Capitolul

Mărfuri textile
1

1.1 Identificarea compoziţiei fibroase a

materialelor textile
Identificarea fibrelor dintr-un material textil se realizează
prin două metode: organoleptică şi microscopică.

1.1.1 Metoda organoleptică de identificare a

fibrelor textile
Această metodă permite o apreciere simplă, operativă şi cu
rezultate relativ bune. Ea presupune observaţii asupra aspectului
exterior, tuşeului, culorii şi a luciului fibrelor.
Caracteristicile organoleptice care permit recunoaşterea
principalelor fibre textile sunt redate în tabelul nr. 1.

Caracteristicile organoleptice ale fibrelor textile

Tabel nr.1

Denumirea
Aspect exterior şi
fibrei Culoare Luciu
tuşeu
textile
Bumbacul • tuşeu moale • alb, alb- • mat
plăcut gălbuie • mătăsos la bumbacul
mercerizat
Lâna • prezintă • diferit • lână fină cu un luciu
ondulaţii colorată: mătăsos
• tuşeu de la albă, negru, • lâna groasă cu un
moale (merinos) cafenie, roşcat luciu aproape mat
la aspru (ţurcană) • de la mătăsos
(merinos) la mat (ţurcană)
Mărfuri nealimentare
Mătasea • tuşeu plăcut • alb-gălbuie, • cea mai lucioasă fibră
mătăsos verzuie, după naturală
degomare, devine
albă
Fibre • plăcut la • albă • lucioase, dar prin operaţia
chimice din pipăit de matisare pot fi şi semimate
polimeri • moliciune şi mate
naturali accentuată plăcută
la pipăit
Fibre • PE plăcut, • albă • lucioase, dar şi semimate
chimice apropiat de al şi mate
din lânii şi PNA
polimeri • PA tuşeu
sintetici mai puţin plăcut
• tuşeu
asemănător
mătăsii şi lânii

O altă metodă organoleptică de identificare a fibrelor este

comportarea la căldură şi ardere. Această metodă permite o
recunoaştere destul de precisă asupra naturii fibrelor textile dintr-un
produs finit, când produsul textil are la bază o singură categorie de
fibre, însă este insuficient de precisă în cazul unor amestecuri de
fibre.

Mod de lucru
• Materialele necesare efectuării probei sunt:
-cleşte metalic sau pensete de prins firele;
-lampă de spirt sau bec de gaze;
-creuzet din porţelan în care se face arderea.
• Proba arderii se execută în felul următor:
-se ia un mănunchi de fibre care se răsucesc uşor (dacă se
analizează compoziţia fibroasă a unei ţesături se scot câteva
fire de urzeală şi de bătătură şi se supun separat arderii);
-mănunchiul se prinde cu ajutorul cleştelui sau pensetei;
-se deplasează apoi în apropierea flacărei şi se observă
contracţia şi autoinflamabilitatea;
 Mărfuri nealimentare

-extremitatea mănunchiului de fibre este introdusă apoi în

flacără, ceea ce va permite precizarea aspectului arderii;
-după aceasta, se scoate mănunchiul de fibre din flacără
făcându-se observaţii asupra următoarelor elemente:
• dacă continuă să ardă sau nu;
• mirosul degajat;
• formatul, culoarea şi structura rezidiului (cenuşa).
În tabelul nr. 2 sunt prezentate elementele de identificare a
principalelor fibre textile, prin comportarea lor faţă de căldură şi
ardere.

Comportarea fibrelor textile la căldură şi ardere

Tabel nr. 2
Denumirea La În flacără La scoaterea din Rezidiul după
fibrelor apropierea flacără ardere
de flacără
Bumbac • nu se • arde rapid • continuă să • cenuşă alb
contractă ardă gri
• nu se • miros de hârtie • friabilă
autoaprinde arsă
Lână • nu se • arde mai lent • se stinge de • bulgăre
contractă • apar la sine sferic
• nu se umflături • miros de corn sfărâmicios
autoaprinde uşoare, ars • culoare
pocnituri neagră
Mătase • nu se • se aprinde • se stinge de la • bulgăre uşor
contractă repede şi arde sine sfărâmicios
• nu se numai acea • miros mai • culoare
autoaprinde parte care se puţin pronunţat de neagră
află în flacără corn ars
• arde cu un
şuierat uşor
Vâscoză • nu se • arde foarte • continuă să • foarte puţină
contractă rapid ardă cenuşă alburie
• nu se • miros de hârtie • friabilă
autoaprinde arsă
Acetat • încep să • ard • continuă să • bulgăre tare
se topească topindu-se ardă topindu-se • culoare
• fum uşor cu neagră
Mărfuri nealimentare
miros înţepător de
oţet
Fibre • se • se aprind • se sting de la • bulgăre
poliesterice contractă greu sine sferic tare
de tip • se topesc • se înmoaie şi • miros neplăcut, • culoare
terom se topesc nespecific maron sau
contractându-se negru
Fibre • se • ard încet, • se sting • bulgăre
poliamidice contractă numai în destul de repede tare sticlos
de tip relon • se flacără, cu • fum alb cu • culoare
topesc topitură miros de ţelină mai mult sau
mai puţin
neagră
Fibre • încep să • se topesc • continuă să • cenuşă tare
polinitril se topească formând o bilă ardă cu aspect
acrilice de neagră care arde • miros neregulat
tip melană cu fum negru neplăcut • culoare
brună

1.1.2 Metoda microscopică de identificare a fibrelor

textile
Instrumentarul necesar analizei microscopice a fibrelor
textile este format din următoarele: microscop, lamă de sticlă,
lamelă, pahar Erlenmayer, baghetă de sticlă şi ace textile.
Modul de lucru cuprinde două etape: efectuarea preparatelor
microscopice şi examinarea microscopică a fibrelor textile.

a) Efectuarea preparatelor microscopice

Se pot realiza preparate în mediu uscat şi în mediu umed.

Preparatele în mediu uscat se obţin prin aşezarea fibrelor
textile pe o lamă de sticlă, bine curăţată în prealabil,
individualizarea fibrelor prin răsfirarea cu ajutorul acelor textile şi
apoi acoperirea lor cu o lamelă.
Preparatele în mediu umed se realizează cu ajutorul unor
lichide: neutre (apa distilată, glicerină), de imersie (parafină
lichidă, brombenzen) şi reactivi specifici sau coloristici.
 Mărfuri nealimentare

Obţinerea preparatului presupune următoarele operaţii:

-aşezarea fibrelor pe lama de sticlă;
-individualizarea lor prin răsfirarea cu ajutorul acelor
textile;
-adăugarea a 1-2 picături de apă distilată sau de reactiv cu
ajutorul baghetei de sticlă;
-aşezarea lamelei peste fibre şi picătura de apă, evitându-se
formarea bulelor de aer;
-eliminarea excesului de apă cu ajutorul unei hârtii de filtru.

b) Examinarea microscopică a fibrelor

În acest scop se utilizează microscopul de uz didactic.

Operaţiile necesare examinării microscopice a fibrelor
textile sunt următoarele:
-mai întâi se stabileşte deschiderea diafragmei, în funcţie de
condiţiile de iluminare existente;
-se priveşte prin ocular şi se potriveşte înclinaţia oglinzii,
astfel ca întreaga ei suprafaţă să fie uniform luminată;
-se aşează preparatul microscopic pe măsuţa microscopului
cu fibrele poziţionate în dreptul orificiului măsuţei, după care se
fixează lama pe care se află preparatul cu ajutorul arcurilor
lamelare;
-cu ajutorul şuruburilor se ridică măsuţa microscopului până
când preparatul ajunge în apropierea obiectivului după care se
priveşte prin ocular reglând uşor şuruburile micrometrice până când
apare imaginea suficient de clară.
În microscop fibrele textile se examinează în sens
longitudinal sau în secţiune transversală, în preparate cu lichide
neutre sau în reactivi.

În continuare prezentăm aspectul la microscop a

principalelor fibre textile observate într-un preparat umed (cu apă
distilată) în secţiune longitudinală.
Mărfuri nealimentare

a) Fibra normală de bumbac se prezintă ca o bandă

răsucită (fig. nr. 1);

Fig. nr. 1
Aspectul fibrei de bumbac
la microscop în secţiune
longitudinală

b) Fibra de in are o formă fusiformă, ascuţită la capete şi

cu striaţii longitudinale şi transversale care în multe locuri au formă
de ,,X” (fig. nr. 2).

Fig. nr. 2
Aspectul fibrei de in
la microscop în secţiune
longitudinală

c) Fibra de cânepă se prezintă cu un diametru mai

neregulat, iar vârful este mai rotunjit sau ramificat, prezentând şi
striaţii longitudinale şi transversale (fig. nr. 3).
 Mărfuri nealimentare

Fig. nr. 3
Aspectul fibrei de cânepă
la microscop în secţiune
longitudinală

c) Fibra de lână are un aspect solzos (fig. nr. 4). Fibrele de

calitate superioară (merinos) sunt mai subţiri şi un singur rând de
solzi îmbracă întreaga ei circumferinţă.

Fig. nr. 4
Aspectul fibrei de lână
la microscop în secţiune
longitudinală

e) Fibra de mătase se prezintă sub forma a două filamente

paralele şi cu impurităţi de sericină (fig. nr. 5).
Mărfuri nealimentare

Fig. nr. 5
Aspectul fibrei de mătase
la microscop în secţiune
longitudinală

f) Fibrele chimice celulozice se prezintă astfel la

microscop:
• Viscoza – diametru regulat, cu striaţii longitudinale
continue bine marcate (fig. nr. 6).

Fig. nr. 6
Aspectul fibrei de viscoză
la microscop în secţiune
longitudinală

• Acetat – diametru regulat, cu mai puţine striaţii

longitudinale continue (fig. nr. 7).

Fig. nr. 7
Aspectul fibrei acetat
la microscop în secţiune
longitudinală
 Mărfuri nealimentare

• Celofibra polinozică – diametru regulat, cu puţine

şanţuri longitudinale (fig. nr. 8).

Fig. nr. 8
Aspectul fibrei celofibra polinozică
la microscop în secţiune
longitudinală

g) Fibrele sintetice se prezintă astfel la microscop:

• Poliesterice – suprafaţă netedă, formă cilindrică,

foarte fină şi cu aspect foarte regulat şi omogen (fig. nr. 9).

Fig. nr. 9
Aspectul fibrei poliesterice
la microscop în secţiune
longitudinală

• Poliamidice – suprafaţă netedă, fără striaţii longitudinale

continue dar pot apărea unele striaţii scurte, intermitente, longitudinale
(fig.nr. 10).
Mărfuri nealimentare

Fig. nr. 10
Aspectul fibrei poliamidice
la microscop în secţiune
longitudinală

• Polinitrilacrilice – aspect mai mult sau mai puţin plat,

cilindric pentru anumite tipuri, adesea cu striaţii scurte
longitudinale (fig. nr. 11).

Fig. nr. 11
Aspectul fibrei polinitrilacrilice
la microscop în secţiune
longitudinală

1.2 Aprecierea calităţii ţesăturilor

Pentru a aprecia calitatea unei ţesături este necesar să se
determine, în principal, următoarele caracteristici de calitate:
aspectul exterior, legătura, desimea, lăţimea şi sarcina la rupere,
caracteristici ce sunt cuprinse şi în buletinul de analiză a ţesăturilor.

1.2.1 Aspectul exterior

Examinarea aspectului exterior al ţesăturilor se face la
lumina difuză a zilei sau la lumină artificială, privind ţesătura sub
un unghi de 40 – 45º, fără folosirea instrumentelor de mărit.
 Mărfuri nealimentare

Scopul acestei verificări este de a stabili faţa ţesăturii şi

dacă aceasta prezintă defecte vizibile, mai des întâlnite fiind:
neregularitatea vopsirii şi scămoşării, nopeuri, dungi în urzeală sau
bătătură, găuri sau rupturi, pete, rozături, fir dublu, fire lipsă, fire
îndesate, rărituri etc.
Stabilirea feţei se face prin observarea celor două suprafeţe
ale ţesăturii, plecând de la anumite criterii de identificare,
ştiindu-se că faţa este suprafaţa cu aspect mai frumos care se
datorează coloritului, legăturii şi operaţiilor de finisare la care a
fost supusă ţesătura.
Pentru a determina faţa ţesăturii aceasta se îndoaie pe
jumătate, astfel ca ambele suprafeţe să se vadă, să se poată compara
şi examina. Se fac aprecieri asupra legăturii, culorii, finisajului şi
aspectului general al ţesăturii.
• La ţesăturile mixte cum sunt: bumbac cu in, bumbac
cu celofibră, lână cu celofibră etc. faţa ţesăturii este totdeauna acea
parte în care predomină materialul cel mai bun.
• La ţesăturile scămoşate, partea scămoşată constituie
faţa ţesăturii.
• La ţesăturile realizate în mai multe culori sau cu
desene de culoare, faţa ţesăturii este partea pe care desenul iese mai
bine în evidenţă.
• La ţesăturile pluşate, faţa este partea pluşată.
• La ţesăturile imprimate faţa este partea imprimată.

1.2.2 Legătura ţesăturii

Modul de legare (încrucişare) a firelor de urzeală cu cele de
bătătură constituie legătura ţesăturii.
Firele de urzeală sunt întotdeauna paralele cu marginea
ţesăturii şi au fineţea, uniformitatea şi torsiunea mai mare decât a
celor de bătătură.
Reprezentarea modului de legare a firelor de urzeală cu cele
de bătătură se face pe hârtia de compoziţie (fig. nr. 12). Firele de
Mărfuri nealimentare

urzeală sunt reprezentate de spaţiile dintre liniile verticale, iar firele

de bătătură sunt reprezentate de spaţiile dintre liniile orizontale (fig.
nr. 13).

Fig. nr. 12 Fig. nr. 13

Hârtia de compoziţie Sistemul firelor de urzeală şi bătătură

Mod de lucru:

Pentru determinarea legăturii ţesăturilor se foloseşte lupa

textilă (fig. nr.14).

Fig. nr. 14 Lupa textilă:

1. Lentila
2. Montura
3. Articulaţia
4. Rama
5. Deschizătura pătrată

Lupa textilă se aşează pe ţesătura de analizat astfel ca o

latură să fie de-a lungul unui fir de bătătură şi cu ajutorul unui ac
textil se urmăreşte evoluţia (modul de încrucişare) primului fir de
urzeală cu firele de bătătură, începând din colţul de jos din stânga.
 Mărfuri nealimentare

Firele de urzeală se numără din colţul de stânga de jos spre

dreapta, iar firele de bătătură din acelaşi colţ, dar în sus.
Evoluţia primului fir de urzeală se marchează pe hârtia de
compoziţie (sau pe hârtie milimetrică) astfel: un pătrăţel plin
(haşurat) ne arată că firul de urzeală trece peste firul de bătătură, iar
un pătrăţel gol ne arată că firul de urzeală trece pe sub firul de
bătătură.
Se continuă apoi observarea evoluţiei firului doi de urzeală,
apoi a firului trei ş.a.m.d. până când se observă o repetare a lor.
Partea din desen care se repetă atât în direcţia urzelii cât şi a
bătăturii se numeşte raport de legătură.
Raportul de legătură se exprimă printr-o fracţie unde la
numărător avem numărul de fire de urzeală, iar la numitor numărul
firelor de bătătură.
Există mai multe sisteme de legare a firelor, dar cele mai
des folosite sunt: legăturile fundamentale, derivate şi combinate.

a) Legături fundamentale
Sunt acele legături în care fiecare fir de urzeală sau de
bătătură se leagă o singură dată în limitele raportului, iar raportul
de legătură este un raport egal.

• legătura pânză (fig. nr. 15) are aspectul unei table

de şah.

Fig. nr. 15
Legătura pânză
Mărfuri nealimentare

Această legătură este cea mai simplă şi cu raportul de

legătură cel mai mic posibil, respectiv 2/2. Ea se mai numeşte
tafta, la ţesăturile de mătase şi tip mătase, şi postav, la ţesăturile
din lână.
Legătura pânză conferă ţesăturilor o suprafaţă netedă şi
uniformă, cu faţa şi dosul identice ca aspect şi rezistenţă mare
datorită punctelor de legare numeroase.

• legătura diagonal conferă ţesăturii un aspect

caracteristic cu dungi oblice şi paralele, orientate spre stânga sau
spre dreapta.
După felul firelor care predomină pe faţa ţesăturii,
diagonalul poate fi de bătătură, de urzeală şi egal (fig. nr. 16 a,b,c).

a b c

Fig. nr. 16 Legătura diagonal

(a - de bătătură, b - de urzeală, c – egal)

Diagonalul mai poate fi înclinat la 45o (normal) sau la un

unghi mai mic de 45o (culcat), precum şi diagonalul în zig-zag (fig.
nr. 17).

Fig. nr. 17
Legătura diagonal în zig - zag
 Mărfuri nealimentare

Influenţa legăturii diagonal asupra ţesăturii constă în: aspect

neted, rezistenţă mare la frecare şi tuşeu plăcut, moale.

• legătura atlaz, numită şi satin, se caracterizează prin

faptul că încrucişarea firelor are loc după o anumită regulă,
punctele de legare fiind împrăştiate pe suprafaţa ţesăturii.
La această legătură flotările de fir sunt foarte mari, firele
unui sistem putând să sară peste 4-12 fire ale celuilalt sistem. Cel
mai mic raport de legătură este de 5/5 (la care urcarea este de două
fire, cu legare în dreapta).
Legătura de atlaz poate fi de bătătură sau de urzeală (fig.
nr. 18 a şi b).

a b

Fig. nr. 18 Legătura atlaz (a – de bătătură; b - de urzeală)

Ţesăturile cu legătura atlaz se caracterizează prin suprafaţă

netedă şi lucioasă, ceea ce măreşte rezistenţa la frecare, desime
mare, iar faţa şi dosul sunt întotdeauna diferite.

b) Legăturile derivate
Sunt legături care derivă de la cele fundamentale. Cele mai
utilizate sunt cele care derivă de la legătura pânză, şi anume
panama (fig. nr. 19) şi rips (fig. nr. 20). În cazul legăturii panama,
un grup de fire de urzeală leagă cu acelaşi grup de fire de bătătură,
iar în cazul legăturii rips, un fir de urzeală leagă cu mai multe fire
Mărfuri nealimentare

de bătătură (şi invers, un fir de bătătură leagă cu mai multe fire de

urzeală).

Fig. nr. 19 Legătura panama Fig. nr. 20 Legătura rips

c) Legături combinate
Se obţin prin combinarea între ele a două sau mai multor
legături fundamentale şi derivate.
Aceste legături produc ţesăturilor efecte noi prin dungi
longitudinale şi transversale sau oblice, prin carouri sau alte figuri
(fig. nr. 21 a şi b)

a b

Fig. nr. 21 Legături combinate

(a – diagonal de bătătură combinat cu diagonal de urzeală; b – panama
combinată cu pânză)

Legăturile combinate pentru formarea carourilor trebuie să

aibă contrast de evoluţie la toate laturile carourilor, aşa de exemplu
în fig. nr. 22 este reprezentată o legătură combinată formată prin
 Mărfuri nealimentare

împărţirea raportului în patru sectoare, şi anume în sectoarele 1 şi 3

avem o legătură atlas de urzeală, iar în sectoarele 2 şi 4 avem o
legătură diagonal de bătătură.

Fig. nr. 22
Legătură combinată cu formare de carouri

1.2.3 Determinarea desimii

Desimea unei ţesături reprezintă numărul de fire pe o
lungime de 10 cm, atât în direcţia urzelii cât şi a bătăturii. Desimea
ţesăturilor se determină prin mai multe metode:
-prin numărarea firelor cu lupa textilă;
-prin destrămarea fir cu fir, pe benzi cu lăţimea de 20 mm;
-prin numărarea firelor din franjul unei epruvete cu lăţimea
de 50 mm.
Metoda se alege în funcţie de desimea ţesăturii conform
tabelului de mai jos:

Desime fir /10cm Lungimea efectivă Metoda de

pentru numărare determinare a
desimii
Până la 100 10 cm Cu lupa textilă
Peste 100 până la 500 5 cm Prin numărarea firelor
din franj
Peste 500 2 cm Prin destrămare fir cu
fir
Mărfuri nealimentare

a) Determinarea desimii cu lupa textilă

Se aşează lupa textilă pe ţesătură la cel puţin 10 cm de
margine în aşa fel ca una din marginile laturilor interioare ale lupei
să se găsească lângă un fir de urzeală şi paralel cu acesta în cazul
determinării desimii în bătătură. Se numără firele pe 1cm (care este
lăţimea lupei textile) şi rezultatul se înmulţeşte cu 10. Ca rezultat
final se ia media a 5 determinări pe direcţia urzelii şi 5 pe direcţia
bătăturii.

b) Determinarea desimii pin destrămarea fir cu fir

Se decupează 5 epruvete cu lăţimea de 2 cm pe direcţia
urzelii. La fiecare epruvetă se începe destrămarea numărându-se
firele destrămate. În acelaşi mod se determină desimea pentru firele
de bătătură. Ca rezultat final se ia media aritmetică a 5 determinări.

c) Determinarea desimii prin numărarea firelor din franj

Se decupează cinci epruvete cu lăţimea de 6 cm pe direcţia
firelor de urzeală şi se scot din ambele laturi longitudinale un
număr de fire până când lăţimea epruvetei ajunge la 5 cm. Se
numără toate firele longitudinale din franj, şi se înmulţeşte cu 2
pentru a obţine desimea pe 10 cm. Se fac 5 determinări, iar
rezultatul este media aritmetică a acestora.
În acelaşi mod se determină şi desimea firelor de bătătură.

1.2.4 Determinarea lăţimii

Lăţimea cu margini reprezintă distanţa măsurată perpendicular
pe margini, iar lăţimea fără margini reprezintă lăţimea ţesăturii de
fond, exclusiv marginile.

Mod de lucru

Pentru determinarea lăţimii, bucata de ţesătură de analizat

se desface pe o masă netedă şi se măsoară cu metrul (perpendicular
 Mărfuri nealimentare

pe marginile ţesăturii) în mai multe locuri, prima şi ultima

măsurare făcându-se la 1,5 m de capetele bucăţi. Numărul total de
măsurări este:
- 3 măsurări la bucăţile de ţesătură cu lungimea de până 5 m;
- 5 măsurări la bucăţile de ţesătură cu lungimea cuprinsă între
5 – 20 m;
- 10 măsurări la bucăţile de ţesătură cu lungimea de peste 20 m.
Ca rezultat se ia media aritmetică a tuturor măsurătorilor
efectuate.

1.2.5 Determinarea masei

Masa ţesăturilor poate fi exprimată pe metru pătrat şi pe
metru liniar.
Masa pe metru pătrat se determină pe epruvete climatizate
(se ţin timp de 24h-48h la temperatura de 22º C şi la umiditatea de
65 %). Pentru aceasta se extrag 10 epruvete pătrate, cu laturile de
10 cm şi se cântăresc la o balanţă tehnică, făcându-se media lor,
după care se aplică formula:

Mm² = (M / L x l) x 10.000 (g/m²)

M = masa medie a epruvetelor (g)

L = lungimea epruvetelor (cm)
l = lăţimea epruvetelor (cm)

Calculul masei pe metru liniar se face după formula:

Mm = Mm² x l (g/m)

Mm² = masa pe m²
l = lăţimea ţesăturii
Mărfuri nealimentare

1.3 Aprecierea calităţii confecţiilor

Aprecierea calităţii confecţiilor se face prin două metode,
astfel:

a) Examinarea pe masă. Fiecare produs se aşează pe masă

şi se analizează pe faţă, controlându-se dacă s-a executat conform
modelului din punct de vedere al aspectului croielii şi simetriei
următoarelor părţi componente: guler, revere, platcă, buzunare,
cordon, nasturi, găici, tighele, ornament, butoniere, şliţuri, broderii,
copci, catarame, fermoare, frecvenţa paşilor de tighel, paralelismul
tighelelor (dacă este cazul).
Urmează controlul părţilor interioare ale produsului, şi
anume: montarea căptuşelii, bizeţelor, buzunarelor interioare,
emblemelor, surfilarea cusăturilor interioare etc.

b) Examinarea pe manechin. Produsele se îmbracă pe un

manechin de mărime corespunzătoare, controlându-se pe faţă:
poziţia mânecilor, reverelor, gulerului, buzunarelor, şliţurilor,
găicilor, cordoanelor, butonierelor, nasturilor, fermoarelor, simetria
subansamblelor, dimensiunile, potrivirea dungilor sau carourilor,
sensul flauşului (la ţesăturile flauşate), calitatea prelucrării
umidotermice; ulterior, se controlează căptuşeala din interior.

1.3.1 Aprecierea calităţii îmbrăcămintei exterioare

Calitatea execuţiei diferitelor repere şi ansamble se
controlează în funcţie de specificul fiecăruia şi a produsului
respectiv, în majoritatea cazurilor pe manechine, observând dacă
îndeplineşte condiţiile de calitate menţionate mai jos:

a) Gulerul trebuie să aibă faţa croită pe firul drept al

bătăturii, având în vedere corectitudinea aşezării, forma şi simetria
colţurilor acestuia.
 Mărfuri nealimentare

Gulerul montat pe produs trebuie să formeze o linie

continuă armonioasă, în partea din faţă, împreună cu reverul, iar în
partea liniei umărului şi spatelui să fie lipit de gât. Gulerul trebuie
să fie simetric şi să formeze unghiuri egale la colţuri şi la îmbinarea
cu reverul în linia de cazură.

b) Încheierea cusăturilor de la umăr şi de sub braţ, trebuie

executată cu respectarea următoarelor condiţii tehnice:
-cusătura de la umăr să fie executată prin susţinerea părţii
din spate uniform pe partea piepţilor, fără a forma cute sau
încreţituri;
-cusătura de sub braţ să fie executată corect, ambele părţi să
fie susţinute egal, iar în partea de unire a piepţilor cu spatele, acesta
să fie susţinut de la talie în sus, fără a forma încreţituri, cu
respectarea semnelor de unire;
-cusătura pe mijlocul spatelui trebuie să fie executată
uniform, fără ca una din părţi să fie întinsă, iar în cazul ţesăturilor
în carouri sau dungi, se va ţine seama de concordanţa şi simetria
acestora.

c) Piepţii se apreciază ţinând seama de egalitatea şi

concordanţa marginilor canturilor piepţilor şi petrecerea acestora unul
peste altul (conform mostrei), aşezarea corectă a reverelor, sensul,
simetria desenelor la revere, linia canturilor, a refileţilor la
buzunare şi a buzunarelor aplicate. De asemenea, se examinează
frecvenţa şi executarea corectă a cusăturilor ornamentale, aşezarea
corectă a acestora, calitatea prelucrării butonierelor şi corelarea
mărimii acestora cu a nasturilor, asortarea culorii aţei la butoniere
cu culoarea materialului exterior.

d) Mânecile trebuie montate corespunzător fără devieri în

faţă sau în spate. În partea de sus, capul mânecii trebuie să fie
susţinut proporţional, uniform ca să formeze un cap rotund, fără
încreţituri, iar perniţa şi rama de vatelină să fie montate prin
Mărfuri nealimentare

suprapunerea corectă a tighelului peste tighelul de montare a

mânecii. Se examinează, de asemenea, simetria cusăturilor
mânecilor cu desenul piepţilor (cu deosebire la ţesături în carouri),
coaserea corectă a căptuşelilor în partea de sus, uniformitatea şi
executarea corectă a terminaţiei.

e) Buzunarele se apreciază în ce priveşte aşezarea corectă a

fiecăruia şi dimensiunile lor. Locul de aşezare a buzunarelor este
cel conform mostrei omologate, iar pentru mărimi se aplică
proporţionalitatea impusă prin actele normative de calitate sau
clauzele din contractele perfectate cu beneficiarii.
De asemenea, se examinează prelucrarea corectă a clapelor,
concordanţa mărimii acestora cu deschiderea buzunarelor, lăţimea
lor, forma, desenul materialului clapelor să coincidă cu cel al
piepţilor, calitatea prelucrării colţurilor şi căptuşeala clapelor.

f) Pensele la piepţi şi spate trebuie să fie egale ca lungime şi

la distanţe egale faţă de cant sau de mijlocul cusăturii spatelui ori
faţă de alte repere, conform mostrei omologate, ţinând seama de
respectarea frecvenţei paşilor de tighel.
Canturile trebuie să fie simetrice prin suprapunere fără
paspoal vizibil pe faţă, cu respectarea firului drept al ţesăturii.
Terminaţia să fie uniformă şi simetrică de la mijlocul spatelui până
la linia cantului în ambele părţi. Se măsoară, de asemenea, simetria
aşezării găicii pe linia cusăturii de sub braţ până la cusătura
mânecii, precum şi simetria aşezării găicilor de susţinere a
cordoanelor, după dimensiunile stabilite în actele normative, cu
respectarea fixării acestora conform mostrelor omologate.

g) Căptuşeala se apreciază dacă corespunde cu materialul

exterior al produsului ca măsură şi dacă este corespunzător
prelucrată, prin asamblarea corectă a căptuşelii cu ţesătura de bază;
nu trebuie să apară deformări sau îndoituri ale materialului exterior.
În continuare se controlează calitatea cusăturii umerilor, a
 Mărfuri nealimentare

căptuşelii mânecilor, fixarea cusăturilor laterale ale căptuşelii în

materialul de bază, a şliţului spatelui, a buzunarelor de la piept.

1.3.2 Aprecierea calităţii îmbrăcămintei uşoare

În general, aceste produse se examinează prin aşezarea pe
masă atât pe faţă cât şi pe spate, urmărindu-se calitatea execuţiei, a
cusăturilor, simetria reverelor, a penselor la diferite repere şi
ansambluri în succesiunea indicată pentru îmbrăcămintea
exterioară.

a) Cămăşi bărbăteşti. Se examinează prin aşezarea lor pe

masa de control, cu faţa în sus, urmărindu-se: prinderea gulerului,
care trebuie să fie corectă în răscroiala gâtului, simetria şi forma
colţurilor gulerului, simetria desenului ţesăturii la colţurile
gulerului şi a fantei manşetelor, coincidenţa desenului piepţilor
(stâng şi drept) pe linia butonierelor, corectitudinea prelucrării
plătcii şi răscroiala mânecilor, uniformitatea şi desimea cusăturilor,
rezistenţa butonierelor, corectitudinea fixării nasturilor şi
concordanţa dintre mărimea acestora şi a butonierelor.
Lungimea gulerelor (deci mărimea cămăşii) se măsoară pe
şteiul gulerului între nasture şi mijlocul butonierei, iar lungimea
mânecii se măsoară de la punctul cel mai înalt de fixare până la
lungimea totală a mânecii.

b) Fuste. Se determină lungimea totală, circumferinţa taliei

şi a şoldurilor sau alte dimensiuni auxiliare, prevăzute în
documentaţia tehnică de execuţie sau în contract, corelată cu
mostra omologată. Se controlează dacă corespunde desenul
materialului pe cusăturile de mijloc şi laterale la fusta cu croială
dreaptă (în cazul ţesăturilor în carouri), calitatea prelucrării
cordonului, uniformitatea cusăturilor şi a terminaţiei produsului,
gradul de finisare prin călcare.
Mărfuri nealimentare

c) Pantaloni. Se controlează prin măsurarea următoarelor

dimensiuni: lungimea, lăţimea în talie, lăţimea peste şold, lăţimea
părţii de jos a manşetei, lăţimea manşetei, lăţimea şliţului,
conformitatea acestor dimensiuni cu mostra omologată sau cu
tabelul de dimensiuni. În continuare, se urmăreşte calitatea unor
prelucrări printre care: uniformitatea şi calitatea tighelelor,
uniformitatea marginilor, corectitudinea prelucrării şliţului de
butoniere şi de nasturi, calitatea butonierelor, surfilarea cusăturilor,
căptuşeala feţelor de pantalon, montarea corectă a furniturilor, iar
în cazul ţesăturilor în carouri, se controlează potrivirea acestora la
şliţ, cusătura de spate şi cusăturile laterale.

1.3.3 Examinarea prelucrării umido-termice

Pentru fiecare produs, sunt stabilite condiţiile de finisare
specifice (temperatura, presiunea, timpul de expunere, ciclul de
mânuiri – aburire, presare, răcire etc.), în funcţie de materia primă:
bumbac, lână, vâscoză, fibre poliesterice, alte fibre. La examinare
se observă dacă operaţia de călcare a fost bine executată, astfel
încât produsul să nu prezinte şifonări, iar părţile mai groase (guler,
buzunare, canturi) să fie bine presate. În continuare se mai observă
dacă produsul prezintă luciu după călcare, dezlipiri parţiale ale
stofei de pe pânza de întăritură sau granule topite de la termocolare,
pătrunse pe faţa stofei sau dacă sunt imprimate cusăturile.

Observaţie:
La apreciera calităţii unei confecţii se ţine seama în primul
rând de defectele pe care le poate prezenta aceasta, defecte ce pot fi
identificate foarte uşor pe cale organoleptică, şi anume:
a) defecte de execuţie
• gulere: montarea asimetrică, lungimea şi lăţimea
colţurilor neegale, pelerina gulerului nu acoperă cusătura de
montare pe linia spatelui, nerespectarea paralelismului sau simetriei
desenului la ţesăturile în dungi sau carouri;
 Mărfuri nealimentare

• mânecile: răscroieli şi montări diferite ale celor

două mâneci lungimi sau lăţimi diferite la mânecile aceluiaşi
produs, biezarea căptuşelii şi deformarea feţei de mânecă;
• piepţii: prezintă nesimetrii prin suprapunerea
acestora pe lungime şi lăţime, precum şi la răscroiala gâtului şi a
mânecilor; cusăturile de la umeri au lungimi diferite şi prezintă
încreţituri sau cute, pensele sau cutele nu au aceeaşi dispunere faţă
de mijlocul feţei ca lungime şi unghi de înclinare, căptuşeala este
mai îngustă sau mai scurtă decât materialul de bază;
• buzunarele: aşezarea asimetrică faţă de marginea
cantului sau de la cusătura umărului, lăţimea clapelor este diferită
între cele două buzunare ale aceluiaşi produs, neconcordanţa
desenului la materialul clapei sau al buzunarului aplicat cu desenul
materialului de bază, tighele întrerupte;
• butonierele: nu sunt stabilite simetric, cu distanţe
egale faţă de cant; nu au aceeaşi mărime, prezintă tăietură mai mică
decât diametrul nasturelui, desime insuficientă sau paşi săriţi la
festonare; întăritura se vede la tăietura butonierelor.
b) defecte de finisare şi de aspect exterior: aţe necurăţate,
călcat necorespunzător (şifonări, luciu după călcat), nasturi cusuţi
asimetric faţă de butoniere, reperele produsului au diferite nuanţe,
locuri vizibile de îngroşare a firelor de urzeală sau de bătătură,
rărituri la ţesătură datorită lipsei firelor de bătătură, desenul de la
ţesut sau de la imprimare deteriorat pe anumite porţiuni ori cu
tonuri diferite de colorant, lipsa flauşului pe diferite porţiuni,
pătrunderea adezivului pe suprafaţa reperelor termocolate, pete de
ulei, de rugină sau de cerneală de la ştampila de marcare etc.

1.3.4 Examinarea marcării

Confecţiile trebuie marcate prin etichetare. Etichetele sunt
din carton sau material textil.
Se examinează dacă eticheta de însoţire a confecţiei are
înscrise toate elementele necesare identificării produsului:
Mărfuri nealimentare

-denumirea produsului;
-marca de fabrică a producătorului sau denumirea acestuia;
-denumirea importatorului, în cazul confecţiilor din import;
-mărimea confecţiei;
-model, culoare, desen – după caz;
-compoziţia fibroasă a ţesăturii pentru faţă şi pentru
căptuşeli;
-tratamente speciale de finisare aplicate ţesăturilor din care
este confecţionat produsul – după caz.
Se mai observă dacă compoziţia fibroasă este marcată
distinct în procente (%), în ordine descrescătoare, când sunt mai
multe fibre componente, precum şi dacă mărimea confecţiei este
înscrisă în conformitate cu standardele române de dimensiuni,
inclusiv pentru cele din import (vezi tabelul privind corespondenţa
mărimilor la produsele româneşti cu cele practicate în alte ţări).

TABELE
de comparaţie a mărimilor la unele produse textile

FEMEI: rochii, taioare, pulovere

România 38 40 42 44 46 48 50 52
Franţa 38 40 42 44 46 48 50 52
Marea Britanie 10 12 14 16 18 20 22 24
S.U.A. 10 12 14 16 18 20 22 24
Japonia 9 9 11 13 15 - - -
S M L XL XXL

FEMEI: dresuri, ciorapi

România - I II III IV V VI
Franţa 0 1 2 3 4 5
Marea Britanie 8 8 1/2 9 91/2 10 101/2 11
S.U.A. 8 8 1/2 9 91/2 10 101/2 11
Japonia 21 22 23 24 25 26
 Mărfuri nealimentare

BĂRBAŢI: cămăşi
România 37 38 39 40 41 42 43 44 45
Franţa 37 38 39 40 41 42 43 - -
Marea Britanie 141/2 15 151/2 16 161/2 17
S.U.A. 141/2 15 151/2 16 161/2 17 - -
Japonia S M L XL XXL

BĂRBAŢI: pulovere
România 42 44 46 48 50 52 54
Franţa 2 3 4 5 6
Marea Britanie S M L XL XXL
S.U.A. S M L XL XXL
Japonia S M L XL XXL

Totodată, se apreciază concordanţa între mărimea confecţiei

înscrisă pe eticheta din carton cu cea de pe eticheta textilă fixată în
interiorul fiecărei confecţii (la confecţiile formate din mai multe
piese se va observă dacă mărimea între acestea corespunde).
De asemenea, se controlează existenţa semnelor grafice
standardizate internaţional (imprimate pe o etichetă fixată pe
produs) cu privire la întreţinerea confecţiei.
Tratamentele de întreţinere la care sunt supuse produsele
textile au următoarele simboluri grafice (SR EN 23759/1996):

• Spălare
Vasul simbolizează tratamentul de spălare şi temperatura
maximă de spălare, iar linia de sub vas se referă la stricteţea
maximă a procedeului de spălare:
Mărfuri nealimentare

™ spălare cu apa fierbinte la circa 95ºC,

95o acţiune mecanică normală

™ spălare la temperatură maximă de

60o 60ºC, acţiune mecanică normală

™ spălare la temperatură maximă de

60o 60ºC, acţiune mecanică redusă

™ spălare la temperatură de circa 40ºC,

40o acţiune mecanică normală
™ spălare la temperatură de circa 40ºC,
40o acţiune mecanică redusă

™ spălare manuală, la temperatura de

maxim 40º C

™ interdicţia de a spăla în apă

• Clorurarea
Albirea cu clor se simbolizează printr-un triunghi astfel:

™ Clorurare permisă

™ Clorurare interzisă
 Mărfuri nealimentare

Clorurarea se aplică numai produselor pătate cu cafea, ceai,

vin, fructe, suc de fructe, transpiraţie sau alte pete cu excepţia
grăsimilor.

• Călcarea
Fierul de călcat simbolizează călcarea, iar punctele plasate
în interiorul simbolului indică nivelul de temperatură maximă,
astfel:

… ™ călcarea la o temperatură de maxim

200oC

.. ™ călcarea la o temperatură de maxim

150oC

. ™ călcarea la o temperatură de maxim

110o C

™ călcarea interzisă

• Curăţirea chimică
Curăţirea chimică în mediu uscat este simbolizată cu un
cerc, iar litera din interior indică tratamentul de curăţire:

A ™ curăţire chimică cu toţi solvenţii uzuali

Mărfuri nealimentare

™ curăţire chimică cu toţi solvenţii fluoruraţi,

F white spirit prin procedee normale
(exclusiv solvenţi petrolieri)

F ™ curăţire chimică cu toţi solvenţii

fluoruraţi, white spirit cu limitare
severă de adaos de apă şi acţiune
mecanică mai redusă

P ™ curăţire chimică cu percloretilenă cu

limitare severă a adaosului de apă şi
acţiune mecanică mai redusă

P ™ curăţire chimică cu percloretilenă, prin

procedee normale (exclusiv tricloretilenă)

™ curăţirea chimică este interzisă

 Mărfuri nealimentare

• Uscarea în maşina de spălat cu tambur

·· ™ uscare în program normal, fără restricţii în ce

priveşte temperatura

· ™ uscare în program moderat, temperatura maxim

60ºC

™ interzisă uscarea în maşina cu tambur

1.4 Lucrări practice

1.Să se identifice fibrele textile pe cale organoleptică din cele 5

probe supuse analizei, completând tabelul de mai jos:

Proprietăţi Fibra 1 Fibra 2 Fibra 3 Fibra 4 Fibra 5

Aspect exerior şi
tuşeu
Culoare
Luciu
Aprecierea
naturii fibrelor

2. Verificaţi rezultatele obţinute mai sus, folosind ca metodă de

identificare comportarea fibrelor la ardere, completând tabelul
de mai jos:
Mărfuri nealimentare

Fibre În flacără La Reziduu Aprecierea

scoaterea după ardere naturii
din flacără fibrelor
Fibra 1
Fibra 2
Fibra 3
Fibra 4
Fibra 5

3. Continuaţi verificarea rezultatelor folosind metoda

microscopică de identificare a fibrelor textile, completând tabelul
de mai jos:

Fibre Aspectul microscopic Aprecierea naturii

în secţiune fibrelor
longitudinală
Fibra 1
Fibra 2
Fibra 3
Fibra 4
Fibra 5

4. Să se reprezinte grafic următoarele legături ale ţesăturilor,

ţinându-se seama de raportul de legătură:
a) Legătura diagonal de urzeală cu raportul 3/3
b) Legătura diagonal de bătătură cu raportul 5/5
c) Legătura atlaz de bătătură cu raportul 7/7
d) Legătura panama cu raportul 6/6
e) Legătura rips cu raportul 2/4

5. Să se stabilească legătura ţesăturii folosindu-se lupa

textilă completând tabelul de mai jos:
 Mărfuri nealimentare
Ţesătura Raportul de legătură Identificarea legăturii ţesăturii
(desen)
Ţesătura 1
Ţesătura 2
Ţesătura 3

6. Determinaţi pentru ţesăturile prezentate, ca probe de

analiză, următoarele caracteristici, completând tabelul de mai jos:

Nr. Caracteristici Mod de lucru Rezultate

crt.
1 Compoziţia Se foloseşte metoda Fibre identificate
fibroasă microscopică ..............................
..............................
2 Lăţimea (cm) Se foloseşte metrul făcându- Lăţimea = …..cm
se trei măsurări în locuri
diferite

3 Masa pe metru Se foloseşte metrul şi balanţa

pătrat (g/m2) tehnică
L = …………….cm Mm2 =...............g/m2
l = ……………cm
m =……………g
Mm2 = m / L x l x 10 000

4 Masa pe metru Se foloseşte relaţia: Mm =................g/m

liniar (g/m) Mm = Mm2 x l

5 Desimea/10 cm a) Folosind lupa textilă D1=………./10cm

b) Folosind numărarea D2 = ………/10cm

firelor în franj

7. Să se aprecieze calitatea unei cămăşi bărbăteşti,

completând o fişă de apreciere a calităţii conform tabelului de mai
jos:
Mărfuri nealimentare

Fişă de apreciere a calităţii

Produs...................

Nr. Examinări Constatări

crt.
1 Ambalare şi Ambalaj
marcare
Eticheta de prezentare

Eticheta de întreţinere

2 Condiţii Prinderea gulerului

referitoare la
confecţionare Simetria colţurilor

Coincidenţa desenului
piepţilor

Corectitudinea
prelucrării plătcii şi
răscroiala mânecilor

Cusăturile

Corectitudinea fixării
nasturilor şi concordanţa
lor cu butonierele

3 Lungimea gulerului şi lungimea mânecilor

4 Concluzii