UNIVERSITATEA DIN ORADEA

FACULTATEA DE ȘTIINȚE
DOMENIUL CHIMIE

Fibre celulozice natural și

artificiale

Student

Anamaria Popa (Goloman)

ORADEA

(2018)
Cuprins
1.Introducere ........................................................................................................................................... 3
2.Fibre celulozice naturale ....................................................................................................................... 5
Bumbac ............................................................................................................................................... 5
Kapok.................................................................................................................................................. 6
In......................................................................................................................................................... 6
Cânepa ................................................................................................................................................ 7
Iută ...................................................................................................................................................... 8
Ramie .................................................................................................................................................. 8
Manilă ................................................................................................................................................. 9
Sisal .................................................................................................................................................... 9
Cocos .................................................................................................................................................. 9
3.Fibre celulozice artificiale................................................................................................................... 10
A.Fibrele artificiale din celuloză regenerată ....................................................................................... 10
Metode de obținere ........................................................................................................................ 10
Proprietăți ...................................................................................................................................... 12
B.Fibre acetat .................................................................................................................................... 14
Proprietați ...................................................................................................................................... 14
C. Celofibra vâscoza .......................................................................................................................... 15
Bibliografie ........................................................................................................................................... 17

2
1.Introducere
Fibrele naturale pot fi de origini vegetale, animale sau minerale, fibrele vegetale precum
numele indică provin din plante. Principalul compus chimic component al plantelor este
celuloza.

Celuloza este un material fibros de origine vegetală și este baza tuturor fibrelor celulozice
naturale și artificiale. Fibrele celulozice naturale în funcție de partea anatomică a plantei în care
se dezvoltă, se grupează în :

 Fibre de seminte : bumbac, kapok

 Fibre din tulpini: in, canepă, iută, ramie (urzică chinezească), etc.
 Fibre din frunze : manilă, sisal
 Fibre de fruct: cocos

Celuloza (C6H10O5)n este o polizaharidă cu structură macromoleculară, din clasa

glucidelor, care constituie componentul principal al pereților celulari din plante (fig.1). Este
alcătuită din resturi de D-glucoză unite prin legaturi β-1,4-glicozidice:

Figure 1.Structura peretelui cellular. Molecula de celuloză

3
 Fibrele sunt de obicei legate de un polimer natural de tip fenolic, lignina, care este la
randul ei regăsită frecvent în structura peretelui celular al fibrei. Astfel fibrele vegetale sunt
denumite adesea fibre lignocelulozice cu excepția bumbacului care nu conține lignină.

Figure 2 Structura Celulozei

Fibrele celulozice artificiale se clasifică în funcție de tipul de celuloză din care se obțin:

1. Din celuloză regenerată :

 Vâscoză (CV)
 Vâscoză cu modul înalt (CMD)
 Polinozice (CP)
 Fortizan
2. Din celuloză modificată:
 Diacetat (CA)
 Triacetat (CTA)

4
2.Fibre celulozice naturale
Fibra Metode de Proprietați Utilizare
obținere
Bumbac  din capsulele  Fac parte din categoria fibrelor scurte. Lungimea şi fineţea fibrelor reprezintă  articole
plantei de principalele caracteristici tehnologice ale bumbacului, în funcţie de care vestimentare
bumbac,in fibrele vor fi transformate în fire groase, mijlocii şi subţiri: bumbac extralung tesute:rochii,ca
care se afla de peste 45 mm,bumbac lung: 34-45 mm, bumbac mijlociu: 28-34 mm, masi,fuste,pant
2-6 seminte bumbac scurt sub 28 mm. aloni
de care sunt  Fineţea bumbacului se exprimă prin numărul metric (Nm) şi în militex şi  tricotate
legate fibrele. variază între Nm 2.000-12.000. În general, cu cît lungimea bumbacului creşte, (lenjerie,
 La maturitate cu atît el este mai fin, însă o fineţe exagerată a fibrelor conduce la încîlcirea şi tricouri, ciorapi
capsulele se înnodarea acestora.  tehnice : fitile,
deschide si  culoare albă sau alb gălbuie şi un luciu redus, mat, spre deosebire de furtunuri, benzi
bumbacul bumbacul mercerizat care are un luciu accentuat.  sanitare:tifon,p
trebuie fibră fină, elastică, uniformă şi suplă. ansamente,vată
recoltat.  Higroscopicitatea este bună, fibrele absorbind cu uşurinţă transpiraţia, ceea ce  Materie prima
Recoltarea se le face să fie plăcute la purtare. Repriza este 8,5% iar pentru deşeurile de pentru
poate face bumbac, 7%. obtinerea
manual,meca  afinitate faţă de coloranţi: firele putînd fi vopsite şi imprimate cu uşurinţă, fibrelor
nic sau astfel încît se pot obţine ţesături cu o multitudine de culori şi imprimeuri. artificiale.
pneumatic Substanțe chimice:
 Acizii minerali concentraţi degradează bumbacul, transformîndu-l în
hidroceluloze, iar prin încălzire cu acid sulfuric concentrat, bumbacul este
distrus rapid. Cu soluţie de iodu-iodură de potasiu şi acid sulfuric Vetillard,
fibra de bumbac apare la microscop colorată în albastru, reacţie specifică
fibrelor celulozice.
 Soluţiile alcaline, în funcţie de concentraţie, temperatură şi durată de acţiune,
transformă celuloza din bumbac în alcaliceluloză, care prin simpla spălare cu apă, se
transformă în celuloză regenerată.
 Soluţia cuproamoniacală este solventul cel mai curent al bumbacului, fibra
umflîndu-se atît de mult încît diametrul ei poate să crească cu pînă la 1800%.

5
 Fibra Metode de Proprietați Utilizare
obținere
Bumbac  Rezistenţa specifică a bumbacului este de 36 kgf/mm2 iar lungimea de rupere
(continuar este cuprinsă între 23-38 km, în funcţie de fineţea fibrelor.
e)  Masa specifică a fibrelor de bumbac este de 1,48-1,52 g/cm3.

Kapok Ei prezintă  fibre uşoare (conţin mult aer în lumen)  materiale de

(ceiba sau frunze mari,  scurte, inelastice, fragile şi impermeabile şi tocmai de aceea, ele nu pot fi umplutură în
arborele palmate, iar toarse şi ţesute ca fibrele de bumbac colaci şi veste
de florile sunt în  culoare gălbuie de salvare
bumbac formă de clopot.  mai lucioase decît fibrele de bumbac.  material
satinat) Seminţele lor  non-alergic, netoxic, rezistent la putregai și inodor. izolator.
capsulate conţin
fibre
semănătoare
bumbacului.
In obţinute din  rezistenţa, luciul, durabilitatea şi higroscopicitate  confecţionarea
tulpinile  Fibrele de in sunt fibre pluricelulare îmbrăcămintei
plantelor înalte,  Inul superior prezintă fibre lungi, între 50-60 cm, rezistente, suple, elastice, de vară,
în urma unei serii albe şi lucioase. conferind un
de operaţii:  poate fi supus unui proces de albire şi de cotonizare procedeu mixt de tratare efect de
topirea, uscarea, cu alcalii şi de albire cu oxidanţi. răcorire.
zdrobirea şi  Culoarea fibrelor variază de la culoarea pielii, la cenuşiu, argintiu, gălbui şi  fabricarea
baterea. castaniu, fibra de cea mai bună calitate fiind de un alb-gălbui. tapiseriilor,a
 mai rezistent la atacul microorganismelor, decît bumbacul, se usucă mult mai hainelor de
repede şi este mult mai puţin afectat de acţiunea razelor solare. protecţie,a
 absoarbe şi cedează umiditatea cu uşurinţă şi pentru că este bun conducător de sacilor,
căldură corturilor,aţelor
 Fibra de in este mai rezistentă la acţiunea agenţilor chimici, inclusiv la pentru
acţiunea acidului sulfuric decît bumbacul. încălţăminte şi
pentru legarea
 Elasticitatea mai redusă decît a bumbacului şi textura moale fac ca inul să se
cărţilor
încreţească

6
 Fibra Metode de Proprietați Utilizare
obținere
In  Rezistenţa specifică a inului este cuprinsă între 36-60kgf/mm2 iar lungimea de
(continuar rupere a inului sub formă de fuior este de 54,3 km, sperioară bumbacului.
e)
 Masa specifică a inului este 1,5 g/cm3

Cânepa tulpinele parţial  fibră pluricelulară, însă celulele sunt mai puternic consolidate, mai puţin  Îmbrăcăminte
descompuse sunt transparente şi mai neregulate decît celulele fibrelor de in.  fabricarea
uscate, zdrobite chingilor
şi măcinate  forma unui cilindru mai neregulat decît la fibrele de in iar vîrful este rotunjit
plaselor de
pentru separarea sau ramificat. pescuit
părţilor lemnoase  fibrele prezintă striaţii sau adîncituri  pentru marină,
de fibre. sfori, ambalaje
 are o lungime cuprinsă între 1-15 mm
 Culoarea fibrelor variază între cenuşiu-verzui şi alb.După albire, cînepa
devine galben-aurie sau uneori, cenuşiu-argintie şi cu cît culoarea tinde către
alb, cu atît cînepa este de mai bună calitate. După spălari repetare cu apă şi
săpun, articolele din cînepă continuă să se albească, devenind mai moi şi cu
un tuşeu mai plăcut.
 fibrele de cînepă nu rezistă la călcare
 Cu iod-iodura de potasiu şi acidul sulfuric Vetillard, cînepa dă o coloraţie
albastră, specifică fibrelor celulozice, însă stratul exterior al celulei apare
colorat în galben, fapt ce deosebeşte cînepa de in.
 Masa specifică a cînepii este 1,5 mg/cm3
 rezistenţa specifică este 45 kgf/mm2

7
 Fibra Metode de Proprietați Utilizare
obținere
Iută Fibrele extrase  fibră pluricelulară  ţesături de
din tulpină ambalaje, saci,
 Culoarea fibrelor de iută variază de la alb-gălbui, la galben–brun iar sub covoare, hîrtie
influenţa aerului se modifică în brun-închis. Cu cît culoarea iutei este mai de slabă
argintie, cu atît ea este de mai bună calitate. Albirea cu hipoclorit nu să calitate,
rezultate satisfăcătoare şi de aceea, iuta nu se albeşte decît în cazuri precum şi în
excepţionale. scopuri tehnice
 Luciul este mai ridicat decît la in şi cînepă.
 Fibrele de iută au o mare afinitate faţă de toate categoriile de coloranţi, însă cu
timpul, tonurile se închid la culoare.
 Iuta este higroscopică, absorbind apa într-o proporţie de 33% iar repriza este
13,75%.
 Iuta nu rezistă la acţiunea aburului sub presiune
 aerul şi umezeala o fac fărîmicioasă
 Masa specifică este de 1,5 g/cm3.

Ramie Cere o procesare  cele mai lucioase, durabile şi moi fibre natural
chimică de
degumare a fibrei  bună rezistenţă la acţiunea factorilor chimici şi microbiologici.
decorticarea  ramia este supusă procesului de cotonizare, prin tratare cu soluţii alcaline sub
tulpinilor presiune (se degomează), proces prin care se distrug cleiurile vegetale care
făcîndu-se solidarizează fibrele între ele şi care conduce la albirea ramiei.
anevoios
 Masa specifică a fibrelor de ramie este 1,51-1,59 g/cm3

8
 Fibra Metode de Proprietați Utilizare
obținere
Manilă obţinute din  Fibrele au o culoare gălbui-cafenie şi sunt lucioase  fabricarea
cânepa de cozile frunzelor firelor destinate
Manila plantei cu acelaşi  rezistenţa fibrelor nu scade o dată cu creşterea umidităţii. confecţiilor
sau abaca nume  foarte uşoare şi rezistente la acţiunea apei marine ţesute sau
tricotate
 Fibrele mai
aspre sunt
folosite pentru
realizarea
sforilor, a
frînghiilor
rezistente
Sisal Fibrele sunt mai uşoare decît cînepa, dar mai grele şi mai rezistente decît sfori, cabluri,
manila, însă prin frecare se destramă. coşuri, plase
etc.
Cocos Fibrele sunt rezistente la apa şi la sărurile de mare, în mediu umed îşi conservă rezistenţa, fabricarea
smulse de pe iar cablurile confecţionate din fibre de cocos plutesc pe apă. cablurilor,
nucile de cocos frînghiilor, a
încă necoapte şi colacilor de
apoi sunt supuse salvare
unei operaţii de
topire în apă de
mare, timp de 4-
12 luni, urmată
de strivire,
spălare, uscare şi
pieptănare.

9
3.Fibre celulozice artificiale
Fibrele artificiale celulozice se fabrică din celuloza extrasă din lemn, paie, stuf, linters (fibre foarte scurte de bumbac).
Celuloza nu se topeşte şi nu se dizolvă în solvenţi uşor accesibili. Din acest motiv, este strict necesară modificarea chimică a celulozei
pentru a fi dizolvată şi filată, adică, supunerea ei unui nou tratament chimic în urma căruia celuloza se regenerează şi precipită, sau,
prin evaporare se elimină solventul şi celuloza se modifică.

A.Fibrele artificiale din celuloză regenerată

Cel mai important produs de acest tip este vâscoza sau raion. Vâscoza este constituită din macromolecule de ceuloză aproape
pură cu un grad de polimerizare mai mic decât al celulozei din bumbac şi cu o rezistenţa mecanică mai scăzută. Fibrele de vâscoză
sunt mai hidrofile decât cele de bumbac. O altă fibră artificială de celuloză regenerată este mătasea cuproxam. Comportarea acestei
fibre artificiale este asemănătoare cu cea a vâscozei.

Metode de obținere

Diferiți factori din procesul de fabricație pot fi modificați pentru a produce o serie de modele. Diferențele în materia primă,
substanțele chimice de prelucrare, diametrul fibrelor, post tratamente și rapoarte de amestec pot fi manipulate pentru a produce o fibră
care este personalizată pentru o aplicație specifică.

Indiferent de procesul tehnologic care stă la baza obțineri vâscozei, materia prima este celuloza care trebuie să fie prelucrată
pentru a se extrage și a se purifica. Foitele rezultate de celuloză albă, purificată, sunt apoi tratate pentru a forma filamente celulozice
regenerate. La rândul lor, aceste filamente sunt țesute în fire și eventual făcute în țesătura dorită.

10
 Surse majore de celuloză sunt pulpa de lem (pin, molid) si bumbacul. În producția pornind de la pulpa de lemn, acesta se
fierbe cu soda caustică, pentru a da foia celulozică alcalină . Aceste foi sunt uscate, sfărâmate în miezuri și apoi îmbătrânite în
recipiente metalice timp de 2 până la 3 zile. Temperatura și umiditatea din recipientele metalice sunt controlate cu atenție.
În etapa următoare, această foaie este rumenită și tratată cu disulfură de carbon, cu care reacționează formând crumbă de culoare
portocalie cunoscută sub numele xantat celuloza de sodiu. Xantatul de celuloză este scaldat în soda caustică, rezultând o soluție de
viscoză care arată și se simte mult ca mierea, orice coloranți sunt apoi adăugați. Soluția siropă este filtrată pentru impurități și
depozitată în cuve la vârstă, de această dată între 4 și 5 zile.Acesta este apoi dizolvat în NaOH diluată pentru a da soluția de filare.

Figure 3 Sinteza vascozei

11
În etapa de filare, soluția este filtrată și pompată prin retezoare de tip spinning (de obicei făcute din material rezistent la coroziune, de
exemplu platină) în baia de coagulare. Acest proces de extrudare a soluției de polimer într-o baie de coagulare este cunoscut ca un
procedeu de filare umedă. Baia coagulantă pentru vâscoza standard constă din aproximativ 10% acid sulfuric.

După filare, firele se spală și se usucă și se înfășoară pe pachetele de livrare către convertoare.

În loc de procesul inițial discontinuu, procesul de vâscoză de raion este de obicei un proces continuu de mare viteză, dând u n
produs foarte consistent.

Proprietăți

Ca structură, fibrele chimice nu au perfecţiunea structurii fibrilare a fibrelor naturale. Fibrele au un diametru regulat, deseori cu
striuri longitudinale, continue şi bine marcate şi, de asemenea, prezintă granulaţie caracteristică (în fibrele mate sau colorate cu
pigmenţi).

 Vâscoza obţinută are un conţinut de celuloză de 87-89% şi un grad de polimerizare de 300-350, fineţea filamentelor
fiind cuprinsă între 4,4-1,7 dtex (Nm 2250-6000).

Proprietăţile chimice şi fizico-chimice ale fibrelor sunt uniforme pe toată întinderea lor, mai ales netezimea, afinitatea faţă de
coloranţi, rezistenţa şi alungirea.

 Din punct de vedere al luciului, fibrele de vâscoză se fabrică în trei tipuri: lucioase, semimte şi mate, în general, viscoza
avînd un luciu argintiu. Luciul prea puternic, specific fibrelor cu o secţiune ovală şi mai puţin dinţată este un
inconvenient pentru procesele tehnologice ulterioare şi tocmai de aceea, fibrele se matisează.
 Vâscoza se vopseşte cu aceeaşi coloranţi ca şi bumbacul, avînd aceeaşi afinitate faţă de aceştia ca şi bumbacul
mercerizat.
 Higroscopicitatea este superioară celei a bumbacului, umflarea cauzată de apă fiind reversibilă, iar repriza este de 11%.

12
  Conductibilitatea termică se aproprie de cea a bumbacului şi este superioară conductibilităţii lînii şi mătăsii.
Proprietăţile termoizolante ale îmbrăcămintei realizate din vâscoză depind de stratul de aer dintre fibre şi nu de
conductibilitatea termică a fibrelor izolate.
 Comportarea vâscozei în aproprierea flăcării şi în flacără este asemănătoare bumbacului, mirosul emanat şi aspectul
cenuşii fiind similare cu cele al fibrelor naturale vegetale.
 Fibrele de vâscoza sunt distruse de acizii minerali concentraţi, chiar la o temperatură normală, în timp ce acizii diluaţi
le degradează cu uşurinţă la temperaturi ridicate sau printr-o acţiune prelungită. De asemenea, ele sunt degradate cu
uşurinţă şi de alcalii diluaţi, la temperaturi ridicate. Fibrele sunt stabile faţă de acţiunea solvenţilor organici (benzină,
benzen), în care nu se umflă decît foarte puţin.

 Masa specifică este 1,51-1,52 g/cm3 iar rezistenţa specifică este de 18-22 kgf/mm2.

 Prin încălzire un timp mai îndelungat, la 150°C, macromoleculele se depolimerizează iar proprietăţile fizico-mecanice
se degradează, rezistenţa la tracţiune menţinîndu-se pînă la 120°C.

Prin procedeul cupro (procedeul cuproamoniacal), celuloza purificată din linters sau din pin este tratată cu sulfat de cupru şi
cu hidroxid de sodiu, pentru a forma celuloza cuproamoniacală. Aceasta este dizolvată în soluţii de 25% amoniac şi hidroxid de natriu
şi extrudată, la fel ca şi viscoza, coagularea făcîndu-se însă în apă sau în hidroxid de sodiu. Ultimele tratamente sunt cele de
decuprificare, spălare, uscare şi tăiere.

Fibrele obţinute prezintă un diametru regulat, fără striuri vizibile, iar fibrele mate sau colorate cu pigmenţi prezintă o granulaţie
caracteristică.

Fiind tot fibre hidratcelulozice, caracteristicile acestor fibre sunt asemănătoare cu cele ale viscozei, însă alungirea la rupere
este mai mică (10-16%) decît a acesteia. De asemenea, au o structură mai uniformă şi se vopsesc mai bine şi mai omogen. Repriza
fibrelor cupro este egală cu a viscozei şi este de 11%.

Fibrele cupro reprezintă materia primă pentru produse fine de tricotaje, în special pentru ciorapi.

13
B.Fibre acetat
Procedeul acetat (diacetat şi triacetat) foloseşte celuloza din linters sau de pin care este tratată chimic cu acid acetic glacial şi
cu anhidridă acetică, în vederea obţinerii celulozei acetat. Soluţia de filare este obţinută prin dizolvarea celulozei acetat în acetonă şi
alcool etilic, extruderea prin orificiile filierelor făcîndu-se ca la viscoza, însă cu evaporearea solvenţilor folosiţi. Ultima operaţie este
cea de tăiere a filamentelor continue.

În funcţie de gradul de esterificare, fibrele acetat se prezintă sub două forme: diacetilcelulozice şi triacetilcelulozice, ambele
avînd aproximativ aceleaşi proprietăţi mecanice.

Proprietați

 Fibrele au un diametru regulat, cu striuri longitudinale continue, dar relativ puţine. Fineţea fibrelor acetat este cuprinsă între
2,2-1,3 dtex (Nm 4500-7500).

 Fibrele acetat sunt plăcute la pipăit, foarte moi, cu luciu asemănător mătăsii, dar se mototolesc cu uşurinţă.

 Nu prezintă afinitate faţă de coloranţii obişnuiţi şi de aceea sunt vopsite cu coloranţi specifici, de dispersie, cu care se pot
obţine şi diferite efecte de culoare.

 Sunt fibre termoplastice, şi la 140°C încep să se deformeze. Tocmai de aceea, călcarea se face numai prin intemediul unor
ţesături umede.

 Fibrele acetat sunt rele conducătoare de căldură, puţin higroscopice şi uşor inflamabile. Fiind puţin higroscopice, fibrele
acetat au proprietăţi electroizolante bune. Repriza fibrelor acetat este de 6%.

 În apropriere de flacără încep să se topească, în flacără, ard topindu-se iar la ieşirea din flacără, continuă să ardă, topindu-se, cu
formare de gămălii negre, tari, mirosul emanat fiind acid, înţepător.

14
  Dintre fibrele celulozice, fibrele acetat sunt cele mai sensibile la acţiunea bazelor, soluţiile slab alcaline de săpun şi sodă
descompunînd-o la fierbere. Au o stabilitate mai mare faţă de acizi decît fibrele hidratcelulozice, însă acizii concentraţi o
descompun. În solvenţi organici (acetonă, esteri) fibrele se umflă mult şi se dizolvă.

 Fibra acetat obişnuită are o rezistenţă specifică de 12-16 kgf/mm2 iar cea supraetirată, o rezistenţă excepţională, de 126
kgf/mm2, depăşind rezistenţa tuturor fibrelor textile, chiar şi pe cea a oţelului. Masa specifică este de 30 g/cm3.

Aceste fibre sunt folosite la fabricarea ţesăturilor şi a tricotajelor, fiind utilizate totodată şi la realizarea diferitelor amestecuri de
fibre, pentru obţinerea efectelor de culoare şi a reducerii şifonabilităţii.

C. Celofibra vâscoza
Celofibra viscoza este alcătuită din fibre scurte obţinute din celuloză prin procedee chimice. În funcţie de procedeul de
obţinere, celofibra poate fi: celofibra viscoza, celofibra cupro şi celofibra acetat.

Avînd din punct devedere chimic aceeaşi compoziţie cu cea a fibrelor continue, proprietăţile celofibrei sunt aproape identice cu
cele ale acestor fibre.

Celofibra se prelucrează aproape întotdeauna în amestec cu alte fibre, ca: bumbac, lână, polimeri sintetici etc. şi de aceea, ea se
fabrică în sortimente diferenţiate din punct de vedere al lungimii, gradului de ondulare etc., pentru a fi compatibilă cu fibrele cu care
urmează a se amesteca şi cu metoda de filare.

Principalele tipuri de fibre de celuloză, din punct de vedere al lungimii lor, sunt:

 celofibra B, de tip bumbac: 20-40 mm;

 celofibra L, de tip lînă cardată: 60-80 mm;
 celofibra L, de tip lînă pieptănată: 80-150 mm;

15
  celofibra I, de tip in: 125-300 mm.

Celofibra tip bumbac prezintă un aspect lucios, un grad de alb de min. 80%, densitatea de lungime în denieri este de 1,5 iar
repriza este de 13%.

De asemenea, se mai fabrică celofibră de tip iută, pentru vigonie, celofibră groasă pentru covoare etc.

Celofibra polinozică a început să fie fabricată în 1960 şi este o celofibră vâscoză superioară calitativ celei obişnuite, fără a se
ridica însă la nivelul de rezistenţă a bumbacului.

Secţiunea acestor fibre este circulară şi au un grad de structurare fibrilară mai ridicat. De asemenea, în stare umedă, prezintă un
grad de rezistenţă sporit, sunt mai rezistente la acţiunea alcaliilor, au o capacitate de gonflare mai redusă şi o mare afinitate faţă de
coloranţi.

Datorită proprietăţilor sale superioare, celuloza polinozică substituie bumbacul, un amestec de 50% celofibră cu 50% bumbac
posedînd aproape în totalitate însuşirile corespunzătoare bumbacului.

De asemenea, se foloseşte în amestecuri cu fibre sintetice, respectiv cu cele poliesterice, fibrele obţinute caracterizându-se prin
rezistenţă mărită la frecare, neşifonabilitate, păstrarea dungii şi întreţinere uşoară.

16
Bibliografie
1. Corbman, Bernard P. Textiles: Fiber to Fabric, 6th ed. McGraw-Hill, 1983.
2. Hollen, Norma, Jane Saddler, Anna Langford, and Sara Kadolph. Textiles, 6th ed. Macmillan, 1988.
3. Foley, Theresa M. "Rayon Fiber Manufacturer Shuts Down, Threatening U.S. Booster Production." Aviation Week &
Space Technology. November 7, 1988, p. 29
4. Harold. Hibbert, and J. Barsha Synthetic cellulose and textile fibers from glucose, J. Am. Chem. Soc., 1931, 53 (10), pp
3907–3907
5. https://ro.wikipedia.org/wiki/Bumbac
6. https://ro.wikipedia.org/wiki/In
7. J. Chen Chapter 4 – Synthetic Textile Fibers: Regenerated Cellulose Fibers
8. Kalia, Susheel, Kaith, B. S., Kaur, Inderjeet (Eds.) Cellulose Fibers: Bio- and Nano-Polymer Composites
9. https://www.textileschool.com/379/natural-cellulose-fibres-natures-own-fibres/
10. B.S. Gupta, Types and properties of biotextiles for medical applications, Biotextiles As Medical Implants,2013

17