FIBRE NATURALE, ARTIFICIALE SI SINTETICE

Cele mai multe materiale textile utilizate de om mai ales pentru imbracaminte
(tesuturi, tricotaje etc. ) sunt confectionate din fibre textile prin procedee mecanice de
prelucrare: tesut, tricotat, impaslit etc., dupa o prealabila innobilare prin finisare: vopsire,
antistatizare etc.
Fibrele textile se impart dupa provenienta lor in:
- fibre naturale – mai importante sunt cele proteice (lana si matasea naturala) si
cele celulozice (bumbacul, inul, canepa, iuta etc.);
- fibre artificiale – denumite astfel intrucat sunt fabricate din materii prime
organice naturale. Reprezentantii mai importanti sunt matasea vascoza si matasea
acetat;
- fibre sintetice – sunt cele fabricate din materii prime organice de sinteza, cele
mai importante fiind fibrele poliamidice, poliesterice si poliacrilonitrilice.

FIBRE NATURALE

Fibre proteice naturale

Matasea naturala si lana sunt constituite din catene macromoleculare cu structura
de proteina de forma:

Fibre celulozice naturale

Printre fibrele de acest tip se numara cele obtinute din: bumbac, in, canepa, iuta
etc.
Bumbacul este constituit din celuloza aproape pura iar celelalte tipuri de fibre contin in
varietati variabile si alte substante straine cu care celuloza amesteca intim (pectina,
lignina, grasimi, rasini, substante minerale etc.).
Gradul de policondensare difera de la un material celulozic la altul. Celuloza din
bumbac are un grad de policondensare foarte mare, situate intre 1200 si 1300, avand
catene macromoleculare lungi, in timp ce in cazul inului si canepii, el se situeaza intre
800 si 1000.

1
 Bumbacul
Fibrele de bumbac sunt prelungiri epidermice unicelulare ale cojii semintelor unei
plante care face parte din familia malvaceelor.
Continutul mare de celuloza confera fibrelor de bumbac suplete si
rezistenta,elasticitate,aptitudini de finisare si transmite fibrelor proprietatile chimice
specifice.
Fibrele de bumbac au o higroscopicitate buna,ceea ce face sa fie igienice,placute
la purtare,sa absoarba transpiratia.Procedeul amestecarii bumbacului cu fibre sintetice
reprezinta o realizare importanta in directia produselor usor de intretinut.

Inul
Dimensiunile celulelor de in sunt in functie de multi factori: varietate, clima, zona
din tulpina etc.
Fibrele de in produc reactia celulozei aproape pure (cu iod- iodura de potasiu se
albastreste), iar fata de reactiv se comporta la fel ca bumbacul.
Continutul celulozic al inului poate varia in limite foarte largi, dupa cum planta
este produsa de o regiune sau alta. Impurificarea celulozei cu substante incrustate creste
rapid dupa coacerea semintei. De aceea, pentru obtinerea fibrelor, planta trebuie smulsa
inainte de coacerea deplina.
Fibra elementara de in este mai rezistenta fata de agentii chimici decat bumbacul.
Spre deosebire de bumbac, inul contine lignina, ceruri, grasimi si substante pectice in
cantitate mare. Cerurile si grasimile maresc moliciunea, elasticitatea si capacitatea de
filare a inului.

Canepa
Celula de canepa se prezinta diferit, dupa cum face parte din zona exterioara sau
din zona interioara, de la mijloc, de la baza, ori de la varful tulpinii. Celulele sunt mai
putin transparente si mai neregulate in diametru decat cele de in, iar varful lor este
rotunjit ori ramificat.
Cu iod-iodura de potasiu , canepa se coloreaza in albastru. Stratul exterior al
celulei apare insa galbui, criteriu care se utilizeaza pentru a se face deosebirea ei de in.
Spre deosebire de tesaturile de in, cele de canepa nu rezista la caldura deoarece fibrele
plesnesc din cauza presiunii si a temperaturii. Pentru aceasta este mai bine sa se
confectioneze din canepa saci, franghii, perdele, iar nu rufarie, care trebuie sa fie spalata
si calcata des. Canepa se prelucreaza mai usor in amestec cu in.

Iuta
Spre deosebire de in si canepa , celuloza de iuta este combinata cu lignina si
formeaza lignoceluloza.
Solutiile de sapun confera produselor de iuta o moliciune. Albirea cu hipoclorit de
calciu nu da rezultate satisfacatoare, deoarece substantele pectice se combina usor cu
clorul pentru a da compusi solubili in apa, dislocand celulele. De aceea, iuta nu se albeste
decat in cazuri exceptionale. Iuta are finitate pentru coloranti; se vopseste usor cu orice
categorie de coloranti. Cu timpul, tonurile obtinute prin vopsire se inchid.

2
 Principalele domenii de intrebuintare sunt: tesaturi de ambalaje, saci, covoare,
transmisii etc.

Manila si sisalul
Sunt lucioase si batoase. Din sisal se fac sfori si cabluri.

Cocos
Cocotierul este o planta tropicala de coasta care face parte din familia palmierului.
Se intrebuinteaza la fabricarea cablurilor, presurilor, franghiilor, colacilor de salvare.

Lana – fibra naturala animala

Prin usorinta de a fi filata, tesuta sau finisata, lana (parul de oaie) este superioara
tuturor celorlalte categorii de fibre animale produse de epiderma si reprezinta 95-97 %
din parul animal care se foloseste in industria textila.
Introducerea fibrelor sintetice in compozitia tesaturilor tip lana ofera urmatoarele
avantaje:
- marirea rezistentei la uzura;
- reducerea tendintei de sifonare;
- pastrarea dungii si a formei dupa spalari repetate;
- stabilitatea dimensionala corespunzatoare;
- intretinerea usoara.

3
 Varzari Gabriela
Clasa a X-a C
FIBRELE ARTIFICIALE

Fibrele artificiale din celuloza regenerate

Cel mai important produs de acest tip este vascoza.
Vascoza este constituita din macromolecule de celuloza aproape pura cu un grad
de polimerizare mai mic decat al celulozei din bumbac si cu o rezistenta mecanica mai
scazuta. Fibrele de vascoza sunt mai hidrofile decat cele de bumbac.
O alta fibra artificiala de celuloza regenerate este matasea cuproxam.
Comportarea acestei fibre artificiale este asemanatoare cu cea a vascozei.

Fibre artificiale din celuloza modificata chimic

Importante sunt in prezent fibrele de acetat de celuloza, asa numita matase acetat.
Tesaturile din matase acetate sunt mai rezistente dar mai putin higroscopice decat cele
din matase vascoza.

Matasea vascoza
Procedeul de fabricatie cuprinde: omogenizarea, conditionarea si alcalinizarea
celulozei, desfibrarea, prematurarea si xantogenarea alcalicelulozei, dizolvarea
xantogenatului, maturarea, filtrare si dezaerarea vascozei, filarea si finisarea.
Fibra vascoza are luciu argintiu.Ea confera volum mai mare si rezistenta mai buna.
Fibrele incretite sunt folosite la confectionarea carpetelor.

Matasea acetat
In mod obisnuit, fibrele acetat sunt fabricate din celuloza de bumbac, iar solutia
vascoasa pentru extrudere se obtine cu ajutorul unui amestec de acetona si alcool. In
functie de gradul de esterificare, se prezinta in doua forme: diacetilcelulozice si
triacetilcelulozice. Triacetilceluloza se obtine mai greu decat diaceticeluloza, dar este mai
greu solubila si se vopsesc mai greu decat fibrele diacetilcelulozice.
Doua fenomene specifice fibrelor acetat au ramas inca nelamurite: pierderea
luciului dupa inmuiere in apa si alungirea spontana in anumite conditii.

4
 FIBRELE SINTETICE

Fibrele poliamidice sunt constituite din macromolecule filiforme (fara catene

laterale) in care grupurile amidice, care sunt polare si hidrofile, alterneaza cu portiuni cu
catene hidrocarbonate nepolare si hidrofobe, asemanator cu structura fibrelor proteinelor.
Din fibrele poliamidice cele mai folosite mentionam: Nylon 6,6 si Nylon 6 (Relon, Perlon
L, Capron). Aceste fibre sunt folosite pentru obtinerea: articolelor turnate, a textilelor, a
suturilor medicale,franghii, parasute, ace de cusut, imbracaminte si bunuri de consum.
Fibrele de nylon sunt rezistente si mult mai elastice decat matasea si relativ insensibile la
umezeala si mucegai.
Se spala foarte usor in apa rece, nu se contracta, nu se impasleste. Calcatul este
facultativ. Majoritatea petelor se pot indeparta cu apa si sapun.

Nylon 6
Baza de fabricatie este monomerul ε-aminocapronic.
Fibrele se obtin prin excluderea in atmosfera de azot impolimerul topit, supus in
prealabil unei extractii cu apa pentru reducerea la minimum a continutului in monomer.
Este necesar ca monomerul sa nu depaseasca proportia de 1,5 %.
Polimerizarea se face la 260˚ C.

Nylon 6,6

Este o fibra poliamidica (PA 6,6) obtinuta prin extruderea topiturii polimerilor
rezultati din policondensarea unor acizi bazici cu acidul adipic HOOC(CH)COOH, cu
diamine ca hexametilendiamina

Au cea mai buna rezistenta la frecare dintre toate fibrele si au rezistenta la

tractiune foarte mare.

Fibrele poliesterice au ca reprezentant important Terilena (Terom, Dacron) care

rezulta prin poliesterificare (cu eliminare de apa) a acidului tereftalic cu 1,2- etandiol
(ETILENGLICOL). Acest tip de fibre au caracter puternic hidrofob si sunt rezistente la
lumina, caldura, sifonare.
Se folosesc ca tesaturi tehnice si la fabricarea unor articole de imbracaminte
exterioare.
In general, firele poliesterice tehnice sunt fabricate in doua tipuri de mare
rezistenta la soc: fire de utilizare tehnica generala; fire pentru anvelope si pentru alte
articole de cauciuc.

Fibrele poliacrilonitrilice (Melana, PNA, Acrilon) se obtin prin polimerizarea

acrilonitrilului.
Sunt folosite in sectorul de imbracaminte tricotata, in special al puloverelor
voluminoase si cu tuseu moale.
Rezistenta acestor fibre la actiunea umezelii, microorganismelor si luminii este
foarte buna. Stabilitatea termica este comparabila cu aceea a fibrelor poliamidice si

5
poliesterice. La circa 150˚C se ingalbenesc si incep sa se inmoaie. La temperaturi mai
mari se topesc, prezentand fenomene de descompunere cu degajare de vapori, acizi sau
bazici.

Melana
Fibra poliacrilica, Melana din Romania este ternara: nitril acril 91%, acetat de
vinil 6% si α-metilstiren 3%.
Se fabrica sub formele urmatoare: cablu, fibre, pale.
Din Melana se fabrica: cuverturi, covoare, tricotaje, stofe, imitatii de blana, saci
de dormit, captuseli pentru haine etc.

Fibrele sintetice si artificiale incearca in mare masura sa se apropie de aspectul

fibrelor naturale. Astfel, matasea vascoza si matasea acetat imita matasea naturala, fibrele
poliamidice si poliacetilonitrilice, imita lana iar fibrele poliesterice, bumbacul. Pentru
diminuarea inconvenientelor care apar la utilizarea acestora la fabricarea imbracamintei,
inconveniente legate mai ales de caracterul lor hidrofob, ele se utilizeaza de multe ori in
amestecuri cu fibrele naturale al caror aspect imiteaza.