Cauciucul

1. O data memorabila in istoria aplicarii

cauciucului este 26 august 1783. Atunci, sub
privirile a 50 000 de oameni s-a inaltat balonul
umplut cu hidrogen, construit de profesorul de
fizica Jacques Alexandre Cesar Charles. Balonul
facut din panza de matase era acoperit cu un
strat de latex de cauciuc, adus din America.
2. Prima mostra de cauciuc a fost adusa in Europa
in 1736 de profesorul francez Charles Marie de
la Condamine ( 1701-1774).
 Cauciucul natural
Cauciucul natural este un produs solid
obţinut prin coalgulare din latexul produs
de câteva specii de arbori, în special
Hevea Brasiliensis. Patria arborilor de
cauciuc este America de Sud.
Aborigenii faceau din sucul coagulat
mingi saritoare. Ei numeau acest material
"cauciuc",ceea ce in limba lor inseamna
“cau” - copac si “uciu” - curge, plinge.
Cauciucul brut are o culoare slab gãlbuie.
Cauciuc natural (formula)
Prima utilizare practica a
cauciucului a fost la guma de
sters. Radiera a fost inventata in
anul 1770, cand chimistul
englez Joseph Priestley ( 1733-
1804 ) a relatat observatia
mecanicului Edward Nairne ca
granulele de cauciuc sunt mai
bune decat frimiturile de paine
la stersul urmei lasate de creion.
De atunci a inceput sa se vanda
bucati de cauciuc drept radiere.
 Cauciucul sintetic
Cu 500 de ani in urma Christofor Columb, care a descoperit America de
Sud, a vazut minunatele mingi de cauciuc si le-a adus in Europa. Mult mai
tarziu, la inceputul secolului al XIX-lea,savantii au studiat compozitia
cauciucului natural. În cele din urma ei au constatat ca acesta este un
polimer al unei hidrocarburi dienice, numite izopren C5H8. Izoprenul se
aseamana cu butadiena:
CH2=CH-CH=CH2 butadiena
2-metil-butadienã (izopren)
CH2=C-CH=CH2
|
CH3

În anul 1928 S.Lebedev propune metoda de producere a cauciucului

sintetic butadilenic din alcool. În 1930 a inceput sa functioneze prima
fabrica de producere a cauciucului.
 Este stabil la apa (absorbtia in 24h la 20°C este 1%; la 70°C – 3,5%),nu se
dizolva in alcool, acetona, putin solubil in esteri, cetone superioare, se
dizolva in toluen, xilen, benzina, tetraclorura de carbon, cloroform, sulfura
de carbon. Cauciucul natural este amorf la temperaturi peste 10°C;
cristalizeaza prin prastarea indelungata la temperaturi sub 10°C, sau la
intindere (la temperatura camerei) cu peste 70%; viteza maxima de
cristalizare este la -25°C. Cauciucul natural vulcanizat cristalizeaza la
temperatura camerei la intinderi peste 200%. Datorita nesaturarii mari,
cauciucul natural reactioneaza cu oxigenul, ozonul, halogenii, acizii
halogenati, anhidrida maleica, tioacizii, mercaptanii etc. Sub actiunea
radiatiei UV sau a agenti chimici (de ex. SO2, butadiensulfona etc.),
cauciucul natural sufera izomerizare cis-trans. Prin incalzire in prezenta de
catalizatori are loc o ciclizare; halogenarea sau hidrohalogenarea are loc cu
substitutie, aditie, ciclizare, reticulare. Hidrogenarea catalitica conduce, in
fuctie de conditii, la polimeri cu un grad avansat de saturare, la polimeri
saturati sau la scindarea macromoleculelor pana la oligomeri si chiar
produse gazoase. Cauciucul natural reactioneaza cu anhidrida maleica in
prezenta de initiatori (cu peroxizi, la 120-150°C) sau in absenta acestora
(180-220°C); deosebit de usor reactioneaza anhidrida maleica in conditii
de prelucrare mecanica a cauciucului natural.
 Proprietatile cauciucului
Cea mai importanta caracteristica a cauciucului sintetic este
elasticitatea, adica proprietatea de a-si schimba forma ( a se intinde
sau contracta) sub actiunea unei forte si de a reveni la starea initiala .

Elasticitatea mare a cauciucului se datoreaza jonctiunii

macromoleculelor in forma de spirale neregulate si gheme. Cauciucul
nu se dizolva in apa. Primul care a beneficat de aceasta proprietate a
cauciucului natural a fost englezul Macintosh. Varsand solutie de
cauciuc peste o bucata de panza, el a descoperit ca a obtinut un
material ce respinge apa.

Astfel, in 1832 a inceput confectionarea impermeabilelor de ploaie,

numite Macintosh,mai apoi a galosilor.
Însa confectiile din cauciuc natural brut(neprelucrat) nu rezistau la
temperatura; la caldura deveneau lipicioase, iar la frig- faramicioase.

Problema a fost solutionata o data cu descoperirea procesului de

vulcanizare a cauciucului. Acum toti stiu care este sensul si
importanta atelierelor de vulcanizare a anvelopelor, insa putini stiau
cum a fost descoperita vulcanizarea.
În anul 1839, americanul Ch. Goodyear studia cauciucul. O data
intimplator, a scapat pe o plita fierbinte o bucata de cauciuc presat cu
sulf. A doua zi a constatat ca acel cauciuc ramasese elastic, dar era
rezistent la fierbinte si la rece.
 Vulcanizarea
 Prin vulcanizare, la dublele legãturi ale catenei se aditioneazã sulf, ceea ce
duce la o cuplare între molecule, prin punti de sulf. Vulcanizarea transformã
cauciucul dintr-un material plastic într-un material elastic modificându-si
comportarea la actiunea dizolvantilor:
CH3 CH3
| | | |
-CH2-C-CH-CH2-CH2-C-CH-CH2-
| |
S S
| |
-CH2-C-CH-CH2-CH2-C-CH-CH2-
| | | |
CH3 CH3
 Deoarece in acest proces tehnic era implicata caldura si sulful, elemente
specifice vulcanilor, procedeul tehnic s-a denumit vulcanizare.
 Cauciucul vulcanizat cu 2 % sulf este moale, iar cel vulcanizat cu pana la 20 %
sulf este dur.
Între 1879 şi 1882 Bouchardt descoperă
polimerizarea izoprenului, obţinând un produs
similar cauciucului. Prima anvelopă de
bicicletă apare în 1830, iar în 1895 Michelin
are ideea adaptării acesteia la automobil,
punând bazele industriei anvelopelor. Din acest
moment cauciucul capătă o poziţie marcantă pe
piaţă.

Pe măsură ce acesta devenea o materie primă

tot mai importantă chimiştii încep activitatea de
cercetare a structurii chimice odată cu primele
încercări de sinteză, descoperind curând că
acesta este similar ca structură cu
poli(izoprenul).
Cauciucul poate exista în patru stări de agregare:
starea cristalizată, starea amorfă solidă, starea
elastică şi starea plastică. Primele două sunt stări
solide rigide, caracterizate printr-o imobilitate a
macromoleculelor, comparabilă cu aceea a din
cristalele obişnuite şi din sticle. Starea plastică
este aceea a unui lichid cu viscozitate foarte
mare. Starea elastică, deosebit de importantă din
punct de vedere practic, este o stare intermediară
între starea amorfă şi starea plastică, posibilă
flexibilităţii foarte mari a macromoleculelor. 
 Polimerii dienici
Alţi monomeri cu utilizări majore conţin două legături duble C=C separate de
o legătură simplă, numite legături duble conjugate. Aceştia sunt monomeri
dienici iar prin polimerizare rezultă produşi care conţin câte o legătură
dublă în unitatea structurală numiţi polimeri dienici:
 
nH2C = C – CH = CH2 ® -(CH2 – C = CH – CH2)-n
              ê                                         ê
             X                                        X
 
Polimerii dienici prezintă proprietăţi elastice (sunt elastomeri): dacă asupra lor
se aplică o forţă de tracţiune, după încetarea acesteia polimerul îşi reia
forma iniţială.
Dacă valoarea forţei de tracţiune depăşeşte o valoare limită, deformarea este
ireversibilă iar polimerul intră în regim de “curgere”.
Monopolul cauciucului a fost detinut pana in secolul al
XIX-lea de Brazilia. Exportul semintelor si al puietilor
era interzis, iar incalcarea acestei interdictii era aspru
pedepsita. Cu toate acestea englezul Henri Wickham a
transportat 70 000 de seminte la Londra, ascunse intr-
un cosciug. Semintele au fost cultivate la Kew Gardens,
iar plantele aparute au fost trimise apoi in Sri Lanka
(Ceylon), in Indiile de Vest, Coasta de Vest a Africii,
Singapore si Java. Curand productia de cauciuc din
aceste zone a depasit-o pe cea a padurilor salbatice din
Amazonia. La inceputul secolului al XX-lea , o data cu
dezvoltarea automobilismului si a sportului pe roti , a
crescut rapid cererea de anvelope si camere.
 Utilizare
Intre 65 % şi 70 % din producţia totală de
cauciuc este folosită ca materie primă pentru
producerea anvelopelor de maşini. Cauciucul
natural este folosit atare ca polimer sau sub
formă de amestec cu cauciucul sintetic.
Dezavantajul cauciucului natural este se
poate descompune dacă ajunge în contact cu
lumina solară (razele UV) sau cu lipidele. O
altă aplicare importantă este de folosire ca
liant în industria hârtiei, industria
producătoare de covoare sau în medicină
mănuşile din latex. In amestec cu bule de aer
este utilizat la producerea matraţelor,
buretelui, baloanelor şi prezervativelor. Mai
poate fi folosit ca profile elastice de etanşare,
la cele care sunt supuse la acţiunea
intemperiilor se foloseşte EPDM (ethylene
propylene diene monomer).
 Realizatori :
Dobrovolschi Cecilia si Vangheli Lia-
Lidia
Clasa a XI-a “B”
Liceul Gh. Asachi
Va multumim pentru
atentie!!!