Fibre naturale, artificiale și 

sintetice

Fibrele

Cele mai multe materiale textile utilizate de om mai ales pentru îmbrăcăminte (ţesături, tricotaje etc.) sunt confecţionate din fibre textile prin
procedee mecanice de prelucrare: ţesut, tricotat, împâslit etc., după o prealabilă înnobilare prin finisare: vopsire, antistatizare etc.
Fibrele textile se împart după provenienţa lor în:
– fibre naturale – mai importante sunt cele proteice (lâna şi mătasea naturală) şi cele celulozice , inul, cânepa, iuta etc.);
– fibre artificiale – denumite astfel întrucât sunt fabricate din materii prime organice naturale. Reprezentanții mai importanți sunt mãtasea
vâscozã și mãtasea acetat ;
– fibre sintetice – sunt cele fabricate din materii prime organice de sintezã, cele mai importante fiind fibrele poliamidice, poliesterice și
poliacrilonitrilice.
Fibre naturale

Fibre proteice naturale

Mătasea naturală şi lâna sunt constituite din catene macromoleculare cu structură de proteină.
Fibre celulozice naturale
Printre fibrele de acest tip se numără cele obţinute din: bumbac, in, cânepă, iută etc.
Bumbacul este constituit din celuloză aproape pură iar celelalte tipuri de fibre conţin în cantităţi variabile şi alte substanţe străine cu care celuloza
este amestecată intim (pectină, lignină, grăsimi, răşini, substanţe minerale etc.).
Gradul de policondensare diferă de la un material celulozic la altul. Celuloza din bumbac are un grad de policondensare foarte mare, situat între
1200 şi 1300, având catene macromoleculare lungi, în timp ce în cazul inului şi cânepii, el se situează între 800 şi 1000.
Fibre artificiale

Fibrele artificiale din celuloză regenerată

Cel mai important produs de acest tip este vâscoza. Vâscoza este constituită din macromolecule de ceuloză aproape pură cu un grad de
polimerizare mai mic decât al celulozei din bumbac şi cu o rezistenţa mecanică mai scăzută. Fibrele de vâscoză sunt mai hidrofile decât cele de
bumbac. O altă fibră artificială de celuloză regenerată este mătasea cuproxam. Comportarea acestei fibre artificiale este asemănătoare cu cea a
vâscozei.
Fibre artificiale din celulozã modificatã chimic
Importante sunt în prezent fibrele de acetat de celulozã, așa numita mãtase acetat. Țesãturile din mãtase acetat sunt mai rezistente dar mai puțin
higroscopice decât cele din mãtase vâscozã.

Fibre sintetice

Fibrele poliamidice sunt constituite din macromolecule filiforme (fără catene laterale) în care grupele amidice, care sunt polare şi hidrofile,
alternează cu porţiuni de catene hidrocarbonate nepolare şi hidrofobe, asemănător cu structura fibrelor proteinelor.
Dintre fibrele poliamidice cele mai folosite menţionăm: Nylon 6,6 şi Nylon 6 (Relon, Perlon L, Capron). Aceste fibre sunt folosite pentru
obţinerea: articolelor turnate, a textilelor şi a suturilor medicale. Fibrele de nylon sunt rezistente şi mult mai elastice decât mătasea şi relativ
insensibile la umezeală şi mucegai.
Fibrele poliesterice au ca reprezentant important Terilena (Terom, Dacron) care rezultă prin poliesterificarea (cu eliminare de apă) a acidului
tereftalic cu 1,2-etandiol. Acest tip de fibre au caracter puternic hidrofob şi sunt rezistente la lumină , căldură, şifonare.
Fibrele poliacrilonitrilice (Melană , PNA, Acrilon) se obţin prin polimerizarea acrilonitrilului.
Fibrele sintetice şi artificiale încearcă în mare măsură să se apropie de aspectul fibrelor naturale. Astfel, mătasea vâscoză şi
mătasea acetat imită mătasea naturală , fibrele poliamidice şi poliacrilonitrilice, imită lâna, iar fibrele poliesterice, bumbacul. Pentru diminuarea
inconvenientelor ce apar la utilizarea acestora la fabricarea îmbrăcămintei, inconveniente legate mai ales de caracterul lor hidrofob, ele se
utilizează de multe ori în amestecuri cu fibrele naturale al căror aspect îl mimează.