Suport de Curs Toate Cursurile

Design industrial – fire
1. FIBRELE PRIN PRISMA DESIGNULUI FIRELOR

Materia primă reprezintă aproximativ 50 – 75% din costul de producție al unui fir filat,
lucru semnificativ pentru a justifica importanța alegerii materiei prime pentru proiectantul și
producătorul de fire.
Condițiile optime de obținere a firului pot fi obținute numai dacă se cunosc foarte bine
caracteristicile materiei prime. Desigur, cele mai bune cunoștințe teoretice nu vor ajuta prea
mult dacă materia primă se află deja la limita de filabilitate sau dincolo de ea. Economia
excesivă în raport cu materia primă nu reduce, de regulă, costurile și adesea le mărește
datorită problemelor care apar la prelucrarea fibrelor în filatură.
Materiile prime utilizate la obținerea firelor sunt împărțite în naturale sau chimice,
după proveniența lor. În funcție de destinație, firele se obțin din amestecuri de grupuri de
fibre pentru optimizarea anumitor caracteristici.
1.1. Clasificarea materiilor prime
 Materii prime naturale

 Fibre obținute din părți diferite ale plantelor (bazate pe celuloză):
- din tulpină: iuta, ramia, inul și cânepa;
- din frunze: sisalul, banana și ananasul;
- din semințe: bumbacul și capocul;
- din fruct: cocosul, etc.
 Fibre animale (bazate pe proteine):
- lâna și părul animalelor;
 Filamente obținute de la viermi de mătase (mătase).
 Materii prime chimice
 Din polimeri naturali (celuloza); de ex.: viscoza;
 Din polimeri sintetici (petrol, cărbune); de ex.:
- din produse obținute prin policondensare (poliester, poliamide de tipul PA
6.6 și PA11);
- din produse obținute prin polimerizare (poliamide de tipul PA 6, poliolefinice
(polietilenă și polipropilenă))
 Materii prime din fibre regenerate
- materiale textile refolosibile din fibre;
- materiale textile refolosibile din fire;
- materiale textile refolosibile din țesături, tricoturi și nețesute.
Fiecare categorie de proprietăți ale fibrelor se apreciază prin caracteristici proprii:

 proprietăți fizice:
- finețea;
- lungimea;
- gradul de ondulare;
- densitatea (masă specifică);
- culoarea;
- contracția;
- higroscopicitatea;
- comportamentul la lumină;
 proprietăți mecanice:
- rezistența la rupere;
- alungirea la rupere;
- curba forță - deformație;
Titular disciplină, Conf.dr.ing. Liliana Buhu 1

- modulul de elasticitate longitudinal;
- comportarea reologică;
 proprietăți chimice:
- comportamentul față de agenți chimici (acizi, baze, săruri, solvenți organici);
- afinitatea tinctorială;
 proprietăți electrice:
- constanta dielectrică;
- rezistența electrică specifică;
- rezistivitatea electrică;
 proprietăți termice:
- conductibilitatea calorică;
- punctul de topire;
- inflamabilitatea;
 proprietăți optice:
- indicele de refracție;
- birefringența;
 proprietăți de frecare:
- coeficientul de frecare static;
- coeficientul de frecare dinamic;
 alte proprietăți:
- rezistența la putrefacție și insecte.
Proprietățile fibrelor se transferă firelor, respectiv produselor, iar caracteristicile sunt

specifice unui anumit tip de fibră și determină stabilirea tehnologiei de prelucrare și a
parametrilor tehnologici de lucru.
Din punct de vedere tehnologic se urmărește prelucrabilitatea și filabilitatea fibrelor

pentru obținerea unor fire ale căror caracteristici (finețe, culoare, rezistență, tenacitate etc.)
pot fi obținute cu unul sau mai mulți componenți.
Din punct de vedere economic, reducerea costului produselor se realizează prin
utilizarea unor fibre mai ieftine sau prin înlocuirea fibrelor mai scumpe cu fibre mai ieftine și,
în același scop, prin modificarea cotelor de participare ale componenților în amestec. De
regulă, economia excesivă care se poate face cu materia primă nu reduce costurile și
adesea le mărește datorită problemelor ce apar la prelucrarea acesteia în filatură.
Din punct de vedere al calității, aspectului și al proprietăților de întrebuințare
ale produselor textile, elementul hotărâtor nu îl constituie numai tipul și cotele de participare
ale fibrelor în amestec, ci în mod esențial alegerea corectă a caracteristicilor componenților
(lungime, finețe, rezistență, forma secțiunii transversale etc.).
Caracteristicile fibrelor chimice în amestec cu fibrele naturale pot modifica, atât
filabilitatea, prelucrabilitatea, cât și caracteristicile firelor și uniformitatea lor.
1.2. Clasificarea firelor
Procesul de transformare a fibrelor într-un fir implică o serie de procese care au rolul
de destrămare, curățare, individualizare, paralelizare și orientare, îndepărtare a fibrelor
scurte, amestecare și, în cele din urmă, torsionare și depunere, în vederea prelucrării
ulterioare și/sau livrării.
Calitatea dorită a firelor determină care sunt procesele necesare pentru prelucrarea
fibrelor. Aceste procese se stabilesc în funcție de mașinile prezente într-o filatură, respectiv
de configurația fluxului tehnologic care se poate utiliza pentru obținerea firelor.
În tabelul 1.1 este prezentată clasificarea firelor, în funcție de elementele componente
ale acestora.

Tabelul 1.1
Clasificarea firelor
Tipul firelor Elementele componente Exemple

Fir cardat filat pe mașina de filat cu inele
Fir pieptănat filat pe mașina de filat cu inele
Fire filate clasic Fibre scurte Fir semipieptănat pe mașina de filat cu inele
Fir compact filat pe mașina de filat cu inele
modificată
Fir filat cu rotor
Fir filat cu jet de aer
Fire filate
Fibre scurte Fir filat prin fricțiune
neconvențional
Fir filat consolidat prin înfășurare
Fir filat consolidat prin autotorsiune (Repco)
Fir filamentar torsionat
Filamente continui
Fir filamentar împletit
netexturate
Fir filamentar plat (sub formă de bandă)
Fire filamentare Fir texturat prin torsionare falsă
Filamente continui Fir texturat prin încrețire
texturate Fir texturat cu jet de aer
Fir texturat bicomponent
Fir cu miez (miez din fir filamentar acoperit
cu fibre)
Fire compuse Fibre scurte și filamente
Fir consolidat prin înfășurare (înșiruire de
(compozite) continui
fibre paralele înfășurată pentru fixare de fir
filamentar)
Fir din două sau mai multe fire simple
Fire dublate Fire simple
nerăsucite
Fire răsucite Fire simple Fir din două sau mai multe fire simple
Fire cablate Fire răsucite Fir din două sau mai multe fire răsucite
Fire simple și/sau Fir din două sau mai multe fire diferite între
Fire de efect răsucite, fibre și/sau ele consolidate prin răsucire sau alte
filamente procedee, care pot conține și fibre
Datorită caracteristicilor fibrelor (fibre mai scurte) și particularităților procesului

tehnologic (descrețire și paralelizare mult mai redusă a fibrelor decât în filatura pieptănată),
firele obținute pe tehnologia cardată sunt mai afânate, au mai multe capete de fibre la
suprafața firului, au o uniformitate și o lungime de rupere mai mici în comparație cu firele
pieptănate. Firele obținute pe tehnologia semipieptănată au proprietăți intermediare, între
cele cardate și cele pieptănate, mai apropiate fiind de firele pieptănate.
Pentru a obține fire cu o anumită finețe trebuie ținut cont de faptul că acesta nu se
poate realiza prin orice procedeu de filare și/sau orice tehnologie de prelucrare a fibrelor, ci,
în funcție de lungimea fibrelor, se recomandă să se aibă în vedere figura 1.1.

Fig. 1.1. Procedeele de filare în funcție de finețea firelor și lungimea fibrelor

- fibre scurte: bumbac, fibre chimice tip bumbac, amestec de bumbac cu fibre
chimice tip bumbac sau amestec de fibre chimice tip bumbac;
- fibre lungi: lână, fibre chimice tip lână, amestec de lână cu fibre chimice tip lână
sau amestec de fibre chimice tip lână.
Un parametru decisiv pentru selectarea procedeului de filare adecvat este finețea

firului (fig. 1.2). Procedeul de filare clasic (pe mașina de filat cu inele) are cea mai mare
flexibilitate pentru alegerea fineții firului și în practică acoperă gama de finețe de la 8 la 425
tex, în timp ce pe mașina de filat cu inele modificată pentru obținerea firelor compacte se
pot fila fire cu finețea 17 – 425 tex. Filarea cu rotor este utilizată în practică în gama firelor
groase – de la 10 la 333 tex, firul de 10 tex poate fi produs numai cu microfibre. În practică,
utilizarea filării cu jet de aer este în prezent limitată în ceea ce privește finețea firelor la 8 –
25 tex, firul de 8 tex fiind, de asemenea, produs numai cu microfibre, deoarece numărul
minim de fibre din secțiunea transversală a firului nu trebuie să fie mai mic de cca. 95 de
fibre. Cele patru procedee de filare permit obținerea a patru structuri diferite a firelor (fig.1.2),
ceea ce înseamnă și caracteristici diferite ale acestora.
Filare pe MFI Filare compactă Filare OE cu rotor Filare cu jet de aer

Sursa: www.rieter.com
Fig. 1.2. Procedeele de filare pentru fibre scurte ale firmei Rieter

1.3. Filabilitatea fibrelor
Filabilitatea reprezintă capacitatea fibrelor de a fi transformate în fire. Aceasta se

apreciază prin limite de filabilitate, care sunt determinate de numărul mediu de fibre din
secțiunea transversală a firului. Astfel, numărul mediu maxim din secțiunea transversală a
firului determină limita inferioară de filabilitate sau filabilitatea minimă, iar numărul mediu
minim reprezintă limita superioară de filabilitate sau filabilitatea maximă. În general,
bibliografia indică prin filabilitate numărul minim de fibre din secțiunea firului obținut din
fibrele unui amestec, sau cel mai fin fir care se poate obține dintr-un amestec.
Criteriile cele mai des utilizate pentru aprecierea filabilității sunt:
- raportul dintre lungimea medie a fibrelor sau lungimea barbe și diametru mediul al
fibrelor sau secțiunea medie a fibrelor;
- raportul dintre lungimea medie a fibrelor și lungimea maximă a fibrelor;
- raportul dintre lungimea hauteur și lungimea barbe;
- finețea, în tex, a firului cel mai fin care se poate realiza industrial dintr-o materie
primă (criteriul Galceron);
- numărul de metri din firul cel mai fin care intră într-un gram, sau numărul metric cel
mai mare care poate fi obținut dintr-o materie primă.
Orice amestec pentru a putea fi transformat în fir trebuie să îndeplinească condiția
de filabilitate minimă. Filabilitatea depinde de următoarele caracteristici ale fibrelor:
- finețea;
- lungimea;
- rezistența și alungirea la rupere;
- elasticitatea;
- aspectul.
Dintre toate acestea, influența fineții, în primul rând, și apoi a lungimii sunt
hotărâtoare. Problema este mult mai complexă deoarece unele dintre aceste caracteristici
se influențează reciproc.
1.3.1. Finețea fibrelor
Finețea fibrelor reprezintă factorul hotărâtor asupra filabilității. Fără a lua în

considerare alte însușiri, există principiul: cu cât o fibră este mai fină, cu atât are o filabilitate
mai mare. De altfel, sistemele de clasificare iau în considerare finețea.
Condiția de filabilitate este determinată prin numărul minim de fibre din secțiunea
transversală a firului (nsmin ). Astfel, pentru firele de lână pieptănată se consideră că limita
maximă de filabiltate (firul cel mai fin) se obține cu 30 de fibre în secțiune, pentru firele de
lână cardată, numărul minim de fibre este 100 (fibre noi), 110 (fibre noi și fibre regenerate
până la 50 %) și 150 (fibre noi și fibre regenerate într-un procent foarte mare), iar pentru
firele semipieptănate este 55.
Numărul minim de fibre din secțiunea transversală pentru firele de bumbac cardat
filate pe mașina de filat cu inele este 70, pentru firele de bumbac pieptănat filate pe mașina
de filat cu inele este 33, iar pentru firele de bumbac filate pe mașina de filat cu rotor este
100.
Numărul minim de fibre din secțiunea transversală pentru firele tip bumbac din fibre
chimice filate pe mașina de filat cu inele este 50, iar pentru firele tip bumbac din fibre chimice
filate pe mașina de filat cu rotor este 100.
În proiectarea amestecurilor se recomandă folosirea unui număr mediu de fibre în
secțiunea transversală a firului (ns) mai mare decât nsmin. În acest mod se asigură o
anumită rezervă de filare. Deci, creșterea rezervei de filare se obține prin creșterea

numărului de fibre din secțiunea transversală a firului, adică prin alegerea unor fibre mai
fine.
La stabilirea fineții fibrelor amestecului trebuie avute în vedere următoarele principii:
- În general, este de preferat să se folosească fibre cu fineți apropiate. Aceasta
influențează pozitiv, atât filabilitatea cât și rezistența firului, tușeul etc.
- În general, până la o anumită limită, o finețe mai mare a fibrelor amestecului, pe
lângă faptul că asigură o creștere a filabilității, influențează pozitiv amestecarea
componenților, permite o laminare mai mare, obținerea de semifabricate și fire mai uniforme,
favorizează aplicarea unei torsiuni mai reduse.
Rezistența firelor va fi și ea influențată de finețea fibrelor. Firele realizate din fibre mai
fine vor avea un număr mai mare de fibre în secțiunea transversală. Prezența unui număr
mai mare de fibre asigură o rezistență mai mare a firului, comparativ cu situația în care
acesta va fi realizat dintr-un număr mai mic de fibre și mai groase.
- În unele cazuri, fineți mai mari ale fibrelor amestecului pot fi dăunătoare. Exemplu:
fibrele prea fine determină creșterea procentului de apariție a îngroșărilor în situațiile în care
firele obținute sunt prea groase în raport cu fibrele componente.
- Este necesar să fie asigurată compatibilitatea amestecului sub aspectul fineții
fibrelor componente. În general, componenții supuși amestecării prezintă valori diferite ale
diametrelor medii. Acest lucru este permis până la o anumită limită. Omogenitatea la care
se tinde în stabilirea amestecurilor se referă mai ales la finețe. Aceasta, deoarece o
neuniformitate a fineții fibrelor nu este evidențiată în timpul prelucrării, ci influențează negativ
caracteristicile de prezentare exterioară a produsului finit.
Fenomenul de migrare al fibrelor în cadrul firului sub acțiunea forțelor mecanice este
un proces complex care este determinat, printre altele și de finețea fibrelor. Având în vedere
acest fenomen (care influențează aspectul și tușeul produsului finit), precum și considerente
economice (creșterea filabilității nu trebuie făcută pe seama folosirii fibrelor mai scumpe), în
amestecurile din lână și fibre chimice, diametrul fibrelor chimice va fi întotdeauna mai mic
sau cel mult egal cu cel al fibrelor de lână.
Într-un amestec, componentul care conține fibre mai groase se va afla într-un procent
mai mare în straturile exterioare.
 Diametrul fibrelor (micrometri)
Diametrul fibrei în funcție de finețea firului proiectat (NmF) se determină cu relația:
4  10 8
Df  (1.1)
  n s min  NmF   f  R F  100 
în care:
nsmin - numărul minim de fibre din secțiunea transversală a firului;
Nm - finețea firului;
f - densitatea fibrelor;
RF - rezerva de filare.
Coeficientul de variație al diametrului fibrelor de lână se alege în funcție de
neregularitatea firului și de numărul de ruperi la mașina de filat, conform informațiilor oferite
de CSIRO prezentate în tabelul 1.2.
Tabelul 1.2
Coeficientul de variație al diametrului fibrelor
Coeficientul de variație al diametrului fibrelor de lână (%) 18 20,5 23 25,5 28

Coeficientul de variație al firului (%) 19,5 19,9 20,4 20,4 21,5
Numărul de ruperi la MFI / 1000 fuse oră 26 35 49 72 112

Determinarea limitei de filabilitate pentru fire pieptănate (deci, a numărului de fibre

din secțiunea firului) se face cu următoarele relații empirice:
300 275 250
n so  ; n sa  ; n sl  (1.2)
Nm Nm Nm
unde:
nso - numărul de fibre optim;
nsa - numărul de fibre acceptat;
nsl - numărul de fibre limită;
Nm - numărul metric al firului.
Diametrul fibrei de lână se determină cu relația:

916000
Df  (1.3)
Nm  n s
Pe baza valorii determinate se apreciază valoarea diametrului fibrei din pala de lână,
prin majorarea cu 3%, datorită eliminării fibrelor scurte.
Pentru a stabili finețea fibrelor chimice ce vor fi amestecate cu lână este necesar să
se cunoască diagrama de frecvență a diametrului fibrelor de lână.
dmax  k  dmL  (1.4)

dmin  k  dmL    dL   (1.5)
 dL 
CVdL    100 (1.6)
dL 
CVdL 
 dL   dL   (1.7)
100
unde:
k este un coeficient care depinde de coeficientul de variație al diametrului fibrelor de lână;
pentru fibre de lână mai neuniforme ca finețe k are valori mai mici și invers (k = 0,9 - 1);
dmax - diametrul maxim al fibrelor chimice, în m;
dm(L) - valoarea modul a distribuției valorilor diametrului fibrelor de lână, în m;
dL  - diametrul mediu al fibrelor de lână, în m;
d(L) - abaterea standard a diametrului fibrelor de lână, în %;
CVd(L) - coeficientul de variație al diametrului fibrelor de lână, în %.
1.3.2. Lungimea fibrelor
Lungimea optimă a fibrelor influențează filabilitatea. Denumirea de "optimă" arată că

nu întotdeauna este cea mai potrivită pentru oricare amestec. În general această problemă
poate fi privită în felul următor: filabilitatea și rezistența la rupere cresc odată cu lungimea
fibrelor. Este foarte important ca neuniformitatea lungimii fibrelor să nu depășească o
anumită valoare maxim admisă.
Dacă lm este lungimea medie și L este lungimea maximă a fibrelor, cu cât raportul
lm / L este mai mare, cu atât filabilitatea și rezistența sunt mai mari. Dacă raportul este mai
mic de 0,5, atunci este vorba despre o materie primă mai puțin uniformă, iar dacă este peste

0,5, atunci se poate considera că materia primă este uniformă din punct de vedere al
lungimii.
Din punct de vedere al lungimii, fibrele utilizate la fabricarea firelor de lână cardată
pot fi clasificate în trei grupe:
- fibre lungi (peste 40 mm) considerate ca purtătoare de filabiltate, care au influență
asupra rezistenței la tracțiune a firului;
- fibre intermediare (între 25 - 40 mm), care fac legătura dintre fibrele lungi și scurte;
- fibre scurte (sub 25 mm) cu rol de fibre de umplutură, care au influență asupra
volumului specific și pilozității firelor.
Pentru filatura de lână cardată o importanță mm
deosebită o are diagrama de distribuție a lungimii 60 1
fibrelor (fig. 1.3): 50
- curba 1 reprezintă o distribuție la care ponderea o 40
dețin fibrele mai lungi; este cazul fibrelor chimice la 3
prima întrebuințare; 30
- curba 2 - ponderea o dețin fibrele scurte; 20
- curba 3 - este o curbă armonică care indică atât 4
prezența fibrelor lungi și scurte, cât și prezența 10 2
fibrelor de legătură;
- curba 4 - este distribuția necorespunzătoare, 0
amestecul conținând doar fibre lungi și fibre scurte; 100 %
se prelucrează cu un număr mare de ruperi la MFI și Fig. 1.3. Diagrama de distribuție a
calitatea firului este necorespunzătoare. lungimii fibrelor
Lungimea și diametrul fibrelor influențează, în mare parte, filabilitatea unui amestec.

Pentru aprecierea acesteia, se consideră un parametru - numit coeficient de zveltețe - care
se determină prin raportul dintre lungimea medie (mm) și diametrul fibrei (exprimat în
micrometri).
Pentru amestecurile din filatura cardată se recomandă, de obicei, valoarea
coeficientului de zveltețe între 1 - 2, pentru filabilitate bună, iar 0,5 ar fi limita unei filabilități
minime.
Limita minimă de filabilitate (firul cel mai gros) se obține din condiția lui Rejtö - care
spune că lungimea medie minimă a fibrelor trebuie să fie de șase ori mai mare decât
circumferința firului.
Pe baza acestei condiții s-a obținut relația:
2
5
Nm min card    (1.8)
l
unde:
este lungimea medie numerică a fibrelor din amestec.
Pentru pala de lână pieptănată se apreciază filabilitatea prin raportul dintre lungimea
hauteur (mm) și diametrul fibrei (mm); astfel, în funcție de valoarea lui, se poate menționa
că pentru:
- 2,10 lungimea medie este mică și coeficientul de filabiltate este 0,9;
- 2,40 lungimea medie este normală și coeficientul de filabilitate este 1;
- 2,70 lungimea medie este optimă și coeficient de filabilitate 1,1.
Filabilitatea este în strânsă corelație și cu coeficientul de variație al lungimii fibrelor, astfel:
CVH = 35 % coeficient de filabilitate = 1,15;
CVH = 38 % coeficient de filabilitate = 1,05;
CVH = 40 % coeficient de filabilitate = 1;
CVH = 45% coeficient de filabilitate = 0,96;
CVH = 50% coeficient de filabilitate = 0,90;
Pe lângă aceste valori trebuie să se analizeze anumiți parametrii ai diagramei
cumulative hauteur a lungimii fibrelor, cum ar fi:
- procentul de fibre cu lungimea între 25 - 50 mm ce reprezintă procentul de fibre care
se află în zona spațiului critic de la trenurile de laminare;
- procentul de fibre scurte sub 25 mm care apreciază calitatea pieptănării: o valoare
de 2 % se consideră foarte bună, iar dacă depășeste 16 % este necesară repieptănarea;
- procentul de fibre scurte sub 15 mm care contribuie la apariția nopeurilor,
îngroșărilor și subțierilor în fir;
- lungimea fibrei corespunzătoare procentului de 1 % care permite să se stabilească
ecartamentele pe laminoarele finisoare, flaiere și mașini de filat cu inele.
1.3.3. Rezistența și alungirea la rupere ale fibrelor
Aceste caracteristici influențează într-o anumită măsură comportarea fibrelor în

fazele tehnologice de cardare, filare, precum și caracteristicile firelor. De aceea la
proiectarea amestecurilor, în vederea asigurării unei bune filabilități, este necesară folosirea
unor fibre care să prezinte valori corespunzătoare pentru rezistența și alungirea la rupere.
O rezistență corespunzătoare asigură, în primul rând, reducerea numărului de ruperi
ale fibrelor pe faze tehnologice ceea ce conduce la un număr minim de ruperi la mașina de
filat și deci, prin aceasta la o bună filabilitate.
Fibrele au rezistențe diferite, care variază nu numai de la un tip de materie primă la
altul, dar în cazul lânii și de la un sort la altul, sau mai mult, chiar în cadrul aceluiași sort. De
asemenea, lânurile pot suferi pierderi de rezistență în procesele de pregătire (prin
suprauscare, carbonizare sau vopsire necorespunzătoare etc.).
Alungirile la rupere ale fibrelor componenților unui amestec prezintă, ca și rezistența,
valori diferite de la un component la altul sau chiar între fibrele aceluiași component.
Fibrele, ca elemente constituente, determină gradul de utilizare al acestora în
structura firului. Aceasta va fi cu atât mai mare cu cât curbele efort-alungire ale fibrelor
folosite în amestec sunt mai apropiate. Prin aceasta, vor fi evitate fenomenele ce apar ca
urmare a faptului că la întinderea firului nu toate fibrele vor prelua solicitarea în aceeași
măsură și în același timp.
1.3.4. Elasticitatea fibrelor
Un amestec trebuie să conțină, în majoritate fibre cu elasticitate apropiată și,

eventual, numai un procent redus să prezinte elasticitate inferioară. Unele materii prime își
pot pierde elasticitatea datorită unei prelucrări necorespunzătoare (la vopsit, uscare
excesivă etc.), ele devenind casante și pierzându-și din filabilitate.
Având în vedere că la depășirea limitei elasticității apar alungiri permanente și
modificări de secțiune, o serie de cercetări în domeniul alungirii elastice au dovedit că relația
dintre elasticitate și timp poate fi luată în considerare atunci când fibrelor li se oferă
posibilitatea de relaxare după diferite procese de prelucrare, adică fibrelor li se dă
posibilitatea de a recupera alungirile elastice. Odihna acordată fibrelor îmbunătățește
calitatea și productivitatea.
1.3.5. Aspectul fibrelor

Aceasta influențează aderența, element determinat de:
- ondulație;
- rigiditate;
- coeficient de frecare;
- forma secțiunii transversale.

Aderența este un factor important în prelucrarea fibrelor influențând apariția
laminajelor false, iar prin valori prea mari determină o calitate necorespunzătoare și
consumuri mari.
1.4. Alegerea fibrelor în activitatea de proiectare
În activitatea de proiectare a firelor trebuie ținut cont de anumite particularități ale fibrelor
care să satisfacă următoarele aspecte:
- prelucrarea în condiții optime;
- anumite caracteristici firelor;
- realizarea unor anumite caracteristici ale produselor în funcție de destinație.
Simbolizarea internațională a fibrelor/filamentelor
Simbolul Denumirea fibrelor / filamentelor

Fibre naturale vegetale
CO Bumbac
BAM Bambus
CC Cocos
LI In
HA Cânepă
JU Iută
RA Ramie
SI Sisal
Fibre naturale animale
WO Lână
WA Angora
WK Cămilă
WL Lamă
WM Mohair
WS Cașmir
WP Alpaca
SE Mătase
Fibre artificiale
VI/CV Viscoză
CU/CUP Cuproamoniacale
MO/MD/CMD Modale
CA Acetat
TA/CTA Triacetat
CLY Lyiocell
Fibre sintetice
PES/PET/PBT/PL Poliester
PA/NY Poliamidă
PAN/PNA/PAC/PC Poliacrilonitrilică/Polinitrilacrilică/Poliacrilică
PE Polietilenă
PP Polipropilenă
PTFE Politetrafluoretilenă

Simbolul Denumirea fibrelor / filamentelor

AR Aramidă
MA/MAC Modacrilică
VY Vinil
PU Poliuretan
EA/EL Elastan
Fibre anorganice
GF Sticlă
CF Carbon
GEF Ceramică
ME Metalice (Lurex)
1.5. Avantajele și dezavantajele fibrelor

1.5.1. Lână
Avantaje: Dezavantaje:
Cea mai ușoară fibră naturală Capacitate de împâslire ridicată
Higroscopicitate ridicată Șifonabilitate redusă
Izolare termică și electrică ridicate Rezistența în mediu umed redusă
Rezistență la purtare ridicată Instabilitate față de soluțiile alcaline
Capacitate de izolare fonică bună Este atacată de molii
Permeabilitate la razele ultraviolete
necesare organismului
Elasticitate ridicată, care crește odată cu
creșterea umidității
Capacitate bună de izolare împotriva
zgomotului
Capacitate bună de filtrare a apelor
reziduale poluante
Se aprinde și arde greu în contact cu focul
Este termostabilă, deci suportă fără să se
degradeze operațiile fizico-chimice de
finisare și călcare la temperatura de 100°C
Este rezistentă la acizi, la concentrații mici,
ceea ce permite tratamentul de
carbonizare și de vopsire
1.5.2. Bumbac
Conținut mare de celuloză (96 %), fiind o Este imflamabilă
fibră celulozică naturală
Higroscopicitate bună Se descompune la 160 oC
Absorbție bună a transpirației Este sensibil la acidul sulfuric
Este foarte absorbantă și de aceea se și
usucă foarte greu
Bumbacul este plăcut la purtat și are un
potențial redus de a provoca alergii
Rezistență specifică mare
Rezistență bună la solvenți și alcalii

1.5.3. In
Fibră naturală celulozică, ecologică, Elasticitate foarte redusă
netoxică, biodegradabilă
Rezistență foarte bună, mai ales în stare Neuniformitate mare la finețe și lungime a
udă fibrelor
Absoarbe și cedează cu ușurință Sensibilitate mare la acizi
umiditatea
Permebilitate ridicată la aer, împiedicând Se calcă în stare umedă și la temperaturi
formarea mucegaiului ridicate
Arde fără să lase reziduuri Șifonabilitate ridicată
Capacitate tinctorială redusă
1.5.4. Cânepă
Fibră naturală celulozică, ecologică, Inflamabilitate ridicată
netoxică, biodegradabilă
Rezistența specifică ridicată Sensibilitate mare la acizi
Absoarbe și cedează cu ușurință Rigiditate ridicată
umiditatea
Permebilitate ridicată la aer, împiedicând Tușeu aspru
formarea mucegaiului
Rezistență bună la solvenți și alcalii
Alungire
1.5.5. Celofibră
Higroscopicitate mare Rezistența în mediu umed redusă
Capacitate de izolare termică redusă Șifonabilitate ridicată datorită elasticității
reduse
Stabilitate termică bună, păstrându-și Este ușor degradabilă la acțiunea acizilor
proprietățile până la 120oC minerali
Stabilitate mai bună la alcali decât la acizi
Capacitate tinctorială foarte bună
1.5.6. Poliester
Stabilitate dimensională bună Capacitate tinctorială redusă
Rezistență ridicată la uzură Tendință ridicată de formare a pilling-ului
Rezistență ridicată la acizi și la temperaturi Capacitate ridicată de încărcare
ridicate electrostatică
Are tușeu de tip mătăsos Higroscopicitate foarte redusă
Este izolant
Este neșifonabil
Este neinflamabil
Rezistență ridicată la microorganisme

1.5.7. Poliamidă
Caracteristci fizico-mecanice foarte bune Nu absoarbe transpirația
Rezistență mare la agenți chimici și Sensibilitate la lumină
biologici
Rezistență bună la abraziune Higroscopicitate foarte redusă
Șifonabilitate redusă Capacitate ridicată de încărcare
electrostatică
Capacitate ridicată de a reține căldura Tendință ridicată de formare a pilling-ului
1.5.8. Polipropilenă
Rezistență ridicată Sunt greu de curățat de pete uleioase
Tușeu foarte moale Capacitate redusă de absorbție a
transpirației
Capacitate foarte bună de izolare termică Sensibilitate la căldură uscată
Este cea mai ușoară fibră
Este neșifonabilă
Rezistență foarte mare la agenți chimici
Este rezistentă la insecte și mucegai

2. PROPRIETĂȚILE PRODUSELOR PRIN PRISMA

FIBRELOR ȘI A FIRELOR
Proprietățile mecanice ale firelor (de ex.: tracțiune, îndoire, încovoiere) sunt în
general legate direct de proprietățile mecanice ale fibrelor și ale produselor (țesături/
tricoturi), dar relația dintre acestea este determinată de structura firelor și țesăturilor/
tricoturilor, în special de cele care influențează libertatea de mișcare și dispunerea fibrelor
în interiorul firelor, și libertatea de mișcare a firelor și dispunerea firelor în țesătură/tricot.
2.1. Tușeul produselor
Tușeul produsului este influențat, dintre toate proprietățile ale fibrelor, de rigiditatea
la încovoiere, dar și rigiditatea la torsiune este, de asemenea importantă. Rigiditatea la
încovoiere, la rândul său, este în funcție de modulul de elasticitate specific al fibrei, de
diametrul fibrelor (la puterea a patra) și de secțiunea transversală, conform ecuației (2.1):
 ∙ E ∙ Tt 2
Rincov = ∙ 10-3 [N.mm2] (2.1)
4∙π∙ρ
unde:
 este un coeficient care depinde de secțiunea transversală a fibrei ( = 1 pentru
secțiune circulară;  = 0,91 pentru poliamidă;  = 0,80 pentru lână;  = 0,74 pentru viscoză;
 = 0,67 pentru acetat;  = 0,59 pentru mătase);
E – modulul de elasticitate specific al fibrei, în N/tex;
Tt – finețea fibrelor (densitatea liniară), în g/km;
 – densitatea fibrei, în g/cm3.
Prin urmare, pentru un anumit tip de fibră, diametrul este parametrul principal care
influențează tușeul. Cu cât diametrul fibrelor este mai mare (adică fibrele sunt mai groase),
cu atât este fibra este mai rigidă, mai aspră și mai strâns fixată în fir și cu atât tușeul și
suprafața țesăturii/ tricotului este mai aspră. Pentru articolele de îmbrăcăminte pentru
sezonul cald, care se poartă în condiții de temperatură și umiditate ridicată, produsul
(țesătură/tricot) trebuie să fie ușor, aspru, poros și rigid, astfel încât contactul cu pielea și
capacitatea de agățare să fie reduse la minimum.
Pentru a realiza o astfel de țesătură cu masa de 170 – 180 g/m2, sunt necesare fibre
relativ groase, în special pentru firele de bătătură (de ex.: mohair sau lână din Noua
Zeelandă). Creșterea diametrului fibrelor crește și senzația de zgâriere și mâncărime. În
cazul lânii, fibrele care sunt mai groase de 30 μm sunt responsabile în principal de senzațiile
de zgâriere și mâncărime. Cercetările au arătat că, atât timp cât procentul de fibre mai
groase decât 30 μm este mai mic de 5%, nivelul de disconfort nu va fi în mod normal
inacceptabil, deși anumite persoane sunt mai sensibile. Țesăturile din microfibre au tendința
de a fi foarte moi și netede.
Influența formei secțiunii transversale a fibrei asupra rigidității la încovoiere a fibrei
este dată de ecuația 3.1. Modulul de elasticitate a fibrelor depinde, în principal, de tipul fibrei
și, într-o mai mică măsură, de tratamentele chimice (de ex.: înmuiere) aplicate fibrei și
țesăturii/ tricotului. Tratamentele chimice pot schimba modulul de elasticitate a lui Young și
prin acesta proprietățile de manevrare a țesăturii/tricotului și de confecționare a articolelor
de îmbrăcăminte. Cu toate acestea, dependența rigidității fibrelor de diametrul ei la puterea
a patra (Tt2) înseamnă că schimbarea diametrului fibrei este cel mai simplu și mai practic
mod de a modifica tușeul țesăturii. Modulul de torsiune al fibrei este, de asemenea,
dependent de diametru la puterea a patra. Prin urmare, în mod esențial, modificarea
diametrului fibrelor are cea mai mare influență asupra rigidității țesăturii/tricotului și, prin
urmare, asupra tuturor proprietăților produselor, urmate în importanță de modulul de
elasticitate Young (E) al fibrei și de forma secțiunii fibrei (η).

Efectul proprietăților firelor asupra tușeului produselor depinde în mare măsură de
proprietățile fibrelor constituente, de structura firului și de torsiunea firului. Cele mai
importante proprietăți ale fibrelor în acest sens sunt diametrul, forma secțiunii transversale,
modulul de elasticitate, lungimea și ondulația, dintre care cele mai importante sunt primele
două. De asemenea un rol însemnat îl au: dispunerea fibrelor în fir, gradul de orientare,
îndreptare și paralelizare a fibrelor, dar și gradul de compactitate. Firele voluminoase și cele
cu torsiune mică sunt folosite la obținerea țesăturilor/tricoturilor moi și cu un tușeu plăcut
(moale), cu rigiditate la forfecare a țesăturii, ce depinde în principal de deplasarea relativă
a firelor. Dacă fibrele dintr-un fir se pot îndoi independent, ceea ce se întâmplă în mare
măsură în practică, rigiditatea la încovoiere a firelor (G) este dată de relația:
CVd 2 CVd 2
G = C ∙ df ∙ Tt2 1 + 6 / 1+ (2.2)
100 100
V
care poate fi aproximată cu relația 3.3 deoarece este mult mai mic decât 1:
100
CVd 2
G = C ∙ df ∙ Tt2 1 + 5 (2.3)
100
unde:
C este o constantă;
df – diametrul fibrelor, în m;
Tt – finețea fibrelor (densitatea liniară), în tex;
CVd – coeficientul de variație al diametrului fibrei, în %.
Structura firului, proprietățile de suprafață ale acestuia și gradul de compactitate
influențează tușeul țesăturii/tricotului, dar torsiunea firului este cea care are o influență
majoră în acest sens. Pe măsură ce crește torsiunea firului, se reduc posibilitatea de
deplasare a fibrelor, diametrul firului, rugozitatea suprafeței, frecarea și gradul de
compactitate a firului, în timp ce rigiditatea firului, duritatea, forțele de frecare inter-fibră și
netezimea cresc. Din firele mai fine se produc țesături mai fine și mai moi, cu condiția ca
gradul de torsionare (coeficientul de torsiune) să fie constant.
Fibrele de înfășurare, care sunt prezente într-o măsură mai mică sau mai mare în
firele filate cu rotor (OE) și în cele filate cu jet de aer (MJS), limitează libertatea de mișcare
a fibrelor și cresc rigiditatea și duritatea firelor. Firele filate cu jet de aer au rugozitatea
suprafeței, rezistența la compresiune și la încovoiere mai mari decât firele filate pe mașina
de filat cu inele. Țesăturile fabricate din firele filate cu jet de aer sunt mai rigide, mai groase,
mai rugoase, mai aspre și mai puțin compresibile și au o frecare de contact mai mare decât
cele produse din firele filate pe mașina de filat cu inele. Aceste proprietăți reflectă, în
principal, diferențele dintre cele două tipuri de fire. Diferențele dintre cele două tipuri de fire
au fost foarte afectate de structura țesăturii și pot fi reduse prin alegerea unei legături care
favorizează mobilitatea firelor, cum ar fi țesăturile cu legătură diagonal sau atlas. Rigiditatea
la forfecare a țesăturilor este influențată de structura țesăturii (legătură, desime etc.).
Țesăturile cu legătură diagonal sunt considerate mai moi și mai flexibile, cu un mâner mai
plăcut decât țesăturile cu legătură pânză. Tipul firelor folosite are o influență mai mică
asupra tușeului țesăturii și asupra componentelor principale ale tușeului decât legătura
țesăturii.
Tușeul unei țesături cu legătură pânză este mai mult influențat de structura firelor din
care este obținută decât a țesăturii cu legătură diagonal 3/1, ambele țesături fiind realizate
atât din fire de bumbac filate clasic (pe mașina de filat cu inele), cât și din fire filate cu rotor
(OE), respectiv prin fricțiune. Țesăturile obținute din fire filate prin fricțiune sunt cele mai moi,
iar cele obținute din fire filate cu rotor sunt cele mai aspre.
Și în cazul utilizării firelor de lână sau amestecuri cu fibre de lână se constată că firele
simple (unice) au un tușeu mai bun decât firele răsucite din două fire, fiind utilizate atât la
articolele pentru sezonul rece cât și pentru sezonul cald, datorită compresibilității și rigidității
la încovoiere mai mici, ceea ce înseamnă o moliciune și un grad de umplere superioare.

2.2. Capacitatea de șifonare a produselor
Modalitățile de îmbunătățire a capacității de șifonare a țesăturilor constau în:

- folosirea unor structuri de fire care reduc forțele de frecare între fibre (efect benefic
redus);
- finețea firelor – firele mai groase sunt puțin mai bune;
- torsiunea firelor – influența acesteia este incertă, dar uneori sa obțin beneficii foarte
mari;
- tipul fibrelor – prin utilizarea fibrelor elastice (de ex.: poliester, nailon, lână), care
sunt insensibile la temperatură și umiditate;
- finețea fibrelor – fibrele mai groase au un efect redus;
- folosirea unor fibre cu proprietăți vâsco-elastice bune sunt esențiale;
- folosirea unor fibre cu proprietăți de frecare reduse, în special pentru fibrele cu
proprietăți vâsco-elastice relativ scăzute.
2.3. Pilling-ul produselor
Pilling-ul produselor este influențat de o serie de proprietăți ale fibrelor, printre care
cele mai importante sunt:
- lungimea fibrelor
Fibrele mai lungi produc mai puține capete de fibre la suprafața firului (adică pilozitate
mai mică) și, de asemenea, rezistă tendinței de migrare mai bine decât fibrele scurte. Prin
urmare, fibrele mai lungi duc la formarea în mai mică măsură a pufului și a biluțelor, dar pot
reduce uzura biluței datorită fixării acesteia. Cu toate acestea, pe termen lung, fibrele mai
lungi sunt de preferat în ceea ce privește pillingul, deși uneori este posibil ca fibrele mai
lungi care nu sunt bine fixate în fir să formeze un număr mare de biluțe mari.
- diametrul și rigiditatea fibrelor
Dacă toți ceilalți factori sunt constanți, modificând diametrului fibrei (finețea) are loc
o modificare corespunzătoare a rigidității fibrei, care este proporțională cu diametrul la
puterea a patra putere sau densitatea liniară (finețea, în tex) la pătrat. Prin urmare, este
dificil de separat efectele diametrului fibrelor de cele ale rigidității. Cu toate acestea, având
în vedere efectul diametrului fibrei independent de rigiditate, se poate concluziona că o
creștere a diametrului (sau a densității liniare), toți ceilalți factori fiind constanți, conduce la
mai puține fibre care ies din corpul firului, deci pe suprafața produsului și la mai puțin puf și
la mai puține biluțe care se formează. Dacă se ia în considerare efectul diametrului asupra
rigidității, atunci fibrele mai groase și, prin urmare, mai rigide, ar trebui să reducă pilling-ul,
deoarece fibrele mai rigide intră mai greu în biluțe.
- frecarea fibrelor
O forță de frecare între fibre mai mare reduce, în general, pilling-ul, deoarece reduce
tendința fibrelor de a migra spre suprafața firului și în consecință a produsului
(țesătură/tricot). Frecarea între fibre este în strânsă legătură cu caracteristicile de suprafață
ale fibrelor și, în special, cu nivelul și natura uleiurilor, cerurilor și a altor aditivi și substanțe
de pe fibră. Tendința de apariție a pilling-ului se poate reduce prin tratamente de suprafață
aplicate fibrelor, cum ar fi plasma sau clorinarea, care pot afecta frecarea între fibre, prin
creșterea rugozității suprafeței.
- forma secțiunii transversale
Din punct de vedere al reducerii pilling-ului, în general, se consideră că o secțiune
transversală a fibrei "ne-circulare" (de ex.: trilobală, eliptică), este de preferat, deoarece
forma secțiunii transversale a fibrei influențează atât frecarea, cât și rigiditatea fibrei.

- rezistența la rupere
În general, fibrele mai rezistente și cele cu alungire la rupere mai mare duc la o
tendință mai mare de apariție a piliing-ului; fibrele mai puțin rezistente și mai fragile (alungire
mai mică) reduc tendința de pilling. Acest lucru se datorează fibrelor mai rezistente și celor
cu o durată lungă de fixare a biluțelor pe suprafața țesăturii, rezistând astfel la uzura biluței.
Rezistența și durata de viață a fibrelor sintetice, cum ar fi poliesterul, pot fi reduse (de
exemplu prin reducerea masei moleculare medii), astfel încât să se reducă tendința de
pilling, în special atunci când aceste fibre se utilizează în amestecuri cu fibre naturale; astfel
de fibre se numesc fibre cu pilling redus.
- durata de viață
Capacitatea unei fibre de a rezista la încovoiere, îndoire și torsiune, în special prima
dintre ele, joacă un rol esențial în tendința de apariție a pilling-ului pentru un produs
(țesătură/tricot). În general, fibrele cu o durată de viață mai ridicată au o tendință mai mare
de formare a pilling-ului, deoarece astfel de fibre fixează biluțele și le permite să se
desprindă. Un amestec de fibre cu durată de viață scăzută și ridicată (sau cu rezistență
redusă și ridicată) nu este indicat din perspectiva tendinței de apariție a pilling-ului.
- ondulația
În general, o ondulație mai mare a fibrelor este asociată cu o reducere a tendinței de
formare a pilling-ului pe suprafața produsului, datorită faptului că reduce pilozitatea firelor,
mărește coeziunea între fibre și crește rezistența la frecare.
- natura
Natura fibrelor, în ceea ce privește compoziția amestecului de fibre, joacă un rol major
în tendința de apariție a pilling-ului produselor (țesături/tricoturi), influența efectivă a naturii
fibrelor depinzând în mare măsură de caracteristicile fibrelor componentelor amestecului,
precum și de proporția fiecărei componente în amestec. Se poate afirma că amestecarea
unor fibre care diferă foarte mult din punct de vedere a proprietăților lor duce, în majoritatea
cazurilor, la o creștere a tendinței de pilling. Acesta este cazul în care fibrele cu o rezistență
la rupere și o durată de viață relativ ridicate (de ex.: poliester și poliamidă) sunt amestecate
cu fibre cu o rezistență și durată de viață relativ scăzute (de ex.: bumbac), fibrele mai puțin
rezistente se rup și formează biluța, în timp ce fibrele mai rezistente și cu o durată de viață
ridicată, conduc la fixarea biluțelor pe țesătură și la eliminarea biluțelor.
- proprietățile electrostatice
Fibrele care au o tendință mai mare la încărcare electrostatică au o tendință mai mare
de colectare a fibrelor pierdute ceea ce influențează în mod negativ tendința de formare a
piling-ului.
Totodată tendința de apariție a pilling-ului este influențată și de o serie de parametri
ai firului, printre care, în mare măsură, pilozitatea firului și ușurința cu care fibrele pot migra
la suprafața firului și, prin urmare, la suprafața țesăturii, caracteristici legate de structura
firului, adică de modul de dispunere a fibrelor în fir.
- tipul și structura
Tipul firului poate influența tendința de apariție a pilling-ului în măsura în care are un
efect asupra structurii firului, în special în ceea ce privește dispunerea fibrelor în secțiunea
transversală a firului, ușurința cu care fibrele pot migra spre suprafața firelor (fixarea fibrelor)
și pilozitatea firelor. Există unele dovezi că firele filate cu jet de aer și cu rotor sunt mai bune
decât firele filate pe mașini de filat cu inele, din punct de vedere al pilling-ului, și firele
compacte sunt superioare firelor clasice filate pe mașini de filat cu inele. Cu toate acestea,
tendința de formare a pilling-ului depinde în mare măsură de condițiile din timpul filării și de
modul în care acestea influențează structura firelor, în special în ceea ce privește torsiunea
și pilozitatea firelor. O creștere a torsiunii reduce pilling-ul datorită consolidării mai bune a
fibrelor în fir. Firele cardate de lână sunt asociate cu o tendință mai mare de formare a pilling-
ului decât firele pieptănate de lână.

- fineța firului
Deși există dovezi contradictorii referitoare la relația dintre finețea firelor și tendința
de formare a pillig-ului, echilibrul dovezilor indică faptul că firele mai fine ar trebui să producă
mai puțin pilling, în condiția în care toți ceilalți factori sunt constanți. Acest lucru poate fi
explicat după cum urmează: firele mai fine sunt în general filate la coeficienți de torsiune
mai mari și sunt transformate în produse, atât țesute, cât și tricotate, cu mai multe puncte
de traversare a firelor și flotări mici, acești factori contribuind la o tendință mai mică de
formare a pilling-ului.
- gradul de torsionare (coeficient de torsiune)
Pilling-ul scade odată cu o creșterea gradului de torsionare, până când se atinge o
valoare maximă a torsiunii, după care nu există decât un efect suplimentar mic al torsiunii
asupra formării pilling-ului. Efectele benefice ale unei creșteri a torsiunii se datorează în
mare măsură gradului de compactitate al firului crescut și prin urmare a consolidării mai
bune a fibrelor (adică o mai mare frecare și coeziune între fibre și o tendință redusă a fibrelor
de a se deplasa la suprafața firului) și a reducerii pilozității firului.
- pilozitatea
În general, creșterea pilozității firului este asociată cu o creștere a tendinței de
formare a pilling-ului, deoarece sunt mai multe fibre care ies din corpul firului.
- dublarea
Dublarea (reunirea) firelor tinde să consolideze mai bine fibrele în corpul firului și să
reducă pilozitatea firelor, ambele reducând tendința de formare a pilling-ului. Prin urmare,
firele dublate conduc la un pilling mai redus decât firele simple; o creștere a torsiunii de
răsucire a firelor dublate reduce, în general, tendința de pilling.
- neuniformitatea
Firele mai neuniforme tind să fie asociate cu o creștere a tendinței de formare a
pilling-ului, în mare parte datorită faptului că torsiunea se distribuie mai mult pe porțiunile
subțiri ale firelor, permițând ca pe porțiunile mai groase, firul să aibă o torsiune mai mică și
o tendință mai mare de apariție a pilling-ului.
Tendința de apariție a pilling-ului este influențată și de parametrii de prelucrare a
fibrelor, a firelor și a țesăturilor:
- parametrii de prelucrare a fibrelor
Fibrelor le pot fi aplicate diferite tratamente pentru a modifica tendința de apariție a
pilling-ului. Acestea includ:
• Reducerea tenacității și a duratei de viață a fibrelor sintetice (de ex.: poliester cu pilling
redus) și fragilitatea fibrei, de ex. prin reducerea masei moleculare și a vâscozității
polimerului înainte sau chiar în timpul extrudării, sau prin co-polimerizare sau prin aplicarea
aditivilor la polimer.
• Creșterea frecării între fibre prin, de ex. tratarea suprafeței fibrelor (de ex. tratament cu
plasmă) sau aplicarea unui aditiv adecvat care mărește frecarea și coeziunea între fibre.
• Reducerea proprietăților mecanice ale fibrelor, cum ar fi tenacitatea, alungirea la rupere și
durata de viață prin aplicarea de tratamente chimice.
• Creșterea ondulației fibrelor.
- parametrii de prelucrare a firelor
Tratamentele firelor pentru reducerea pilling-ului implică în mare măsură reducerea
pilozității firelor și ușurința cu care fibrele pot migra la suprafața firului. Tratamentele includ
pârlirea firelor.
- parametrii de prelucrare a țesăturii
Diferitele tratamente chimice și mecanice de finisare a țesăturilor sunt eficiente în
reducerea tendinței de apariție a pilling-ului produselor, acestea acționând în principal prin
reducerea pilling-ului produselor (țesătură/tricoturi) și a articolelor de îmbrăcăminte și prin
reducerea posibilității de migrare a fibrelor către suprafața țesăturii. Orice tratament care
reduce rezistența fibrelor și/sau durata de viață reduce tendința de formare a pilling-ului. Cu

toate acestea, este necesar să se acorde atenție faptului că orice tratament aplicat țesăturii
nu provoacă o deteriorare inacceptabilă a altor proprietăți ale țesăturii, cum ar fi tușeul și
durabilitatea.
Tratamentele care pot reduce tendința de apariție a pilling-ului includ:
- pârlirea;
- tratarea fibrelor de pe suprafața țesăturii/tricotului, de preferat după o periere
prealabilă;
- reglarea temperaturii și aburirea;
- protecția prin contracția lânii (de ex. oxidarea sau clorurarea, urmată de tratare cu
rășină);
- lustruirea înainte de periere și tăiere;
- impregnarea fierbinte a țesăturilor din fire sintetice;
- filarea, în funcție de efectul său relativ asupra "consolidării fibrelor" și a pilozității
firelor pe suprafața țesăturii;
- tratarea cu acid silicic;
- reticularea (de ex. pentru fire acrilice);
- tratarea cu latex;
- tratarea cu substanțe oleofilice ale țesăturilor din lână / poliester;
- orice tratament care crește frecarea și coeziunea între fibre sau care consolidează
mai bine fibrele în interiorul țesăturii;
- aplicarea unei rășini, a unui polimer sau a unui adeziv pentru consolidarea mai sigură
a fibrelor și reducerea tendinței de migrare a fibrelor;
- bio-lustruirea țesăturilor celulozice;
- tratarea enzimatică a lânii sau bumbacului;
- tratarea cu soluție caustică a țesăturilor din poliester și viscoză;
- tratarea cu siliciu coloidal;
- vopsirea, în măsura în care se reduce rezistența fibrelor și/sau se mărește frecarea
între fibre;
- tratarea anti-statică;
- evitarea tratamentelor de finisare care reduc frecarea și coeziunea între fibre.
2.4. Drapajul produselor
Nu există nicio îndoială că rigiditatea la încovoiere a fibrelor joacă un rol major în

determinarea rigidității la încovoiere a țesăturii și, prin urmare, drapajului țesăturii; cu cât
este mai mare rigiditatea la încovoiere a țesăturii, cu atât mai mare este coeficientul de
drapare a țesăturii. În acest context, libertatea de mișcare a fibrelor și firelor în interiorul
țesăturii deși joacă un rol secundar, rigiditatea firelor și a țesăturii și, prin urmare, coeficientul
de drapare, crescând pe măsură ce libertatea de mișcare a fibrelor (și a firelor) este limitată,
adică în ceea ce privește compactitatea firelor și a țesăturilor, frecarea între fibre și aderența
acestea cresc. În ceea ce privește rigiditatea la încovoiere a fibrelor, modulul de elasticitate
a fibrei, diametrul fibrei (aria secțiunii transversale), forma secțiunii transversale a fibrei și
variabilitatea ariei, toate joacă un rol important.
S-a constatat că pentru țesăturile și tricoturile, din fire pieptănate de lână, cu structuri
diferite, diametrul fibrelor de lână a avut cea mai mare influență asupra drapajului.
Prin urmare, se poate afirma că, prin influența lor asupra rigidității la încovoiere a
țesăturii și a rigidității la forfecare, creșterea diametrului fibrelor și a ondulației fibrelor
conduce la creșterea coeficientului de drapaj al țesăturii, influența diametrului fiind cea mai
mare.
Parametrii principali ai firelor care influențează drapajul țesăturii sunt finețea sau
densitatea liniară, gradul de torsionare (incluzând raportul dintre torsiunea de răsucire și
torsiunea firului simplu), volumul/ diametrul/ gradul de compactitate (densitatea

volumetrică), pilozitatea și structura, ultima incluzând factori precum gradul de orientare a
fibrelor și migrarea lor.
La proprietăți constante ale fibrelor și la aceeași densitate liniară a firului, care este,
în general, baza de comparație pentru fire diferite, coeficientul de drapaj crește cu scăderea
libertății de mișcare a fibrelor, ceea ce poate fi obținut prin creșterea frecării și a aderenței
între fibre și / sau printr-o scădere a diametrului firului (creșterea gradului de compactitate a
firelor) și prezența fibrelor de "înfășurare" pe suprafața firului.
Cu toate acestea, influența modificării acestor proprietăți ale firelor, în limitele
normale practice și comerciale, este, în general, mică în comparație cu influența modificării
diametrului fibrelor și într-o măsură mai mică a formei secțiunii transversale a fibrelor și a
modulului de încovoiere.
2.5. Influența proprietăților aței de cusut
Folosirea unei ațe de cusut mai bune pentru a minimiza problema încrețirii cusăturii
este opțiunea cea mai simplă și mai puțin costisitoare. În urma analizei proprietăților
mecanice ale aței de cusut, acestea au fost împărțite în două categorii mari, ațe moi și ațe
dure. Ațele moi au un modul de elasticitate redus și un efort rezidual ridicat, rigiditate la
încovoiere și forță de frecare reduse. Ațele de cusut dure au un modul de elasticitate ridicat
și un efort rezidual redus, rigiditate la încovoiere și forță de frecare ridicate. Este posibil să
existe o ață de cusut optimă pentru fiecare tip de mașină. În cazul utilizării unei mașini de
cusut care necesită o tensiune ridicată a aței pentru ac, pentru a se obține cusături
echilibrate are loc încrețirea cusăturii. Pentru astfel de mașini de cusut, o ață de cusut dură
este mai potrivită decât una moale pentru a reduce încrețirea cusăturii. În cazul mașinilor de
cusut pentru care este mai bună o tensiune mai joasă a aței de cusut, o ață de cusut moale
este mai potrivită decât una dură.
- compoziția
Compoziția aței de cusut influențează aspectul cusăturii unui articol de îmbrăcăminte.
Dacă se compară aspectul cusăturilor obținute folosind ațe de cusut din bumbac și poliester.
Au fost obținute cusături mai bune atunci când se utilizează ațe de cusut din poliester
datorită tensiunii lor reversibile inferioare. Din cauza umflării firelor, cusăturile obținute cu
ațe de cusut din bumbac tind să producă mai multă tensiune după spălare și uscare decât
cele cusute cu ațe de cusut din poliester.
- extensibilitatea și contracția
În general pentru realizarea unei cusături sunt folosite două ațe de cusut și ambele
sunt supuse forțelor de tracțiune în timpul procesului de îmbinare, ceea ce tinde să le întindă.
Ața superioară sau ața de la ac este supusă la o tensiune mult mai mare decât ața inferioară
sau ața de la bobină deoarece, în timpul realizării cusăturii, ața superioară trebuie să smulgă
sau să tragă ața inferioară de jos, de sub țesătură pentru a forma o buclă la jumătatea
distanței între fața și spatele cusăturii, iar acest lucru necesită o forță considerabilă.
Tensiunile tipice de coasere sunt de 200 cN în ața superioară și de 30 cN în ața
inferioară. Când tensiunea din ață dispare după coasere, ațele încep să se contracte și
lungimea cusăturii scade. Dacă scăderea lungimii cusăturii este mai mare decât contracția
țesăturii din cusătură, apare o tensionare a aței. Există mai multe cauze ale încrețirii
cusăturii, dintre care două au fost asociate cu ațele de cusut – anume încrețirea cusăturii
datorită întinderii și contracției ațelor de cusut și datorită blocării structurale, care este
asociată cu diametrul aței de cusut.
Cu cât tensiunea aței este mai mare, cu atât este mai mare tendința de încrețire a
cusăturii. Cu toate că acoperirea țesăturilor cu substanțe de încleiere sau cu rășină poate
preveni sau reduce această problemă, cusătura se încrețește după spălare. Încrețirea
datorate tensionării aței de cusut poate fi redusă la minimum prin reducerea tensiunilor aței

de cusut pe mașina de cusut sau prin utilizarea unei ațe cu o alungire redusă sau un modul
inițial ridicat pentru a minimiza întinderea în timpul coaserii.
- diametrul
Diametrul aței de cusut este factorul care influențează cel mai mult blocarea
structurală a țesăturilor. Dacă diametrul aței de cusut este mare, iar țesătura este foarte
densă (adică compactă), nu există suficient spațiu pentru a intra ața de cusut. Tendința de
încrețire cauzată de blocarea structurală crește cu numărul pașilor de cusătură și scade cu
dimensiunea aței de cusut. (adică cu descreșterea diametrului aței de cusut). Cu cât ața de
cusut este mai subțire, cu atât este mai bine în ceea ce privește aspectul cusăturii, adică
încrețirea este mai mică.
- răsucirea
Răsucirea aței de cusut influențează proprietățile aței de cusut. Influența răsucirilor
asupra proprietăților mecanice ale ațelor din poliester 100%, cu o finețe nominală (densitate
liniară) de 13,5 tex × 3 și răsucire finală în sens Z și cu numărul de rotații modificat de la 800
la 1200 rot./m. Creșterea răsucirii are ca rezultat o scădere a rezistenței la rupere, a
modulului de elasticitate și a forței corespunzător limitei de elasticitate și o creștere a
alungirii la rupere. Prin urmare, răsucirea aței de cusut poate influența indirect aspectul
cusăturii.
- rigiditatea la încovoiere
Diferența dintre rigiditatea țesăturii și rigiditatea aței de cusut influențează apariția
încrețirii cusăturii pentru țesături blocate structural. Acest lucru are la bază observația că
rigiditatea la încovoiere a aței de cusut a fost mai mare decât cea a țesăturii pentru acele
țesături care prezintă o încrețire puternică a cusăturii.
- comportarea la frecare
Cu cât frecarea dintre țesătură și ața de cusut este mai ridicată în timpul formării unei
cusături, cu atât tensiunea aței este mai mare și cu atât este mai mare tendința de încrețire
a cusăturii. O tensiune mai mare a aței de cusut se dezvoltă atunci când se folosesc ațe de
cusut cu o frecare superioară față de cea a țesăturii și, prin urmare, contracția ațelor după
coasere este mai mare, ca și probabilitatea de încrețire a cusăturii.
- neregularitatea
Neregularitatea aței de cusut are o influență asupra încrețirii cusăturii deoarece,
îngroșările aței de cusut pot provoca încrețirea cusăturii pe țesături blocate structural
(compacte), la fel ca și o ață de cusut mai groasă. Ațele de cusut neuniforme prezintă de
asemenea diferențe în ceea ce privește alungirea în timpul coaserii și, prin urmare,
diferențele potențiale ale contracției ulterioare.

3. CREAȚIA AMESTECULUI DE FIBRE
Amestecarea reprezintă reuniunea mecanică a doi sau mai mulți componenți, care
se deosebesc între ei prin natura fibrelor sau prin valorile principalelor caracteristici (finețe,
lungime, rezistență, alungire, densitate, higroscopicitate, culoare etc.).
Amestecul se reprezintă prin rețeta de amestec care cuprinde denumirea fiecărui
component, caracteristicile principale ale componenților (finețe, lungime, culoare) și cotele
de participare după masă.
Scopul procesului de amestecare este distribuirea uniformă a fiecărui component în
toată masa materialului fibros. Calitatea amestecului este superioară cu cât componentele
amestecului au volume mai mici. Printr-un amestec de calitate superioară se înțelege un
amestec cât mai omogen, adică cu neuniformitate structurală cât mai mică.
Din punct de vedere al creației, amestecurile de fibre pot fi obținute din fibre de naturi
diferite și/sau fibre de culori diferite.
3.1. Aspecte teoretice privind proiectarea amestecului
Pentru proiectarea corectă și exactă a amestecurilor prima și cea mai importantă

condiție o constituie cunoașterea valorilor reale ale caracteristicilor fibrelor care alcătuiesc
amestecul.
Aceasta presupune determinări de laborator, nu întotdeauna dificile, dar în
majoritatea cazurilor minuțioase și complexe. Această complexitate este urmarea diversității
parametrilor fibrelor susceptibili de a influența, atât prelucrarea tehnologică, cât și calitatea.
Principalele caracteristici ale fibrelor ce trebuie cunoscute sunt: finețea (diametrul),
rezistența și alungirea la rupere, densitatea, umiditatea. Având în vedere că omogenitatea
perfectă a caracteristicilor în cadrul unui sort sau lot nu există la nici o categorie de fibre,
valorile medii ale acestora trebuie să fie însoțite de o serie de parametrii statistici. La unele
caracteristici (ex: lungimea), anumite distribuții sunt chiar de dorit. Forma acestor distribuții
este interpretată tehnologic de la caz la caz. Pentru alte caracteristici (ex: tușeu) aprecierea
valorică este mai dificil de realizat.
Valorile caracteristicilor se determină prin analize de laborator, iar rezultatele se
apreciază prin STAS-uri.
 Caracteristicile fibrelor
Caracteristicile componenților care intră în amestec trebuie să fie cunoscute din punct
de vedere statistic, prin parametrii de poziție (valori medii) și prin parametrii de împrăștiere
(dispersie și coeficient de variație). În plus, pentru lungime sunt necesare cunoașterea
diagramei de frecvență și a diagramei cumulative a lungimii fibrelor componenților în
vederea aprecierii modului de variație al caracteristicii și al altor elemente specifice (valoare
modul, valoare mediană etc.).
Caracteristicile fibrelor pot fi primare și secundare.
Ansamblurile de fibre se pot prezenta dezordonat (ca o masă de fibre) sau ordonat
(ca o înșiruire de fibre). Conform acestor două moduri diferite de prezentare, caracteristicile
fizice ale ansamblurilor se pot clasifica în următoarele două categorii:
A - care privesc fibrele ca unități întregi (în ansambluri dezordonate);
B - care privesc fibrele în secțiuni (în ansambluri ordonate).

În cadrul ambelor categorii se deosebesc caracteristici primare și secundare.
Clasificarea caracteristicilor fibrelor este prezentată în tabelul 3.1.
Tabelul 3.1
Clasificarea caracteristicilor fibrelor
Categoria A B
Ansamblu
Forma sub care se prezintă Ansamblu ordonat
dezordonat (masă
fibrele (înșiruire de fibre)
de fibre)
Elemente constitutive de bază Fibra ca întreg Fibra ca secțiune
Lungime (mm /
Aria secțiunii (mm2 /fibră)
Caracteristici primare ( se fibră)
raportează la fibra ca întreg) Volum (mm / fibră) Rezistența la rupere
Masa (g / fibră) (cN/fibră)
Caracteristici secundare (se Finețea Nm sauTt Volum specific (mm3 / tex)
raportează la caracteristicile Densitate (g / cm3) Rezistența specifică (cN /
primare) Repriza (% / g) tex)
Caracteristicile primare reprezintă însușiri intrinseci ale fibrelor și se referă la fibre ca

întreg.
Caracteristicile secundare sunt indici stabiliți prin convenție, pentru a satisface
necesitățile practice de caracterizare a înșiruirilor de fibre. Se raportează la caracteristicile
primare, fiind mărimi specifice.
 Determinarea caracteristicilor medii ale fibrelor amestecului
Calculul caracteristicilor medii ale fibrelor din amestec reprezintă medii ponderate ale
caracteristicilor fibrelor componente, iar ponderea este dependentă de tipul caracteristicii.
Deoarece, în rețeta de amestec se prezintă cotele de participare după masă este necesar
să se calculeze celelalte tipuri de cote de participare în funcție de aceasta și de
caracteristicile medii ale fibrelor.
Caracteristicile medii ale fibrelor amestecului se calculează în funcție de tipul
caracteristicii cu relațiile prezentate în tabelul 3.2.
Tabelul 3.2
Relații de calcul ale caracteristicilor fibrelor din amestec
Caracteristicile fibrelor din amestec Relațiile de calcul

k
1
Tt    i  Tt i  k
- titlul a
i1
 Tti
Finețea fibrelor: i1 fi
k
- numărul metric Nm f   ai  Nmi
i1
k
- lungimea medie l    i  li
i1
Lungimea: 1
lH  k
- lungimea hauteur a
l i
i1 Hi

Caracteristicile fibrelor din amestec Relațiile de calcul

k
- lungimea barbe lB   ai  lBi
i1
k
Rezistența la rupere rf    i  rfi
i1
k
Alungirea la rupere a f    i  a fi
i1
k
Rezistența specifică (tenacitatea) rsf   ai  rsfi
i1
k
1
   i  i  k
Densitatea a
i1
 i
i1 i
k
Repriza (umiditatea legală) R   ai  R i
i1
unde:
Nm , Tt este finețea medie a fibrelor amestecului, exprimată în Nm, respectiv în tex;
Nmfi, Tti - finețea fibrelor din componentul i, exprimată în Nm, respectiv în tex;
l - lungimea medie a fibrelor din amestec;
li - lungimea medie a fibrelor componentului i;
rf - rezistența la rupere medie a amestecului;
rfi - rezistența la rupere a fibrelor componentului i;
af - alungirea la rupere medie a amestecului;
afi - alungirea la rupere a fibrelor componentului i.
rsf - tenacitatea (rezistența specifică la rupere) medie a amestecului;
rsfi - rezistența specifică la rupere a fibrelor componentului i;
 - densitatea medie a fibrelor din amestec;
i - densitatea fibrelor componentului i;
R - repriza medie a amestecului;
Ri - repriza fibrelor componentului i;
ai - cota de participare după masă a componentului i în amestec;
i - cota de participare numerică în masă a componentului i în amestec;
i - cota de participare după lungime a componentului i;
i - cota de participare numerică în secțiune a componentului i;
i - cota de participare după volum a componentului i;
i =1,…,k - componenții care participă la alcătuirea amestecului.
 Determinarea parametrilor de împrăștiere
Pentru lungimea fibrelor, se calculează dispersia și coeficientul de variație a lungimii

fibrelor din amestec (Da, respectiv CVa), folosind relațiile:
 2
k k
D a    i  D i    i  li  l (3.1)
i1 i1
unde:
Da este dispersia amestecului;

i - cota de participare numerică în masă a componentului i;
Di - dispersia lungimii fibrelor din componentul i;
li - lungimea medie a componentului i;
l - lungimea medie a fibrelor din amestec.
Da
CVa   100 (3.2)
l
unde:
CVa este coeficientul de variație al lungimii fibrelor din amestec, în %.
3.2. Verificarea amestecului
Verificarea amestecului se realizează din punct de vedere al filabilității și al

prelucrabilității firelor.
3.2.1. Filabilitatea
Filabilitatea fibrelor se apreciază prin rezerva de filare, prin diametrul fibrelor și
lungimea fibrelor.
 Rezerva de filare
Rezerva de filare (RF) se determină cu relația:

n  n S min
RF  S  100 (3.3)
n S min
unde :
nS – numărul de fibre din secțiunea transversală a firului;
nSmin – numărul minim de fibre din secțiunea transversală a firului.
Considerații tehnico-economice impun, în general, valori ale rezervei de filare între
15 % și 30 %.
Valorile sub 15 % nu sunt recomandate în nici o situație; acestea ar avea ca rezultat
un indice prea mare al frecvenței ruperilor la mașina de filat și o neuniformitate mare a firelor
pe porțiuni scurte.
Valorile peste 30 % nu sunt recomandate în cazul folosirii fibrelor de lână. Acestea
ar însemna utilizarea unor fibre de lână mai fine, deci mai scumpe.
Valori mai mari pot fi admise, însă, în cazul în care creșterile peste această limită ar
fi asigurate prin utilizarea fibrelor chimice mai fine (într-o anumită proporție sau în totalitate).
Și în acest caz, firele vor corespunde calitativ.
 Coeficientul de zveltețe
Filabilitatea unui amestec se poate aprecia prin coeficientul de zveltețe, adică raportul
dintre lungimea medie (mm) și diametrul fibrei (exprimat în micrometri).
Pentru amestecurile din filatura cardată se recomandă, de obicei, valoarea
coeficientului de zveltețe între 1 – 2, pentru filabilitate bună, iar 0,5 ar fi limita unei filabilități
minime.
3.2.2. Prelucrabilitatea firelor
Prelucrabilitatea firelor este determinată de randamentul de funcționare al mașinilor

pe care se prelucrează firele și de consumurile specifice ale firelor.
- coeficientul de utilizare al rezistenței fibrelor în rezistența firului;

- coeficientul de utilizare al alungirii fibrelor în alungirea firului;
- coeficientul de variație al rezistenței firului.
KUR :
ꞏ fire pieptănate: 0,35 - 0,6 - fire din lână 100 %;
0,4 - 0,6 - fire din lână cu fibre chimice;
0,5 - 0,7 - fire din fibre chimice 100 %;
ꞏ fire cardate: 0,25 - 0,5
ꞏ fire semipieptănate: 0, 3 - 0,4.
KUA : fire pieptănate este între 0,5 - 0,8; valori mai mici pentru fire din fibre vopsite.
CVR : fire pieptănate:
o 9 – 18% - fire din lână 100 % cu finețea Nm 15 - Nm 80 (mai mic pentru firele mai
groase);
o 9,5 – 17% - fire din lână cu fibre chimice cu finețea Nm 15 - Nm 80 (mai mic pentru
firele mai groase);
o 9,5 – 13% - fire din fibre chimice 100 % cu finețea Nm 15 - Nm 80 (mai mic pentru
firele mai groase).

4. CREAȚIA AMESTECULUI DE FIBRE PRIN PRISMA CULORII
Culoarea reprezintă percepția de către ochi a uneia sau a mai multor frecvențe (sau
lungimi de undă) de lumină. Culoarea, noțiune perceptivă, nu trebuie confundată cu
lungimea de undă, noțiune fizică.
Pentru a crea amestecuri de culori trebuie cunoscute principiile de baza ale teoriei
culorilor. Deși atât Leonardo da Vinci cât și Leon Battista Alberti foloseau principiile teoriei,
roata culorilor a fost inventată abia în secolul al XVIII-lea de către Sir Isaac Newton. El a
demonstrat că o prismă de sticlă poate descompune lumina albă într-un spectru de culori
(roșu, orange, galben, verde, albastru, indigo, violet) și că adăugarea unei lentile și a unei
alte prisme poate recompune lumina albă. Mai târziu Johann Wolfgang Goethe a început să
studieze efectul pe care acestea îl au asupra oamenilor. A descoperit că unele culori (ex.
galben) creează senzația de căldură și se atribuie unor emoții ca pasiunea și veselia, pe
când altele (ex. albastru) creează senzația de frig și implicit sentimentele de slăbiciune și
frică.
Roata culorilor a apărut din simpla nevoie de a arăta cu ușurință relațiile dintre culori.
Regula fundamentală a teoriei este că sunt trei culori ce nu pot fi obținute din combinarea
altor culori. Acestea, roșu, galben și albastru sunt cunoscute ca și culori primare.
Din amestecul a două culori primare se obține o culoare secundară. Amestecând
albastru și roșu se obține obține violet, din roșu și galben se obține portocaliu, iar din albastru
și galben se obține verde. Nuanța exactă a culorilor secundare este determinată de nuanța
culorilor primare și de proporțiile în care acestea au fost amestecate. Bineînteles, dacă se
adaugă în amestec o culoare primară în cantitate mai mare decât cealaltă, aceasta se va
vedea în rezultatul obținut. De exemplu, dacă se amestecă roșu în cantități mai mari decât
galben, se va obține un portocaliu roșiatic.
Culorile complementare puse una lângă alta creează contrastul maxim, părând mai
luminoase, mai intense. Totuși, legea contrastului culorilor lui Chevreul susține că: puse una
lângă cealaltă, culorile vor părea alterate, ca și când una a fost amestecată cu
complementara celeilalte. Astfel, dacă se așează o bucată de material galben pe un fond
albastru, aceasta va avea o ușoară tentă portocalie, deoarece portocaliul este culoarea
complementară albastrului.
De asemenea, umbra unui obiect va conține și culoarea complementară celei
predominante, de exemplu umbra unui măr roșu va conține și această culoare. Este simplu
de reținut: în roata culorilor, cele opuse culorilor primare sunt complementarele
acestora. Complementara unei culori primare se obține din amestecul celorlalte două
primare. Prin urmare complementara roșului este verde, a lui albastru este portocaliul, iar
pentru galben movul. Complementara unei culori secundare este culoarea primară ce nu
a fost folosită în obținerea acesteia, adică pentru verde este roșu, pentru portocaliu este
albastru, iar pentru violet este galben.
Culorile terțiare se obțin prin amestecarea unei culori primare cu una secundară
(cele secundare fiind obținute la rândul lor din două culori primare). Proporțiile în care
acestea sunt amestecate creează diferite culori terțiare. Ele sunt denumite combinând
numele culorii primare și al celei secundare, folosite în amestec. De exemplu amestecând
roșu și oranj (portocaliu) se obține culoarea terțiară oranj-roșcat. (fig. 4.1)

Fig. 4.1. Roata culorilor
Variațiile de maroniu și gri sunt și ele considerate terțiare, conținând toate culorile
primare. Cea mai ușoară metodă de a obține maroniul este de a amesteca o culoare primară
și complementara sa, în alte cuvinte portocaliu cu albastru, violet cu galben și verde cu roșu,
obținând din fiecare pereche un maroniu diferit. Griul se obține cel mai ușor amestecând
portocaliu (sau galben și roșu) cu albastru și apoi cu alb.
4.1. Amestecul culorilor
În puține cazuri se pot întâlni radiații monocromatice. De obicei, asupra ochiului

acționează radiații luminoase care conțin aproape toate culorile spectrului vizibil. Ochiul nu
poate însă să constate acest lucru, el percepând radiația ca o culoare bine determinată.
Lumina albă conține în sine toate culorile spectrului vizibil. Orice culoare se poate obține
prin amestecul mai multor culori. Există două moduri de amestec al culorilor:
- amestecul aditiv (sinteză aditivă);
- amestecul substractiv (sinteză substractivă).
Amestecul aditiv presupune suprapunerea mai multor radiații pentru a produce o

senzație de culoare care nu este legată fizic de culorile componente. O culoare obținută prin
amestec aditiv este identificată de ochi ca o culoare fictivă, rezultată din adunarea a două
sau mai multor culori reale.
Dacă se proiectează pe un mediu difuzant sau pe un ecran alb o radiație roșie și una
verde, astfel încât ele să se suprapună pe o anumită zonă, atunci se va percepe o radiație
galbenă, cu toate că în radiația reflectată nu există nici o componentă având lungimea de
undă corespunzătoare unei radiații monocromatice galbene (fig. 4.2).
Alte exemple de obținere a unor culori prin combinarea culorilor roșu, verde, albastru:
(Red - R, Green - G, Blue - B) în diferite proporții sunt următoarele:
turcoaz (cyan) = B + G
violet (magenta) = R + B
galben (yellow) = R + G
alb (W) = R + G + B
Turcoaz (cyan – C), violet (magenta – M) și galben (yellow – Y) sunt culorile
complementare, iar roșu, verde, albastru sunt culorile primare.

Fig. 4.2. Amestecul aditiv al culorilor
În amestecul substractiv o culoare se poate obține prin modificarea compoziției

spectrale a radiației unei surse luminoase cu ajutorul unor medii absorbante de lumină.
Rezultă că o culoare se poate obține prin acest procedeu numai dacă sursa luminoasă
conține această culoare.
Un experiment foarte simplu pune în evidență faptul că din lumina albă (White - W)
se pot extrage cu ajutorul unor filtre colorate radiațiile corespunzătoare unor anumite culori,
obținându-se o lumină colorată (fig. 4.3). De exemplu, culoarea galbenă se poate obține
extrăgând albastrul din culoarea albă cu ajutorul unor filtre adecvate. Astfel, dacă:
W (white - alb) = R + G + B, atunci:
W - B = (R + G + B) - B = R + G = Y (yellow - galben)
Fig. 4.3. Amestecul substractiv al culorilor
În mod similar, se poate scrie:

W - R = G + B = cyan
W - G = R + B = magenta
W - R - G = B (negru – black – absența culorii)
În concluzie, se poate spune că în cazul amestecului substractiv ochiul este
impresionat de o culoare reală, pe când în cazul amestecului aditiv ochiul percepe o culoare
fictivă, care nu este transmisă, el integrând culorile componente.

4.2. Amestecul fibrelor de culori diferite
În filaturi se utilizează amestecarea fibrelor de culori diferite, care permite obținerea

unei game extrem de variate de culori ale firelor, firele fiind numite fire melanj.
Amestecarea fibrelor de culori diferite se poate realiza, în funcție de forma sub care
se prezintă fibrele, în două moduri:
1 – amestecarea fibrelor care se află într-o formă dezordonată (ghemotoace de fibre), caz
întâlnit la amestecarea fibrelor scurte, folosită la obținerea firelor tip bumbac și a firelor tip
lână cardată (fig. 4.4 – instalația de amestecare Rieter);
2 – amestecarea fibrelor care se află în formă ordonată (înșiruiri de fibre, în general benzi
de fibre), caz întâlnit la amestecarea fibrelor lungi, folosită la obținerea firelor tip lână
pieptănată (fig. 4.5 – amestecătorul 2M al firmei Sant’ Andrea Novara).
Sursa: www.rieter.com Sursa: santandreatm.it/

Fig. 4.4. Amestecarea în puf – Fig. 4.5. Amestecarea în benzi –
instalația de amestecare Rieter amestecătorul SAN 2M
Omogenitatea unui amestec obținut în instalațiile de amestecare determină o

rezistență superioară a firelor și, prin urmare, mai puține ruperi la mașina de filat și mai
puține opriri în procesele de prelucrare a firelor (preparația pentru țesere și tricotare și
țeserea și tricotarea propriu-zise).
În comparație cu metoda manuală de amestecare prin care se cântăresc cantitățile
de fibre necesare pentru fiecare component al amestecului, amestecarea în instalația de
amestecare are o serie de avantaje decisive, cum ar fi:
• cea mai mare precizie, cu deviații minime de ± 1% a cotelor de participare după
masă;
• gama largă de cotelor de participare între 1 și 99%; chiar și valorile mici sunt
amestecate corespunzător;
• valori foarte bune ale caracteristicilor firelor, care asigură randamente foarte bune
la țesere și tricotare;
• aspectul omogen al țesăturilor sau tricoturilor în produsul final.
În figurile 4.6 și 4.7 este prezentat modul de distribuție a fibrelor din trei componenți,
în funcție de modul în care se realizează amestecarea fibrelor.

Sursa: www.rieter.com
Fig.4.6. Distribuția fibrelor componenților Fig.4.7. Distribuția fibrelor componenților
– instalație de amestecare – amestecare pe laminor
Pentru a obține o anumită culoare a unui fir din fibre de culori diferite trebuie avut în
vedere faptul că este foarte dificil de realizat acest lucru, datorită numărului mare de
încercări efectuate până la reproducerea cu exactitate a nuanței dorite, modificând cota de
participare a componenților în funcție de culoare. Numărul componenților de culori diferite
poate ajunge și până la 15 – 20, în cazul firelor tip lână groase cu finețea între Nm 3 și Nm
12 și un număr mai mic pentru fire mai fine (fig. 4.8 – 4.10).
În figura 4.8 este indicată rețeta de amestec pentru firul melanj obținut pe tehnologia
pieptănată din fibre de lână 100% cu finețea de 32 µm, firul având finețea Nm 9.
Cota de
participare Culoarea componentului Firul
după masă
20% Oliv 395
5% Galben 173
7% Bordo 256
12% Royal 212
12% Bleu-marin 1298
7% Verde 1479
23% Turcoaz 1482
6% Maro 1392
5% Verde 1480
3% Oranj 1020
Fig. 4.8. Rețeta de amestec pentru firul Nm 9
În figura 4.9 este indicată rețeta de amestec pentru firul de culoare roșie, obținut pe
tehnologia pieptănată din amestecul de 80 % lână și 20 % fibre acrilice (dralon), firul având
finețea Nm 24.

Cota de
participare Natura și culoarea componentului Firul
după masă
35% Lână de 26,5 µm - Roșu D349
35% Lână de 22,5 µm - Roșu D351
8% Dralon - Roșu D352
5% Pieptănătură - Roșu D 864/1
5% Pieptănătură - Roșu D 864/2
În figura 4.10 este prezentată rețeta de amestec pentru firul negru, obținut pe
tehnologia cardată din amestecul de 80 % lână și 20 % poliamidă (relon), firul având finețea
Nm 11.
Cota de
după masă
4% Pale de lână 100%
25% Lână 24 µm – 252
25% Lână 24 µm – 249
13% Lână 24 µm – 227
13% Pieptănătură neagră
2% Poliamidă neagră
În figura 4.11 este prezentată rețeta de amestec pentru un fir gri, obținut pe tehnologia
cardată din amestecul de 80 % lână și 20 % poliamidă (relon).

Cota de
după masă
45% Lână 24 µm – gri 1
31% Lână 24 µm – gri 2
4% Pale de lână 100%
15% Relon negru
5% Relon bleu-marin

5. TRANSFERAREA CARACTERISTICILOR FIBRELOR ÎN

CARACTERISTICILE FIRULUI
Aspecte generale cu privire la proiectarea firelor
Rolul și poziția procesului de design într-o companie este extrem de însemnat,

deoarece departamentul de design este cel mai important, determinând proprietățile fiecărui
produs cu privire la: rol (funcție), siguranță, ergonomie, producție, transport, utilizare,
întreținere, reciclare, eliminare.
Proiectarea este o activitate tehnică mintală, ce are loc începând cu apariția ideii
tehnice sau a problemei concrete apărută în producție și terminând cu rezolvarea tuturor
aspectelor necesare executării produsului (firului).
Procesul de proiectare este un proces, în general, iterativ și care constă în mai multe
faze:
• recunoașterea nevoilor → identificarea unor neajunsuri la produsele deja
proiectate
• definirea problemei → specificație produsului care trebuie proiectat (include
caracteristice fizice și funcționale, cost, cantitate și performanțele în timpul utilizării)
• sinteza și analiza → relativ legate și cuprinse într-un proces iterativ; se repetă până
ce pr. este optimizat;
• evaluarea este determinată de gradul de realizare a condițiilor impuse în specificație;
necesită model prototip sau serie zero
• prezentarea → faza finală a proiectului.
Proiectantul de fir pornește de la rolul funcțional al acestuia. El trebuie să

stabilească acele caracteristici necesare firului, ce pot fi exprimate prin legi care, cu ajutorul
științei, își găsesc expresia în forme analitice, astfel încât în final aceste caracteristici să
poată fi calculate.
De la idee, tema de proiectare dată, până la faza de execuție a firului este necesară
parcurgerea unui algoritm alcătuit din următoarele etape ce implică muncă de concepție:
• tema de proiectare - fixează caracteristicile și performanțele firului;
• studiul tehnico-economic – pune în evidență economicitatea și eficacitatea
tehnologiei de obținere a firului;
• transpunerea condițiilor funcționale în procesul de producție cu rezolvarea tuturor
aspectelor tehnologice;
• realizarea firului;
• testarea caracteristicilor firului obținut și compararea cu cele impuse prin tema de
proiectare.
Oricare dintre caracteristicile fizico-mecanice ale firului este determinată de

caracteristica de același tip a fibrelor componente și este influențată de mulți factori dintre
care structura firului este cel mai important. Modul de dispunere a fibrelor în fir alături de
caracteristicile fibrelor reprezintă acel grup de condiții prin intermediul cărora se transferă
caracteristicile fibrelor în caracteristicile firului.
Structura firelor reprezintă veriga de legătură dintre caracteristicile fibrelor

(filamentelor) și cele ale firelor.

Structura, prin modelele teoretice, permite stabilirea caracteristicilor firelor în funcție
de elementele structurale ale lor și de caracteristicile fibrelor.
Caracteristicile firelor sunt rezultatul modului de transfer al caracteristicilor fibrelor și
calculul lor este influențat de structura amestecului și de tipul de proprietate, tabelul 5.1.
Tabelul 5.1
Metodele de transfer al caracteristicilor fibrelor în caracteristicile firului
Amestecuri omogene Amestecuri eterogene

Metode de
transfer Caracteristici Caracteristici Caracteristici Caracteristici
primare secundare primare secundare
P k k
P  p  f  CT R P   fi'  p i  C Ti  C ai R    i  ri  C Ti  C ai
S i 1 i1
Metoda 1
directă P
Pi  p i  fi  C Ti Ri  i
Si
k P k
2 P   fi'  i  C ai R    i  R i  C ai
i 1 fi i1
Metoda
indirectă
3 P  p  f  CT R  r  CT
unde:
p, P - caracteristica primară a fibrei, respectiv al firului;
p
r, R - caracteristica secundară a fibrei, respectiv al firului; se determină cu relațiile: r  ;
s
P
R ;
S
s, S - caracteristica primară de raportare a fibrei, respectiv a firului;
f - numărul de fibre care participă la transferarea însușirii fibrei poate fi: număr de fibre în
masă, în secțiunea firului, pe unitatea de arie a suprafeței laterale etc.;
fi' - numărul de fibre din componentul i care participă la transferarea caracteristicii;
pi , Pi - caracteristica primară a fibrei din componentul i, respectiv a firului obținut din
componentul i prelucrat separat;
si , Si - caracteristica primară de raportare a fibrei din componentul, respectiv a firului obținut
din componentul i prelucrat separat;
ri , Ri - caracteristica secundară a fibrei din componentul i, respectiv a firului obținut din
componentul i prelucrat separat;
CT - coeficient de transfer (sau de utilizare) al caracteristicii fibrei în cea a firului;
CTi - coeficient de transfer (sau de utilizare) al caracteristicii fibrei în cea a firului pentru
componentul i;
Cai - coeficient de alterare reprezintă raportul dintre coeficientul de utilizare a caracteristicii
fibrelor componentului i în firul din amestec și coeficientul de utilizare a caracteristicii fibrelor
componentului i în firul obținut din componentul i prelucrat separat. În general acești
coeficienți diferă deoarece fibrele nu se comportă în același mod în firul dintr-un singur
component și în firul din mai mulți componenți;
C T - coeficient de transfer mediu;
p - caracteristica primară medie a fibrei;
r - caracteristica secundară medie a fibrei;

 - cota de participare a componentului i în amestec.
Alegerea uneia sau alteia dintre aceste metode se face în funcție de natura
caracteristicii studiate, precum și de datele inițiale care se iau în considerare.
O reprezentare grafică a acestor metode de calcul se prezintă în fig. 5.1.
R1 r1
R2 r2
Ri ri
rk
Rk
2 R 3
Fig. 5.1. Metode de transfer al caracteristicilor secundare ale fibrelor în

caracteristicile firului: 1 – metoda directă; 2 – metoda indirectă;
3 – metoda indirectă.
Fiecare dintre cele trei metode își are propria sa importanță metodologică în
calcularea caracteristicilor firelor. Astfel, prima metodă oferă posibilitatea investigării
caracteristicilor fizice ale diferitelor tipuri de fibre, metoda a doua este mai lungă și permite
calcularea caracteristicilor mecanice ale firelor, fiind cea mai utilizată, iar a treia metodă
permite calcularea valorilor medii ale caracteristicilor fibrelor și se folosește pentru
caracteristicile fizice ale firelor.
Exemplu: Transferul rezistenței specifice a fibrelor în rezistența specifică a firului
Pentru a arăta modul de transferare a rezistenței specifice (tenacității) a fibrelor din

bandă în rezistența specifică (tenacitatea) firului trebuie luată în considerare lungimea zonei
slabe a firului. Din alungirea la rupere a firului și lungimea zonei cu rezistența minimă a
firului, lungimea efectivă a fibrelor din înșiruirea torsionată unde are loc ruperea poate fi
estimată conform relației:
lh  l  (1   ) (5.1)
unde:
lh reprezintă lungimea efectivă a zonei cele mai slabe a firului înainte de ruperea lui;
l – lungimea zonei de risc (zona unde este cea mai mare probabilitate de apariție a ruperii);
 – tensiunea firului la rupere.
Se consideră Fh rezistența specifică a fibrelor din înșiruirea de fibre măsurată la un

ecartament egal cu lungimea lh, care este lungimea efectivă a zonei cele mai slabe a firului
înainte de ruperea lui. Dar cum, fibrele ocupă poziții elicoidale în fir, atunci contribuția

rezistenței specifice a fibrelor din înșiruire în rezistența specifică a firului este: Fh  cos 2 ' ,
deoarece rezistența specifică la rupere a fibrelor din înșiruire este definită ca propria lor
rezistență raportată la densitatea liniară efectivă; ' reprezintă unghiul mediu de înclinare al
fibrelor în fir în momentul ruperii și se determină cu relația:
tg 
tg '  (5.2)
(1   )3 / 2
 reprezintă unghiul mediu de înclinare al fibrelor în fir înainte de rupere;
 - tensiunea firului la rupere.
În fig. 5.2 este prezentat transferul rezistenței specifice a fibrelor din înșiruire în
rezistența specifică a firului.
Fig. 5.2. Transferul rezistenţei

specifice a fibrelor din înşiruire
în rezistenţa specifică a firului
Cum în zona de rupere firul conține atât fibre rupte cât și fibre alunecătoare, procentul
de fibre rupte din numărul total de fibre din zona de rupere va trebui înmulțit cu termenul
Fh  cos 2 ' pentru a determina rezistența specifică a firului.
Mai mult decât atât, rezistența specifică (tenacitatea) firului depinde de densitatea de
lungime a firului care este considerabil mai mare în zona efectivă de rupere și ca urmare
rezistența specifică rezultată experimental este minimalizată. Cum densitatea de lungime
este proporțională cu numărul de fibre din secțiunea transversală a firului, atunci pentru a
compara rezistența specifică determinată experimental cu rezistența specifică a firului
calculată teoretic, aceasta din urmă se va calcula cu relația:
ne 
Qt    Fh  cos 2 ' (5.3)
nh nh
unde:
Qt reprezintă rezistența specifică teoretică a firului, în cN/tex;
ne – numărul mediu de fibre din secțiunea transversală a firului;
nh – numărul de fibre din zona de rupere a firului; se determină cu relația:
n h  n e  1,96    n e (1  0,0196  CV ) (5.4)

în care  reprezintă abaterea medie pătratică a numărului de fibre din secțiunea transversală
a firului; CV – coeficientul de variație al numărului de fibre din secțiunea transversală a
firului;
 - numărul de fibre rupte din zona de rupere a firului; se determină cu relația:
n 
  h b , în care  b reprezintă procentul de fibre rupte din zona de rupere.
100
Înlocuind în relația 5.3 se obține pentru rezistența specifică teoretică a firului (Qt)
relația:
n 
Q t  h  Fh b  cos 2 ' (5.5)
ne 100
Modelul oferă o perspectivă în înțelegerea mecanismului de rupere a firelor filate din

punct de vedere al transferului rezistenței specifice a fibrelor din înșiruire în rezistența
specifică a firului.
Relația 5.5 se bazează pe ipoteza că numai fibrele care se rup participă la rezistența
la rupere a firului. Din cele afirmate mai sus rezultă că, contribuția fibrelor alunecătoare
asupra rezistenței maxime la rupere a firului este mult mai mică decât cea a fibrelor fixate.
Prin urmare, contribuția fibrelor alunecătoare nu se ia în considerare la analiza modelului
rezistenței specifice a firului.
Din relațiile 5.4 și 5.5 se obține pentru rezistența specifică teoretică a firului relația:
b
Q t  (1  0,0196  CV )  Fh  cos 2 ' (5.6)
100
Relația 5.6 indică legătura dintre coeficientul de variație (CV – %) și rezistența

specifică teoretică a firului. Este evident că o valoare mai mare a coeficientului de variație
conduce la o valoare mai mică a valorii teoretice a rezistenței specifice a firului.

6. DESIGNUL FIRELOR DE EFECT
Procedeele de obținere a firelor de efect sunt prezentate în fig. 6.1.
Fig. 6.1. Procedeele de obținere a firelor de efect
Procedeul de răsucire reprezintă principala posibilitate de obținere a firelor de efect.

La producerea firelor de efect prin răsucire trebuie ținut seama de faptul că se
lucrează cu turații mai mici, decât la firele răsucite obișnuit.
Procedeele de fabricare ale firelor de efect pe mașinile de răsucit cu efect se împart
în două mari grupe :
- prima grupă se caracterizează prin faptul că firele sunt conduse împreună, cu o
viteză de alimentare diferită, sau intermitent cu aceeași viteză de debitare și sunt răsucite
împreună. Firele individuale sau grupele de fire au o viteză de debitare care se schimbă
continuu și periodic. Din această grupă fac parte firele cu bucle, frotir, dantelate, ondulate,
firele de efect cu nopeuri;
- în a doua grupă sunt cuprinse firele la care porțiunile de fir sunt reunite prin răsucire
cu alte fire simple sau răsucite.
În general un fir de efect se bazează pe trei componente asamblate prin două faze
de răsucire: un fir de bază, un fir de efect propriu-zis și un fir de fixare, aflate într-un anumit
raport de lungime, în funcție de viteza lor de debitare (fig. 6.2).
Fig. 6.2. Principiul de obținere al firelor de efect
Pentru a obține efectul structural, firul care formează efectul propriu-zis trebuie să
aibă lungimea mai mare decât firul de bază (miezul). Răsucirea firului pentru efect peste
firul de bază determină efectul estetic.

Principiul de bază este acela de a alimenta firele de bază și de efect propriu-zis cu
viteze diferite în zona de răsucire. Pentru a permite formarea efectului se montează o bară,
care are mișcare de oscilație, pentru separarea firelor.
Cilindrii care alimentează firul de bază (1) se pot opri pentru o perioadă foarte scurtă
de timp, la intervale neregulate, în timp ce cilindrii (2), care alimentează firul de efect se
rotesc în continuu, alimentând firul de efect propriu-zis în zona de răsucire (fig. 6.3). Peste
firul astfel format se răsucește firul de fixare, în etapa a doua de obținere a firului de efect.
Firul de fixare este debitat cu o viteză constantă, puțin mai mare decât a firului de efect
component.
Fig. 6.3. Procedeul de obținere al firelor de efect prin răsucire
Parametrii care pot fi modificați în vederea obținerii unei diversități cât mai mari de
fire de efect sunt: finețea firelor, caracteristicile materiilor prime (natura, lungimea, finețea,
culoarea fibrelor etc.), torsiunea și sensul de torsiune al firelor componente, parametrii
tehnologici ai mașinii.
6.1. Clasificarea firelor de efect
Firele de efect se clasifică după următoarele criterii:

 fire cu efect geometric obținut prin:
- modificări tehnologice (modificarea laminajului, a ecartamentului, introducerea de
nopeuri sau flameuri);
- răsucire.
 fire cu efect de culoare: mouline, combinații din două culori, noduri de culori diferite,
flameuri de culori diferite;
 fire cu efect mixt (geometric și culoare).
Din punct de vedere al repartiției efectului pe lungimea firului, firele de efect se împart
în două mari categorii:
- fire cu efect continuu (bucle);
- fire cu efect discontinuu (noduri, flameuri, nopeuri).
6.2. Tipuri de fire de efect
 Fire de efect cu spirale
Se obține prin răsucirea slabă a două fire simple cu finețe și torsiune diferite (fig.6.4).
Cu cât diferența dintre firele componente e mai mare cu atât efectul e mai pronunțat.
Când două fire cu finețe diferită sunt răsucite în condiții identice de tensionare și
debitare, firul gros se înfășoară în jurul celui subțire. Tensiunea inegală dintre componentele

firului de efect cu spirală constituie o calitate importantă a firului și nu un defect. Dacă firul
subțire formează firul de bază al firului de efect cu spirale, el trebuie să fie suficient de
rezistent pentru a suporta tensiunile ce apar.
Fig. 6.4. Fir de efect cu spirale
 Fire de efect cu bucle
Firele cu bucle se obțin din două fire de bază și un fir suplimentar, acesta din urmă
fiind alimentat de către cilindrii de alimentare suplimentari, cu o viteza mai mare decât a
firelor de bază (fig. 6.5). Firul pentru efect este un fir puternic răsucit astfel încât în momentul
când este debitat se relaxează și se răsucește formând bucle.
Capacitatea de buclare a firului pentru efect depinde de torsiunea lui și de natura
fibrelor din care este alcătuit.
Caracteristicile firelor cu bucle sunt influențate de o serie de factori, ca de exemplu:
- viteza de alimentare și efectul răsucirii;
- mărimea cantității debitate și lungimea buclelor;
- cu cât răsucirile de efect cresc cu atât buclele devin mai mici și mai numeroase;
- pentru un fir de fond mai gros, buclele sunt mai mici;
- dacă firul pentru efect este mai gros, atunci buclele vor fi mai mici.
Fig. 6.5. Fire de efect cu bucle
 Fire de efect cu cârcei
Firele de efect cu cârcei sunt obținute prin răsucirea a două fire cu aceeași finețe,
care au torsiune mare, sensul în care se face răsucirea fiind același cu sensul de torsionare
al firelor simple componente (fig. 6.6). Formarea cârceilor la anumite intervale are loc
datorită alimentării variabile a celor două fire (când unul când celălalt se alimentează mai
mult).
Fig. 6.6. Fire de efect cu cârcei

 Fire de efect cu flameuri
Aceste fire se obțin combinând două fire de bază cu un pretort care poate proveni din
filatura cardată (fig. 6.7). În acest caz mașina este prevăzută cu un dispozitiv de alimentare
al pretortului. Alimentarea pretortului este întreruptă periodic și ca urmare pretortul se rupe,
astfel că porțiuni de pretort a căror mărime se poate regla, se prind între cele două fire de
bază în timpul procesului de răsucire. Grosimea flameului este dată de finețea pretortului.
Există diverse tipuri de fire cu flameuri :
a. flameul de bază, unicolor, la care lungimea minimă a flameului este stabilită de
lungimea fibrelor materialului prelucrat;
b. flameul adăugat, poate fi din același material sau din material diferit; se poate regla
lungimea și grosimea flameurilor precum și distanța dintre ele;
c. flameul de bază combinat cu flameul adăugat de altă culoare; ambele feluri de
flameuri poat fi reglate ca lungime, grosime și interval;
d. flameuri de bază, din același material, a căror grosime și lungime sunt reglabile și
nu sunt periodice.
Fig. 6.7. Fire de efect cu flameuri
 Fire de efect cu nopeuri
Prin nopeu se înțelege o aglomerare de fibre (încâlcite sau împâslite) care se poate
obține pe mașini speciale sau se pot forma la agregatele de cardare din filatura de lână
cardată (fig. 6.8). Fibrele textile folosite pentru obținerea de nopeuri sunt fibrele scurte și
ondulate (pieptănătura din lână fină și semifină sau din fibre tip bumbac).
Fig. 6.8. Fir de efect cu nopeuri
 Fire de efect cu noduri

Structura firului cu noduri se deosebește de structura firelor cu flameuri, prin faptul
că în timp ce la firul cu noduri grosimea firului în dreptul nodului crește și scade brusc, la
firul cu flameuri grosimea acestuia în dreptul flameului crește și scade treptat. De aici rezultă
că, flameul are o lungime mult mai mare decât nodul.
 Fire de efect chenille
Firele chenille au smocuri de fibre legate de un miez și se obțin pe mașini de filat

speciale (fig. 6.9). Ele sunt obținute astfel: firul care va forma efectul este utilizat ca fire de
urzeală, obținându-se o țesătură care are ca fir de bătătură firul de bază al firului de efect.

După obținerea acestei țesături firele de urzeală sun tăiate la jumătate distanței dintre două
fire de bătătură succesive.
Fig. 6.9. Fire de efect chenille
 Fire de efect cu culori alternante
Aceste fire se obțin prin răsucirea a două fire de culori diferite alimentate de două
perechi de cilindri, care debitează firele cu viteze diferite. Într-un anumit interval de timp, firul
de bază este debitat cu o viteză mult mai mică decât firul de efect care se va înfășura în
jurul lui. Apoi cele două fire își vor schimba rolurile (fig. 6.10).
Fig. 6.10. Fire de efect cu culori alternante
6.3. Caracteristicile firelor de efect
Avându-se în vedere faptul că firele de efect au o tehnologie proprie de realizare, se

impune cunoașterea caracteristicilor firelor în scopul obținerii unor produse de calitate.
Dintre caracteristicile firelor se pot menționa:
- finețea firelor;
- rezistența la rupere (forța de rupere);
- alungirea la rupere;
- contracțiile firelor;
- echilibrul torsiunii;
- rigiditatea la torsiune;
- defecte.
De asemenea este necesară cunoașterea valorii torsiunii inițiale a firelor și a torsiunii
de răsucire (prima și a doua), finețea firelor simple, proporția de masă cu care participă firele
componente în firul de efect.
În vederea determinării caracteristicilor firelor de efect trebuie să se țină seama de
particularitățile structurilor și anume: forța de pretensionare se acceptă la valoarea de 0,25
cN/tex, deoarece firele au o densitate de lungime mare, iar celelalte caracteristici cu
excepția torsiunii se determină ca la firele simple.
Caracteristicile firelor de efect sunt influențate în principal de:
- caracteristicile firului simplu;
- structura firului de efect.
Cunoașterea caracteristicilor firelor este necesară în vederea asigurării
prelucrabilității lor în procesul de țesere și tricotare și obținerea unei calități corespunzătoare
a produsului finit. Pentru aceasta este necesară cunoașterea contracției firelor pentru
asigurarea unei stabilități dimensionale a produsului, echilibrarea torsională a firului pentru
a evita defectele tricotului, iar rigiditatea la torsiune pentru aprecierea tușeului.
6.4. Domenii de utilizare
Firele de efect pot fi utilizate sub formă de urzeli de efect și separat ca fire de bătătură.
O parte din tipurile de fire de efect pot fi utilizate nu numai pentru înfrumusețarea
țesăturii, ci și pentru a le conferi caracteristici deosebite de structură, cum ar fi: moliciune,
voluminozitate. Astfel, folosind fire buclate, ondulate sau cu spirale în urzeală și bătătură,
obținem o țesătură pufoasă, cu proprietăți bune de izolare termică.
În cazul utilizării unor asemenea fire sub forma unor urzeli cu efect, cu fire răsucite,
se obțin la suprafață dungi în relief sau carouri cu efecte de culoare.
Firele de efect răsucite se pot utiliza pentru țesături de paltoane, costume, rochii,
stofe pentru mobilă, decor, pleduri și cuverturi.
Tricoturile fabricate din fire de efect prezintă caracteristici superioare de aspect și
voluminozitate.

7. DESIGNUL AȚELOR
La fabricarea ațelor este folosită o diversitate de fibre naturale și chimice, cu toate că
unele dintre ele au o utilizare limitată. Fibrele din bumbac, poliester și poliamidă sunt de
obicei cel mai mult folosite la producerea ațelor. Fibrele naturale (mătasea, inul, lâna) și
cele chimice (viscoza, fibra acrilică, fibra de polipropilenă, fibra de politetrafluorură de etil
(PTFE), fibra aramidică Kevlar, fibra de sticlă etc.), sunt de asemenea folosite în diferite
domenii, dar utilizarea lor este limitată.
Ațele pot fi obținute din orice fel de fibră și caracteristicile lor sunt în strânsă legătură
cu cele ale fibrelor folosite. Unele fibre dau rezultate mai bune decât altele care, ca fibra de
sticlă, au rezultate atât de slabe, încât sunt folosite numai atunci când este importantă
asigurarea unei omogenități perfecte a produsului cusut. Folosirea viscozei este limitată de
rezistența ei mică în mediul umed, iar folosirea fibrelor din polietilenă și polipropilenă, de
temperaturile lor joase de topire.
Monofilamentele au fost recomandate în speranța că transparența lor ar reduce
cererea de ațe vopsite, dar ele nu s-au bucurat de aprecieri unanime din mai multe motive,
printre care rigiditatea lor și tendința desfacerii cusăturii. Materiile prime folosite la obținerea
ațelor se găsesc sub diferite forme: fibre scurte, fibre lungi (25 – 88 mm) și filamente
(monofilamente, polifilamente).
Pentru atingerea unui randament cât mai bun, fibrele sintetice folosite la obținerea
ațelor, trebuie să aibă rezistență mare, alungire redusă și contracție la apă redusă.
Ațele din fire cu miez realizate din fibre de bumbac / poliester sau din poliester 100%
reunesc avantajele fibrelor utilizate ca înveliș cu acelea ale filamentelor pentru miez. Pentru
ațele din fire cu miez realizate din poliester 100%, fibrele de poliester folosite pentru
acoperire sunt fibre lungi (25 – 88 mm) obținute printr-un proces de rupere prin întindere.
Filamentele sintetice se găsesc în ață sub diferite forme, ca de exemplu
monofilamente, multifilamente, multifilamente lipite, texturate.
7.1. Caracteristicile structurale ale ațelor
Tendința de formare a cârceilor

Este una dintre cele mai importante condiții pe care trebuie să le îndeplinească ața
pentru a asigura o comportare acceptabilă. Răsucirea / torsionarea incorectă poate avea ca
efect instabilitatea buclei în momentul formării sale, ducând la desfacerea firelor
componente ale aței de către apucător sau nepreluarea buclei, rezultând în final scăpări de
coasere. De cele mai multe ori este foarte important un proces de micșorare a răsucirii și de
stabilizare prin vaporizare, pentru a asigura ața împotriva formării cârceilor.
Imperfecțiunile (defectele)
Toate ațele trebuie să aibă cel mai ridicat grad de uniformitate al tuturor proprietăților
și caracteristicilor lor.
O ață trece prin orificiul acului unei mașini de cusut de multe ori până când formează
un pas al cusăturii. Orice neuniformitate a suprafeței aței va împiedica trecerea ușoară
a acesteia prin orificiul acului. Pentru obținerea aspectului optim al cusăturii, trebuie
folosit cel mai mic ac care va permite nenumărate treceri ale aței prin orificiul lui, fără uzură
exagerată și/sau ruperea aței.
Cea mai obișnuită justificare pentru o comportare slabă în timpul coaserii este
prezența defectelor (imperfecțiunilor) la ață. Prezența defectelor (subțieri, îngroșări, nopeuri
etc.) la ațele finisate trebuie menținută la un nivel scăzut, satisfăcător, pentru a asigura o
comportare optimă în timpul coaserii. O cifră reprezentativă pentru ritmul apariției defectelor
la o ață din bumbac de bună calitate este 0,5/1000 m.

Ațele din fire filamentare, din fire texturate și din fire texturate cu jet de aer nu au
defecte, ceea ce asigură o comportare mai bună în timpul coaserii.
7.2. Răsucirea și sensul de răsucire al ațelor
Ciclul de fabricație al tuturor ațelor convenționale începe de la stadiul de fire simple.

Aceste fire simple au în general sensul răsucirii S, pentru ca apoi să fie răsucite împreună
în sens Z, răsucirea fiind astfel echilibrată pentru a împiedica formarea cârceilor, fapt
prezentat în schema de obținere a ațelor.
Torsiunea firului simplu determină o forță de rupere. Torsiunea firelor simple este
echilibrată de răsucirea împreună, în sens invers, a două sau mai multor fire, pentru a obține
în cele din urmă, structura de ață. Aceasta se numește “răsucire finală”. În absența acestei
răsuciri în sens invers, un fir obișnuit nu ar putea fi controlat în timpul coaserii. Firele simple
s-ar separa în timpul trecerii repetate a aței prin orificiul acului și prin orificiile de ghidare ale
mașinii de cusut. Cu toate acestea, este nevoie de un anumit grad optim al răsucirii. Dacă
răsucirea este prea slabă, firele componente se pot desface și rupe; dacă răsucirea este
prea mare (strânsă), tensiunile care apar în ață pot provoca formarea cârceilor, nodurilor
sau ieșirea în afară a firelor componente. Pe de altă parte, în ceea ce privește ața de la ac,
răsucirea mai mare asigură menținerea secțiunii transversale circulare a aței care nu se va
deforma atunci când ața este la un moment dat supusă unei forțe transversale la trecerea
prin urechea acului. În acest fel, suprafața de contact dintre ață și ac se menține la o valoare
minimă, micșorându-se astfel deteriorările provocate de căldura degajată de ac și de uzură.
Valorile gradului de torsionare pentru firele simple și firele răsucite, sunt revăzute cu
atenție de fiecare producător, pentru fiecare structură de ață. Pentru producerea ațelor care
să nu formeze cârcei, poate fi obținută o structură echilibrată a aței în care mărimea răsucirii
se situează în mod normal între 50 – 60 % din valoarea torsiunii firelor simple. Totuși, gradul
de torsionare optim trebuie stabilit după efectuarea unor încercări relevante pentru a obține
calitatea solicitată.
De multe ori, gradul de torsionare este mult mai ridicat (adică răsucirea este mult mai
mare) și ar putea fi adus la valoarea potrivită pentru evitarea formării cârceilor, printr-un
proces de scădere a răsucirii (dezrăsucire). În general ațele de la ac necesită o răsucire de
90% față de torsiunea firelor simple, dar în sens invers. Răsucirea de echilibrare a firelor la
ața inferioară în opoziție cu sensul torsiunii firelor simple poate fi calculată cu ajutorul
formulei următoare, care este valabilă atât în sistemul de măsură în inch (1 inch = 25,4 mm),
cât și în sistemul metric:
T
TR  (7.1)
NR
unde:
TR reprezintă torsiunea de răsucire (răsucirea);
T – torsiunea firelor simple ( T  m  Nm ; m – gradul de torsionare, Nm – finețea
firului, m/g);
NR – numărul de fire simple din firul răsucit.
Astfel, răsucirea de echilibrare a unei ațe formate din trei fire simple, acestea având
fiecare o torsiune de 800 tors./m în sens S, este de aproximativ 460 tors./m în sens Z.
În cazul aței cu miez se poate asigura o coeziune corespunzătoare printr-o torsiune
mai mare în firele individuale, pentru a reduce la minim tendința de alunecare a fibrelor
exterioare din înveliș.
În cazul firelor filamentare, gradul de torsionare depinde de felul filamentului și de
destinația finală a firelor. Din motive lesne de înțeles nu se pune problema torsionării în
cazul firelor monofilamentare.

Firele texturate prin torsiune falsă și cele texturate cu jet de aer trebuie de asemenea
să fie torsionate slab, astfel încât caracteristicile de întindere și voluminozitatea să nu fie
compromise. Răsucirea finală va determina configurația de fir dublu sau triplu răsucit.
Totuși, în cazul firului realizat din filamente de poliester întrepătrunse cu jet de aer (fire
rotosetate), firul poate fi obținut fără răsucire, motiv pentru care se poate folosi pentru
efectuarea unor operații de coasere diversificate și la coaserea pe mașini automate.
Majoritatea mașinilor de cusut moderne, folosesc ațe cu răsucirea finală în sensul Z,
cu firele simple componente torsionate în sensul S.
Combinații ale celor două sensuri de răsucire sunt necesare la fabricarea firelor
cablate pentru a reduce tendința firului de dezrăsucire sau de formare a cârceilor și a-i
asigura rezistența necesară. La fabricarea ațelor cablate se poate realiza o diversitate de
combinații ale sensurilor de răsucire.
Combinația de răsucire Z/S/Z (răsucire Z a cablului / răsucire S a firelor componente
/ torsiune Z a firelor simple) este folosită în mod obișnuit pentru firul din bumbac lucios și
pentru firele de croșetat. Caracterul firului este influențat desigur și de gradul de răsucire
indus. Un fir obținut după schema Z/S/S este potrivit pentru tapițerii, datorită structurii sale
circulare și compacte.
Cele mai uzuale sunt ațele din patru, șase și nouă fire răsucite. La fiecare operație
de răsucire, sensul răsucirii trebuie inversat pentru a obține un fir stabil, de ex : trei fire
simple cu torsiune S sunt răsucite Z pentru a forma un fir răsucit din trei fire, sau două fire
simple torsionate Z, sunt răsucite S pentru a forma un fir răsucit dublu (din două fire
simple) și două din acestea sunt răsucite Z pentru a forma un fir cablat din patru fire.
Valoarea torsiunii pentru fiecare component, la fiecare etapă de răsucire este determinată
cu atenție, pentru a se obține în final un produs stabil, bine echilibrat.
7.3. Solicitările aței în timpul coaserii
Calitatea materialului (țesăturii, tricotului etc.) nu este suficientă pentru realizarea

unei producții de îmbrăcăminte de calitate superioară. Transformarea unui material
bidimensional într-un produs de îmbrăcăminte care este tridimensional, implică multe alte
acțiuni conexe.
În această privință, caracteristicile ațelor joacă un rol esențial în capacitatea lor de
coasere. Capacitatea aței de a se comporta eficient în mașina de cusut se definește ca fiind
“capacitate de coasere”. În linii mari, capacitatea de coasere poate fi considerată ca și
capacitatea și ușurința cu care componentele dintr-un material pot fi asamblate calitativ și
cantitativ prin coasere, transformându-le astfel într-un produs de îmbrăcăminte.
În timpul coaserii cu viteze mari, ața de la ac este supusă eforturilor de întindere
repetate, cu valori mari ale acestora. Ața este supusă de asemenea încălzirii, îndoirii,
comprimării și frecării. Efectele acțiunilor de mai sus sunt deosebit de complexe în condiții
dinamice, care în ultimă instanță produc ruperea aței, afectând astfel randamentul coaserii.
Proprietățile îmbinării ca aspectul și durabilitatea, sunt influențate de caracteristicile aței.
Alegerea aței pentru un material depinde de caracteristicile dimensionale și mecanice
ale materialului și ale aței, de compatibilitatea lor în procesul de coasere și de destinația
produsului. Pe de altă parte, procedeele moderne de fabricație ale confecțiilor presupun
operații de coasere cu viteze mari, pentru care criteriile de selecție a aței devin și mai severe.
Pe scurt, caracteristicile pe care trebuie să le aibă o ață pot fi definite astfel:
1.capacitatea aței de a îndeplini condiții funcționale pentru a efectua coaserea dorită;
2.capacitatea aței de a asigura aspectul estetic și utilitatea cusăturii.
Amploarea deteriorărilor suferite de o ață din cauza uzurii prin frecare la trecerea
acesteia prin mașină depinde de:
 netezimea suprafețelor părților mașinii de cusut cu care ața vine în contact;

 proprietățile de frecare ale suprafeței aței și tipul apretului aplicat;
 forma și felul acului;
 desimea materialului și numărul de straturi care urmează să fie cusute;
 numărul de treceri ale aței prin orificiul acului și prin material, înainte de a fi
încorporată în cusătură.
Micșorarea rezistenței aței din cauza uzurii la trecerea prin mașina de cusut este de
25% pentru ața superioară și de 15% pentru ața inferioară. Pentru ațele folosite la mașinile
de cusut în lanț cu unul sau cu două fire, micșorarea rezistenței din cauza uzurii este în
medie de 15%.
Dacă tensiunea din ață crește din cauza frecării puternice, caracteristicile sale de
rezistență și alungire se înrăutățesc și suprafața ațelor realizate din fibre scurte tinde să se
scămoșeze, ceea ce afectează comportarea la coasere. Pe de altă parte, la o creștere
exagerată a tensiunii din ață, există riscul întinderii exagerate a acesteia și apoi al
contractării, provocând deformarea sau ruperea materialului în timpul coaserii.
Proprietățile aței referitoare la frecare trebuie să fie uniforme și sunt influențate de
modul de distribuție a firelor componente în secțiunea transversală și de-a lungul aței
precum și de aplicarea uniformă a lubrifiantului. Astfel, o neuniformitate în lungul aței se va
regăsi în aspectul cusăturii. Atunci când ața este depozitată în condiții improprii o perioadă
mai mare de timp, lubrifiantul poate prezenta fenomenul de îmbătrânire și astfel coeficientul
de frecare al aței poate crește afectând capacitatea de coasere și comportarea îmbinării.
Odată cu apariția mașinilor care lucrează cu viteze mari de coasere, ațele sunt
supuse și mai des la solicitări din ce în ce mai mari. La coaserea industrială cu viteze mari,
ața este supusă la șocuri cu viteze care variază între 1 și 10 m/s de aprox. 5000 de ori pe
minut. Acest lucru are drept urmare accelerări periodice ale aței cu frecvență mare, ceea ce
duce la modificarea caracteristicilor curbelor efort – deformație ale firelor. Curbele efort –
deformație obținute la valori mai mari ale șocului, respectiv ale accelerației, au pante mai
abrupte.
Rezistența la rupere a aței se regăsește în rezistența îmbinării, dar nu poate fi
considerată unicul criteriu pentru aprecierea calității îmbinării. În cazul ațelor din fibre
sintetice, alungirea poate provoca deplasarea acestora. O întindere exagerată modifică
ordinea cronologică de depunere a pașilor de cusătură, restrângând domeniul de utilizare a
unor astfel de ațe. Rezultă de aici că studiul caracteristicilor curbelor efort – deformație poate
fi util pentru proiectarea ațelor cu randament mai mare.
7.4. Caracteristicile mecanice ale ațelor
Printre cele mai importante proprietăți mecanice ale ațelor sunt rezistența, modulul
de elasticitate, coeficientul de frecare și rezistența la uzură. De multe ori se afirmă că,
caracteristicile curbelor efort – deformație determină capacitatea de coasere. Folosirea
ațelor cu rezistență mare reduce numărul ruperilor și ca urmare și timpii de întrerupere a
coaserii.
Valorile mari ale modulului de elasticitate se reflectă în valorile ridicate ale rigidității
și acestea împreună cu structura răsucită echilibrată, sunt esențiale pentru formarea unei
bucle corecte, pentru o eficiență a coaserii și pentru împiedicarea efectuării unei cusături cu
pași săriți (scăpări de coasere).
Ața din fibre de poliester stabilizată formează o buclă care este asemănătoare cu cea
formată de ața din bumbac. O altă cerință este asigurarea unui anumit nivel al proprietăților
de frecare statică și dinamică. Frecarea trebuie să nu fie prea mare, ceea ce ar duce la
ruperea aței, dar nici prea mică, caz în care s-ar pierde controlul asupra aței. Pe de altă
parte, pentru o comportare bună la coasere este necesară o rezistență bună la uzură.

Proprietățile la întindere
Pentru a rezista diferitelor solicitări în timpul coaserii, ața trebuie să aibă rezistență și
alungire corespunzătoare. Alungirea la rupere este importantă, fiind implicată în aprecierea
deformării prin întindere a îmbinării prin coasere. Rezistența și alungirea la rupere ale
oricărei ațe depind de un număr de factori, între care se menționează materia primă și
caracterul procesului de finisare aplicat în vederea utilizării acesteia. Proprietățile de
întindere pentru 4 tipuri de ațe sunt prezentate în tabelul 7.1.
În figura 7.1. sunt trasate curbele caracteristice efort – deformație pentru diferite ațe.
Din tabelul 7.1 și din fig. 7.1, se trage concluzia că ața din bumbac prezintă un modul
de elasticitate inițial mai mare, dar are o rezistență și alungire mai mici decât alte ațe. Ața
din fibre de poliester are o rezistență și alungire medie.
Tabelul 7.1
Comparație între proprietățile de întindere ale ațelor
Rezistența specifică Alungirea la rupere

Tipul aței
(cN/tex) (%)
Ață din bumbac 23 – 28 5–8
Ață din fibre de poliester 25 – 38 12 – 20
Ață din fire cu miez din poliester 100% 30 – 43 14 –24
Ață din fire filamentare de poliester 41 – 56 15 – 30
O ață mai groasă, cu aceeași structură și compoziție, este în mod evident mai
rezistentă chiar dacă teoretic, rezistența specifică este independentă de finețea aței și de
aceea poate fi utilizată pentru compararea rezistenței diferitelor fibre și structuri ale ațelor.
Fig. 7.1. Curbele efort – deformație ale diferitelor ațe

1 – bumbac; 2 – poliester filat; 3 – poliester filamentar; 4 – poliamidă
Pe baza unui studiu efectuat asupra ațelor comerciale, s-a constatat că limita
inferioară a rezistenței la rupere de 800 cN, este corespunzătoare majorității utilizărilor
obișnuite. Pentru asigurarea unui randament bun al mașinilor de cusut, se recomandă de
obicei o alungire la rupere medie spre redusă. Ațele cu elasticitate mare (de ex., ațele
realizate din fire filamentare texturate cu răsucire falsă) pot fi utilizate numai pentru
produsele realizate din tricoturi.
Pentru ațe, modulul de elasticitate inițial este cel mai important în ceea ce privește
alunecarea cusăturii și încrețirea acesteia și este de dorit o valoare mare. Cu toate acestea,
un modul de elasticitate mare, în sine, nu spune totul despre randamentul coaserii de uz

general. Ațele realizate din fibre de carbon, fibre de sticlă, fibre polipropilenice sunt cu
siguranță folosite la cusut, dar, cu toate că fiecare are modul de elasticitate ridicat, ele au
alte neajunsuri care împiedică folosirea lor ca ațe de uz general.
Ațele trebuie să reziste la solicitări termice (la temperaturi ridicate) și la solicitări
mecanice (șocuri). Un nivel al rezistenței medii în zona aflată sub curba efort – deformație,
ajută la îmbunătățirea comportării aței prin reducerea numărului de ruperi sau a numărului
de deteriorări cauzate de diferite solicitări. Dacă rezistența este mare datorită unei alungiri
mai mari a firului cu un modul de elasticitate mai mic, o ață nu se poate comporta bine în
timpul operațiilor de coasere cu viteză mare; de aceea rezistența nu poate fi considerată un
indicator potrivit.
Se poate considera că rezistența corespunzătoare a aței, alungirea menținută în
anumite limite, caracteristicile efort – deformație în intervalul de lucru al tensiunii din ață,
precum și comportarea la revenire (după încetarea solicitărilor), determină comportarea aței
în timpul coaserii. În plus, variația proprietăților de mai sus trebuie să fie controlată și
menținută în limite strânse, pentru asigurarea calității aței.
Proprietăți de frecare
Printre cele mai importante condiții pe care, trebuie să le îndeplinească ațele sunt
cele referitoare la alunecare și frecare. Forțele care apar în ață sunt datorate, în special,
frecării dintre ață și elementele mașinii, cea mai puternică interacțiune având loc între ață și
ac și, între ac și materialul de cusut.
Toate ațele pentru ac, mai ales cele realizate din fibre sintetice, necesită un proces
de finisare cu lubrifiant pentru a reduce frecarea la un nivel acceptabil.
Uzura aței poate fi micșorată printr-o alegere potrivită a aței, alegerea acelor de cusut
corespunzătoare, folosirea mașinii de cusut la o viteză adecvată și o desime convenabilă a
pașilor de cusătură. Și totuși sunt necesare valori de la medii la mari ale frecării statice dintre
ață și material pentru a permite strângerea cusăturii și a împiedica ieșirea firului din cusătură
(descoaserea). Ațele din fire filate sunt mai bune din acest punct de vedere față de ațele din
fire filamentare. Randamentul cel mai scăzut îl au ațele monofilamentare.
7.6. Comportarea la temperaturi înalte
În timpul operației de coasere, din cauza frecării dintre ac și fibrele din firele care
formează materialul, se produce căldură. Gradul de încălzire depinde de viteza de lucru a
mașinii, mărimea, forma și gradul de finisare a suprafeței acului, desimea, grosimea și
finisarea materialului și de tipul, finețea și finisarea aței. Efectul încălzirii depinde și de modul
în care aceasta este disipată. Efectul de încălzire asupra aței depinde nu numai de
temperatura acului, ci și de mărimea suprafeței de contact a aței cu acul, de timpul cât
durează acest contact și de mărimea forței de apăsare exercitată perpendicular pe suprafața
de contact. De multe ori încălzirea provoacă urme de arsură pe fibrele naturale cum ar fi
bumbacul sau lâna și înmuierea sau topirea fibrelor sintetice, care duc la slăbirea cusăturii
sau lăsând urme de topitură pe suprafața materialului. De asemenea ața se poate topi și
rupe. Realimentarea cu ață necesită timp și în unele cazuri nu este posibilă, deoarece fibrele
topite din ață se pot lipi și înfunda orificiul acului, precum și deteriorarea materialului,
decălirea acului din cauza încălzirii acestuia etc.
Au fost identificate trei zone în care există solicitare termică în timpul formării
cusăturii. Acestea sunt :
 partea din fir care este trecută prin material;
 partea din buclă care se formează, între ac și material;
 punctul în care ața este în contact cu orificiul acului, atunci când are loc strângerea
cusăturii.

Amploarea și efectul încălzirii acului sunt influențate de asemenea de disiparea
căldurii, care depinde de proprietățile termice ale acului și materialului și de suprafața
acestora, de mișcarea curenților de aer în jurul acului și de temperaturile acestor trei
elemente care preiau căldura.
Există mijloace prin care se poate evita supraîncălzirea acului, printre care:
prelucrarea formei acului sau tratamentele superficiale; folosirea uleiurilor; folosirea
dispozitivelor de răcire la ac; micșorarea vitezei mașinii de cusut; folosirea ațelor cu
rezistență mare la temperaturi ridicate.
S-a constatat că, majoritatea ruperilor ațelor din fibre sintetice se realizează într-un
interval mic de temperaturi ale acului, adică de ordinul a 240 – 260ºC. Totuși, o ață din
mătase sau bumbac poate fi folosită cu rezultate bune la temperaturi ale acului până la
400ºC. S-a constatat că ațele cu miez alcătuite din fire filamentare din poliester și fibre de
acoperire din bumbac au o stabilitate termică doar cu 25 – 30ºC mai ridicată decât ațele
realizate din fire filate în întregime din fibre ca și miezul.
7.7. Culoarea ațelor
De obicei, primul factor care stârnește interesul consumatorului este farmecul estetic
al culorii articolului produs. Culorile ca și stilul îmbrăcămintei, sunt la modă un anumit timp,
dar tendințele în ceea ce privește culorile, sunt cunoscute mai dinainte de cei preocupați din
domeniul textilelor și al modei. De aceea fabricanții produc ațe în culori corespunzătoare
modei, pentru a le prezenta publicului. Culoarea aței trebuie să se potrivească gamei largi
de utilizări finale ale materialelor textile disponibile în diferite culori. Întocmirea rețetei unei
culori se face în concordanță cu cerințele culorii.
La alegerea culorii, ochiul omului nu este întotdeauna consecvent, drept pentru care
la aprecierea culorii se folosesc din ce în ce mai multe aparate speciale pentru a îmbunătăți
sau a înlocui aprecierea vizuală. Pentru cerințe riguroase de apreciere, nuanțele alese pot
fi reevaluate după ce au fost cusute în produs. Prin urmare, este important ca cerințele
inițiale din standardele de comportare a culorii în timpul utilizării aței să fie satisfăcute. De
aceea, vopsitorul este răspunzător de realizarea calității culorii printr-o alegere și aplicare
corespunzătoare a coloranților care trebuie să reziste oricăror tratamente ulterioare posibile.
Culoarea aței trebuie să fie rezistentă la lumină, călcare, frecare, spălare, la apă,
transpirație, apă de mare și apă clorurată în funcție de destinația aței.
În afară de aceasta, trecerea aței prin mașina de cusut îi poate influența nuanța prin
modificarea aspectului suprafeței sau a echilibrului răsucirii. Desimea materialului poate fi
cauza unei diferențe de nuanță a cusăturii în comparație cu firul simplu din componența
materialului. Și lubrifiantul poate influența culoarea aței. Așadar, toți acești factori trebuie
luați în considerare la aprecierea culorilor. Cu toate acestea, la anumite articole destinate
prezentării modei, se utilizează și ațe în culori contrastante. Totuși, în general, culoarea
trebuie să fie cât mai apropiată de a materialului ce urmează a fi cusut sau cu o nuanță mai
închisă.
7.8. Finisarea ațelor
Aspectul final al aței este dat de finisarea suprafeței, cel mai important tip de
finisare fiind lubrifierea. Necesitatea aplicării pe o ață a finisării prin lubrifiere, reiese din
faptul că această finisare asigură aței o capacitate mai bună de coasere și îmbinării o
comportare mai bună. O finisare de calitate a unei ațe moderne, trebuie să îndeplinească
trei funcții:
1. să realizeze un strat de lubrifiant continuu și uniform, care să asigure o mișcare
uniformă a aței prin mașina de cusut, cu un ritm constant de împungere a materialului.

2. să protejeze ața de căldura degajată de acul de cusut și să îndepărteze o parte
din căldura acestuia.
3. să protejeze ața față de ciclurile repetate de frecare la trecerea prin material, ac și
alte organe de ghidare ale mașinii de cusut.
S-a convenit asupra faptului că, dintre multele proprietăți importante ale unei ațe de
calitate, cea mai însemnată este capacitatea de coasere, adică coaserea cu viteze mari și
fără defecte. Capacitatea de coasere depinde de mai mulți factori, dintre care se amintește
lubrifierea.
Căldura degajată prin frecarea dintre ac și material sau dintre ac și ață, este una
dintre cele mai frecvente cauze ale asamblărilor defectuoase, cu toate că afectează rareori
ațele și materialele din fibre sintetice atunci când acul este bine conceput și dintr-un oțel de
bună calitate. Fibrele naturale pot rezista până la temperatura de 350ºC, cu mult mai mare
decât temperatura maximă la care lucrează acele mașinilor de cusut obișnuite, de aprox.
300ºC.
Lubrifianții asigură o valoare constantă a frecării și mai ales pentru ațele din fibre
sintetice, asigură protecția față de ac. Fără un control riguros al gradului de lubrifiere a aței,
în timpul operației de coasere, aceasta se rupe în timpul coaserii sau s-ar putea întâmpla
ca și îmbinarea să cedeze în timpul purtării articolului respectiv.
Diferitele tipuri de ațe necesită cantități diferite de lubrifiant, în conformitate cu
utilizarea lor finală. Ațele din fire cu miez și cele obținute prin procedeul de răsucire din fibre
de poliester, trebuie să reziste la temperaturi ridicate atunci când sunt folosite ca ațe pentru
ac și de aceea necesită un grad mare de lubrifiere. O ață de cusut realizată din fire
filamentare nu ar avea nevoie, în general, de atât de mult lubrifiant pentru a se comporta
bine. Felul lubrifiantului va fi diferit pentru fibrele naturale și pentru cele sintetice. Noile ațe,
noile mașini, noile condiții de coasere și noile materiale, toate cer tehnici noi de lubrifiere și
finisare. Cele mai simple și evidente criterii sunt:
 finisarea nu trebuie să obtureze orificiul acului, împiedicând astfel trecerea liberă a
aței;
 finisarea nu trebuie să murdărească și să păteze;
 finisarea trebuie să permită aței să se desfășoare ușor de pe mosor / bobină / papiotă
etc.;
 finisarea trebuie să micșoreze frecarea dintre ață și suprafața de contact și să
împiedice alunecarea fibrelor;
 finisarea nu trebuie să reacționeze defavorabil la temperaturi ridicate;
 finisarea trebuie să fie relativ ieftină și simplu de aplicat în timpul obținerii firului.
Au fost efectuate cercetări și asupra unor anumite ațe destinate utilizărilor speciale.
De exemplu, este importantă finisarea ațelor din bumbac care să reziste la atacul
mucegaiului și putregaiului, mai ales în cazul articolelor care vor fi ținute în condiții de
căldură și umiditate. Alte tipuri de finisări – rezistente la apă, la murdărire, finisări ignifuge –
sunt de asemenea importante pentru ațele folosite în scopuri speciale.

8. DESIGNUL FIRELOR
Designul firelor are ca obiectiv stabilirea condițiilor optime de prelucrare a fibrelor în
funcție de caracteristicile acestora, de tehnologia de prelucrare, de caracteristicile utilajelor
și de cele ale firelor.
Designul firelor cuprinde două etape:
- stabilirea fluxului tehnologic;
- designul caracteristicilor firelor.
Stabilirea fluxului tehnologic are ca scop stabilirea tehnologiei de prelucrare, etapele

și fazele tehnologice. Se realizează în funcție de: caracteristicile firului și de utilajul din
dotare.
Caracteristicile firului ce pot determina fluxul de prelucrare a fibrelor sunt influențate
de starea și forma fibrelor în structura firului și de caracteristicile fibrelor. Acestea pot fi:
- finețea și neregularitatea la finețe;
- voluminozitatea;
- starea de suprafață;
- rezistența și neregularitatea la rezistență.
Proiectarea reglajelor tehnologice are ca scop stabilirea reglajelor de viteză, de

distanță, de masă, a forțelor de apăsare, precum și a condițiilor de temperatură, umiditate
și a concentrațiilor de produse pentru prelucrarea fibrelor în condiții optime.
În fazele tehnologice, unde fibrele se găsesc sub formă de semifabricate (bandă pală,
semitort, șuviță, pretort, fir) principalele aspecte legate de utilaje, reglaje tehnologice,
cantități realizate se regăsesc cuprinse în planurile de prelucrare.
8.1. Stabilirea fluxului tehnologic de realizare a firului
Fazele tehnologice și succesiunea lor în cadrul fluxului tehnologic depind de mai mulți
factori dintre care cei mai importanți sunt:
- materia primă folosită (bumbac, lână, in, cânepă, CELO, PES, PA, mătase etc.);
- forma de prezentare a materiei prime (puf, bandă, pală, bandă amestecată, pală
repieptănată, bandă vopsită etc.);
- etapa tehnologică în care are loc vopsirea (fibră, bandă, fir, țesătură);
- etapa în care are loc amestecarea componenților;
- procedeul de filare (din semitort sau șuviță, bandă);
- utilajul din dotare.
Tehnologia de obținere a firelor pieptănate se deosebește de cea a firelor cardate prin:
- calitatea materiei prime utilizată (este superioară pentru filatura pieptănată);
- fazele tehnologice și utilajele destinate prelucrării fibrelor;
- numărul de pasaje de laminare (este mai mare la filatura pieptănată).
O serie de faze tehnologice sunt identice în toate aceste tehnologii, ele se realizează
pe utilaje ce folosesc aceleași principii de funcționare, însă diferă din punct de vedere
constructiv și al reglajelor.
Firele obținute din fibre tip bumbac se realizează pe tehnologiile și în gamele de finețe
următoarele:
- cardată (flux tehnologic – fig. 8.1): Nm 10 – 100;
- pieptănată (flux tehnologic – fig. 8.2): Nm 70 – 200 (fire fine) și Nm < 70 (fire medii);
- vigonie (flux tehnologic – fig. 8.3): Nm 1 – 16 (din materiale refolosibile sau fibre
declasate).

Fig. 8.1. Fluxul tehnologic pentru obținerea firelor cardate din bumbac 100%
Fig. 8.2. Fluxul tehnologic pentru obținerea firelor pieptănate din bumbac 100%
Fig. 8.3. Fluxul tehnologic pentru obținerea firelor de vigonie din bumbac 100%
Datorită faptului că în filatura de lână pieptănată fluxul are mai multe etape
tehnologice, se obișnuiește ca fluxul tehnologic și planul de prelucrare să se facă pe etape
tehnologice (fig. 8.4), și anume:
- pieptănătoria;
- vopsitoria;
- amestecarea;
- preparația filaturii și filarea.
Firele obținute din fibre liberiene sunt destinate articolelor de îmbrăcăminte pentru
vară, țesăturilor de ambalaj, prelatelor, furtunurilor pentru stingerea incendiilor, curelelor
textile și se obțin pe următoarele tehnologii:
- pieptănată;
- cardată;
- cardat-pieptănată;
- semipieptănată.

Sortare Spălare Cardare
Laminare P I
P II
P III
Pieptănătorie
Pieptănare
Laminare P I
R P II
Calibrare
Vopsire
Spălare & Călcare Vopsitorie
Desfilțuire
PI
PII
Fir iuni Amestecare

PI Amestecare
P II
Repieptănare
Laminare P I Repieptănătorie
R P II
Laminare P I
P II
P III sau Preparația
GV P IV FMV P IV’ filaturii
Filare preliminară Filare preliminară

Flaier Laminor finisor
Filare
MFI Filare
Fir simplu
Fig. 6.4. Fluxul tehnologic de obținere a firelor tip lână pieptănată

Firele liberiene pieptănate se obțin din:

- fuior de cânepă sau in prin prelucrarea lor pe fluxul tehnologic prezentat în fig. 8.5; firele
au finețea Nm 2,4 – 30 din cânepă și Nm 4 – 56 din in și se filează uscat, ud sau semiud;
- fuior de manilă sau sisal pe fluxul tehnologic prezentat în fig. 8.6; se filează uscat fire
groase și foarte groase cu finețea Nm 0,2 – 0,5.
Fig. 8.5. Fluxul tehnologic de obținere a firelor liberiene pieptănate

din fuior de cânepă și in

Fig. 8.6. Fluxul tehnologic de obținere a firelor liberiene pieptănate

din fuior de manilă și sisal
Firele liberiene cardate se obțin din câlți de meliță sau fuioare de calitate inferioară –
pentru in și cânepă și din fibre scurte de sorturi inferioare – pentru iută, chenaf, manilă, sisal
prelucrate pe fluxul tehnologic prezentat în fig. 8.7. Firele cardate sunt filate predominant
uscat, în gama de finețe a firelor groase și foarte groase, și anume:
- Nm 0,5 – 10 – pentru in;
- Nm 0,2 – 6 – pentru cânepă;
- Nm 0,2 – 3 – pentru iută și chenaf;
- Nm 0,2 – 0,5 – pentru manilă, sisal și coocs.
Firele liberiene cardat-pieptănate sunt obținute din câlți de pieptene din sorturi
inferioare (in, cânepă), fuior melițat, câlți de meliță din sorturi superioare, sunt fire groase,
medii și fine, sunt filate ud, semiud sau uscat (preponderent uscat), în gama de finețe: Nm
3 – 40 pentru in și Nm 2,4 – 14 la cânepă.

Fig. 8.7. Fluxul tehnologic de obținere a firelor liberiene cardate
Pentru proiectarea firelor tip lână pieptănată, în funcție de finețea fibrelor de lână, dar
și a fibrelor chimice care se prelucrează există o serie de variante de fluxuri tehnologice (fig.
8.8 – 8.13), respectiv de planuri de prelucrare (tabelele 8.1 – 8.7):
- fig. 8.8 reprezintă fluxul tehnologic din pieptănătorie utilizat la prelucrarea fibrelor de lână
cu finețea de 19 – 20 µm;
- tabelul 8.1 – planul de prelucrare din pieptănătorie utilizat pentru fibre de lână cu finețea
de 20 µm și impurități vegetale de 5 %;
- fig. 8.9 – fluxul tehnologic din pieptănătorie utilizat la prelucrarea fibrelor de lână cu finețea
de 21 – 23 µm;
de 21,5 µm și impurități vegetale de 7 %;
de 24 – 27 µm;
de 28 – 33 µm;
- fig. 8.12 – fluxul tehnologic din pieptănătorie utilizat la prelucrarea fibrelor chimice;
- tabelul 8.5 – planul de prelucrare din pieptănătorie pentru fibre de poliester de 3 den;
- tabelul 8.6 – planul de prelucrare din pieptănătorie cu 3 pasaje de laminor după converter,
utilizat pentru bandă de poliester de 3 den;
- fig. 8.13 – fluxul tehnologic pentru amestecarea benzilor utilizat la prelucrarea fibrelor de
lână cu finețea de 21 µm și poliester de 3 den în amestec de 45/55 % pentru fir Nm 60;
- tabelul 8.7 – planul de prelucrare pentru amestecarea benzilor din fibre de lână cu finețea
de 21 µm și poliester de 3 den în amestec de 45/55 % pentru fir Nm 60.

Sursa: http://www.nsc-schlumberger.com/
Fig. 8.8. Fluxul tehnologic din pieptănătorie pentru lână de 19 – 20 µm
Tabelul 8.1.
Planul de prelucrare din pieptănătorie pentru lână de 20 µm
Tipul Tipul mașinii Finețea Viteza de Randa Producția Producția

Nr.
fibrelor K B C/B N Dublaj Laminaj benzii debitare mentul practică impusă
pasaj
prelucrate Model Tip (ktex) (m/min) (%) (kg/h) (kg/h)
Lână 19–
CARDAREA 1 B4M3MM5 1 1 1 6 - - 20 118 93 790 777
20 µm
Lână 19–
2 GC14 201 1 1 1 2 7 5,6 25 300 86 774 770
20 µm
PREGĂTIREA
Lână 19–
PENTRU 3 GC14 201 1 1 1 2 6 6 25 300 86 774 763
20 µm
PIEPTĂNARE
Lână 19–
4 GC14 213R 1 1 1 3 5 6,9 18 300 78 758 756
20 µm
Lână 19–
PIEPTĂNAREA 5 PB31 LM 1 1 1 29 22 - 30 - 95 667 658
20 µm
Lână 19–
FINISAREA 6 GC14 56 1 1 1 2 6 7,2 25 300 79 711 652
20 µm
BENZII
PIEPTĂNATE Lână 19–
7 GC14 213R 1 1 1 2 7 7 25 300 76 684 645
20 µm

Tabelul 8.2.
Planul de prelucrare din pieptănătorie pentru lână de 21,5 µm

Nr.
pasaj
Lână 21–
CARDAREA B4M3MM5 1 1 1 7 - - 22 111 93 954 915
1 23 µm
Lână 21–
2 GC14 201 1 1 1 2 8 5,9 30 350 84 1 058 906
23 µm
PREGĂTIREA
Lână 21–
PENTRU 3 GC14 201 1 1 1 2 6 6 30 350 84 1058 897
23 µm
PIEPTĂNARE
Lână 21–
4 GC14 201 1 1 1 2 6 6 30 350 84 1 058 897
23 µm
Lână 21–
PIEPTĂNAREA 5 PB31 1 1 1 28 24 - 32 - 97 812 790
23 µm LM
6 Lână 21– GC14 1 1 1 2 5 6,4 25 350 78 819 783

FINISAREA 23 µm 56
BENZII
PIEPTĂNATE 7 Lână 21– GC14 1 1 1 2 7 7 25 350 74 777 775
23 µm 213R

Tabelul 8.3.
Planul de prelucrare din pieptănătorie pentru lână cu finețea de 25 µm

Nr.
pasaj
Lână 24–
CARDAREA 1 3M2M5 1 1 1 6 - - 25 126 93 1 055 982
27 µm
Lână 24–
2 GC14 56 1 1 1 2 7 5,8 30 400 83 1 195 973
27 µm
PREGĂTIREA
Lână 24–
PENTRU 3 GC14 56 1 1 1 2 6 6 30 400 83 1195 964
27 µm
PIEPTĂNARE
Lână 24–
4 GC14 213R 1 1 1 4 4 6 20 350 76 1 277 955
27 µm
Lână 24–
27 µm
Lână 24–
FINISAREA 6 GC14 56 1 1 1 2 5 6,8 25 400 79 948 868
27 µm
BENZII
7 GC14 213R 1 1 1 3 7 7 25 350 74 1 165 860
27 µm

Tabelul 8.4.
Planul de prelucrare din pieptănătorie pentru lână de 30 µm

Nr.
fibelor K B C/B N Dublaj Laminaj benzii debitare mentul practică impusă
pasaj Model Tip
prelucrate (ktex) (m/min) (%) (kg/h) (kg/h)
Lână 28–
CARDAREA 1 3M2M5 1 1 1 5 - - 28 140 93 1 094 1018
33 µm
Lână 28–
2 GC14 201 1 1 1 2 6 5,6 30 400 83 1 195 1012
33 µm
PREGĂTIREA
Lână 28–
PENTRU 3 GC14 201 1 1 1 2 6 6 30 400 83 1195 1006
33 µm
PIEPTĂNARE
Lână 28–
4 GC14 213R 1 1 1 4 4 6 20 350 75 1 260 997
33 µm
Lână 28–
33 µm
Lână 28–
FINISAREA 6 GC14 56 1 1 1 2 5 7,2 25 400 77 924 909
33 µm
BENZII
7 GC14 213R 1 1 1 3 7 7 25 350 74 1 165 900
33 µm

Fig. 8.12. Fluxul tehnologic din pieptănătorie pentru fibre chimice
Tabelul 8.5.
Planul de prelucrare din pieptănătorie pentru fibre de poliester de 3 den

Nr.
pasaj
PES 3
CARDAREA 1 225 PP TR 1 1 1 1 - - 22 207 92 251 237
den
PES 3
PREGĂTIREA 2 GC14 27R 1 1 1 1 6 6,6 20 300 87 313 235
den
PENTRU
PIEPTĂNARE PES 3
3 GC14 32 1 2 1 1 5 6,1 16 300 85 489 233
den
PES 3
PIEPTĂNAREA 4 PB31 LF 1 1 1 9 24 - 28 - 90 252 226
den
PES 3
FINISAREA 5 GN6 27 1 1 1 2 6 7 20 126 83 251 222
den
BENZII
PIEPTĂNATE PES 3
6 GC14 213R 1 1 1 1 7 7 20 300 70 252 220
den

Tabelul 8.6.
Planul de prelucrare din pieptănătorie după converter, pentru bandă de PES 3 den

Nr.
fibelor K B C/B N Dublaj Laminaj benzii debitare mentul practică impusă
pasaj Model Tip
prelucrate (ktex) (m/min) (%) (kg/h) (kg/h)
PREGĂTIREA
Bandă
PENTRU 1 GC14 208 1 2 1 2 - - 16 300 86 495 421
PES 3 den
PIEPTĂNARE
Bandă
PIEPTĂNAREA 2 PB31 LF 1 1 1 15 24 - 28 - 90 420 413
PES 3 den
Bandă
FINISAREA 3 GN6 204 1 1 1 3 6 7,6 22 137 91 494 409
PES 3 den
BENZII
PIEPTĂNATE Bandă
4 GN6 91R 1 1 1 3 7 7,7 20 139 82 410 405
PES 3 den
Fig. 8.13. Fluxul tehnologic pentru amestecarea benzilor de 45% lână + 55% PES
Tabelul 8.7.
Planul de prelucrare pentru amestecarea benzilor de 45% lână + 55% PES - fir Nm 60
Tipul mașinii Finețea Viteza de Randa Producția Producția

Nr.
K B C/B N Dublaj Laminaj benzii debitare mentul practică impusă
pasaj
Model Tip (ktex) (m/min) (%) (kg/h) (kg/h)
PREGĂTIREA
PENTRU 1 GC14 32 1 2 1 1 5 7,8 18 300 76 492 492
PIEPTĂNARE
PIEPTĂNAREA 2 PB31 LC 1 1 1 16 24 - 34 - 92 512 482
FINISAREA 3 GN6 27 1 1 1 3 5 6,8 25 122 87 478 477

BENZII
PIEPTĂNATE 4 GN6 27R 1 1 1 3 8 8 25 144 86 557 472
Legendă: K – numărul de capete; B – numărul de benzi la debitare; C/B – cană/bobină; N –

numărul de mașini.
CARDE:
B4M3MM5 – agregat de cardare cu 3 cilindrii Morel pentru toate finețele conținând peste
5% impurități vegetale;

3M2M5 – agregat de cardare cu 2 cilindrii Morel pentru toate finețele conținând mai
puțin de 5% impurități vegetale;
225 PP – TR– agregat de cardare cu perietori destinate fibrelor chimice de 1,5–15 den,
cu lungime de tăiere de 120–250 mm. Debitarea este echipată cu cap reducător „TR“.
MAȘINI DE PIEPTĂNAT:
LM – debitare într-o cană cu diametru de 1 000 mm și înălțimea de 1 200 mm, cu o bandă
în cană;
LF – debitare într-o cană cu diametru de 700 mm și înălțimea de 1 000 mm, cu o bandă
în cană.
Tabelul 8.8
LAMINOARE CU CÂMP DUBLU DE ACE
Viteza max.
Tipul Nr. de căni Diametrul Înălțimea Numărul de
laminorului sau bobine (mm) (mm) de benzi debitare(m/m
in)
27 1 cană 700 1 000 1 –
32 1 cană 700 1 000 2 –
56 1 cană 1 000 1 200 1 –
91 1 bobină 600 530 1 250
201 1 cană 1 200 1 200 1 –
204 1 cană 800 1 200 1 –
208 1 cană 800 1 200 2 –
213 1 bobină 600 530 1 350
La proiectarea firelor tip lână pieptănată, în funcție de finețea firelor proiectată, în

preparația filaturii se folosesc fluxurile tehnologice din figurile 8.14 – 8.15 și pentru acestea
se utilizează planurile de prelucrare din tabelele 8.9 – 8.13:
- fig.8.14 – fluxul tehnologic din preparația filaturii pentru fire tip lână pieptănată Nm 40-52;
- tabelul 8.9 – planul de prelucrare pentru preparația filaturii pentru fire Nm 48;
- fig. 8.15 – fluxul tehnologic din preparația filaturii la fire tip lână pieptănată peste Nm 52;
- tabelul 8.11. Planul de prelucrare pentru preparația filaturii pentru fire Nm 60;
- tabelul 8.13 – planul de prelucrare pentru preparația filaturii pentru fire Nm 98.

Fig. 8.14. Fluxul tehnologic din preparația filaturii – fire tip lână Nm 40 – 52
Tabelul 8.9.
Planul de prelucrare pentru preparația filaturii pentru fire Nm 48
Tipul mașinii Finețea debitată Viteza de Randa- Producția Producția

Nr. Nr. de
K B C/B N Dublaj Laminaj debitare mentul practică cerută
pasaj mașini
Model Tip g/m Nm (m/min) (%) (kg/h) (kg/h)
1 GC 15 656 RME 1 1 1 1 1 - 8 20 360 70 300 200
2 GC 15 83 T 1 1 2 2 2 4 8 10 350 70 290 200
3 GC 15 98 1 1 4 2 4 4 7,4 5,4 300 70 270 250
4a FMV 36 1 16 32 16 64 1 12 2,2 220 70 270 250
4b BM 15 2 48 48 48 48 1 12 2,2 90 70 250 250
5 Mașina de filat 11 000 1 22 48 19 95 250 250

Fig. 8.15. Fluxul tehnologic din preparația filaturii – fire tip lână peste Nm 52
Tabelul 8.10.

Nr. Nr. de
pasaj mașini
1 GC 15 656 RME 1 1 1 1 1 - 8 22 350 75 345 300
2 GC 15 83 T 1 1 2 2 2 4 8 11 350 75 345 300
3 GC 15 83 T 1 1 2 2 2 8 8 11 350 75 345 300
4 FMV 32P 1 12 24 6 24 1 9,2 1,2 250 70 300 300
5a FMV 36 2 20 40 20 80 4 12 2,5 230 70 310 300
5b BM 15 4 64 64 64 256 4 12 2,5 80 70 345 300
6 Mașină de filat 15 000 1 21 52 18 95 300 300

Tabelul 8.11.
Nr. Nr. de
pasaj mașini
1 GC 15 656 RME 1 1 1 1 1 - 8 20 350 75 315 240
2 GC 15 83 T 1 1 2 2 2 4 8 10 350 75 315 240
3 GC 15 83 T 1 1 2 2 2 8 8 10 350 75 315 240
4 FMV 32P 1 12 24 6 24 1 10 1 240 75 260 240
5a FMV 36 2 20 40 20 80 4 12 3 210 71 240 240
5b BM 15 4 64 64 64 256 4 12 3 75 70 270 240
6 Mașina de filat 15 000 1 20 60 17 95 240 240
Tabelul 8.12.
Nr. Nr. de
pasaj mașini
1 GC 15 656 RME 1 1 1 1 1 - 8 20 350 75 315 180
2 GC 15 83 T 1 1 2 2 2 4 8 10 350 75 315 180
3 GC 15 83 T 1 1 2 2 2 8 8 10 300 75 220 180
4 FMV 32P 1 12 24 6 24 1 10 1 220 75 180 180
5a FMV 36 2 24 48 24 96 4 12 4 180 70 180 180
5b BM 15 4 64 64 64 256 4 12 4 65 72 180 180
6 Mașina de filat 15000 1 18 72 15 95 180 180
Tabelul 8.13.
Nr. Nr. de
pasaj mașini
1 GN 6 627 RME 1 1 1 1 1 - 8 20 144 75 130 110
2 GN 6 83 1 1 2 2 2 4 8 10 144 75 130 110
3 GN 6 98 1 1 4 2 4 4 8 5 144 75 130 110
4 FMV 32P 1 12 24 6 24 1 10 0,5 200 75 110 110
5a FMV 36 2 24 48 24 96 4 12 6 160 75 115 110
5b BM 15 6 48 48 48 288 4 12 6 50 75 110 110
6 Mașina de filat 15000 1 16 96 13 95 110 110
8.2. Designul caracteristicilor firului simplu
Proiectarea caracteristicilor firelor se face folosind relații empirice stabilite pe baza

datelor din literatura de specialitate sau furnizate de diferite STAS-uri, statistici (Statistici
Uster), norme de întreprindere, contracte etc. Aceasta se face ținând cont de filabilitatea
fibrelor, prelucrabilitatea firului și funcționalitatea firului.
8.2.1. Filabilitatea fibrelor
Foarte important pentru filabilitatea fibrelor este să se stabilească abaterea permisă

pentru variația fineții efective (Nme) față de finețea proiectată (nominală), variația secțională
(CVef), torsiunea efectivă (Tef), rezerva de filare (RF).
Caracteristicile limită ale firelor (caracteristici ale căror valori nu pot fi depășite) sunt
calculate sau impuse în funcție de finețea proiectată.
Finețea firelor fiind o caracteristică impusă, reglarea parametrilor de lucru ai utilajelor
și corelarea productivă a acestora trebuie să asigure obținerea practică a acesteia.
Imprecizia funcționării utilajelor, variația fineții și lungimii fibrelor face, practic imposibilă
prelucrarea în mod ideal a materiei prime, care conduce la obținerea unui fir a cărui finețe
se abate mai mult sau mai puțin față de finețea proiectată.
Abaterea la finețe este prevăzută în standarde sau în contracte și la proiectarea unui
fir nou se adoptă pentru abatere o valoare apropiată de cea a unui fir a cărui finețe și condiții
tehnologice de obținere sunt apropiate.
Finețea efectivă (Nme) a firului se determină cu relația:
Nm e  Nm  a (8.1)
unde:
Nm – finețea proiectată a firului, în m/g;
a – abaterea la finețe, în %; se determină cu relația 8.2. sau este prevăzută în
standarde sau contracte încheiate între părți:
t
a (8.2)
n
unde: t este valoarea testului student: t = 2,043 pentru n = 30 probe și siguranță
statistică de 95%;
n – numărul de probe: n = 30;
 - abaterea medie pătratică a fineții firului:
Nm  CVNm
 (8.3)
100
unde: CVNm – coeficientul de variație la finețe, în %.
CVNm = 1,1 - 2,2 % pentru fire de bumbac cardat;
CVNm = 1,1 - 2,4 % pentru fire de bumbac pieptănat;
CVNm = 1,1 - 2,5 % pentru fire de bumbac cu PES;
CVNm = 0,8 - 3,4 % pentru fire de lână pieptănată (nivel mediu de calitate CVNm = 1,8 %);
CVNm = 1,1 – 5,0 % pentru fire tip lână pieptănată din lână și poliester (nivel mediu de calitate
CVNm = 2,4 %);
CVNm = 6,5 - 8,5 % pentru fire de in pieptănat, filate uscat sau filate ud;
CVNm = 7,5 - 9,5 % pentru fire de in semipieptănat sau cardat, filate uscat sau filate ud;
CVNm = 6,5 - 9 % pentru fire de cânepă pieptănată, filate uscat sau filate ud;
CVNm = 7 - 10 % pentru fire de cânepă semipieptănată, filate uscat;
CVNm = 7 - 11 % pentru fire de cânepă cardată, filate uscat;
CVNm = 6,5 - 9 % pentru fire de cânepă cardată, filate ud.
Notă: Pentru fire de calitate superioară se adoptă valori mai mici.

Această neregularitate la finețe a firelor (CV) este o caracteristică foarte importantă
care determină comportarea firelor în procesele ulterioare de prelucrare și la folosirea
produselor obținute din fire.
Pentru abaterea la finețe a firelor tip lână se recomandă următoarele valori:
- pentru fire tip lână pieptănată:
a = 4% - fire cu finețea peste 42 tex;
a = 3,5% - fire cu finețea de 28 - 42 tex;
a = 3% - fire cu finețea sub 28 tex;
- pentru fire tip lână semipieptănată:
a = 5% - fire cu finețea peste 84 tex pentru fire de lână și în amestec;
a = 5% - fire cu finețea peste 36 tex pentru fire chimice tip lână;
a = 4% - fire cu finețea pentru 28 - 36 tex pentru fire chimice tip lână;
a = 3,5% - fire cu finețea sub 28 tex pentru fire chimice tip lână;
- pentru fire tip lână cardată:
a = 10% - fire cu finețea peste 340 tex;
a = 7% - fire cu finețea pentru 200 - 340 tex;
a = 6% - fire cu finețea pentru100 - 200 tex;
a = 5% - fire cu finețea sub 100 tex.
Pentru abaterea la finețe a firelor tip liberiene se recomandă următoarele valori:
- pentru fire pieptănate:
a = 5% - fire filate uscat și semiud cu finețea de 80 - 1000 tex;
a = 4,5% - fire filate ud cu finețea de 80 - 110 tex;
a = 4% - fire filate ud cu finețea de 62 - 72 tex;
a = 3,5% - fire filate ud cu finețea de 38 - 56 tex;
a = 3% - fire filate ud cu finețea de 25 - 34 tex;
- pentru fire cardate:
a = 5% - fire filate uscat sau ud cu finețea de 100 - 500 tex;
a = 4% - fire filate ud cu finețea de 56 - 80 tex.
Variația secțională (CVef) se apreciază prin neregularitatea pătratică a variației
numărului de fibre din secțiunea transversală a firului și se calculează cu relația:
CVef  I  CVlim (%) (8.4)
unde: I este indicele de neregularitate;
- pentru fire tip lână pieptănată: I = 1,2 – 1,5 (valori mici pentru fire medii și foarte
uniforme) și peste 1,5 pentru fire neuniforme;
- pentru fire tip bumbac pieptănat, cu finețea Nm 50 - 200: I = 1,1 – 2,2 (valori mai
mici pentru fire foarte uniforme);
Cvlim – coeficientul de variație limită la finețe se determină cu relația:
CVlim = ∑ki=1 ai ∙ CV2limi (8.5)
unde:
ai reprezintă cota de participare după masă a componentului i;
CVlim i – coeficientul de variație al firului obținut din componentul i, prelucrat separat:
100
CVlim i = (8.6)
nSi
nsi reprezintă numărul de fibre din secțiunea transversală a firului omogen obținut din
fibre din componentul i:
Nmfi
nsi = ∙ cS (8.7)
Nm
unde:
Nmfi este finețea medie a fibrelor din componentul i, în m/g;
cs – coeficientul de scurtare a firului.

Torsiunea efectivă (Tef) a firului se determină cu relația:

Tef  T  a (tors./m) (8.8)
unde:
T este torsiunea proiectată a firului, în tors./m ; T  m Nm , (8.9)
m – gradul de torsionare;
a – abaterea la torsiune, în %; a = 6 – 10 % din torsiunea proiectată.
Gradul de torsionare depinde de destinația firelor și are următoarele valori:
- pentru firele tip bumbac:
- fire de urzeală: 100 – 150, în funcție de lungimea fibrelor;
- fire de bătătură: 75 – 115, în funcție de lungimea fibrelor;
- fire de tricot: 65 – 110, în funcție de lungimea fibrelor;
- pentru firele tip lână pieptănată:
- fire crep: 180 – 270;
- fire de urzeală extra torsionată: 135 – 150;
- fire de urzeală foarte torsionată: 95 – 100;
- fire de urzeală: 85 – 95;
- fire de urzeală slab torsionată: 80 – 85;
- fire de urzeală foarte slab torsionată: 75 – 80;
- fire de bătătură: 65 – 75;
- fire de tricot: 60 – 65;
- fire de tricot manual: 50 – 60;
- pentru firele tip lână cardată:
- fire de tricot: 70 – 110;
- pentru firele liberiene filate ud:
- pentru firele liberiene filate uscat:
- fire din fuior: 80 – 100;
- fire din câlți: 90 – 115.
Rezerva de filare (RF) se determină cu relația (3.3 din Capitolul 3).
8.2.2. Prelucrabilitatea firelor
Prelucrabilitatea firelor reprezintă capacitatea de prelucrare a firelor în produse textile

(țesături, tricoturi, împletituri etc.) cu un randament maxim de funcționare a utilajelor.
Rezistența la rupere (Forța de rupere)
Rezistența la rupere fiind o caracteristică care influențează gradul de prelucrabilitate
a firelor, valoarea ei minimă se impune prin norme sau STAS-uri. Dată fiind importanța
acestei caracteristici, la unele tipuri de fire în funcție de valoarea ei, se stabilește clasa de
calitate a lor.
Din punct de vedere practic, rezistența la rupere se apreciază prin valoarea medie și
coeficientul de variație. Acestea se găsesc specificate în normele de calitate, prin valoarea
medie minimă, pentru rezistență și valoarea maximă admisă pentru coeficientul de variație.
În funcție de procedeul de filare folosit, rezistența la rupere a firului este influențată
de proprietățile fibrelor, în mod diferit. În fig. 8.16 este prezentat modul în care proprietățile
fibrelor influențează rezistența firului din bumbac 100 % cu finețea Nm 44, filat pe mașina
de filat cu inele (fig. 8.16a), respectiv filat pe mașina de filat cu rotor (fig. 8.16b).

a b
Fig. 8.16. Influența proprietăților fibrelor de bumbac asupra rezistenței firului:
a - fir obținut pe mașina de filat cu inele; b – fir obținut pe mașina de filat cu rotor
Rezistența minimă (R) se determină cu relația:

R  k UR  n S  rf (8.10)
unde:
kUR este coeficientul de utilizare al rezistenței fibrelor în rezistența firului:
ꞏ fire pieptănate: 0,35 - 0,6 - fire din lână 100 %;
0,4 - 0,6 - fire din lână cu fibre chimice;
0,5 - 0,7 - fire din fibre chimice 100 %;
ꞏ fire cardate: 0,25 - 0,5;
ꞏ fire semipieptănate: 0, 3 - 0,4;
ns – numărul de fibre din secțiunea transversală a firului;
rf – rezistența medie a fibrelor din amestec, în cN;
Neregularitatea rezistenței la rupere (CVR)

Neregularitatea rezistenței la rupere influențează modul de comportare a firelor la
prelucrare, determinând randamentul de lucru al mașinilor care le prelucrează și calitatea
produsului obținut, prin numărul de noduri. Pentru neregularitatea rezistenței la rupere
apreciată prin coeficientul de variație al rezistenței la rupere a firului (CVR) se impune
valoarea maximă admisă. Din standardele în vigoare pentru coeficientul de variație al
rezistenței la rupere se recomandă:
- pentru fire tip bumbac:
 13,5 – 19 % - fire cardate tip bumbac Nm 10 – 60, valori mai mici pentru firele
de calitatea I și mai mari pentru firele de calitatea IV;
 12,5 – 19 % - fire pieptănate tip bumbac Nm 50 – 170 , valori mai mici pentru
firele de calitatea I (12,5 – 15 %) și mai mari pentru firele de calitatea IV (17 –
19 %);
- pentru fire pieptănate tip lână:
 9 – 18 % - fire din lână 100 % cu finețea Nm 15 - Nm 80 (mai mic pentru firele
mai groase);
 9,5 – 17 % - fire din lână cu fibre chimice cu finețea Nm 15 - Nm 80 (mai mic
pentru firele mai groase);
 9,5 – 13 % - fire din fibre chimice 100 % cu finețea Nm 15 - Nm 80 (mai mic
pentru firele mai groase);
- pentru fire din fibre liberiene:
 19 – 22 % - fire din in pieptănat, filate uscat;
 20 – 23 % - fire din in pieptănat, filate ud;
 21 – 23 % - fire din in sempieptănat, filate ud;
 21,5 – 23,5 % - fire din in sempieptănat sau cardat, filate uscat;
 19 – 23 % - fire din cânepă pieptănată, filate uscat;
 20 – 22 % - fire din cânepă pieptănată, filate ud;
 20 – 22 % - fire din cânepă semipieptănată, filate uscat;
 20 – 23 % - fire din cânepă cardată, filate uscat;
 22 – 24 % - fire din cânepă cardată, filate ud.
Alungirea la rupere (A)

Tehnologia de prelucrare a fibrelor poate influența alungirea la rupere a firului, prin
acțiunile la care sunt supuse fibrele pe parcursul procesului tehnologic de prelucrare.
Alungirea minimă la rupere (A) a firului se determină cu relația:
A  k UA  a f (8.11)
unde:
kUA reprezintă coeficientul de utilizare a alungirii fibrelor în alungirea firului; kUA = 0,5
– 0,8 valori mai mari pentru fire din fibre natur și valori mai mici pentru fire din fibre vopsite;
a f - alungirea medie a fibrelor din amestec.
Rezistența specifică (tenacitatea) minimă (RS) se determină cu relația:

R
RS  (cN/tex) (8.12)
Ttex
unde:
R – rezistența medie minimă a firului, în cN;
Ttex – finețea firului, exprimată g/km.
6.2.3. Funcționalitatea produsului
Funcționalitatea este apreciată prin capacitatea firului de a oferi produsului anumite

proprietăți, analizând proprietățile de confort, respectiv voluminozitatea și repriza.
Voluminozitatea se apreciază prin densitatea firului () sau volumul specific (VS).
Densitatea firului () se calculează cu relația:
   f   (g/cm3) (8.13)
unde:
 f - densitatea medie a fibrelor din amestec, în g/cm3;
 - gradul de compactitate mediu al firului.
Volumul specific (VS) se determină cu relația:
1
VS  (cm3/g) (8.14)

Repriza (R) se calculează cu relația:
R= ∑ki=1 Rfi (%) (8.15)
unde:
ai este cota de participare după masă a componentului i;
Rfi – repriza fibrelor componentului i, în %.
8.3. Designul caracteristicilor firului răsucit
Proiectarea firelor răsucite se face ținând cont de destinația firelor, prin caracteristicile
pe care trebuie să le aibă produsele, dar și de prelucrabilitatea lor. Astfel, firele răsucite se
caracterizează printr-o uniformitate mai mare a caracteristicilor, un aspect mai neted,
pilozitate mai mică, rezistență mai mare, ceea ce conferă produselor un aspect mai uniform,
o rezistență la uzură mai mare, în schimb confortul este afectat, mai ales din cauza masei
pe unitatea de suprafață. Aceasta poate fi diminuată prin obținerea de fire mai fine prin filare
sau folosirea de fire simple pentru obținerea produsului.

Firele răsucite au o structură diferită de a firelor simple și sunt utilizate pe scară largă
în industria textilă.
Marea majoritate a firelor răsucite sunt obținute prin răsucirea în sens S a firelor
torsionate în sensul Z, sau invers. Rare sunt cazurile când sensul de răsucire coincide cu
cel de torsionare.
Caracteristicile firelor răsucite sunt determinate de valorile torsiunii firelor simple T și
a răsucirii TR, precum și al raportului TR / T, care poate fi:
- fire răsucite uniform, TR = 0,5 ꞏ T sau αmR = 0,7 ꞏ αm;
- fire răsucite echivalent, TR = 0,7 ꞏ T sau αmR = αm;
- fire cu răsucire critică, αm = 0,85 ꞏ αmcr .
În ultimul caz, caracteristicile fibrelor sunt mai bine folosite în firele răsucite; rezistența
la întindere fiind cu 6 – 8% mai mare decât la firele simple alăturate, iar la răsucirea în sensul
ZZ cu 10 – 12%.
Caracteristicile firelor răsucite sunt aceleași ca la firele simple și depind de:
- caracteristicile firelor simple;
- structura firelor răsucite prin:
- numărul de fire;
- torsiunea de răsucire;
- sensul răsucirii.
- condițiile tehnologice în care are loc răsucirea (răsucire uscată, răsucire
umedă).
8.3.1. Finețea firului răsucit (NmR sau TtR)

Finețea firului răsucit (NmR sau TtR) se determină cu relația:
Nm  c SR Tt  N
NmR  sau Tt R  (8.16)
N c SR
unde:
Nm, Tt reprezintă finețea firelor simple, în m/g, respectiv tex – g/km;
N – numărul de fire simple din firul răsucit;
cSR – coeficientul de scurtare prin răsucire.
Coeficientul de scurtare prin răsucire (csR), la firele ZS, se determină cu relația:

2
 m  m R m (8.17)
Cs R  1  0 ,047     0 ,02  4 Nm  
 100  100 100
unde:
mR este gradul de răsucire;
Nm – finețea firului simplu, în m/g;
αm – gradul de torsionare al firului simplu
Neregularitatea la finețe a firului răsucit se apreciază prin coeficientul de variație

la finețe (CVNmR) care se calculează cu relația:
CV
CVNmR = ef (%) (8.18)
√N
unde:
CVef reprezintă neregularitatea efectivă a firului simplu;
N – numărul de fire simple din firul răsucit.
8.3.2. Răsucirea (TR)
Pentru stabilirea torsiunii de răsucire se ține cont de faptul că, în funcție de destinația
firelor, raportul dintre torsiune de răsucire (răsucirea) firelor (TR) și torsiunea firelor simple
componente (T) are valori în intervalul 0,5 - 1,5 pentru diferite structuri de fir.

Pentru firele tip lână pieptănată se pot întâlni variantele:
- TR / T = 1, care permite realizarea de fire răsucite mai condensate, destinate
țesăturilor și care oferă o bună elasticitate produselor;
- TR / T = 1,5, care se acceptă pentru răsucirea firelor de culori diferite pentru
a obține un aspect înspicat agreabil și o uniformitate a aspectului. Răsucirile se acumulează
pe zone subțiri, ca urmare o valoare mică poate să creeze defecte vizibile, însă numai o
valoare mare de răsucire oferă un melanj mai intim al culorilor.
- TR / T = 0,5, care conservă jumătate din torsiunea inițială a firului și conduce
la obținerea unui fir răsucit voluminos utilizat pentru tricotaje. Torsiunea reziduală din firul
simplu reduce tendința de formare a pilling-ului.
Pentru obținerea unor fire echilibrate torsional, adică fără a avea tendința de a forma
cârcei, este bine ca raportul TR / T să fie aproximativ 2 / 3. Acest raport este foarte potrivit
pentru firele destinate tricotajelor, deoarece nu creează defecte produselor.
În cazul când se utilizează sensul de răsucire același cu sensul de torsionare, pentru
obținerea de rezistențe mai mari, raportul este de ordinul de 1,4 pentru bumbac și 1,5 pentru
lână pieptănată. Aceste fire au o tendință mare de formare a cârceilor și ele trebuie fixate în
autoclavă, în anumite cazuri.
Răsucirea se determină cu relația:
TR  k t  T (răs./m) (8.19)
unde:
TR este torsiunea de răsucire (răsucirea);
T – torsiunea firului simplu (tors./m);
kt – coeficient ce ține seama de tipul amestecului, finețea firului și culoarea firului.
kt = 1 – 1,2 pentru Nm 24 –27 și 0,78 – 0,96 pentru Nm 28 – 80 pentru firele tip lână
pieptănată din amestecul lână cu poliester destinate țesăturilor;
kt = 1,2 – 0,76 pentru Nm 24 – 40 și 0,77 – 0,95 pentru Nm 40 – 64 pentru firele din
amestecul de poliester cu celofibră destinate țesăturilor;
kt = 0,5 – 0,7 pentru firele destinate tricotajelor.
8.3.3. Diametrul firului răsucit (DR)

Diametrul firului răsucit ZS, format din două fire (DR), se determină cu relația empirică:
2,6  D
DR  (mm) (8.20)
8 m
R
unde:
D este diametrul firului simplu;
αmR – gradul de răsucire.
8.3.4. Unghiul de înclinare al firului simplu în firul răsucit (r)

Unghiul de înclinare al firului simplu în firul răsucit (βr) se determină cu relația:
tg r  2    R r  TR (8.21)
unde:
βr este unghiul de înclinare al firului simplu față de axa firului răsucit;
Rr - raza de răsucire, care se determină cu relația:
R
Rr  (8.22)

sin
N
unde:
R – raza firului simplu;
N – numărul de fire.

8.3.5. Densitatea firului răsucit (ρR)

Densitatea firului răsucit, din două fire și cu sensul ZS, se determină cu relația
empirică:
R  0,295    4 mR (g/cm3) (8.23)
unde:
ρ este densitatea firului, în g/cm3;
αmR – gradul de răsucire.
8.3.6. Rezistența de rupere a firului răsucit
Rezistența la rupere a firelor răsucite constituie obiectivul principal al răsucirii,

deoarece se obține o creștere a acesteia și o micșorare a neregularității ei.
Rezistența firelor răsucite este determinată de:
- rezistența firelor simple;
- numărul de fire din structură;
- gradul de răsucire;
- sensul de răsucire;
- tratamente asupra firelor (gazare, mercerizare etc.).
Rezistența specifică a rupere a firelor răsucite (RsR) se determină una dintre relațiile
8.24 sau 8.25:
RsR = KuR ꞏ Rs ꞏ CsR (8.24)
RsR = KufR ꞏ rsf ꞏ Cs ꞏ CsR (8.25)

unde:
RsR este rezistența specifică a firelor răsucite, în cN/tex;
KuR reprezintă coeficientul de utilizare a rezistenței firelor simple în rezistența firelor
răsucite;
KufR reprezintă coeficientul de utilizare a rezistenței fibrelor în rezistența firelor
răsucite;
Rs - rezistența specifică a firelor simple, în cN/tex;
rsf - rezistența specifică a fibrelor, în cN/tex;
CsR - coeficientul de scurtare a firelor prin răsucire;
Cs - coeficientul de scurtare a firelor prin torsionare.
Pentru fire de bumbac, coeficientul de utilizare a rezistenței firelor simple în rezistența
firelor răsucite se prezintă în tabelul 8.14.
Tabelul 8.14
Coeficientul de utilizare a rezistenței firelor simple în rezistența firelor răsucite
Finețea firelor Tehnologia
Tipul de fibră KuR Destinație
răsucite (NmR) de obținere
170/2 - 100/2 Bumbac cu fibră fină Pieptănată 1,5
34/2 Bumbac cu fibră medie Cardată 1,25
Țesături
85/3 - 65/3 Bumbac cu fibră medie Cardată 1,35
34/3 - 30/2 Bumbac cu fibră medie Cardată 1,25

Finețea firelor Tehnologia
Tipul de fibră KuR Destinație
răsucite (NmR) de obținere
12/4 Bumbac cu fibră medie Cardată 2,0 Țesături tehnice
20/4 Bumbac cu fibră medie Cardată 1,2 Țesături, curele
100/4 Bumbac cu fibră fină Pieptănată 1,52 Țesături
20/6 Bumbac cu fibră medie Cardată 1,22 Anvelope Cord
Coeficientul de utilizare a rezistenței fibrelor în rezistența firelor răsucite, cu destinația

pasmanterie, se prezintă în tabelul 8.15.
Tabelul 8.15
Coeficientul de utilizare a rezistenței fibrelor în rezistența firelor răsucite
Tipul Tehnologia de Coeficientul

Finețea firului KufR
bumbacului prelucrare a fibrelor de răsucire
18/2 - 65/2 Fibră medie Cardată 140 – 150 0,55 – 0,53
65/2 - 85/2 Fibră medie Cardată 155 0,59
20/3 - 65/3 Fibră medie Cardată 130 – 160 0,58 – 0,55
85/2 - 200/2 Fibră fină Pieptănată 155 – 160 0,61 – 0,6
100/3 Fibră fină Pieptănată 130 0,62
100/4 Fibră fină Pieptănată 130 0,68
8.4. Alegerea firelor filamentare
Firele filamentare sunt alcătuite dintr-un singur filament sau dintr-o înșiruire de
filamente, fiecare filament având aceeași lungime.
Acele fire filamentare formate dintr-un singur filament se numesc fire
monofilamentare, iar cele formate din mai multe filamente se numesc multi- sau
polifilamentare.
În funcție de forma filamentelor, firele filamentare sunt împărțite în două categorii:
- una este reprezentată de firele etirate, sau așa zisele „plate”, care au filamentele drepte,
netede și paralele cu axa firului; aceste fire au gradul de compactitate mare și suprafața
netedă;
- cea de-a doua este reprezentată de firele voluminoase, cele mai multe dintre acestea fiind
obținute prin texturare, la care filamentele sunt ondulate (încrețite), buclate sau
întrepătrunse; aceste fire se obțin prin mai multe metode: pe cale mecanică (sisteme de role
încălzite și roți dințate) – pentru fire mai groase pentru covoare; cu jet de aer; prin
comprimare în camere încălzite – pentru fire mai groase pentru covoare, articole tapițate,
pulovere și rochii tricotate; prin torsionare falsă – pentru fire cu elasticitate ridicată.
Firele voluminoase au o voluminozitate mai mare decât firele etirate, pentru aceeași
finețe sau densitate liniară. Datorită volumului mai mare al firelor texturate, produsele
realizate din ele au permeabilitatea la aer și la vapori mai mare decât în cazul folosirii firelor
etirate.
Alegerea firelor filamentare se face în funcție de destinația lor și de proprietățile lor.
De exemplu:

- pentru articole de îmbrăcăminte se vor alege fire polifilamentare cu un număr de până la
50 de filamente în secțiunea transversală, etirate sau voluminoase;
- pentru mochete se vor alege fire polifilamentare cu un număr mare de filamente în
secțiunea transversală, care poate ajunge la sute de filamente;
- pentru airbag-uri se vor alege doar fire etirate, care au permeabilitatea la aer foarte redusă.
8.5. Alegerea firelor cu destinație specială
Firele cu destinație specială sunt acele fire care sunt folosite la articolele tehnice, la
care proprietățile lor funcționale sunt mai importante decât cele estetice.
În funcție de destinația și de caracteristicile pe care trebuie să le îndeplinească
produsul final, se vor alege fire cu finețea și structura corespunzătoare, din materii prime
care permit satisfacerea condițiilor impuse firelor.
8.5.1. Fire cu tenacitate înaltă
În general, din categoria firelor cu tenacitate înaltă (HT) fac parte următoarele:
- Firele cu tenacitate înaltă din poliester au rezistența ridicată la întindere și la frecare,
precum și stabilitate bună la radiațiile UV, ceea ce le recomandă pentru o serie de aplicații
industriale. Aceste fire au finețea de la 33 până la 5500 dtex, putând ajunge și până la 66000
sau 132000 dtex, pentru fire răsucite sau cablate, în funcție de destinație (tabelul 8.16).
Tabelul 8.16
Destinația firelor de poliester HT în funcție de finețe
Tipul firului Finețea firului, dtex Destinația

Fire cu contracție 140, 280, ..., 1100, 1440, Țesături late și înguste, corzi și plase
normală 1670 până la 5500 de protecție
Fire cu contracție 280, 550, 1100 Țesături late și înguste, țesături
redusă până la 3300 acoperite, corzi și plase de protecție
Fire consolidate cu 550, 1100, 1670, 2200, Armături pentru compozite, benzi
adeziv 3300 până la 4400 transportoare, curele de transmisie
Fire cu modul înalt și Armături pentru compozite, benzi
550, 1100, 1440, 1670,
contracție redusă transportoare, geotextile, curele de
2200 până la 4400
(HMLS) transmisie
33, 61, 78, 110, 140, Ațe de cusut industriale, armături
Fire fine
167 până la 940 pentru compozite, grile
1100 și toate tipurile de Țesături înguste, corzi și plase de
Fire colorate
fire răsucite protecție
Fire rezistente la 280, 550, 1100 până la Țesături late și înguste, corzi și plase
flacără 4400 de protecție, îmbrăcăminte de protecție
Sursa: www.barnet-europe.com/
- Firele cu tenacitate înaltă din poliamidă 6 pentru aplicații industriale sunt rezistente la
întindere și la frecare, elasticitate ridicată, dar și o căldură specifică ridicată, în comparație
cu alte materiale. Firele de poliamidă 6 HT sunt obținute într-o gamă variată de finețe, de la
fire fine (235 dtex) până la fire groase (2100 dtex), fire simple sau fire răsucite, respectiv
cablate, cu valori diferite ale torsiunii sau răsucirii, în funcție de destinație (tabelul 8.17).

Tabelul 8.17
Destinația firelor de poliamidă 6 HT în funcție de finețe

Țesături late și înguste, corzi și plase de
Fire fine 235, 470 până la 700
protecție, ațe de cusut
Fire stabilizate la Țesături late și înguste, corzi și plase de
940, 1400 până la 2100
radiații UV protecție
Fire rezistente la 940, 1400, 1880 până Țesături late și înguste, inserții pentru
căldură la 2100 materiale cauciucate
Fire colorate 940, 1880
protecție
- Firele cu tenacitate înaltă din poliamidă 6.6 pentru aplicații industriale sunt rezistente la
întindere și la frecare, elasticitate ridicată, dar și o căldură specifică ridicată, în comparație
cu alte materiale. Firele de poliamidă 6.6 HT sunt obținute într-o gamă variată de finețe, de
la fire foarte fine (33 dtex) până la fire groase (2100 dtex), fire simple sau fire răsucite,
respectiv cablate, cu valori diferite ale torsiunii sau răsucirii, în funcție de destinație (tabelul
8.18).
Tabelul 8.18
Destinația firelor de poliamidă 6.6 HT în funcție de finețe

Inserții pentru materiale cauciucate,
Fire cu contracție 110, 235, 312, 350,
armături pentru compozite, țesături late
normală 470, 580 până la 2100
și înguste, corzi și plase de protecție
Fire cu contracție 33, 50, 78, 110, 235,
armături pentru compozite, țesături late
redusă 350, 470 până la 1880
și înguste
Fire rezistente la 110, 235, 470, 700,
armături pentru compozite, benzi
căldură 940, 1400 până la 2100
transportoare și curele de transmisie
Fire colorate 33 - 2100
protecție, ațe de cusut
- Firele cu tenacitate înaltă din viscoză pentru aplicații se bazează pe faptul că acestea
nu au niciun fel de contracție și sunt termostabile. Sunt cunoscute ca fiind utilizate ca inserții
pentru anvelope, dar au și alte destinații. Firele de viscoză HT sunt obținute ca variante de
finețe, fire de 1840 dtex sau de 2440 dtex, dar și alte fineți, obținându-se fire torsionate sau
netorsionate, cu valori diferite ale torsiunii sau răsucirii, cu diferite destinații (tabelul 8.19).

Tabelul 8.19
Destinația firelor de viscoză HT în funcție de finețe

Țesături tehnice, inserții pentru
1220, 1540, 1840 până
Viscoză HT materiale cauciucate, ambalaje pentru
la 2440
industria alimentară, textile pentru casă
- Firele cu tenacitate înaltă din polipropilenă au o serie de aplicații industriale datorită

unor proprietăți, precum rezistența ridicată la întindere, masa specifică redusă în comparație
cu alte materiale, dar și rezistența bună la mucegai (tabelul 8.20). Aceste fire sunt
disponibile într-o gamă largă de culori, sau fineți (în mod obișnuit 1100 dtex) și pot prezenta
rezistențe bune la flacără și la radiații UV.
Tabelul 8.20
Destinația firelor de polipropilenă HT în funcție de finețe

Fire albe 550, 880 până la 1100
protecție
280, 550, 1100 până la Țesături late și înguste, corzi și plase de
Fire colorate
2200 protecție
Fire rezistente la Țesături late și înguste, corzi și plase de
1100 și alte fineți
flacără protecție, textile pentru autovehicule
Trebuie precizat faptul că, firele cu tenacitate înaltă prezentate în tabelele 8.16 – 8.20
nu reprezintă toată gama de astfel de fire obținute pe plan mondial, constituind doar exemple
pentru a putea reprezenta un punct de plecare pentru alegerea firelor în funcție de
destinație.
8.5.2. Fire cu destinație specială din compuși organici
Firele de înaltă performanță sunt firele care au una sau mai multe dintre
caracteristicile următoare: rezistență foarte ridicată la întindere; rezistență ridicată la frecare;
rezistență ridicată la șoc pentru produsele realizate din ele; păstrarea acestor caracteristici
mecanice un timp îndelungat când sunt supuse la temperaturi ridicate; rezistență ridicată la
flacără; densitate redusă; modul de elasticitate ridicat sau foarte ridicat; conductivitate
electrică; capacitate de izolare termică etc.
Din această categorie fac parte:
- Firele para-aramidice (de ex. Kevlar; Twaron). Acestea au multiple domenii de utilizare
materializate într-o varietate de articole de îmbrăcăminte, accesorii și echipamente pentru
a le face mai sigure și mai durabile. Firele de Kevlar se obțin într-o varietate de structuri, cu
caracteristici diferite, cu fineți diferite, fiecare având propriul său set unic de proprietăți și
caracteristici de performanță necesare pentru a oferi protecții diferite.
Kevlar® 29 (K29) – sunt fire utilizate în aplicații balistice, pentru frânghii și cabluri,
îmbrăcăminte de protecție, cum ar fi mănușile rezistente la tăiere, în utilizări de protecție a
vieții, ca de exemplu: căștile, blindajul vehiculului, precum și armarea cauciucului pentru
anvelope și furtunuri auto.

Kevlar® 49 (K49) – sunt fire cu modul înalt, folosite în principal la cabluri cu fibre
optice, armături pentru compozite destinate articolele sportive nautice și aplicații
aerospațiale.
Kevlar® 100 – sunt fire colorate utilizate la obținerea de frânghii și cabluri, benzi și
șnururi, mănuși și alte articole de îmbrăcăminte de protecție, dar și articole sportive.
Kevlar® 119 – sunt fire cu alungire ridicată, rezistente la oboseală, care se folosesc
la ca inserții pentru articolele din cauciuc, cum ar fi anvelope, curele și furtunuri pentru
autovehicule.
Kevlar® 129 – sunt fire cu masă redusă, de înaltă performanță și cu tenacitate înaltă
folosite pentru roțile motocicletelor de curse, accesorii pentru protecția vieții, pentru frânghii,
cabluri și furtunuri pentru presiune înaltă utilizate în industria de petrol și gaze.
Kevlar® KM2 – sunt fire folosite la obținerea țesăturilor care îndeplinesc cerințele de
performanță pentru căști și veste pentru militari.
Kevlar® KM2 Plus – sunt fire mai fire cu tenacitate ridicată, fiind utilizate la obținerea
căștilor și vestelor, atât pentru ofițerii militari, cât și pentru forțele de ordine.
Kevlar® AP – au o serie de performanțe avansate care îmbunătățesc eficiența
costurilor și flexibilitatea designului pentru obținerea de produse industriale mai robuste.
- Firele meta-aramidice (de ex. Nomex) – sunt rezistente la căldură și la flacără și sunt
folosite la obținerea articolelor de îmbrăcăminte, izolații și alte aplicații de înaltă performanță
pentru a ajuta la protejarea a milioane de oameni din întreaga lume. Aceste fire sunt
rezistente la flacără, la temperaturi înalte, nu se topesc, nu picură și nu întrețin arderea.
Firele de Nomex® sunt utilizate într-o gamă largă de aplicații, dar, probabil, cea mai
cunoscută este pentru îmbrăcăminte de protecție. În prezent, mai mult de trei milioane de
pompieri din întreaga lume sunt protejați de uniforme, articole de îmbrăcăminte și accesorii
fabricate din Nomex® pentru calitatea sa unică de protecție împotriva flăcării. De asemenea,
firele sunt folosite la îmbrăcămintea purtată de piloții militari și echipajele militare, de piloții
de curse auto, de mineri și de lucrători industriali aflați în pericol de incendiu sau de arc
electric.
De peste 40 de ani, producătorii de motoare, generatoare, transformatoare și alți
producători de echipamente electrice au folosit fire de Nomex® pentru izolații electrice. La
producerea asfaltului, a cimentului, în industria chimică și siderurgică se utilizează medii de
filtrare fabricate din Nomex®.
- Firele poliamid-imide (de ex.: Kermel), fac parte din categoria meta-aramidelor, sunt
neimflamabile, nu se topesc și nu pot arde în prezența oxigenului din aer. Acestea au o
conductivitate termică de două ori mai mică decât orice altă meta-aramidă. Când sunt
supuse flăcărilor, produsele din Kermel își păstrează integritatea și dimensiunile, acționând
ca un ecran de protecție, menținând și stratul de protecție al aerului dintre piele și
îmbrăcăminte. Sunt foarte potrivite pentru aplicații în care emisiile de gaze sunt foarte
importante (zone închise: avioane, trenuri, clădiri), la echipamente de protecție ale piloților,
pompierilor, militarilor, deoarece generează gaze cu un conținut toxic foarte scăzut și nu
produc fum.
Firele de Kermel se obțin sub formă de fire filate din fibre de 1,5 – 2 den și cu lungimea
de 40, 50, 60, 80, 100 și 120 mm.
- Firele polibenzimidazolice (PBI). Datorită structurii complet aromatice, PBI are o

temperatură de tranziție vitroasă foarte înaltă (425 °C) și nu se topește. De asemenea, firele
au o rezistență deosebită la căldură, stabilitate termică, confort, durabilitate și o rezistență
chimică foarte bună, inclusiv la acțiunea alcoolilor, hidrocarburilor, solvenților clorurați,
hidrogenului sulfurat, acizilor și bazelor slabe și a multor alte substanțe chimice.
Temperatura de descompunere este mai mare de 700 °C. Produsele din PBI a fost introduse

la NASA pentru misiunile spațiale Apollo pentru a le proteja de căldura foarte ridicată și de
flacără.
Conținutul de umiditate a firelor de PBI conferă produselor un confort sporit, fapt ce
le recomandă pentru obținerea de țesături folosite la echipamentele de protecție. În contrast
puternic cu alți polimeri sintetici, conținutul de umiditate a firelor PBI este comparabil cu cel
al bumbacului.
Domeniile de utilizare sunt: îmbrăcăminte de protecție de înaltă performanță,
uniformă pentru pompieri, costume pentru cosmonauți, îmbrăcăminte de protecție pentru
sudori și metalurgiști.
- Fire din polietilenă cu modul înalt (HMPE). Aceste fire sunt foarte versatile, deoarece
sunt foarte rezistente, flexibile și durabile, cu alungire și masă reduse, combinând foarte
buna rezistență cu moliciunea și având practic aplicații nelimitate, de la frânghii, corzi pentru
parașute, parapante, zmee și/sau pentru alpiniști, cățărători, până la textile performante,
compozite și materiale laminate.
Firele din polietilenă cu modul înalt au finețea între 33 dtex și 1760 dtex, obținându-
se într-o gamă variată de fineți și culori.
- Firele Kynol sunt caracterizate prin rezistență excelentă la flacără și la acțiunea diferitelor
substanțe chimice, rezistă expunerii la căldură pe termen scurt la temperaturi mai mari de
1000 oC, izolare termică excelentă, produce puțin fum și substanțe toxice la ardere și sunt
foarte compatibile cu rășini termoplastice, fiind utilizate la obținerea de materiale compozite.
Sunt utilizate în aplicații variate precum echipamente de protecție împotriva arcului electric,
articole de protecție împotriva focului (haine de protecție pentru pompieri, perdele de
protecție și covoare speciale pentru: aeronave, autoturisme, nave, feriboturi, submarine,
hoteluri, discoteci, teatre, spitale etc.) garnituri, materiale compozite pentru componente
electrice, materiale pentru izolare termică și fonică etc.
De-a lungul anilor, firele Kynol a înlocuit azbestul în diverse aplicații industriale și este
folosit ca un precursor al materialelor din fire și fibre de carbon.
Firele de Kynol se obțin sub formă de fire filate Nm de la 2,1 până la 34, obținute din
fibre de 2 – 10 den și cu lungimea de 51, 70 sau 100 mm. Firele filate se folosesc ca fire
simple sau răsucite din 2 sau trei fire identice.
- Firele din poli-tetra-fluor-etilenă (PTFE) sunt utilizate la obținerea țesăturilor pentru filtre
(pentru filtrarea lichidelor corozive), a împletiturilor pentru arborii pompelor chimice, plase
pentru corpuri corozive. Datorită rezistenței excepționale la acțiunea substanțelor chimice și
la temperatură, dar și a coeficientului de frecare foarte redus (practic, coeficientul static este
egal cu cel dinamic), firele filate, polifilamentare și cablurile din TEFLON se utilizează ca
inserții pentru garnituri, țevi și rezervoare pentru agenți chimici agresivi sau pentru lagăre,
rulmenți, cuzineți, arbori și roți dințate care funcționează cu sau fără substanțe de lubrifiere,
folosite pentru aplicații aerospațiale, autovehicule și echipamente off-road.
- Firele de carbon – din ele se obțin componente ușoare pentru autoturisme, autobuze,
aeronave, nave, trenuri și aplicații, inclusiv panouri ușoare și structuri portante, care conduc
la produse cu mase mai reduse și implicit la economii importante în consumul de energie.
Firele de carbon sunt utilizate în mod obișnuit pentru armarea unor materiale compozite
folosite în industria transporturilor (mașini, bărci și trenuri), în industria articolelor pentru
sport (biciclete, componente pentru biciclete, motociclete, echipamente de golf și articole de
pescuit), în domeniul aerospațial și auto (mașini pentru cursele de Formula 1). Deoarece se
îmbunătățesc tehnicile de fabricație și, ca urmare se reduc costurile, devine din ce în ce mai
obișnuită utilizarea lor la obținerea compozitelor pentru bunuri de larg consum care necesită
rezistență și rigiditate, cum ar fi: corpuri de laptop, picioare de trepied, stâlpi pentru corturi,

articole de pescuit, crose pentru hochei sau golf, arcuri și săgeți, rame pentru rachete de
tenis, corpuri pentru instrumente muzicale cu coarde, căști de protecție, tacuri pentru biliard
etc.
Firele de carbon se obțin următoarele variante:
- tip UHM – cu modul ultra înalt;
- tip HM – cu modul înalt;
- tip IM – cu modul intermediar;
- tip HT – cu modul redus și tenacitate înaltă;
- tip SHT – cu tenacitate super înaltă.
Fibrele carbon reprezintă categoria de fibre tehnice cea mai utilizată, datorită
proprietăților mecanice de rezistență excelente și a prelucrabilității ușoare sub diverse
forme: fibre scurte, fibre filabile, șuvițe (înșiruiri) cu 3.000 - 12.000 filamente în secțiune,
filamentul putând fi și mai mic decât 6 µm.
8.5.3. Fire cu destinație specială din compuși anorganici
- Firele metalice – sunt foarte bune conducătoare de curent electric, asigurând prin
prezența lor o dispersare a sarcinilor electrostatice din material. Este cunoscut faptul că
atunci când conținutul de umiditate este redus, toate materialele textile au tendința de a se
încărca cu electricitate statică, indiferent dacă sunt din fibre sintetice sau din fibre naturale
ca bumbacul și lâna. Prin introducerea de fibre metalice în produsele textile crește
conductibilitatea acestora, sarcinile electrostatice sunt dispersate și astfel se menține un
nivel redus al încărcării electrostatice, nefiind necesară realizarea unui material 100%
conductiv.
Există pe piață o serie de fibre metalice (BEKINOX) cu finețea între 4 și 29 dtex sau
între 8 și 22 µm, lungimea fibrelor fiind în funcție de destinația lor.
Firma Bekaert produce următoarele tipuri de fire:
- L 80 ( PA 6.6 sau PA 6 și BEKINOX);
- H 54 (PA 6.6 și BEKINOX);
- L 54 (PA 6 și BEKINOX);
- BK 50 (PES și BEKINOX);
- W 40 (Lână și BEKINOX);
Firele realizate din amestecuri pe bază de fibre BEKINOX au următoarele destinații:
țesături pentru îmbrăcăminte de protecție (utilizate în medii explozibile, în medii cu radiații
electromagnetice puternice, în câmpurile electromagnetice create de liniile de înaltă
tensiune), la realizarea de filtre textile antistatice, benzi transportoare, țesături antistatice
pentru mobilă și automobile, covoare antistatice.
Firele Bekinox VN și Bekiflex, caracterizate prin constanta dielectrică, moliciune,
flexibilitate, durabilitate excepțională și rezistență superioară la coroziune, sunt utilizate în
industria auto pentru elemente de încălzire.
Firele Bekinox (din oțel inoxidabil 100%), fiind fiabile, durabile și sigure pot fi adaptate
pentru a satisface diverse aplicații, inclusiv componente electronice care pot fi incorporate
direct în materialul textil, cum sunt senzori, antene și electrozi pentru electroterapie.
- Firele de sticlă sunt mai ieftine și mai flexibile decât fibrele de carbon, sunt mai rezistente
decât multe metale pentru aceeași unitate de masă, sunt incombustibile și au stabilitate
termică foarte bună, stabilitate dimensională remarcabilă, rezistență excelentă la umiditate
(nu putrezesc), rezistență chimică foarte bună, dar au rezistență la frecare redusă și
aderență redusă. Sunt utilizate ca armături pentru materiale compozite folosite la avioane,
bărci, automobile, căzi de baie, bazine de înot, căzi cu hidromasaj, hote septice, rezervoare
de apă, acoperișuri, țevi, plăci de surf etc.

Compozitele obținute cu fire de sticlă sunt versatile, fiind utilizate atât pentru aplicații
structurale, cât și pentru componente, pentru avioane și nave spațiale, gondolele balonului
cu aer cald, planoare și avioane de luptă. Aplicațiile vizează avioane complete sau
componente ca ansamblurile aripilor, lamele rotorului elicopterului, elicele și scaunele
acestora.
Firele de sticlă au o aderență îmbunătățită la cauciuc, asigurată prin aplicarea unui
tratament special de suprafață lor și datorită proprietăților sale superioare, cum ar fi
rezistența la întindere, rezistența la oboseală, stabilitatea dimensională și rezistența la
căldură, sunt utilizate ca element de armare într-o varietate de aplicații, cum ar fi curelele
de distribuție pentru automobile și curelele de transmisie pentru diferite mașini.
Proprietățile fizice și chimice ale firelor de sticlă sunt ideale pentru utilizarea lor
obținerea țesăturilor pentru filtre.

BIBLIOGRAFIE
1. Lawrence, Carl A., Fundamentals of spun yarn technology, Library of Congress

Cataloging-in-Publication Data, ISBN 1-56676-821-7, 2002.
2. Roth, Ș., Netea, M., Proiectarea şi alcătuirea amestecurilor în industria lânii, Editura
tehnică, Bucureşti, 1978.
3. Avram, D., Buhu, L., Procese şi maşini în filatura de lână – proiect. Rotaprint, 2004.
4. Avram, D., Buhu, L., Procese şi maşini în filatura de lână - îndrumar pentru lucrări de
laborator. Rotaprint 2000 şi retipărit la Editura Performantica Iasi. ISBN 973-7994-
48-5, 2004.
5. Ishtiaque, S.M., Subramani, P., Kumar, A., Das, B.R., Structural and Tensile
Properties of Ring and Compact Plied Yarns, Indian Journal of Fibre and Textile
Research, 34, pp 213, 2009.
6. Ghosh, A., A Theoretical Investigation on the Generation of Strength in Staple Yarns,
Fibers and Polymers, Vol.7, No.3, 2006.
7. Avram, D., Buhu, L., Manualul Inginerului Textilist (Capitolul Filatura de lână), Vol. I.
Editura AGIR, Bucureşti 2002. ISBN 973-8466-10-5, 973-8466-11-3.
8. Avram, D., Buhu, L., Proiectarea tehnologică în filaturile de lână. Casa de Editură
Venus. ISBN 973-8174-15-5, 2001.
9. Lipenkov, Ya., Wool spinning, vol. 2, Moscova, 1983.
10. Ionescu Muscel, I., Fibre textile la sfârşit de mileniu. Editura Tehnică, Bucureşti, 1990.
11. Lawrence, C. A.., Advances in Yarn Spinning Technology, Woodhead Publishing
Limited, New Delhi, 2010.
12. Avram, M., Avram, D., Buhu, L., Structura firelor. Ed. Gh. Asachi Iaşi. ISBN 973-
8292-27-1, 2002.
13. Avram, D., Buhu, L., Filatura de lână. Pregătirea fibrelor pentru amestecare şi
amestecarea, Vol.1. Editura Performantica, Iaşi. ISBN 973-74-60-4, 2004.
14. Avram, D., Popescu, E.R., Buhu, L., Compendiu despre ață. Editura Performantica,
Iaşi. ISBN 978-973-730-618-0, 2010.
15. Avram, D., Buhu, L., Biodegradable yarns for weaves used for Composite materials,
Bulletin of the Polytechnic Institute of Iaşi, Tomul LVI (LX), Fasc. 2, 2010, pg. 17-24,
ISSN 1454-3265.

16. Deng, C.M., Wang, L.J., Wang, X.G., Improved Limiting Irregularity and Effective
Fineness Models for Wool Yarn, Research Journal of Textile and Apparel, Vol.11,
Issue 2, 2007.
17. www.rieter.com
18. www.textileschool.com
19. www.loveknitting.com
20. www.nsc-schlumberger.com/
21. www.santandreatm.it/
22. www.swicofil.com
23. www.textima.de
24. https://www.barnet-europe.com/en/yarns/industrial-yarns/
25. https://www.slideshare.net/RavikeerthiRao/yarn-quality-part-3-yarn-evenness
26. https://knittingunplugged.wordpress.com/tag/simple-novelty-yarns/
27. http://www.innovationintextiles.com
28. https://www.arville.com/weave/yarns/high-performance-yarns/
29. https://www.livocus.com/tenesta
30. http://www.kynol.de/pdf/kynol_flyer_en.pdf
31. http://www.kermel.com/medias/fichiers/Brochure_Technique_en_GB.pdf
32. https://www.bekaert.com/en

Suport de Curs Toate Cursurile

Încărcat de

Informații document

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Suport de Curs Toate Cursurile

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Design industrial – fire

1. FIBRELE PRIN PRISMA DESIGNULUI FIRELOR

1.1. Clasificarea materiilor prime

 Materii prime naturale

Fiecare categorie de proprietăți ale fibrelor se apreciază prin caracteristici proprii:

Titular disciplină, Conf.dr.ing. Liliana Buhu 1

Proprietățile fibrelor se transferă firelor, respectiv produselor, iar caracteristicile sunt

Din punct de vedere tehnologic se urmărește prelucrabilitatea și filabilitatea fibrelor

1.2. Clasificarea firelor

Titular disciplină, Conf.dr.ing. Liliana Buhu 2

Tipul firelor Elementele componente Exemple

Datorită caracteristicilor fibrelor (fibre mai scurte) și particularităților procesului

Titular disciplină, Conf.dr.ing. Liliana Buhu 3

Fig. 1.1. Procedeele de filare în funcție de finețea firelor și lungimea fibrelor

Un parametru decisiv pentru selectarea procedeului de filare adecvat este finețea

Filare pe MFI Filare compactă Filare OE cu rotor Filare cu jet de aer

Titular disciplină, Conf.dr.ing. Liliana Buhu 4

1.3. Filabilitatea fibrelor

Filabilitatea reprezintă capacitatea fibrelor de a fi transformate în fire. Aceasta se

1.3.1. Finețea fibrelor

Finețea fibrelor reprezintă factorul hotărâtor asupra filabilității. Fără a lua în

Titular disciplină, Conf.dr.ing. Liliana Buhu 5

Diametrul fibrei în funcție de finețea firului proiectat (NmF) se determină cu relația:

Coeficientul de variație al diametrului fibrelor de lână (%) 18 20,5 23 25,5 28

Titular disciplină, Conf.dr.ing. Liliana Buhu 6

Determinarea limitei de filabilitate pentru fire pieptănate (deci, a numărului de fibre

Diametrul fibrei de lână se determină cu relația:

1.3.2. Lungimea fibrelor

Lungimea optimă a fibrelor influențează filabilitatea. Denumirea de "optimă" arată că

Titular disciplină, Conf.dr.ing. Liliana Buhu 7

Lungimea și diametrul fibrelor influențează, în mare parte, filabilitatea unui amestec.

1.3.3. Rezistența și alungirea la rupere ale fibrelor

Aceste caracteristici influențează într-o anumită măsură comportarea fibrelor în

1.3.4. Elasticitatea fibrelor

Un amestec trebuie să conțină, în majoritate fibre cu elasticitate apropiată și,

1.3.5. Aspectul fibrelor

Titular disciplină, Conf.dr.ing. Liliana Buhu 9

1.4. Alegerea fibrelor în activitatea de proiectare

Simbolizarea internațională a fibrelor/filamentelor

Simbolul Denumirea fibrelor / filamentelor

Titular disciplină, Conf.dr.ing. Liliana Buhu 10

Simbolul Denumirea fibrelor / filamentelor

1.5. Avantajele și dezavantajele fibrelor

Titular disciplină, Conf.dr.ing. Liliana Buhu 11

Titular disciplină, Conf.dr.ing. Liliana Buhu 12

Titular disciplină, Conf.dr.ing. Liliana Buhu 13

2. PROPRIETĂȚILE PRODUSELOR PRIN PRISMA

2.1. Tușeul produselor

Titular disciplină, Conf.dr.ing. Liliana Buhu 14

Titular disciplină, Conf.dr.ing. Liliana Buhu 15

2.2. Capacitatea de șifonare a produselor

Modalitățile de îmbunătățire a capacității de șifonare a țesăturilor constau în:

2.3. Pilling-ul produselor

Titular disciplină, Conf.dr.ing. Liliana Buhu 16

Titular disciplină, Conf.dr.ing. Liliana Buhu 17

Titular disciplină, Conf.dr.ing. Liliana Buhu 18

2.4. Drapajul produselor

Nu există nicio îndoială că rigiditatea la încovoiere a fibrelor joacă un rol major în

Titular disciplină, Conf.dr.ing. Liliana Buhu 19

2.5. Influența proprietăților aței de cusut

Titular disciplină, Conf.dr.ing. Liliana Buhu 20

Titular disciplină, Conf.dr.ing. Liliana Buhu 21

3. CREAȚIA AMESTECULUI DE FIBRE

3.1. Aspecte teoretice privind proiectarea amestecului