CURS 1

NOȚIUNI GENERALE ASUPRA FIBRELOR TEXTILE ȘI

CLASIFICAREA LOR

Din cele mai vechi timpuri, necesitățile vestimentare ale omului pentru apărarea corpului
împotriva intemperiilor au dus la apariția îndeletnicirilor legate de obținerea fibrelor, firelor,
țesăturilor și transformarea acestora în confecții.
Pe teritoriul țării noasre, aceste îndeletniciri au fost favorizate de posibilitățile de creștere
a oilor și de cultivare a unor plante textile, ca: inul, cânepa etc., acestea fiind primele fibre textile
naturale utilizate. Mai târziu li s-au adăugat bumbacul și mătasea.
La sfârșitul secolului al XIX-lea au început să se producă pe cale industrială fibre obținute
prin diferite procedee chimice.
Fibrele textile sunt corpuri solide, de origine vegetală, animală, minerală, sau obținute pe
cale chimică din polimeri naturali sau sintetici, caracterizate prin anumite proprietăți fizico-
mecanice, fizico-chimice și tehnologice, care pot fi transformate cu ușurință în produse textile.
Produsele textile necesare îmbrăcămintei, încălțămintei, înfrumusețării locuințelor și
locurilor de muncă, articolelor tehnice etc. își mențin timp îndelungat proprietățile de purtare,
depozitare sau transport.
Din punctul de vedere al naturii lor, fibrele textile se clasifică în: fibre naturale și fibre
obținute pe cale chimică.
Fibrele naturale de origine vegetală conțin ca substanță de bază celuloza. În ordinea
utilizării lor sunt:
bumbacul;
iuta;
inul;
cânepa;
sisalul.
Fibrele naturale de origine animală sunt compuse în mare parte din substanțe proteice.
Cele mai importante sunt lâna și mătasea.
Fibrele obținute pe cale chimică din polimeri naturali se prelucrează din celuloză,
substanțe proteice și varietăți de cauciuc, prin diferite procedee tehnologice.
Fibrele obținute pe cale chimică din polimeri sintetici au la bază, ca materie primă, rășinile
sintetice, rezultate din derivatele petrolului, ale gazelor naturale, produse carbochimice, sticla etc.
Fibrele textile se folosesc pentru fire, tricoturi, țesături, produse nețesute, pâsle etc.
 2
STRUCTURA ȘI COMPOZIȚIA FIBRELOR TEXTILE

2.1 STRUCTURA MACROMOLECULARĂ A FIBRELOR TEXTILE

Fibrele textile sunt filiforme (lungimea de câteva sute de ori mai mare decât diametrul),
fiind compuse din fibre așezate în direcția axei longitudinale. Fibrele se compun din
macromolecule rezultate din înlânțuirea moleculelor simple.
Numărul de molecule care se unesc pentru a forma un astfel de lanț este foarte mare (200-
3.000) și se exprimă prin gradul de polimerizare sau policondensare. Ansamblul de macromolecule
prezintă în fibră zone cristaline, zone amorfe și zone intermediare.
În zonele cristaline, macromoleculele sunt orientate paralel la o anumită distanță unele față
de altele. Cu cât gradul de orientare a catranelor macromoleculei este mai mare, cu atât rezistența
la tracțiune a fibrelor crește, iar elasticitatea, capacitatea de absorbție a lichidelor și afinitatea față
de coloranți scade.
În orice fibră, indiferent de natura ei, pe lângă zonele cristaline, există și zone amorfe. În
aceste zone, macromoleculele sunt dispuse dezordonat, cuprinzând între ele spații umplute cu aer
sau cu apă. Zonele amorfe dau fibrei o elasticitate mai mare, capacitatea de umflare și o afinitate
mai mare față de reactivi și coloranți. Prin întinderea fibrei în anumite condiții (la filare, etirare)
orientarea macromoleculelor este mai accentuată, se mărește numărul de zone cristaline, fapt care
duce la creșterea rezistenței la tracțiune a fibrei.
Între macromolecule există și legături secundare, care asigură menținerea distanțelor
constante între grupele de atomi ale macromoleculelor vecine. Macromoleculele din zonele
cristaline sunt puternic legate între ele și datorită unor legături transversale.
Forțele de atracție reciproce între macromolecule asigură coeziunea între ele și determină
rezistența lor prin frânarea alunecărilor. Datorită acestui fapt, fibrele își păstrează proprietățile
fizice și chimie atunci când sunt supuse unor forțe care nu depășesc anumite limite.
Dinre polimerii naturali care formează fibrele textile, mai impotranți sunt: celuloza,
substanțele proteice și cauciucul. Polimerii sintetici sunt obținuți pe cale chimică prin sinteză.

2.2. POLIMERII DIN COMPONENȚA FIBRELOR

Polimerii naturali. Celuloza este polimerul natural care stă la baza multor fibre textile, ca:
bumbac, in, cânepă, iută, manilă, viscoză, acetat, cupro etc.
În stare pură, celuloza conține: carbon, oxigen, hidrogen. La fibrele textile de origine
vegetală, celuloza este însoțită și de alte substanțe, ca: hemiceluloză, lignină, substanțe pectice etc.
Substanțele proteice sunt polimeri naturali cu structură macromoleculară, compuse din:
carbon, oxigen, azot, hidrogen. Cele mai multe conțin și sulf, fosfor, iod, brom și clor. Dintre
substanțele proteice fac parte cheratina și fibroina. Cheratina este substanța de bază a lânii și a
altor păruri animale, în general, iar fibroina este substanța de bază a mătăsii.
 Cauciucul face parte din clasa hidrocarburilor. Din punct de vedere structural,
macromolecula de cauciuc este formată din molecule de izopren și are macromolecule de mărimi
foarte diferite. Cauciucul se oxidează în prezența aerului, prezentând fenomenul de îmbătrânire,
care este activat de lumină și căldură.

Polimerii naturali. Se obțin prin următoarele procedee principale de sinteză chimică:

polimerizare, policondensare și poliadiție.
Polimerizarea și copolimerizarea sunt procese de formare a unui produs macromolecular
prin unirea unui număr mare de molecule nesaturate ale aceleiași substanțe și, respectiv, ale mai
multora. Gradul de polimerizare depinde de natura substanțelor folosite și de condițiile în care are
lor sinteza.
Policondensarea este procesul de formare a unui produs macromolecular prin reacția de
condensare dintre molecule nesaturate cu diferite compoziții chimice. Diferă de polimerizare prin
faptul că în reacția de sinteză se elimină și anumite produse, ca: apă, acid clorhidric, amoniac etc.
Poliadiția este procesul de reunire a moleculelor simple din familii diferite, cu grupări
având atomi de hidrogen capabili să acționeze asupra protonilor de mare afinitate fără să rupă
legăturile, acționând doar prin schimbarea locului între anumiți atomi de hidrogen. Acest
mecanism de înlănțuire a monomerilor în catene macromoleculare este specific fabricației
poliuretanului.
Cei mai importanți polimeri sintetici folosiți la fabricarea fibrelor textile sunt: poliamidele,
poliesterii, poliacrilul nicrilic, polialcoolul vinilic, policlorura de vinil etc.
La fabricarea fibrelor chimice se folosesc numai polimeri sintetici care au macromoleculele
filiforme (liniare) și pot forma legături intermoleculare puternice. Aceasta, pentru că
macromoleculele filiforme oferă posibilitatea unei așezări cât mai ordonate, cristalinități avansate,
orientări prin etirare de-a lungul fibrei cu stabilirea de legături intermoleculare, ceea ce favorizează
obținerea de fire cu puncte de topire ridicate și rezistențe mecanice bune.
 2.3. LUCRARE DE LABORATOR
Studierea formei structurii fibrelor textile cu ajutorul microscopului.

Microscopul (fig. 1) este un aparat optic, care dă o

imagine mărită a obiectului ce se studiază, cu ajutorul a
două sisteme de lentile biconvexe, așezate pe același ax
optic.
La microscop, fibrele textile se studiază în sens
longitudinal și în secțiune transversală, preparate cu lichide
neutre și reactivi.
Se echipează microscopul cu ocularul necesar, care
se montează în biocularul 2, se asază lama 3, pe care se află
preparatul, pe masa 1, se iluminează microscopul cu
sistemul de iluminat montat în talpa 4 și se regleaza
microscopul în înălțime, de la butoanele 5, 6, 7, 8, până
când se obține imaginea corectă.
După efectuarea acestora se notează observațiile, se
desenează imaginea și, bazați pe aspectele diferite ale
fibrelor studiate la microscop, în sens longitudinal sau în
secțiune transversală, cunoscute la fiecare tip de fibră în
parte, se identifică natura fibrei analizate.
TEMĂ DE LUCRU LA MICROSCOP: Să se
identifice natura fibrelor textile continute în 12 sticluțe. Se
va analiza aspectul longitudinal al fibrei, precum și
secțiunile transversale ale acestora.
Rezultatele obtinuțe se vor trece în tabelul de lucru.

Numărul sticluței Aspectul longitudinal al Secțiunea transversală a Denumirea fibrei

fibrei fibrei
1