Cauciucul

(Cauciucul natural si sintetic)

Cauciucul este un termen general care definește polimeri elastici din gumă, poate fi de origine
naturală, sau cauciucul sintetic obținut din izopren, acesta din urmă este o formă mai pură
omogenă și cheltuielile de obținere sunt mai reduse decât cele ale cauciucului natural.

 Istoric
În perioada 1735 - 1744, exploratorul Charles Marie de La Condamine întreprinde o expediție
științifică în Peru pentru măsurarea meridianului terestru. În zona Amazonului, în 1744,
descoperă arborele de cauciuc și remarcă proprietățile sevei secretate de acesta.

Charles Goodyear descoperă întâmplător vulcanizarea, pe care o brevetează în 1844. În 1860,

Charles G. William obține separarea izoprenului. Alte inovații industriale sunt aduse de francezul
Gustave Bouchardat în 1880 și de englezul William Tilden în 1884. În timpul celui de-al Doilea
Război Mondial, este stimulată producția de cauciuc sintetic pentru înlocuirea cauciucului
natural.

 Cauciucul natural
Întreaga producție mondială de cauciuc natural se obține din plantațiile de arbori de cauciuc
(Hevea brasiliensis): din țările Asiei (Malaysia, Indonezia, Thailanda, Sri Lanka, India,
Kampuchia, Vietnam), din Africa (Nigeria, Liberia, Zair, Camerun, Coasta de Fildes) și din
America de Sud (Brazilia).

Cauciucul natural se obține prin incizia scoarței acestora și colectarea și prelucrarea latexului.
Latexul are o culoare gălbuie, este insolubil în apă, acetonă, alcool, dar este solubil în benzen,
benzină și sulfură de carbon.
Soluția obținută prin dizolvarea cauciucului natural în benzină este folosită ca adeziv pentru piele
și cauciuc, sub numele de prenandez.

Cauciucul are o mare elasticitate între 0-30 °C. Peste 30 °C cauciucul se înmoaie, devine lipicios.
Sub 0 °C cristalizează și devine casant. Oxigenul din aer, în timp, îl face sfărâmicios.

Toate aceste incoveniente sunt înlăturate prin vulcanizarea sa, în care cauciucul se încălzește cu
mici cantități de sulf (0,5-5%). Cauciucul vulcanizat are punți de C-S-S-C între macromoleculele
de poliizopren. Charles Goodyear descoperă întâmplător vulcanizarea, pe care o brevetează în
1844.

Cauciucul natural vulcanizat se distinge prin elasticitate înaltă, la temperaturi cuprinse într-un
interval de -70-140°C, rezistență bună la abraziune, insolubilitate în hidrocarburi.

Dacă în procesul de vulcanizare se folosesc cantități mai mari de sulf (25-40%) se obține un
produs dur, cu rezistență mecanică mare și izolator electric și termic foarte bun numit ebonită.

Ebonita este folosită la confecționarea carcaselor aparatelor electrice, a prizelor,

întrerupătoarelor, mânere de oale și ibrice etc.

 Avantaje:

-elasticitate bună, rezistență la acid și alcaline.

 Dezavantaje:
-nu rezistente la căldură și rezistente la ulei (rezistente la ulei vegetal). Este o materie primă
pentru a face benzi, furtunuri, și pantofi de cauciuc.

 Cauciucul sintetic
Cauciucul sintetic este un compus macromolecular cu proprietăți asemănătoare celui natural,
putând fi prelucrat și vulcanizat ca și cel natural. Are aceleași utilizări ca și cauciucul natural, în
mod deosebit la fabricarea anvelopelor.

Cauciucul sintetic se comercializează sub mai multe tipuri :

Cauciuc poliizoprenic

Cauciuc policloroprenic (Neopren)

Cauciuc butadien (Buna)

Cauciuc butadien-stirenic (Buna S)

Cauciuc butadien-acrilonitrilic (Buna N)

 Utilizări ale cauciucului sintetic

Cauciucurile sintetice au o mare varietate de utilizări și pot fi găsite în aproape fiecare aplicație
de cauciuc imaginabilă, mai ales având în vedere că unii oameni sunt alergici la latex și necesită
alternative sintetice la produsele din cauciuc natural. Aplicațiile includ:

-Izolarea sârmei și a cablurilor;

-Wetsuits (costume de neopina- cauciuc sintetic obținut prin polimerizare, care este mai rezistent
decât cauciucul natural la acțiunea uleiurilor și ozonului);

-EIP (echipament individual de protective);

-Tălpi de pantofi;

-Garnituri .

 Avantajele și dezavantajele cauciucului sintetic:

Adezivii cu cauciuc sintetic dovedesc o adezivitate şi coeziune relativ reduse la temperaturi peste
aprox. 40 °C. Rezistenţa lor la îmbătrânire este mai redusă decât a altor componente adezive,
însă mai bună decât cea a cauciucului natural. Aceştia sunt mai puţin adecvaţi pentru expunerea
la radiaţiile UV, însă acest lucru poate fi compensat prin adăugarea stabilizatorilor.

Oricum, avantajele sunt evident mai multe decât dezavantajele. Pentru început, aderenţa înaltă,
adică lipiciozitatea, nu este inferioară în niciun fel faţă de produsul natural. Mai mult, aderenţa
excelentă împotriva exfolierii este una dintre cele mai importante proprietăţi ale cauciucului
sintetic: banda adezivă se lipeşte bine pe suprafeţe polare şi nepolare dificile şi normale.