Proprietatile fibrelor textile

Fibrele textile au o multitudine de proprietati. Acestea pot fi grupate in:

proprietati
proprietati fizice
mecanice

proprietati proprietati
chimice tehnologice

Proprietatile fizice ale fibrelor textile

Proprietatile fizice influenteaza modul de intrebuintare a fibrelor textile si unii

indicatori de calitate. Astfel elasticitatea fibrelor, a tesaturilor si a tricoturilor , capacitatea de
drapare, tuseul, moliciunea depind de aceste proprietati.
Proprietatile fizice reprezinta acele caracteristici masurabile, a carei valoare
descrie aspectul fibrei. Orice schimbare a acestor valori este folosita pentru a observa
transformarile care au avut loc in procesul de prelucrare a fibrelor, la anumite momente
de timp.
 rezistenta la
microorganisme
finetea

comportarea la
culoarea temperatura

higroscopicitatea
proprietati
fizice ale
densitat
fibrelor textile ea
luciu nesifonabilitatea

rezistenta la incarcarea
lumina electrostatica
lungimea

Culoarea Reprezinta totalitatea radiatiilor de lumina de diferite frecvente pe

care le reflecta corpurile si care creaza asupra retinei o impresie
specifica.
Culoarea fibrelor depinde de gradul de pigmentare naturală. Fibrele vegetale sunt
colorate în nuanţe de galben şi galben-verzui, iar lâna poate să apară în diferite culori, în
funcţie de cantitatea şi natura pigmentului. Mătasea naturală brută (borangicul) apare uneori
colorată în galben de diferite nuanţe, datorită pigmenţilor care se găsesc în sericină. Mătasea
naturală degomată este alb-strălucitoare.
Fibrele chimice se fabrica, in general in culoarea alba, dar ele se pot obtine intr-o
gama variata de culori prin adaugarea unor pigmenti in solutia/topitura polimerului.
In tabelul de mai jos se observa pigmentarea fibrelor naturale si chimice.

Fibra textila Culoare

bumbac alb galbui, crem, bronz
in galben verzui, cenusiu
canepa galben aurie
lana alb galbuie, bruna, cafenie, roscata, neagra
matase naturala alb galbuie, verzuie, aurie
viscoza galbuie
acetat alba-albastruie
poliamida alba
poliester alba
poliacrilonitril alba-galbuie
 Luciul este un indicator al capacitati de reflexie al fibrelor, legat de starea
suprafetei al acestora. Luciul reprezinta aspectul corpurilor conditionat de
reflexia repetata, regulata sau difuza a luminii pe suprafata acestora.
Luciul depinde de gradul de netezime sau asprime a suprafetei fibrelor.
Din punct de vedere al luciului fibrele se pot clasifica conform tabelului de mai jos:

fibre mate fibre aspre de bumbac

fibre cu luciu slab bumbac fin, in, canepa, lana groasa
fibre cu luciu plin bumbac mercerizat (tratat chimic), matase
naturala bruta
fibre cu luciu puternic matase naturala degomata, fibre chimice
matisate
fibre cu luciu foarte puternic fibre chimice nematisate

Luciul poate fi modificat prin tratarea chimica a fibrelor. Astfel la fibrele chimice exista
posibilitatea reducerii luciului prin matisare, operatie ce consta in adaugarea in solutia sau
topitura polimerului a unui agent de matisare (ex dioxid de titan). Luciul materialelor textile
din fibre naturale poate fi imbunatatit prin operatii de tratare chimica (ex mercerizare,
degomare) sau tratare mecanica (ex presare).

Aceasta caracteristica a fibrelor se defineste prin masa unitati de volum, fiind

Densitatea
calculata cu ajutorul acestei formule:
fibrelor
M
ρ= ρ – densitatea, masa specifica [Kg/m3],[gr/m3]
V
M – masa fibrelor [kg]
Densitatea fibrelor textile V – volumul fibrelor [m3] sau [cm3] este
influentata de natura polimerului de baza, de structura macromoleculara a fibrei si de
continutul de umiditate al acesteia.
Cu ajutorul densitatii se pot aprecia : capacitatea de acoperire sau umplere a fibrelor,
consumul specific si gradul de cristalinitate al fibrelor. Cu cat densitatea fibrelor este mai mica
cu atat capacitatea de acoperire este mai mare, consumul specific mai mic, cristalinitatea si
orientarea vor fi mai mici.
In tabelul de mai jos sunt prezentate valorile densitatii principalelor fibre textile.

Fibre textile Masa specifica Fibre textile Masa specifica

naturale [kg/m3] chimice [kg/m3]
Bumbac 1500 - 1560 Viscoza 1510 - 1520
In 1430 - 1500 Acetat 1320
Canepa 1430 - 1480 Poliamida 1140
Lana 1300 - 1320 Poliester 1380
Matase naturala 1250 - 1370 Poliacrilonitril 1160 - 1180
 Din analiza acestor valori se poate concluziona: fibrele celulozice cu exceptia
acetatului au masa specifica cea mai mare, fiind urmate de fibrele proteice si acetat. Fibrele
sintetice au masa specifica cea mai mica, dintre acestea poliamida fiind cea mai usoara.
Densitatea fibrelor influienteaza masa produselor si odata cu acestea si gradul de
confort. Cu cat produsele au o masa mai mare pe unitatea de volum, cu atat au un grad de
confort mai scazut. De aceea sunt preferate fibrele cu densitate mica.

Reprezinta dimensiunea longitudinala a fibrei exprimata in milimetri.

Lungimea Clasificarea fibrelor dupa lungime si valorile lungimii pentru principalele fibre
fibrelor textile sunt prezentate in tabelul de mai jos:

Clasificarea fibrelor dupa Exemple de fibre Valori ale lungimii [mm]

lungime
Fibre scurte bumbac 5-56
Fibre cu lungime medie lana 50 – 300
in 300 – 750
Fibre lungi canepa 300 – 1500
matase naturala 500.000 – 800.000
Fibre foarte lungi fibre chimice filamentare au lungimi ce depind de dimensiunea
formatelor pe se se infasoara

Lungimea fibrelor naturale este variabil, fiind influentata in principal de specia si de

locul de cultura al plantei sau de rasa si conditiile de hrana si de intretinere ale animalului de
la care provin. Lungimea fibrelor chimice poate fi modificata, prin taierea acestora la lungimi
corespunzatoare fibrelor naturale, in cazul unor amestecuri de fibre naturale si fibre chimice.
Lungimea fibrelor este o proprietate importanta deoarece influenteaza parametrii
procesului tehnologic de filare, dar si caracterisiticile firelor. Astfel din fibrele lungi si
uniforme ca lungime se pot obtine fire de calitate superioara.

Reprezinta gradul de subtirime al fibrelor.

Finetea Fibrele textile au gradul de subtirime foarte mic (de ordinul micronilor) si nu
este acelasi pe toata lungimea, fibrele prezentand ingrosari, noduri. De
aceea s-a convenit ca finetea fibrelor textile sa fie exprimata prin indici de finete, acestia pot fi
directi sau indirecti.Indicii directi sunt titlul in tex si titlul in denier si indicicele indirect este
numarul metric.
Titlul in tex reprezinta unitatea internationala pentru finetea fibrei si reprezinta masa
exprimata in grame corespunzatoare unei lungimi de 1000m de fibra.
Titlul in den reprezinta masa exprimata in grame corespunzatoare unei lungimi de 9000
m de fibra
Numarul metric reprezinta lungimea exprimata in metri a unei fibre cu masa de 1gr.
 Indici directi Indici indirecti
Densitatea de lungime sau titlu Numar metric
Titlul in tex - Ttex Titlul in denier - Tden Numar metric- Nm
M gr M gr L m
T tex= [ ] T den= [ ] Nm= [ ]
L ( 1000 m ) m L ( 9000 m ) m M gr

M – masa (gr) M – masa (gr) M – masa (gr)

L – lungimea (m) , unitate de L – lungimea (m) , unitate L – lungimea (m)
masura 1000m de masura 9000m

- 0,5 tex – inseamna ca 1km
de fibra are masa de 0,5gr
- 1 tex – inseamna ca 1km
de fibra are masa ed 1gr
Fibra cea mai fina este cea
cu finetea de 0,5 tex
Cu cat indicii directi Ttex si Tden au valori mai mici, finetea Cu cat indicele indirect
fibrei este mai mare
- 1,5 den – inseamna ca 9km - Nm 1000 – inseamna ca
de filament are masa de 1,5g 1000m de fibra au masa de
- 3 den – inseamna ca 9km 1gr
de filament au masa de 3gr - Nm 4000 – inseamna ca
4000m de fibra au masa de
1gr
Fibra cea mai fina este cea Fibra cea mai fina este este
cu finetea de 1,5den cea cu finetea Nm 4000
(Nm) are valori mai mari,
finetea este mai mare

Sistemul tex este un sistem zecimal cu multipli si submultipli 1ktex 1000 tex
1htex 100 tex
Intre indicii directii exista o relatie de transformare dintr-un sistem 1datex 10 tex
in altul: 1 tex
Tden= 9 × Ttex 1dtex 0,1 tex
1ctex 0,01 tex
Intre indicii directi si indicele indirect exista relatii de transformare 1mtex 0,001 tex
dintr-un sistem in altul:

Nm × Ttex =1000 Nm × Tden =9000

Reprezinta proprietatea fibrelor textile de a absorbi

Higroscopicitatea
vapori de apa din/spre mediu ambiant.
Higroscopicitatea depinde de structura macromoleculara a
fibrelor textile si de umiditatea relativa a aerului. Fibrele din polimeri naturali sunt mai
higroscopice decat fibrele din polimeri sintetici.
Continutul de apa din fibre este apreciat sub forma de umiditate si este influentat de
conditiile mediului ambiant (umiditatea aerului, temperatura atmosferica, presiunea
atmosferica) De aici rezulta si notiunile diferite de umiditate.
 I. Umiditatea reala (Ur) este cantitatea de apa continuta de fibre la un momen dat,
exprimata in procente fata de masa fibrelor uscate. Se calculeaz cu formula:

mp−mu
Ur= ×100[% ] mp = masa probei de fibre inainte de uscare (masa initiala) [gr]
mu
mu = masa probei uscate [gr]

Umiditatea reala influenteaza o mare parte din proprietatile fibrelor si ale produselor
textile. Pot fi date ca exemple elasticitatea, rigiditatea, rezistenta la frecare, rezistenta la
tractiune, incarcarea electrostatica, permeabilitatea la aer, rezistenta fata de
microorganisme. Din acesta cauza , orice analiza asupra fibrelor textile pentru determinarea
unor proprietati se efectueaza dupa ce fibrele textile au fost aduse la o umiditate normala.
II. Umiditatea normala (umiditatea conditionata - Un) este cantitatea de apa
continuta de fibre dupa conditionarea acestora, exprimata in procente din masa
materialului uscat.
Conditionarea inseamna pastrarea fibrelor timp de 24-72h in conditiile unei atmosfere
standard (umiditatea aerului este 65% ±2% si temperatura aerului 20±2˚C)

Umiditatea normala se calculeaza cu formula:

mc−mu
Un= ×100[% ] mc – masa probei de fibre conditionate, in grame
mu
mu – masa probei uscate, in grame

III. Umiditatea legala sau repriza (r) - reprezinta cantitatea de apa admisa in
tranzactiile comerciale, exprimata in procente.
Umiditatea legala nu modifica proprietatile fibrelor. Valorile acesteia sunt apropiate de
umiditatea normala a fibrelor si sunt stabilite, prin conventii internationale, in functie de natura
materialului fibros.
IV. Masa comerciala (Mc) – se utilizeaza in tranzactiile pe baza de masa si se
calculeaza cu formula: Mn – masa neta a materialului, in kg sau in tone
Ul – umiditatea legala sau repriza, in %
100+ Ul
Mc=Mn × [ Kg, t ] Ur – Umiditatea reala, in %
100+ Ur

Comportatea la temperatura prezinta o importanta deosebita in

Comportare
cadrul proceselor tehnologice de finisare a materialelor textile, unde
a fibrelor la
anumite operatii se realizeaza la temperature relativ ridicate. de
temperatura
asemenea, unele operatii de intretinere a produselor textile (spalare,
calcare) au loc la temperature care trebuie cunoscute si respectate
pentru a evita degradarea produselor.
Fibrele textile se comporta diferit la temperaturi ridicate, astfel:
- Fibrele naturale si fibrele artificial celulozice . cu exceptia fibrelor acetat, la temperaturi
ridicate se descompun;
 - Fibrele acetat si fibrele sintetice sunt termoplastice, adica la temperaturi ridicate se
topesc, dupa ce in prealabil se plastifiaza (se inmoaie); temperatura de topire (Tt) a acestor
fibre este cu 25 - 30˚C mai mare decat temperatura de plastifiere (Tp)

Fibra textila Temperatura maxima Fibra textila Temperatura maxima

admisa (˚C) admisa (˚C)
Bumbac, in, rezista pana la 130˚C Acetat Tp = 140˚C; 180˚C
canepa
Lana rezista pana la 80˚C, Poliamida Tp = 190˚C; Tt =
peste aceasta 180˚C
temperatura fibra devine
aspra si rezistenta scade
Matase naturala rezista pana la 110˚C Poliester Tp = 230˚C; Tt =
250 - 260˚C
Vascoza rezista pana la 100˚C Poliacrilonitril Tp = 80˚C; in mediu umed
Tt = 140˚C in mediu uscat
La temperaturi de peste
150˚C are loc degradarea
termica a fibrelor

Fibrele textile se comporta diferit la ardere in functie de natura fiecareia. Acest lucru face ca
proba arderii sa fie utilizata ca metoda de identificare a fibrelor textile. In tabelul de mai jos se
prezinta cateva fibre si comportarea acestora la ardere.

Fibre textile Modul de ardere Mirosul degajat Reziduul obtinut

Naturale celulozice ard repede cu flacara hartie arsa cenusa usoara de
(bumbac, in canepa) stralucitoare culoare deschisa.
Lana, paruri ard incet cu flacara de corn ars, mai cenusa spongioasa,
luminoasa, se umfla pronuntat la lana sub forma unei
decat la matase gamalii, de culoare
neagra
Matase naturala ard incet cu flacara cenusa
luminoasa, nu se sfaramicioasa, de
umfla culoare maro
Vascoza/celofibra ard repede, cu de hartie arsa cenusa putina de
flacara verzuie si culoare gri
stralucitoare
Acetat ard interrupt, cu de acid acetic (otet) reziduu spongios cu
flacara luminoasa, se gamalie, de culoate
topesc bordo inchis
Poliamide se aprind greu,numai aromatic perla de topire, o
tinute in flacara se masa bruna sticloasa
topesc
Poliester se aprind greu,numai aromatic perla de topire, o
tinute in flacara se masa bruna sticloasa
topesc
Poliacrilonitrilice se aprind greu, dulceag de chimicale tare, casabila, de
degaja fum negru, se culoare inchisa
 topesc (neagra)

Rezistenta la Asupra fibrelor textile naturale, in anumite conditii,

microorganisme actioneaza diferite microorganisme (ciuperci, bacteria, molii)
degradandu-le.
Daca fibrele naturale vegetale sunt atacate in principal de mucegai, fibrele de lana sunt
atacate de molii.
Din punct de vedere al rezistentei la atac biologic, fibrele textile pot fi grupate in:
 fibre cu rezistenta mica: fibre celulozice naturale (bumbac, in, canepa) si artificial
(viscoza, celofibra), lana, matase naturala
 fibre cu rezistenta medie, azbest, triacetate
 fibre cu rezistenta mare, fibre sintetice
Combaterea dezvoltarii microorganismelor se poate face prin:
 aerisirea permanenta a materialelor textile si expunerea periodica a acestora la
soare;
 pastrarea fibrelor si a materialelor textile in spatii special amenajate, prevazute cu
sisteme de conditionare a aerului;
 tratarea fibrelor cu substante antiseptice

Lumina solara intensa, variatiile de temperatura, viteza

Rezistenta fata de de miscare a aerului, intensitatea si durata ploilor sunt factori
lumina solara si care degradeaza fibrele textile, din cauza procesului de
factori atmosferici oxidare.
Expunerea prelungita a produselor textile la acesti factori
determina scaderea rezistentei si a alungirii la rupere.
Fibrele chimice sintetice au, in general, o rezistenta buna (fibrele poliesterice) si foarte
buna (fibrele poliacrilnitrilice) fata de lumina solara si agenti atmosferici. Fac exceptie
fibrele poliamidice, a caror rezistenta este scazuta si care se ingalbenesc sub actiunea
acestor factori. cel mai putin stabile sunt fibrele de matase naturale si de vascoza.
Aceasta proprietate este deosebit de importanta la alegerea fibrelor textile folosite la
realizarea materialelor pentru foi de cort, prelate, umbrele, mantale, pelerine de ploaie.

Incarcarea electrostatic este un fenomen nedorit care

Incarcarea fibrelor cu apare in procesul de prelucrare a fibrelor, dar si in timpul
electicitate statica purtarii articolelor de imbracaminte, ca urmare a frecarii
fibrelor intre ele sau de organele de lucru ale masinilor.
Incarcarea cu electricitate statica influenteaza si capacitatea de murdarire a materialelor
textile, din cauza atragerii de catre acestea a particulelor de praf si de puf.
Reducerea acestui fenomen se poate face prin:
 tratarea fibrelor cu substante chimice antistatice;
 modificarea umiditatii aerului din sectiile de lucru
 legarea la pamant a masinilor
 neutralizarea campului electrostatic.
 In concluzie incarcarea electrostatica depinde de higroscopicitatea fibrelor,
conductibilitatea electrica a acestora, conditiile de microclimate, procesul tehnologic. Fibrele
sintetice se incarca cu electricitate static mai mult decat fibrele naturale.

Reprezinta numarul de incretituri pe centimetru de fibra.

Ondulatiile
Fibrele textile, in functie de naturalor, prezinta un numar mai mare sau mai
mic de ondulatii.
Astfel, fibrele de lana fina prezinta un numar mai mare de ondulatii (12-14 ondulatii/cm),
fibrele de lana semifina sunt normal ondulate (7-8 ondulatii /cm), iar fibrele de lana groasa
sunt usor ondulate (2-4 ondulatii/cm). De asemenea, prezinta ondulatii si fibrele chimice tip
lana.
Fibrele naturale vegetale sunt slab ondulate.
Ondulatiile influenteaza procesul tehnologic de filare, nesifonabilitate, capacitatea de
izolare termica si stabilitatea dimensionala a produselor textile.
Fibrele groase si drepte sunt mai sifonabile decat fibrele subtiri si ondulate. Tricoturile se
sifoneaza mai greu decat tesaturile.

Este proprietatea fibrelor textile de a reveni la forma initiala

Nesifonabilitatea dupa inlaturarea unor forte de indoire care au actionat asupra
lor.
Sifonabilitatea este influentata de structura chimica si macomoleculara a fibrelor textile, de
finetea acestora, de structura produselor textile ( finetea si torsiunea firelor, structura tesaturii
sau a tricotului) dar si de tratamentele chimice la care pot si supuse materialele textile pentru
a le reduce gradul de sifonare.