Ministerul Educatiei din Republica Moldova

Colegiul Tehnologic din Chisinau

Referat
Controlul calitatii produselor de
imbracaminte

Perju Anastasia
MTC-436

2019
 Criterii de standardizare privind procesele de proiectare a produselor de
îmbrăcăminte

La momentul de față se cunosc două tipuri de standardizări – directă şi indirectă, aplicate

în domeniul proiectării produselor de îmbrăcăminte. Standardizarea directă se orientează spre
elaborarea standardelor în domeniu, cea indirectă se bazează pe utilizarea principiilor şi
metodelor ale standardizării, fără a fi definitivată cu elaborarea standardelor.

Utilizarea ambelor tipuri de standardizări contribuie la:

1. Determinarea numărului optim de tipuri şi parametri dimensionali ale corpurilor în

proiectarea îmbrăcămintei;
2. Delimitarea varietăţilor de construcţii şi elemente ale produselor;
Rreglementarea calităţii materiilor prime şi a materialelor;

3. Unificarea metodelor de prelucrare tehnologică;

4. Determinarea metodelor de control şi de apreciere a calităţii producţiei finisate.
Activitatea de standardizare în domeniul proiectării produselor vestimentare incude:

Standardizarea antropometrică dimensională semnifică standardizarea parametrilor

dimensionali ale corpurilor, definitivată cu elaborarea standardelor, care constituie baza
proiectătii produselor industriale de îmbrăcăminte.

Unificarea constructivă reprezintă baza standardizării, avînd ca scop reducerea raţională

a tipurilor şi şirurilor parametrice ale produselor cu aceeaşi destinaţie funcţională prin selectarea
sau crearea noilor soluţii cu funcţii identice din totalitatea de obiecte standardizate, contribuind
astfel la stabilirea soluţiilor constructiv – tehnologice optime.

Se deosebesc următoarele tipuri de unificări constructive ale produselor:

1. Unificarea de modificare – între modelul de bază al produsului etalon şi modificările

constructive;
2. Unificarea tipică (constructiv-dimensională) – între produse de acelaşi tip, având ca
variabilitate parametrii constructivi ai produsului;
3. Unificarea intertipică – între elementele produselor, diverse ca construcţii şi
omogene ca parametrii de bază;
4. Unificarea generală – între producţie similară conform destinaţiei, care nu constituie
asemănare constructiv – tehnologică.
În funcţie de modalităţile de executare a unificării aceasta poate fi totală şi parțială.

Cea totală presupune unificarea tuturor elementelor produsului proiectat, cea parțială –
unificarea parţială ale elementelor constructive (formei, dimensiunilor, segmentelor, mijloacelor,
materialelor, documentației etc.)

Unificarea tipică a construcţiei presupune evidenţierea unei construcţii tip (de bază) din
şirul constructiv – unificat, care posedă interschimbabilitate constructivă şi tehnologică,
elaborată în baza produselor tip. Selectarea construcţiei tip cu caracteristici calitative înalte in
baza şirului constructiv – unificat are o semnificaţie importantă, deoarece întregul şir constructiv
– unificat al construcţiei pieselor va prezenta soluţii calitative cu posibilităţi majore pentru
desăvârşirea ulterioară.
 Luând în considerație necesitatea de aplicare a unificării constructive aplicate anumitor
sortimente vestimentare, cea mai eficientă metodă de unificare este considerată unificarea totală
pentru produsele nou proiectate, deoarece prevede o abordare complexă față de optimizarea
procesului de proiectare constructivă a produselor de îmbrăcăminte fabricate în serie.

Standardizarea documentaţiei de proiectare reprezintă sistemul unic de cerinţe tehnice şi

organizatorice în vigoare, care asigură uniformizarea în definitivarea şi reprezentarea totalităţii
de elaborări constructive în proiectarea produselor industriale la nivel ingineresc înalt.

Standardizarea indicatorilor de calitate ale îmbrăcămintei

Faţă de aprecierea nivelului calităţii privind produsele vestimentare la etapa de proiectare

a produselor se înaintează o abordare complexă în raport cu indicatorii calităţii. Calitatea
produselor de îmbrăcăminte semnifică totalitatea (sistemul) de elemente (cerinţe), caracterizată
prin intermediul următorilor indicatori de calitate, precum:

 integritate (interschimbabilitatea elementelor sistemului în raport cu legăturile

exterioare ale acestora);
 sistematizare (prezenţa şi ordonarea structurii interne ale obiectului integru);
 structurare (baza sistemului, corespondenşa elementelor referente);
 dinamicitate (dezvoltarea, desăvârşirea sistemului);
 organizare (proces continuu de elaborare, stabilire a funcţiilor elementelor
sistemului).