

reactioneaza violent formand acid fluorhidric si tetrafluo-

rura de carbon .

Din amestecul de derivati clorurati cu diferite grade de substitutie rezultat din reactia de clorurare
a metanului , componentii sunt separati prin distilare . Sunt utilizati ca solventi (CCl 4 ) , agenti
frigorifici (CH3Cl ) ,

anestezici (CHCl3) si intermediari in sinteze organice .

Cea mai importanta metoda de clorurare a metanului este clorurarea termica. Reactiile de
clorurare sunt initiate prin incalzirea reactantiilor la temperaturi de 400-500 0 C.
CH4 + 2Cl2 = C + 4HCl

2.Reactia de ardere

CH4 + 2O2 → CO2 + 2H2O + Q

CH4 + 2O2 + 8N2 → CO2 + 2H2O + 8N2

Arderea metanului constituie reactia la oxidare a metanului de catre oxigen ; acesta poate
sa fie oxigen pur sau oxigenul continut in aer. Reactia de ardere poate fi condusa in doua moduri :
ardere completa si ardere incompleta.

- Arderea completa consta in transformarea totala a metanului in bioxid de carbon si apa :

CH4 + 2O2 = CO2 + 2H2O + energie

Metanul este un combustibil foarte larg utilizat.

Covalentele oxigenului cu carbonul si oxigenul sunt mult mai stabile decat cele care asigura
formarea moleculei O2 ; prin reactia de ardere se degaja foarte multa energie. In cursul reactiei , o
parte din aceasta energie este folosita temporar pentru a invinge inertia chimica a moleculelor de
metan ; intrand in reactie acestea vor elibera noi cantitati de energie si asftfel, reactia o data
inceputa intr-un punct se propaga cu iuteala in intreaga masa a amestecului de metan si oxigen.
Daca reactia se executa in arzatoare speciale, in care oxigenul vine in contact cu metanul in mod
controlat, obtinem o flacara fierbinte de oxigen si metan in proportiile cerute de ecuatia de reactie ,
se produce o explozie, care, in anumite imprejurari, poate fi foarte periculoasa .

Utilizarea metanului drept combustibil pentru motoare cu explozie este nerentabila din
pricina dificultatii de a lichefia metanul, conditie esentiala pentru o buna inmaganizare a sa in
rezervoarele vehicolelor .

- Arderea incompleta consta in oxidarea partiala a metanului la carbon si apa. Aceasta se

realizeaza prin ardere intr-un mediu cu mai putin oxigen decat ar fi necesar pentru a se produce
combustia completa.

CH4 + O2 = C + 2H2O

Observam ca in arderea incompleta s-a folosit numai o molecula de oxigen la o molecula de metan
fata de doua molecule de oxigen cate se foloseau la arderea completa.

Arderea incompleta este un fenomen nedorit in arzatoare, unde urmarim obtinerea de energie ;
atunci flacara ,, afuma " si produce mai putina caldura , deoarece lipseste energia care s-ar degaja
daca ar avea loc si reactia carbonului cu oxigenul pentru a da bioxid de carbon , ca la arderea
completa.

Arderea incompleta a metanului se foloseste insa in scopul producerii industriale a negrului de fum.

Prin arderea metanului se degaja o cantitate apreciabila de caldura

( 890,78kj/mol ) . De aceea metanul este un combustibil valoros .

Consumarea oxigenului din aer in reactia de ardere a metanului constituie un procedeu de

obtinere a azotatului, folosit, de exemplu, in sinteza amoniacului .

Prin arderea metanului cu cantitati reduse de aer, rezulta, dupa conditiile de reactie, carbon si
vapori de apa sau oxid de carbon si hidrogen:
2CH4 + O2 = 2CO + 4H2

3. Reactia de oxidare la aldehida formica

Conditii : 400-600°C si catalizatori oxizi de azot

CH4+O2 → CH2O + H2O

( aldehida formica ) re776m9477jeeu

Aldeida formica este utilizata la obtinerea novolacului si a bachelitei , la conservarea preparatelor

anatomice , formolul fiind o solutie de aldehida formica de concentratie 40%.

4. Reactia de oxidare cu vapori de apa

 Conditii: Ni , 300-1000°C si catalizator Ni

CH4 + H2O ↔ CO +3H2

Conditii: 400°C si catalizatori oxizi de fier

CO + H2O ↔ CO2 + H2

Prin oxidarea metanului cu vapori de apa se obtine un amestec de monoxid de carbon , CO si

hidrogen numit gaz de sinteza si utilizat la obtinerea metanonului si in alte sinteze organice .
Monoxidul de carbon poate fi convertit la dioxid de carbon , procesul constituind o sursa de
hidrogen folosit in sinteza amoniacului si in alte scopuri .

5. Reactia de amonoxidarea

Conditii : catalizatori de Pt , 1000°C

CH4 + NH3 + 3/2O2 → HCN + 3H2O

Oxidarea metanului cu aer in prezenta amoniacului permite obtinerea acidului cianhidric, HCN,
folosit in principal, la obtinerea fibrelor sintetice de tip poliacrilonitril si a stiplexului .

6. Reactia de obtinerea acetilenei

La temperaturi de circa 30000, in arcul electric , are loc un alt tip de descompunere termica,
care duce la hidrogen si acetilina.

Conditii : 1500°C

2CH4 → CH ≡ CH +3H2 (acetilena)

Obtinerea acetilenei din metan este cea mai importanta cale de chimizare a metanului pentru ca
acetilena este punctul de plecare al multor sinteze organice care duc la produse finite importante :
cauciuc sintetic , materiale plastice , fibre sintetice etc.

7. Reactia de obtinere a negrului de fum

Descompunerea termica a metanului are loc foarte greu.

La temperaturi peste 6000 metanul se descompune in elemente ; stim ca aceasta reactie este
reversibila :

CH4 → C + 2H2

Reactia de descompunere a metanului in elemente este o reactie puternic endoterma .

Caldura necesara reactiei se obtine prin arderea altei parti de metan si de aceea reactia poate fi
considerata si ca o oxidare partiala a metanului .

CH4 + O2 → C + 2H2O

Negrul de fum se utilizeaza in industria de lacuri si vopsele la obtinerea lacurilor, a cernelurilor

tipografice , in industria cauciucurilor , la obtinerea grafitului de mare puritate .

Produsele chimice obtinute prin reactiile descrise mai sus si-au gasit largi aplicatii industriale

Intrebuintarile metanului sunt multiple si interesante, in special in industria chimica pentru care
metanul este una din cele mai valoroase materii prime.

Metanul mai este utilizat drept combustibil dar azi se pune un accent deosebit pe transfornarea lui
intr-o serie de compusi chimici de o mare importanta practica . Aceasta prelucrare se numeste
chimizarea

metanului.Este suficient sa precizam ca prin chimizare valoarea unui metru cub de gaz metan
creste de circa 30 de ori , ca sa ne dam seama de importanta economica a acestuia.

Chimizarea metanului se poate realiza pe urmatoarele cai:

1) Prin oxidare, metanul mai poate forma si negru de fum, conform reactiei:

CH4 + O2 → C + 2H2O

negru de fum

Randamentul de obtinere a negrului de fum prin acest procedeu este foarte mic si
nerentabil.

Astazi se fabrica negrul de fum mult mai rentabil din produse petroliere, de exemplu la noi
in tara la Pitesti. Negrul de fum este utilizat in prelucrarea cauciucului, obtinerea cernelurilor de
tipar, tusuri etc.

Cand oxidarea metanului se face cu oxigen din aer, azotul existent ramane necombinat:

CH4 + aer (O2 + N2) → CO2 + 2 H2O + N2

Procesul constituind o importanta sursa de azot.

2) Chimizare prin oxidare partiala cu vapori de apa:

Prin oxidarea metanului cu vapori de apa se obtine gaz de sinteza:

 Ni

CH4 + H2O ────→ CO + 3H2

650-900°C gaz de sinteza

Gazul de sinteza obtinut este folosit la scara industriala in diverse sinteze de alcooli,
aldehide etc..
Prin oxidarea partiala a metanului se obtine, gazul de sinteza din care se pot fabrica: alcool metilic,
alcooli superiori, benzine de sinteza. Prin oxidarea catalitica a metanului rezulta la 600-7500 C
formaldehida. Hidrogenul separat din gazul de sinteza poate folosi la fabricarea amoniacului, a
unor ingrasaminte chimice, etc.
3 )Clorurarea metanului este o cale de obtinere a unor dizolvanti si agenti frigorifici. Prin nitrarea
metanului se obtine nitrometanul, folosit ca bun dizolvant si in unele sinteze organice.

4) Prin amonooxidare (tratarea cu amoniac si oxigen, respectiv aer) din metan se fabrica
acid cianhidric, din care se obtine, pe langa cianurile alcaline, diferite produse intermediare pentru
industria materialelor plastice, a fibrelor sintetice, a cauciucului sintetic, etc. Tot din metan se
poate obtine si sulfura de carbon, prin tratare cu sulf la 600-7000 C, in prezenta catalizatorilor).

Amonooxidare este reactia metanului cu amoniac si aer, cu formare de acid cianhidric:

Pt, 1000°C

CH4 + NH3 + 3/2O2 ────→ HCN + 3 H2O

acid

cianhidric

Produsele chimice obtinute prin reactiile descrise mai sus si-au gasit largi aplicatii
industriale in marile combinate chimice ale tarii noastre, fiind prelucrate in continuare, prin alte
procese chimice.
O alta cale pentru valorificarea metanului o poate constitui utilizarea lui ca agent energetic. Gazul
metan este un combustibil superior carbunelui si chiar produselor petroliere la incalzitul
cuptoarelor industriale el prezita avantaje din punct de vedere tehnic si economic: puterea
calorifica mai mare, cheltuieli de exploatare si transport mult reduse, iar cele de depozitare
inexistente.
Petrolul si importanta lui
Denumirea petrolului s-a format din cuvintele petra (piatră) şi oleum (ulei).
Petrolul s-a format, probabil, din nămolul depus pe fundul unor mări, care la rându-
i a apărut în urma descompunerii faunei şi florei acvatice microscopice. În cursul
epocilor geologice nămolul a suferit numeroase transformări biologice în lipsa
oxigenului (anaerobe), la acţiunea bacteriilor, apoi o serie de transformări chimice
lente, în calitate de catalizatori servind rocile cu care se afla în contact. Petrolul, sau
ţiţeiul, este un amestec de hidrocarburi solide şi gazoase, dizolvate în hidrocarburi
lichide. Afară de alcani cu structură liniară, petrolul conţine şi o mare diversitate de
izomeri (izoalcani, cicloalcani şi arene cu catene laterale), de asemenea, cantităţi
mici de compuşi organici cu azot, oxigen şi sulf. Compoziţia chimică a petrolului
brut (ţiţeiului) variază în anumite limite în funcţie de zăcământ, ca urmare a
faptului că au existat condiţii diferite de descompunere, în funcţie de zona
geografică, temperatură, presiune, anumiţi catalizatori, fermenţi şi în special
bacterii. Zăcămintele de petrol sunt răspândite în scoarţa terestră la adâncimi
diferite (până la 4 000 m), astfel încât ele umplu spaţiul liber dintre roci. În scopul
aducerii la suprafaţă din adâncurile în care s-a format cu multe milioane de ani în
urmă, petrolul brut se extrage din zăcăminte cu ajutorul sondelor . După extracţie şi
separare de apă şi impurităţi mecanice, petrolul este transportat la întreprinderile de
prelucrare, numite rafinării.

Proprietăţi fizice:
Petrolul este un lichid vâscos, de culoare brună cu fluorescenţă verde-albăstruie, cu
miros specific. Este mai uşor ca apa şi insolubil în ea. De aceea, nimerind în apă în
urma accidentelor de transport maritim, el se întinde formând o peliculă ce
împiedică dizolvarea oxigenului în apă, afectând astfel fauna şi flora zonelor unde a
fost deversat. Fiind un amestec din diverşi compuşi, petrolul nu are punct de
fierbere definit; el se distilează continuu, la temperatura de 30–360°C.

Extractia petrolului: (se face prin 3 metode)

1. Prin cariere de suprafata – daca zacamintul de petrol se afla aproape de

suprafata;
2. Prin sonde de petrol – daca zacamintele se afla in profunzime;
3. Prin insule sau platforme de foraj – pentru zacaminte submarine.

Compozitia chimica a petrolului:

( CaCl2-96%; KCl-2% ; NaCl2-1%; MgCl2-0.05%; SO4-0.03% )

Prelucrarea petrolului:
Prin distilarea petrolului în laborator s-a stabilit că el se separă în fracţii: în
recipient se acumulează la temperaturi mai joase lichidele cu temperaturi de
fierbere mai mici, apoi, la temperaturi mai ridicate, se distilează hidrocarburile cu
mase moleculare mai mari. Ca urmare a compoziţiei sale foarte complexe, petrolul
brut este supus distilării la presiune normală, numită distilare primară, şi la presiune
scăzută, numită distilare secundară. Distilarea primară a petrolului se efectuează în
instalaţii prevăzute cu coloane de fracţionare. Astfel, din petrol se obţin mai multe
fracţiuni petroliere ce se culeg la anumite intervale de temperatură, fiind amestecuri
din mai multe componente, utilizate în fond în calitate de carburanţi şi lubrifianţi.
Reziduul distilării primare este păcura, care ulterior se supune distilării la presiune
scăzută.Prin distilarea secundară (fracţionarea la presiune scăzută) a păcurii se
obţin lubrifianţi şi uleiuri obişnuite, iar din păcură parafinoasă, după înlăturarea
parafinei, uleiuri speciale pentru motoarele autovehiculelor şi avioanelor. Reziduul
de la distilarea păcurii constituie bitumul sau asfaltul utilizat la acoperirea şoselelor.

Importanta petrolului:
Titeiul este important deoarece este mai curat si mai ieftin decat carbunele si mai
usor de transformat decat gazele naturale. El are nenumarate utilizari. Uneori numit
“aurul negru”, el asigura aproape jumatate din energia utilizata in lume. Fara acesta
transporturile s-ar bloca si masinile si utilajele industriale sau centralele termice nu
ar putea functiona.

Titeiul brut este utilizat pentru producerea combustibililor, printre care difeirite
tipuri de petrol, motorina sau cherosen. Petrolul este utilizat si pentru producerea
unor lubrifianti uleiosi si a vaselinelor necesare functionarii utilajelor si masinilor.
Petrolul este utilizat si la producerea asfaltului necesar soselelor si o mare varietate
de produse din industria petro-chimica.

Din produse petrochimice se fabrica cosmetice, medicamente, vopsele, explozibili,

fertilizatori, fibre sintetice , cerneluri, insecticide, coloranti, mase plastice si
cauciucuri sintetice – utilizate la anvelope.

Curiozitati:
*Petrolul era folosit si in medicina veche fiind vandut ca leac miraculos universal;

* Bucuresti, primul oras din lume iluminat public cu petrol lampant;

*Dintre tarile din Orientul Mijlociu, Arabia Saudita este cel mai mare producator
de petrol din lume, cu o pondere de 25%, urmata de Irak cu 10.8% , Emiratele
Arabe Unite cu 9.3%, si Iran cu 8.6%.
 Benzine cifra octanica
Benzine.Cifra octanica.Cifra cetanica

Benzinele (cel mai de seama combustibil lichid) se obtin pe trei cai.

Benzinele naturale rezulta prin distilarea petrolului (aproximativ 30-40% din

petrolul brut).

Benzinele de cracare termica si catalitica se obtin din fractiunile superioare din

petrol(lampant 929w2219j , motorina).Spre deosebire de cele naturale, benzinele de
cracare contin alchene.

Metode de încercare(cifra octanica)

Comparația dintre comportarea benzinei a cărei cifră octanică se determină și a amestecului etalon se
face pe un motor special, CFR, al Comitetului Cooperativ pentru Cercetarea Combustibililor
(engleză Cooperative Fuel Research Committee),[2] care permite realizarea unui raport de comprimare
variabil, în condiții sandard, stabilite de Asociația Americană de Încercări și Materiale
(engleză American Society for Testing and Materials) (ASTM), respectiv permite realizarea unui nivel
de detonație determinat. Cifrele octanice a benzinei, respectiv a amestecului etalon se consideră
egale dacă în condițiile de încercare standard produc aceeași intensitate a detonației.[3]
Se folosesc două metode pentru determinarea cifrei octanice:

 Metoda Research (CO/R sau CO/Ce). Determinarea cifrei octanice se face la turația de 600 rpm.
 Metoda Motor (CO/M). Determinarea cifrei octanice se face la turația de 900 rpm.
Metoda CO/R dă valori ceva mai mari decât metoda CO/M, însă pericolul de detonație este mai mare
la turația de cuplu maxim (mai mică), așa că metoda CO/R este preferată pentru caracterizarea
benzinelor pentru automobile.[3] În aviație, datorită faptului că acolo motoarele lucrează turate, se
preferă caracterizarea benzinelor (de exemplu AvGas) prin metoda CO/M.

Benzinele sintetice se formeaza in anumite conditii (temperatura, presiune,

catalizatori) prin hidrogenarea carbunilor (procedeul Bergius) sau a oxidului de
carbon.Amestecul de hidrocarburi se distila fractionat.

Calitatea benzinelor folosite drept combustibil in motoarele cu explozie depinde de

comportarea lor in motor si este data de cifra octanica (C.O.) a benzinei.Asemenea
explozii au urmari foarte grave pentru functionarea motorului.Detonatia se reduce sau
dispare complet cand se utilizeaza benzine superioare, cu cifra octanica mare.

De exemplu, o benzina cu o cifra octanica 98 (cum este cea utilizata la

autoturismul "Dacia") se comporta in motor ca un amestec de 98% izooctan si 2% n -
heptan.

Calitatea benzinei creste o data cu cresterea cifrei octanice.Benzina cu cifra

octanica mai mare permite functionarea motorului cu randament mai bun.Pentru
indeplinirea acestei cerinte, benzinele trebuie sa contina izoalcani sau arene
ACTIUNEA POLUANTA A UNOR COMPUSI
ORGANICI
Poluarea este fenomenul – antropic sau natural – prin care aerul, apa, mediul inconjurator in
general , sunt contaminate cu substante care pun in pericol viata pe pamant.

Aspectele relevante pentru poluare sunt :

poluarea creste exponential pe masura cresterii demografice, respectiv a expansiunii

industriei ;

exista tendinta de subestimare a importantei poluarii, de relaxare a masurilor de control

si de neglijare a limitelor admisibile in cazul anumitor poluanti, limite care au fost
stabilite prin norme si legi.

Lipsa producerii unor efecte imediate in cazul unor poluanti si ignorarea consecintelor ecologice dau
impresia ca anumiti factori nu sunt ofensivi.

Poluantii pot fi grupati in trei categorii : chimici (gaze , hidrocarburi, diverse substante
chimice ), fizici (sunete , temperatura), biologici (germeni patogeni) . Corespunzator tipului
specific de mediu asupra caruia actioneaza acesti poluanti , se deosebesc mai multe forme de
poluare .

A. POLUAREA ATMOSFEREI

Se datoreaza emiterii in aer , de catre anumite surse – artificiale (automobile , fabrici) sau natorale
(vulcani, bacterii) – a unor substante chimice gazoase, lichide sau solide care dauneaza fiintelor si
ecosistemelor in care acestea traiesc .

Dintre efectele globale ale poluarii atmosferei mentionam :

Distrugerea stratului de ozon – poluarea duce la distrugerea stratului de ozon care

in mod normal actioneaza impotriva radiatiei ultraviolete provenite de la Soare.
Daca aceasta ar disparea , radiatia ultravioleta ar “arde” suprafata globului ,
anihiland aproape intreaga viata terestra . Compusii halogenati ai metanului si
etanului – CloroFluoroCarburile <CFC> (CFCl3, CF2Cl2, C2F3Cl3, C2F4Cl2, C2F5Cl) ,
substante foloksite fie ca aerosoli, solventi sau pentru stingerea incendiilor – au un
rol decisive in “erodarea” filtrului natural pe care il constituie ozonul, ele scindand
practice molecula acestuia (O3) . Deprecierea stratului de ozon produce cancer de
piele, boli ale ochilor, degradarea fitoplanctonului, scaderea recoltelor si a vegetatiei
forestiere etc.

Efectul de sera – se datoreaza indeosebi dioxidului de carbon produs prin arderea

combustibililor fosili , inclusive a benzinei. Cu cat cantitatea de dioxib de carbon din
atmosfera este mai ridicata, cu atat temperature este mai ridicata. Oamenii de
stiinta prezic ca “incalzirea globala” va afecta productia agricola mondiala, va
determina cresterea nivelului marii, va favoriza climatul continental si va extinde
zonele de aparitie a bolilor tropicale.

Ploile acide – precipitatii cu pH<5,5 datorate prezentei in atmosfera a dioxidului de

sulf (provenit din arderea combustibililor fosili) si a oxizilor de azot din gazele de
esapament emanate de automobile. Aceste emanatii mai contin – pe langa oxizii de
azot – hidrocarburi nearse, CO2, SO2 , microparticule solide (inclusive plumb din
benzina) si compusi organici volatili (COV) care contribuie la ploaia acida, la
incalzirea globala si la smog (un amestec de ceata, fum, substante oxidante si
microparticule). Smogul fotochimic , o forma particulara a smogului
 intalnit in marile aglomeratii urbane, se creaza cand lumina Soarelui declanseaza o
reactie chimica intre hidrocarburile nearse si oxizii de azot din emanatiile
autovehiculelor.

Alte noxe emise in atmosfera sunt :

 Gazul metan si COV rezultati in urma descompunerii gunoiului din gropile de colectare si
din gospodarii; o alta sursa de COV o constituie incendiile forestiere.

 Vaporii de solventi organici (hidrocarburi alifatice usoare, etanol, methanol, acid acetic),
pulberile de rasini, fenolul etc.

Poluantii ajunsi in atmosfera sufera reactii chimice in urma carora rezulta produsi de reactie
daunatori. Conditiile meteo pot limita sau raspandi aceasta poluare la distante mari de locul unde
s-a produs. Poluarea locala, in spatii inchise sau pe suprafete restranse, de exemplu in cazul unor
accidente de munca, poate avea cosecinte grave , mai ales daca este vorba despre anumite
substante organice.

Formaldehida exercita o actiune iritanta si necrozanta asupra pielii si mucoaselor datorita reactiei
cu grupele amino din proteine; in cazul ingerarii a 10-20 mL solutie concentrate de formol poate
surveni moartea.

Formaldehida este toxica pentru pesti si este un contaminant comun al aerului, concentratia
maxima admisa fiind de 4 mg/m3 aer.

Acetona este iritanta pentru caile respiratorii (concentratia maxima admisa este de 1500
mg/m3 aer). Are actiune toxica foarte slaba pentru pesti.

Masurile preconizate pentru protectia aerului vizeaza, printer altele :

 Elaborarea unor norme si standarde armonizate reglementarilor internationale;

 Modernizarea fluxurilor tehnologice;
 Producerea de energie pentru tehnologii mai performante decat in trecut, punandu-se
accentul pe folosirea combustibilului nuclear si pe valorizarea potentialului hidroenergetic;
 Utilizarea benzinei fara plumb la automobile; incepand cu 1 ianuarie 2000 productia de
automobile din Romania este aliniata la normele Euro 2;
 Echiparea cu filtre de mare eficienta a cosurilor la unitatile industriale puternic poluante.

Legea protectiei mediului (nr.137/1995) prevede o strategie generala cu privire la reducerea

impactului poluantilor asupra mediului.

B. POLUAREA APEI SI A SOLULUI

Se datoreaza apelor uzate (industriale si menajere) , utilizarii substantelor chimice – sub diferite
forme – in agricultura, depozitarii neacdevate a deseurilor , a gunoaielor menajere si a namolurilor
rezultate din procesele tehnologice industriale. Apele uzate actioneaza negative prin : modificarea
pH-ului in afara limitelor fiziologice pentru organisme si microorganisme, cresterea concentratiei de
substante organice emulsionate aflate in suspensii, continutul mare de noxe. Poluantii organici din
apele reziduale sunt : solventi, rasini, detergenti, acizi organici, hidrocarburi etc.

Gradul de poluare se poate diminua prin :

 Construirea de statii de epurare moderne, prevazute cu instalatii pentru recuperarea

anumitor substante sau materiale;

 Modernizarea si optimizarea statiilor de epurare existente (locale si finale);

 Refacerea canalizarilor si redistribuirea corecta a surselor de ape uzate in functie de natura
impurificarii lor;
  Deversarea apelor uzate in reteaua de ape menajere si pluviale, realizandu-se o dilutie a
apelor chimic impure, care in general asigura incadrarea apei obtinute in parametrii
corespunzatori.

Protectia solului consta in folosirea unor instalatii performante pentru incinerarea gunoaielor
menajere si a deseurilor industriale precum si amenajarea speciala a unor halde pentru depozitarea
namolurilor si a deseurilor rezultate din procesele tehnologice si din tratarea apelor.

O metoda mai noua pentru depoluarea apei si a solului, utilizata si la noi in tara, consta in
utilizarea unor materiale absorbante naturale (muschi de turba) cunoscute sub denumirea de spill-
sorb . Muschiul de turba aplicat pe suprafata apei absoarbe si biodergadeaza hidrocarburile.
Absorbtia poluantilor de pe sol se efectueaza prin aplicarea muschiului de turba pe suprafata solului
si amestecarea cu acesta ; poluantii sunt incorporati si se biodegradeaza in contact cu oxigenul,
umezeala si caldura.

Gospodarirea deseurilor si valorificarea lor, modernizarea retelei de alimentare cu apa, a canalizarii

in general, culturalizarea si educarea populatiei vor duce la scaderea poluarii, respective la
imbunatatirea conditiilor de viata a omenirii.

Puterea calorica a combustibililor

Puterea calorica a principalilor combustibili

Motorina : 10 210 Kcal/Kg = 11,872 kW/kg

CLU : 9 600 Kcal/Kg = 11,15 kW/kg
Gaz metan : 8 550 Kcal/Nm3 = 9,60 kW/Nm3
GPL : 22 000 Kcal/Nm3 = 28,5 kW/Nm3

Combustibili. Studiu comparativ.

Gaz metan: desi in Romania exista o retea de distributie destul de densa, exista zone in care nu se
poate lua in calcul utilizarea gazului metan nici macar pe termen lung (o mare parte din zonele rurale, unele
orase din sud). Acolo unde exista, insa o retea de distributie accesibila, utilizarea gazului metan ofera multe
avantaje:

- nu necesita instalatii de depozitare, transport sau tratare inainte de utilizare,

- raportul Qr = Cost/Cantitate de caldura este, inca, unul mediu, suportabil (dar in crestere). Pentru a putea
compara efectiv si corect costurile, trebuie calculat pretul unui Kwh obtinut prin utilizarea diversilor
combustibili. Astfel pentru gaz metan care are o putere calorica de 8550 Kcal/Nm3 (adica (9,9 Kwh/Nm3)
si pretul de 10 000 ROL /Nm3, rezulta Qr = 1010 ROL/Kwh.

Pentr a fi si mai exacti trebuie sa luam in seama si randamentul arderii in cazul echipamentelor pe gaz
metan. Cum randamentul variaza de la η = 0,9 in cazul arzatoarelor atmosferice la η = 0,95 in cazul
arzatoarelor cu aer insuflat putem stabili Qr = 1122 ….1063 ROL/Kwh. Rezulta de aici si imensa
importanta pe care o are reglarea si exploatarea corecta a arzatoarelor, in caz contrar diminuarea
randamentului arderii ducand la cresteri mari ale costurilor.
- investitiile in instalatia de alimentare nu sunt foarte mari si nu implica costuri mari de intretinere pe
termen lung.
- arderea gazului metan (atunci cand arzatoarele sunt corect reglate) nu produce cantitati mari de noxe: CO
< 30 mg/Nm3, NOx < 150 mg/Nm3, SOx = 0 (sulful nu este prezent, de regula, in gazul metan).
- este combustibilul ideal pentru arzatoarele in condensatie, cu toate avantajele care decurg de aici.
Exista, ca intotdeauna in viata, si dezavantaje: pretul in crestere, conditii drastice de amplasare si exploatare,
dependenta imediata de sursa (nu se stocheaza), dependenta de prezenta tensiunii electrice (spre deosebire
de lemn), riscuri in exploatare etc.

GPL: prezinta aproape toate caracteristicile gazului metan cu urmatoarele diferente:

  necesita instalatii mai scumpe de depozitare, dar are avantajul ca poate fi stocat,
 Qr = 1955….1852 ROL/Kwh (pc = 12,5 Kwh/Kg, pret aprox. 22 000 ROL/Kg si randamentele la
fel ca in cazul gazului metan).

Utilizarea GPL-ului mai are avantajul ca, la o eventuala posibilitate de trecere pe gaz metan (situatie
posibila in Romania prin extinderea tot mai accentuata a retelelor de distributie), instalatiile nu necesita
decat modificari foarte putine si necostisitoare.

Motorina: este solutia la indemana, in zonele unde nu exista gaz metan. Prezinta o serie de
avantaje/dezavantaje care merita luate in seama:
Avantaje:

 este stocabila, deci asigura o oarecare independenta a locuintei din punctul de vedere al incalzirii si
prepararii apei calde menajere,
 costul arzatoarelor este putin mai mic fata de cele pe combustibil gazos, la puteri si performante
egale.

Dezavantaje:
- necesita spatii de depozitare, rezervoare tampon (montate in spatiul centralei termice), sisteme de filtrare
si uneori de preincalzire.
- este un combustibil mai scump: Qr = 3625….3430 ROL/Kwh (pc = 11,8 Kwh/Kg, densitatea ρ = 0.85
Kg/l, pretul = 32 000 ROL/l, randamentul cu aprox. 2% mai mic decat la cele pe combustibil gazos).
- in multe cazuri contine sulf, rezultand o cantitate mai mare de noxe in urma arderii.
- durata de viata a arzatoarelor si accesoriilor este mai mica decat a celor pe combustibili gazosi (pompe de
combustibil, duze care lucreaza la presiuni peste 10 bari) si sunt necesare cheltuieli de intretinere sensibil
mai mari.
- performantele reglarii arzatoarelor pot fi influentate de parametrii, uneori, fluctuanti ai combustibilului, de
temperatura de stocare, de gradul de uzura al pompelor, duzelor etc.

CLU: este comparabil cu motorina, dar:

- este mult mai vascos, de aceea necesita preincalzire instantanee pentru a putea fi utilizat in aceleasi
conditii. Temperatura de pulverizare la nivelul duzei trebuie sa fie de 80…100º C pentru a beneficia de o
vascozitate echivalenta cu a motorinei. De aceea orice arzator pe CLU are incorporat un recipient sub
presiune ca si preincalzitor (electric) al carui consum se adauga la pretul combustibilului/Kwh (putem
aprecia ca 2…5% din puterea totala obtinuta este consumata ca si energie electrica).
- arzatoarele pe CLU, cu toate accesoriile necesare, sunt mai scumpe decat cele pe motorina.
- CLU este un produs mult mai eterogen decat motorina de aceea randamentul mediu al arderii este
diminuat cu aprox. 10%. (fluctuatii mari datorita compozitiei, vascozitatii, temperaturii diferite de la un
furnizor la altul, de la un anotimp la altul etc.).
- contine diverse reziduuri tehnologice in mai mare masura, rezultand, printre altele: noxe mai ridicate,
necesitatea filtrarii mult mai pretentioase, intretinere curenta mai costisitoare.

Lemnul: devine o varianta din ce in ce mai solicitata, din urmatoarele considerente:

- ofera posibilitatea introducerii confortului dat de o instalatie cu incalzire centrala si in locuri unde pana
acum acest lucru era doar un vis (casa de vacanta, locuinta in mediul rural, cabana in varf de munte etc.)
- este un combustibil ieftin, usor de procurat (uneori oferit gratis de pe terenul aflat in proprietate), relativ
usor de depozitat, regenerabil intr-o perioada infinit mai mica decat combustubilii fosili (petrol, gaze
naturale).
- odata cu aparitia cazanelor pe lemne cu ardere prin gazeificare dispar sau se atenueaza in mare masura si
dezavantajele pe care, in mod obiectiv, le prezinta o instalatie clasica pe lemne vis a vis de una pe
combustibil lichid sau gazos, si anume:
- ardere modulanta si adaptabila la necesarul de caldura de moment al cladirii, prin controlul automat al
debitului aerului de ardere.
- emisie de noxe mult redusa,
- randament al arderii cu 10…20% mai mare,
- evitarea supratemperaturilor la nivelul instalatiei datorate opririi curentului electric.
- pretul este relativ redus fata de alti combustibili dar depinde de esenta, de pozitia geografica, de sursa de
procurare.

Energia electrica: are o multime de avantaje (nu produce noxe, un randament termic total foarte aproape
de 100%, nu necesita transport, depozitare, elemente in miscare pentru alimentarea cu combustibil (deci
fara uzuri), control foarte eficient al cantitatii de caldura etc.). Pretul intra in categoria combustibililor mai
scumpi dar compenseaza prin avantajele in plus. Qr = 7000 ROL/Kwh, in acest caz calculele fiind mult mai
simple intrucat fiecare Kw putere electrica se transforma, cu un randament de 98%, in putere termica (se ia
in considerare tariful maxim, nesubventionat).

Combustibili conventionali, in special energia solara. Marile avantaje sunt, pe scurt, trei dar foarte clare:
-reprezinta categoria resurselor inepuizabile,
- sunt gratuite,
- nu polueaza.

Dezavantaje:

- intrucat sunt surse de caldura de puteri relativ mici si livrate cu intreruperi (iarna, noapte, cer innorat etc.)
instalatiile care le utilizeaza trebuie concepute ca surse alternative, la una de baza, pe combustibili clasici,
rezultand ca incarca suplimentar valoarea unei investitii pentru producerea caldurii.

Aflati in plina perioada de reflux al rezervelor de combustibili clasici vom fi nevoiti, din ce in ce mai mult,
sa ne indreptam atentia asupra acestor instalatii. In plus se pot oferta instalatii complete care utilizeaza mai
multe tipuri de combustibil, in vederea suplinirii lipsei unuia la un moment dat sau ca modalitate de
reducere a costurilor.