Proiect Chimie

Jambor Attila Zsombor

1. Cauciucul natural și sintetic

2. Fibre naturale, artificiale
3. Acțiune upoluantă a compușilor organici

1
 Cauciucul natural și sintetic

1. Cauciucul natural:

-este o hidrocarbura nesaturata, cu structura macromoleculara, cu

formula: [C5H8]n in care n variaza in limite largi, atingand valori de
5000. El se gaseste in seva unor arbori tropicali, sub forma unei
dispresii coloidale, numita latex. Dupa coagulare, cauciucul brut
sau crepul se prezinta ca o masa elastica galbena pana la bruna,
solubila in benzen, benzina si insolubila in alcool si acetona.

2
 Proprietati: proprietatea principala a cauciucului este elasticitatea,
adica alungirea sub actiunea unei forte de intindere si revenirea la
forma initiala dupa indepartarea actiunii. Polimerii de acest fel se
numesc elastomeri.Elasticitatea cauciucului de datoreaza faptului
macromoleculele sale sunt inlocuite neregulat, iar prin aplicarea unei
forte de intindere ele se alungesc reversibil.Elasticitatea cauciucului
brut variaza cu temperatura si este optima in intervalul 0-30 C.Prin
icalzire peste aceasta temperatura devin lipicios si plastic, iar prin racire
la temperatura aerului lichid devine casant ca sticla.

Structura: din punct de vedere chimic, cauciucul natural are o structura

poliizopernica.Incalzit la aproximativ 300 C, in absenta aerului,
formeaza izopren, dovedindu-se astfel ca este un polimer natural al
izoprenului.
Din cauza prezentei care unei duble legaturi in fiecare unitate strucurala,
cauciucul se oxideaza prezentand fenomenul “imbatranirii”(crapa si se
degradeaza). 3
 Pentru a fi utilizat, cauciucul brut, un polimer plastic, este
transformat intr-un polimer elastic printr-un proces de tratare
numit vulcanizare.Aceasta consta in incalzirea la aproximativ 140 C
a cauciucului amestecat cu mici cantitati de sulf(1-4%) si alte
ingrendiente(peroxizi, oxzide zinc, negru de fum etc.), formandu-se
punti(legaturic-c) transversale intre lanturile macromoleculare
filiforme.Astfel, lanturile macromoleculare nu mai pot aluneca unele
fata de altele; astfel se mareste rezistenta mecanica a cauciucului.

4
2.Cauciucul sintetic:

- Sinteza cauciucului natural a preocupat pe mai multi chimisti in secolul

trecut.Nevoile din ce in ce mai mari de cauciuc au stimulat cercetaile,
intre cele doua razboaie mondiale obtinandu-se unii compusi
macromoleculari care puteau inlocui cauciucul natural.
Denumirea de cauciuc sintetic este data eleastomerilor, cu proprietati
asemanatoare cu cele ale cauciucului natural, obtinuti sintetic pri
polimerizarea unor monomeri sau polimerizare a doua sau mai multe
specii de monomeri (copolimerizare).Orice productie de caiciuc sintetic
comporta doua etape: obtinerea monomerului si polimerizarea.

5
Principalele materii prime pentru fabricarea cauciucului sintetic sunt de
origine prtrochimica.
Materii prime:

- butadiena
- izoprenul
- cloroprenul
- sitrenul,
- etena
- propena.
Monomerii folositi la obtinerea diferitilor elastomeri sunt polimerizati,
obtinanduse un latex sintetic care este prelucrat ca cel natural.
Cei mai folositi elastomeri sintetici sunt copolimerii a doua
olefine(compusi care prezinta legaturi multiple) diferite.De exemplu,
cel mai important cauiciuc sintetic fabricat in Romania este
cauciucul butadienstirenic, obtinut prin copolimerizarea butadinei
cu a-metilstiren. 6
Proprietati ale cauciucului vulcanizat:Cauciucul vulcanizat este elastic,
nu se imoaie la cald si isi pastreaza elesticitatea la rece, isi mareste
rezistenta mecanica, devine insolubli in unii solventi ai cauciucului, isi
imbunatateste stabilitatea chimica si rezistenta la imbatrinire.Daca se
trateaza cu o cantitate mai mare de sulf(circa 35%)se obtine un produs dur,
neelastic, cu rezistenta ecanica ridicata, electroizolant,
numit ebonita, folosita in special in electrotehnica.

7
 Fibre naturale, artificiale

Fibrele naturale se impart in doua mari categorii :

• Fibre proteice naturale.

• Fibre celulozice naturale .

Fibrele proteice naturale:

Parul de la animale (lâna, parul din blana animalelor) sunt fibre
proteice. Acestea ard mai greu decât matasea. Flama este
rapida, dar este dificil sa fie intretinuta arderea. Aceste fibre
sunt constituite din catene macromoleculare cu structura de
proteine. Cele mai importante fibre din aceasta grupa sunt : cele
din matase naturală si lâna. 8
Lâna :

Datorita proprietăților sale binecunoscute (calduroasa, moale, se vopseste

si se lucreaza excelent), lana este ideala pentru confectionarea covoarelor si
a mochetelor. Texturile si modelele in care poate fi folosita sunt, practic,
infinite.
In magazine sunt disponibile acum si covoare din lana in combinatie cu
iuta. Ca element deosebit de design, unele modele au mici bucati de lemn
amplasate in centru.
Una dintre necesitatile vitale ale fiintei umane din toate timpurile a fost ca,
pe lânga asigurarea hranei, sa-si procure si materialele necesare
confectionarii îmbracamintei. În acest scop, ca si în alte cazuri, omul s-a
adresat naturii. Prin încercari, timp de mii si mii de ani, el a reusit sa
identifice diferite materiale adecvate acestui tel si sa elaboreze tehnologiile
necesesare prelucrarii lor.
9
Fibre celulozice naturale:

Fibrele celulozice au un grad de policondensare care difera

de la un material celulozic la altul. Celuloza din bumbac
are un grad de policondensare foarte mare, situat intre 1200
- 1300, avand catene macromoleculare lungi, in timp ce in
cazul inului si canepii, el se situeaza intre 800 - 1000

Printre fibrele celulozice naturale se numara cele

obtinute din : bumbac, in, canepa, iuta, etc.

10
 Bumbacul :

Bumbacul este materie prima de baza pentru industria

textila.
Bumbacul este o fibra
naturala, polimerica, vegetala extrasa din fructul plantei de
bumbac. Când este aprinsa, aceasta arde cu o flacara de
scurta intensitate si miroase a frunze arse. În timpul arderii,
datorita curentilor de aer, fragmente mici de fibra se
desprind si ard, pâna la epuizare, în aer. Cenusa ramasa este
fina si sfarâmicioasa.
Polimerul natural care sta la baza fibrei este celuloza. Planta
de bumbac prefera zonele de clima temperata si calda, fiind
necesare precipitatiile in perioada de crestere si abrenta
acestora in perioada de recoltare.
11
 Iuta :

Iuta este o planta anuala cu tulpina inalta pana la 3m si

groasa de 1 - 2 cm, cu frunze galbene, ovale, cultivata in
regiunile tropicale pentru fibrele textile extrase din tulpina
(Corchorus olitorius si capsularis). Aceasta este
intrebuintata la fabricarea panzei de sac, a covoarelor, etc.
Fibrele de iuta, care sunt matasoase la atingere si au un
usor luciu, provin din scoarta plantei cu acelasi nume. Au
un aspect placut, sunt flexibile si pot fi realizate in diverse
texturi si combinatii coloristice. Intrucat produsele finite
sunt foarte moi si nu prea rezistente la un trafic intens, ele
sunt recomandate mai ales pentru dormitoare si camere de
zi.
12
 Fibre artificiale:

Fibrele artificiale obtinute prin modificarea polimerilor naturali

sunt : viscoza, acetat, triacetat, matase cuproamoniacala. Pentru
elasticitate se adauga fibre elastomere (lycra etc.), care au o mare
capacitate de alungire (se pot lungi de cinci-sase ori sub actiunea
unei forte de intindere) si de revenire rapida la lungimea initiala

Fibrele artificiale se impart in doua mari categorii :

-Fibre artificiale din celuloza regenerata ;

-Fibre artificiale din celuloza modificata chimic .

13
Fibre artificiale din celuloza regenerata:

Fibrele artificiale sunt supranumite si fibre chimice, au devenit

astfel alaturi de fibrele naturale, o baza importanta de materii
prime textile. Daca pâna la începutul acestui secol necesitatile
de îmbracaminte erau satisfacute în totalitate de produsele
naturale, la sfârsitul secolului 70% din aceste necesitati vor fi
satisfacute de fibrele chimice.
Cel mai important produs de acest tip este vascoza. Alt tip de
fibra artificiala este matasea cuproxam.

14
Fibre artificiale din celuloza modificata chimic:

Cea mai importanta fibra de acetat de celuloza este matase acetat.

Matasea acetat :

Matasea acetat este o fibra obtinuta din celuloza, iar tehnic este
denumita acetat de celuloza. Acetatul arde usor, cu o flacara
licaritoare, care nu poate fi stinsa cu usurinta. Celuloza care arde
face picaturi si lasa o cenusa grea, densa. Mirosul este similar cu
cel al talasului ars. Aceasta se foloseste la fabricarea unor
materiale plastice.

15
Procedeul acetat realizeaza matasea acetat, folosind
acetatul de celuloza. Solutia acestuia in acetona este
supusa filarii la cald (uscata). Solventul se evapora si
este recuperat, iar firul de acetat de celuloza
coaguleaza si se intareste. Tesaturile de matase acetat
sunt mai rezistente dar mai putin higroscopice decat
cele din matase vascoza. La noi in tara fibrele
artificiale se fabrica prin procedeul vascoza la Braila,
Lupeni si Popesti-Leordeni.

16
 Acțiune upoluantă a compușilor organici
Chimia organică este ramura chimiei care se ocupă cu studiul
structurii, proprietăților, reacțiilor (de sinteză, de descompunere,
etc) a compușilor organici. Studiul structurii determină
formulele chimice pe baza compoziției chimice. Studiul
proprietăților include cele fizice, chimice și evaluarea reactivității
chimice. Studiul reacțiilor include sinteze chimice de produși
naturali, medicamente, polimeri.
Printre compușii organici se numără hidrocarburile (compuși
formați doar din carbon și hidrogen), dar și o gamă largă de
substanțe derivate de la hidrocarburi, care pot conține
și oxigen, azot, sulf, fosfor, halogeni sau bor, precum și
alte elemente, dar în cantități mult mai mici.. Conexiunea cu
chimia anorganică e realizată prin chimia organometalică, ca o
știință de trecere între chimia anorganică și organică. De
asemenea, se mai studiază și metaloizii ca elemente din 17
A început odată cu dezvoltarea chimie organice și a biochimiei. În ultimul
deceniu a secolului al XIX-lea, s-au pus bazele acestei industrii prin
descoperirea și fabricarea acidului acetilsalicilic (cunoscut ca și aspirină) de
către Bayer din Germania. Începând cu 1910, Paul Ehrlich și grupul său de
cercetare au dezvoltat arsfenamina (cunoscută ca și Salvarsan), aceasta fiind
primul tratament medicinal pentru sifilis, și astfel au inițial practica medicală
a chimioterapiei. Studiile sale au adus contribuții uriașe în dezvoltarea
antiserului pentru difterie și a altor seruri terapeutice.

18
Caracteristici:
Separare și purificare:
Deoarece compușii organici există de obicei sub formă
de amestec, există o varietate de tehnici care au fost
dezvoltate din necesitatea de a purifica și separa substanțele,
o metodă importantă fiind cromatografia. Printre metodele
tradiționale se numără distilarea, cristalizarea și extracția
(cu solvent). Printre metodele moderne de analiză folosite în
chimia organică se numără:

Spectroscopia prin rezonanță magnetică nucleară (RMN)

Analiza elementală, calitativă și cantitativă, pentru
determinarea compoziției în elemente a moleculei
Spectrometria de masă, pentru determinarea masei molare
Cristalografia, pentru determinarea geometriei moleculare 19
Nomenclatură:

Numele compușilor organici pot fi sistematice,

nomenclatura fiind recomandată de IUPAC, sau pot fi
folosite în schimb denumiri compuse, nesistematice,
tradiționale. Nomenclatura nesistematică nu indică și
structura unui compus, deși de cele mai multe ori este
mai simplă și mai puțin ambiguă. Pentru moleculele
complexe, se folosesc denumirile comune, fiind mai
simple. De exemplu, numele sistematic
pentru dietilamida acidului lisergic (sau LSD) este
(6aR,9R)-N,N-dietil-7-metil-4,6,6a,7,8,9-
hexahidroindolo-[4,3-fg] chinolin-9-carboxamidă.

20
 Clasificare:

Chimia organică poate fi definită și ca chimia

hidrocarburilor și a derivaților acestora. Astfel, după
natura atomilor care compun molecula unui
compus organic, există două mari
categorii: hidrocarburi și derivați funcționali. Cei
din urmă conțin pe lângă hidrogen și carbon un
atom sau un grup de atomi care conferă moleculelor
proprietăți fizice și chimice specifice, și se
numește grupă funcțională sau funcțiune. De
asemenea, există și categorii speciale,
precum compușii heterociclici.

21
Compuși alifatici:

• Hidrocarburi saturate • Hidrocarburi saturate

• Alcani • Alcani
• Izoalcani • Izoalcani
• Cicloalcani • Cicloalcani

Compuși aromatici:

Hidrocarburile aromatice sunt molecule cu catenă

închisă ce conțin legături duble conjugate. Cea mai
cunoscută categorie de hidrocarburi aromatice
sunt arenele, dar mai există și alte exemple, precum
unele anulene.
22
 Derivați funcționali:
•Compuși halogenați
•Compuși hidroxilici: alcooli și fenoli
•Amide
•Compuși carbonilici:
-aldehide și cetone
•Acizi carboxilici
Biomolecule:
Biochimia este știința care ajută la studiul biomoleculelor,
acestea fiind compuși organici care stau la baza
funcționării organismelor vii. Majoritatea biomoleculelor au
molecule mari, cu catene lungi, și pot fi polimeri (cum
sunt peptidele și proteinele, ADN-ul, ARN-ul și polizaharidele).
Exemple de biomolecule larg răspândite sunt amidonul (la
animale și plante) și celuloza (la plante).
23
 Bibliografie

https://
www.rasfoiesc.com/educatie/chimie/Cauciucul-natural-si-cauciucul
48.php
https://
www.scritub.com/tehnica-mecanica/FIBRE-NATURALE-ARTIFICIA
LE-SI-16232159.php
https://ro.wikipedia.org/wiki/Chimie_organic%C4%83
https://www.google.com/search?
q=biomolecule&tbm=isch&ved=2ahUKEwj0ttrFh4r4AhUQ8LsIHZ6
zC9IQ2-
cCegQIABAA&oq=biomolecule&gs_lcp=CgNpbWcQAzIECAAQEzIE
CAAQEzIECAAQEzIECAAQEzIECAAQEzIECAAQEzIECAAQEzIEC
AAQEzIECAAQEzIECAAQEzoICAAQHhAHEBM6CwgAEIAEELED
EIMBOggIABCxAxCDAToICAAQgAQQsQM6BAgAEAM6BQgAEIA
EOgQIABBDOgQIABAeUNIJWLccYN8eaABwAHgAgAFniAGVCJIB
BDExLjGYAQCgAQGqAQtnd3Mtd2l6LWltZ8ABAQ&sclient=img&ei 24
=5jSWYvSrMJDg7_UPnueukA0&bih=722&biw=1536#imgrc=GeDJiA0