Cauciucul natural

Cauciucul a fost introdus in Europa in 1736, de Ch. M. Condamine, pastrandu-inumele indigen

sud-american al arborelui de cauciuc. Astazi cauciucul a devenit un material indispensabil pentru tehnica
si pentru viata, si mai ales pentru industria de automobile care consuma cea mai mare parte din productie.

Cauciucul natural este o hidrocarbura nesaturata, cu structura macromoleculara, cu formula:

[C5H8]n in care n variaza in limite largi, atingand valori de 5000. El se gaseste in seva unor arbori tropicali,
sub forma unei dispresii coloidale, numita latex. Dupa coagulare, cauciucul brut sau crepul se prezinta ca
o masa elastica galbena pana la bruna, solubila in benzen, benzina si insolubila in alcool si acetona.

Proprietati: proprietatea principala a cauciucului este elasticitatea, adica alungirea sub actiunea unei forte
de intindere si revenirea la forma initiala dupa indepartarea actiunii. Polimerii de acest fel se numesc
elastomeri.Elasticitatea cauciucului de datoreaza faptului macromoleculele sale sunt inlocuite neregulat, iar
prin aplicarea unei forte de intindere ele se alungesc reversibil.Elasticitatea cauciucului brut variaza cu
temperatura si este optima in intervalul 0-30 C.Prin icalzire peste aceasta temperatura devin lipicios si
plastic, iar prin racire la temperatura aerului lichid devine casant ca sticla.

Structura: din punct de vedere chimic, cauciucul natural are o structura poliizopernica.Incalzit la
aproximativ 300 C, in absenta aerului, formeaza izopren, dovedindu-se astfel ca este un polimer natural al
izoprenului.

Din cauza prezentei care unei duble legaturi in fiecare unitate strucurala, cauciucul se oxideaza prezentand
fenomenul “imbatranirii”(crapa si se degradeaza).

Pentru a fi utilizat, cauciucul brut, un polimer plastic, este transformat intr-un polimer elastic printr-un
proces de tratare numit vulcanizare.Aceasta consta in incalzirea la aproximativ 140 C a cauciucului
amestecat cu mici cantitati de sulf(1-4%) si alte ingrendiente(peroxizi, oxzide zinc, negru de fum etc.),
formandu-se punti(legaturic-c) transversale intre lanturile macromoleculare filiforme.Astfel, lanturile
macromoleculare nu mai pot aluneca unele fata de altele; astfel se mareste rezistenta mecanica a
cauciucului.

Cauciucul sintetic. Sinteza cauciucului natural a preocupat pe mai multi chimisti in secolul
trecut.Nevoile din ce in ce mai mari de cauciuc au stimulat cercetaile, intre cele doua razboaie mondiale
obtinandu-se unii compusi macromoleculari care puteau inlocui cauciucul natural.

Denumirea de cauciuc sintetic este data eleastomerilor, cu proprietati asemanatoare cu cele ale cauciucului
natural, obtinuti sintetic pri polimerizarea unor monomeri sau polimerizare a doua sau mai multe specii de
monomeri (copolimerizare).Orice productie de caiciuc sintetic comporta doua etape: obtinerea
monomerului si polimerizarea.

Principalele materii prime pentru fabricarea cauciucului sintetic sunt de origine prtrochimica.

Materii prime:butadiena,izoprenul,cloroprenul,sitrenul,etena si propena.

Monomerii folositi la obtinerea diferitilor elastomeri sunt polimerizati, obtinanduse un latex sintetic care
este prelucrat ca cel natural.

Cei mai folositi elastomeri sintetici sunt copolimerii a doua olefine(compusi care prezinta legaturi
multiple) diferite.De exemplu, cel mai important cauiciuc sintetic fabricat in Romania este cauciucul
butadienstirenic, obtinut prin copolimerizarea butadinei cu a-metilstiren.

Notiunea de cauciuc sintetic cuprinde produsele obtinute prin sinteza chimica, cu

structura macromoleculara (liniara, ramificata,tridimensionala) care prezinta in stare bruta
sau vulcanizata proprietati fizico-mecanice, elastice, plastice si de prelucrare industriala,
asemanatoarecauciucului natural.Istoria cauciucului sintetic este de data recenta. Despre o
productie industriala propriu-zisa se poate vorbi abia din perioada PrimuluiRazboi Mondial.
Datorita consumului mare de cauciuc, productia de cauciuc natural nu mai putea satisface
cerintele de aceea el este inlocuit in parte cu cauciucul sintetic.Pentru prima data cauciucul
sintetic a fost fabricat la scara industriala in Germania, in cursul Primului Razboi Mondial. In
Rusia s-aaplicat, incepand cu anul 1932, obtinerea industriala a cauciucului sintetic prin
procedeul Lebedev: polimerizarea butadienei in prezenta de sodiu(cauciuc SK). In perioada
1930-1945 s-a fabricat polibutadiena prin metoda polimerizarii in solutie, cu sodiul metalic drept
catalizator. Cauciuculobtinut numit in URSS, „SK“, iar in Germania „Buna“, era de o calitate
inferioara, ceea ce a facut ca in perioada de dupa cel de-al Doilea RazboiMondial sa se renunte la
fabricarea lui, locul fiindu-i luat de copolimerul butadien-stirenic, polimerizat in
emulsie.Cauciucurile sintetice se obtin prin reactii de polimerizare sau poliaditie a unui singur
monomer sau a doi monomeri diferiti care inanumite conditii chimice reactioneaza intre ei dand
produsi cu o anumita structura moleculara si de o anumita greutate moleculara.La randul ei
polimerizarea poate avea loc in faza gazoasa in solutie, in bloc, si in emulsie. Cea mai larga
raspandire o are polimerizareain emulsie ( a monomerilor de acelasi fel) sau copolimerizarea
cand participa monomeri diferiti).Monomerii care pot participa la sinteza principalelor
tipuri de cauciuc sunt: butadiena, stirenul, alfa-metil-stirenul,
acrilonitrilul,cloroprenul, izoprenul, izobutilena etc.
Tipurile de cauciucuri sinetice difera intre ele din punct de vedere al principalelor
proprietati ca: elasticitate, caracteristici fizico-mecanice, posibilitati de prelucrare,
durabilitate in conditii de utilizare, regularitatii constructiei lantului molecular, masei
moleculare, gradului de ploimerizare, etc.Proprietatile fizico-chimice ale cauciucurilor
sintetice, ca: punct de inmuiere, limite de curgere, rezistenta la uleiuri si
benzine,rezistenta la actiunea agentilor de oxidare, rezistenta la actiunea altor substante chimice
ca acizi, baze, saruri, permeabilitate la gaze, rezistenta latemperaturi inalte si joase, etc. depind
de unitatea structurala de baza, insa intr-o foarte mare masura de sistemul lantului
macromolecular Latexurile sintetice se obtin prin polimerizarea diferitilor monomeri
in emulsii apoase si pot fi utilizate si in amestec cu latex decauciuc natural.In urma
prelucrarii cauciucului se obtine o varietate de obiecte dintre care enumeram:
anvelope si camere de aer, incaltaminte siauxiliare, articole tehnice presate, tuburi
si furtunuri, izolatii la cablurile electrice, benzi si curele, covoare si placi, panze
cauciucate, articolesanitare etc.La noi in tara s-a produs pentru prima data caucuic sintetic in
anul 1963, la Combimatul de Cauciuc Sintetic Gheorge Gheorghiu. Dej.In anul 1966 acest
combinat a produs circa 36.000 t cauciuc. Din anul 1990 combinatul s-a transformat in
Societatea Comerciala CAROM S.A.ONESTI, aceasta fiind singura producatoare de cauciuc din
Romania.In CAROM se fabrica urmatoarele tipuri de cauciucuri: cauciucuri tip
butadien-stirenice si butabien-alfametilstirenice (SBR),cauciucul butadien-
acrilonitrilice (NBR), cauciucuri termoplastice (TL 30, TS 30, 484), latexuri
sintetice speciale. Fabricarea cauciucurilor sintetice a cunoscut pana in anul 1990 o
dinamica puternic ascendenta, cu marire de capacitati de productie, cu
diversificarea sorturilor decauciucuri.Astfel capacitatile cauciucurilor SBR emulsie (sorturile
1500, 1502, 1508, 1712 etc) au crescut substantial din 1963 pana in 1990. Aufost asimilate in
timp noi sortimente de latexuri, ca urmare a cresterii cererii de latexuri in industria usoara.