Definirea şi clasificarea fibrelor textile

CAPITOLUL I.
DEFINIREA ŞI CLASIFICAREA
FIBELOR TEXTILE

I.1. NOŢIUNEA DE FIBRǍ

Noţiunea de fibră a fost atribuită corpurilor solide a căror dimensiune transversală

este foarte mică, de ordinul micronilor, mult mai mică decît dimensiunea lor
longitudinală.
Asemenea corpuri se găsesc în natură sau se fabrică pe cale chimică, dar nu toate
sunt fibre textile. Noţiunea de fibră este uneori sinonimă cu o părticică dintr-un corp ce
este indivizibilă (ex. fibră musculară sau fibră lemnoasă).
Fibrele textile sunt numai acele fibre care întrunesc o serie de proprietăţi ce fac
posibilă transformarea lor în produse textile şi care conferă produsului finit caracteristici
specifice domeniului de utilizare, se stabilesc cele mai adecvate fibre din care se va
fabrica produsul, iar în funcţie de caracteristicile fibrelor se stabilesc tehnologiile de
prelucrare. Astfel, pentru un articol de îmbrăcăminte destinat anotimpului rece se vor
folosi fibre cu o bună capacitate de izolare termică, cum ar fi de exemplu lîna, iar
tehnologiile de prelucrare (filare, ţesere, finisare etc.) se stabilesc în funcţie de
proprietăţile acestor fibre.
Fibrele textile sunt definite în principal de următoarele caracteristici:
● dimensiuni – grosime şi lungime;
● higroscopicitate;
● proprietăţi termice,, optice, electrice;
● proprietăţi mecanice – mod de comportare şi stabilitate la diverse solicitări;
● proprietăţi chimice.
Grosimea fibrelor textile variază în limite largi, de la valori mai mici de un
micron la cîteva zeci de microni (60-70 μm, şi chia mai mult). Este o caracteristică care
determină limita de fiabilitate (gradul maxim de subţirime a firelor psibil de realizat),
precum şi uniformitatea acestora.
Lungimea variază în limite mult mai largi, de la cîţiva milimetrii (lungimea
celulelor fibrelor liberiene) la mii de metrii (de exemplu filamentele de mătase). Este o
caracteristică care determină sistemul de prelucrare a acestora (cardat sau pieptănat).
În funcţie de lungime, fibrele se împart în:
● fibre de lungime finită, sau determinată;
● fibre de lungime infinită, sau nedeterminată.
Fibrele considerate cu lungime infinită poartă denumirea de filamente (ex.
mătasea naturală, filamentele chimice).Lungimea acestora este dependentă doar de

1
 Definirea şi clasificarea fibrelor textile

mărimea formatului pe care se face depozitarea, respectiv mărimea gogoşii în cazul

mătăsii naturale sau a bobinelor în cazul filamentelor chimice.

I.2. CLASIFICAREA FIBRELOR TEXTILE

Există mai multe criterii de clasificare a fibrelor textile, dar cel mai usual este cel
care ţine seama de natura polimerului sau a materialului anorganic care intră în structura
fibrei. Conform acestui criteriu fibrele se clasifică în:
♦ fibre naturale;
♦ fibre chimice;
♦ fibre pelucrate din materiale anorganice.
Fibrele naturale, în funcţie de regnul în care se formează, se grupează în:
● fibre naturale vegetale;
● fibre naturale animale;
● fibre naturale minerale.
Fibrele naturale vegetale, în funcţie de partea anatomică a plantei în care se
dezvoltă, se grupează în:
- fibre de pe seminţe – bumbac, copac;
- fibre din tulpini – in, cînepă, iută, ramie, etc;
- fibre din frunze – manilă, sisal;
- fibre de pe fruct – cocos.
Fibrele care se formează în tulpini, frunze, fruct, poartă denumirea fibre liberiene.

Fig.1.1. Clasificarea fibrelor naturale vegetale

Fibrele naturale animale se grupează în două mari categorii:

păruri şi filamente din secreţie glandulară.
● Părurile formează învelişul protector al animalelor. Principalul păr utilizat ca fibră
textilă este lîna. Pe lîngă lînă, în industria textilă se mai utilizează părul produs de
cămilă, de anumite rase de capre (mohair, caşmir), de iepure (angora) etc.
● Filamentele din secreţie glandulară sunt produse de viemii de mătase, de o anumită
specie de păianjeni şi de scoici. Principalele filamente naturale sunt cele produse de
viermi, respectiv mătasea domestică produsă de viermii de mătase care se hrănesc cu
frunze de dud şi mătasea sălbatică (Tusah) produsă de viermii sălbatici care se
hrănesc cu frunze de mesteacăn, ricin, stejar, etc.
Fibrele naturale minerale s-au format din materiale anoganice în timpul topirilor
magmatice şi se găsesc sub formă de fascicule în diferite roci. Astfel de fibre sunt fibrele
azbest, care în present sunt intezise de ecologi, fiind considerate cancerigene.
Fibrele chimice se obţin pe cale chimică din polimeri naturali sau sintetici.
Transformarea polimerilor în filamente pesupune aducerea acestora în stare
fluidă, de mobilitate (dizolvare sau topire) şi trecerea soluţiilor sau topiturilor prin
orificiile unor piese numite filiere. Operaţia poartă denumirea de filare. Filarea din
topitură este mai avantajoasă, dar nu toţi polimerii din care se fabrică fibrele se topesc
fără a se descompune.

2
 Definirea şi clasificarea fibrelor textile

Din filamentele rezultate în urma operaţiei de filare se pot realize fire filamentare,
ceea ce presupune reunirea şi înfăşurarea pe un format a unui număr determinat de
filamente, sau prin segmentarea filamentelor la lungimi prestabilite, acestea pot fi
transformate în diferite tipuri cu lungime determinată (fibrele tip bumbac, tip lînă etc.),
care pot fi prelucate în filature. Deci, din acelaşi polimer se poate obţine o gamă
sortimentală foarte variată de fire filamentare şi fibre scurte.
În funcţie de natura polimerilor fibrele chimice se impart în:
♦ fibre artificiale, care se obţin din polimerii naturali;
♦ fibre sintetice, care se obţin din polimeri sintetici.

Fibrele artificiale se impart în:

● fibre celulozice;
● fibre proteice;
● fibre din alţi polimeri.
Fibrele artificiale celulozice se fabrică din celuloza extrasă din lemn, paie, stuff,
linters (fibe foarte scurte de bumbac).
Celuloza nu se topeşte şi nu se dizolvă în solvenţi uşor accesibili. Din acest motiv,
este strict necesară modificarea chimică a celulozei pentru a fi dizolvată şi filată, adică,
supunerea ei unui nou tratament chimic în urma căruia celuloza se regenerează şi
precipită, sau, prin evaporare se elimină solventul şi celuloza se modifică.
Deci, fibrele artificiale celulozice se impart în:
● fibre din celuloză regenerată – vîscoză, cupro, etc.;
● fibre din celuloză modificată – diacetat, triacetate.
Fibrele artificiale proteice se fabrică din proteine vegetale sau animale. În prezent s-a
renunţat la fabricarea lor industrială datorită unor proprietăţi nesatisfăcătoare cum ar fi
tenacitatea redusă şi scăderea pronunţată a rezistenţei la tracţiune în mediu ud.

Fibrele artificiale din alţi polimeri. Există posibilitatea de obţinere a fiberlor pe bază
de acid alginic extras din alge. Cele mai bune rezultate s-au obţinut prin filarea
alginatului de beriliu. În această grupă de fibre poate fi inclus şi cauciucul natural. Din
cauciuc nu se fabrică fibre textile propriu-zise ci numai filamente grosiere ce se include
în diverse articole în scopul măririi elasticităţii acestora.

Fibrele sintetice se fabrică din polimeri sintetizaţi din substanţe mic-moleculare. S-au
descoperit foarte mulţi polimeri fiabili din care se pot fabrica fibre, de unde rezultă o
gamă sortimentală de fibre sintetice foarte variată, gamă ce se amplifică datorită faptului
că din acelaşi polimer se pot realiza fibre de diverse lungimi, grosimi, culori, cu diferite
grade de luciu şi de ondulare, cu diferite forme ale secţiunilor transversale etc. Practic,
rezervele de obţinere a fibrelor chimice sunt considerate inepuizabile.

3
 Definirea şi clasificarea fibrelor textile

Fibre prelucrate din materiale anorganice

Există numeroase materiale nepolimere din care se pot obţine fibre. Dintre acestea
se menţionează: sticla, ceramica, zgura, diferite metale cum ar fi aurul, argintul, oţelul
etc. Fibrele metalice se utilizează în principal pentru realizarea de diverse motive
decorative, iar celelalte sunt utilizate în diferite domenii tehnice.
Marea diversitate a fibrelor, în special a celor chimice, a impus notarea fiecărui tip
de fibră prin simboluri, care sunt admise pe plan internaţional. Pentru fibrele naturale s-
au adoptat somboluri formate din două litere, prima majusculă a doua minusculă, iar la
fibrele chimice simboluri sunt formate din două sau mai multe litere, toate majuscule.
Simbolurile prezentate în figurile I.3 şi I.4 reprezintă sistemul prescurtat de notare
a fibrelor chimice, elaborat în concordanţă cu norma ISO – 1043, de BISFA (Bureau
International pour la Standardision de la Rayonne et des Fibres Syntetiques) cu sediul la
BASEL – Elveţia. Sistemul permite identificarea uşoară a tipului de fibră, indifferent de
provenienţa acesteia.

Notarea fibrelor prin simboluri este foarte utilă pentru consumatori deoarece
acelaşi tip de fibră poate fi întîlnit sub diverse denumiri comerciale. De fapt, fiecare firmă
producătoare atribuie fibrelor produse denumiri comerciale proprii.
Astfel, principalele fibre sintetice se pot întîlni cu următoarele denumiri
comerciale:
● fibrele poliesterice: Terom, Tergal, Trevira, Terilen, Dacron, Diolen, Grilen,
Teribel, Terital, Terlenka, Tersuisse, Tetoron, Vestan etc.
● fibrele poliamidice:
- din poliamida 6 (PA 6): Relon, Helion, Perlon etc.;
- din poliamida 6.6 (PA 6.6): Nailon, Nylon, Nylex, Nylenka, Nylsuiss,
Primalon, Ultron etc;
- din poliamida 11 (PA 11): Rilsan;
● fibrele polipropilenice: Courlene, Hercolon, Holstalen, Meraklon, Nimplex,
Olane, Prolene, Pylen, Ulstron etc.;
● fibrele poliacrilnitrilice: Melana, Acribel, Acrilan, Courtelle, Dralon, Exlan, Orlon
etc.;
● fibrele policlorvinilice: Clevil, Fibravil, Isovyl, Movyl, Retractyl, Thermovyl,
Vinyon etc.
Fibrelor sintetice produse în Romînia li s-au atribuit denumirile: terom pentru fibrele
poliesterice, relon pentru fibrele poliamidice, melană pentru fibrele poliacrilonitrilice.