Fibre naturale, artificiale și sintetice

Cele mai multe materiale textile utilizate de om mai ales

pentru îmbrăcăminte (ţesături, tricotaje etc.) sunt confecţionate din fibre textile
prin procedee mecanice de prelucrare: ţesut, tricotat, împâslit etc., după o
prealabilă înnobilare prin finisare: vopsire, antistatizare etc.
Fibrele textile se împart după provenienţa lor în:
– fibre naturale – mai importante sunt cele proteice (lâna şi mătasea naturală) şi
cele celulozice , inul, cânepa, iuta etc.);
– fibre artificiale – denumite astfel întrucât sunt fabricate din materii prime
organice naturale. Reprezentanții mai importanți sunt mãtasea vâscozã și mãtasea
acetat ;
– fibre sintetice – sunt cele fabricate din materii prime organice de sintezã, cele
mai importante fiind fibrele poliamidice, poliesterice și poliacrilonitrilice.

Fibre naturale

Fibre proteice naturale

Mătasea naturală şi lâna sunt constituite din catene macromoleculare cu
structură de proteină.

Fibre celulozice naturale

Printre fibrele de acest tip se numără cele obţinute din: bumbac, in, cânepă, iută
etc.
Bumbacul este constituit din celuloză aproape pură iar celelalte tipuri de
fibre conţin în cantităţi variabile şi alte substanţe străine cu care celuloza este
amestecată intim (pectină, lignină, grăsimi, răşini, substanţe minerale etc.).
Gradul de policondensare diferă de la un material celulozic la altul. Celuloza din
bumbac are un grad de policondensare foarte mare, situat între 1200 şi 1300,
având catene macromoleculare lungi, în timp ce în cazul inului şi cânepii, el se
situează între 800 şi 1000.
 Fibre artificiale

Fibrele artificiale din celuloză regenerată

Cel mai important produs de acest tip este vâscoza. Vâscoza este constituită din
macromolecule de celuloză aproape pură cu un grad de polimerizare mai mic
decât al celulozei din bumbac şi cu o rezistenţa mecanică mai scăzută. Fibrele de
vâscoză sunt mai hidrofile decât cele de bumbac. O altă fibră artificială de
celuloză regenerată este mătasea cuproxam. Comportarea acestei fibre
artificiale este asemănătoare cu cea a vâscozei.

Fibre artificiale din celulozã modificatã chimic

Importante sunt în prezent fibrele de acetat de celulozã, așa numita mãtase
acetat. Țesãturile din mãtase acetat sunt mai rezistente dar mai puțin
higroscopice decât cele din mãtase vâscozã.

Fibre sintetice

Fibrele poliamidice sunt constituite din macromolecule filiforme (fără

catene laterale) în care grupele amidice, care sunt polare şi hidrofile, alternează
cu porţiuni de catene hidrocarbonate nepolare şi hidrofobe, asemănător cu
structura fibrelor proteinelor.
Dintre fibrele poliamidice cele mai folosite menţionăm: Nylon 6,6 şi Nylon 6
(Relon, Perlon L, Capron). Aceste fibre sunt folosite pentru obţinerea:
articolelor turnate, a textilelor şi a suturilor medicale. Fibrele de nylon sunt
rezistente şi mult mai elastice decât mătasea şi relativ insensibile la umezeală şi
mucegai.
 Fibrele poliesterice au ca reprezentant important Terilena (Terom,
Dacron) care rezultă prin poliesterificarea (cu eliminare de apă) a acidului
tereftalic cu 1,2-etandiol. Acest tip de fibre au caracter puternic hidrofob şi sunt
rezistente la lumină , căldură, şifonare.

Fibrele poliacrilonitrilice (Melană , PNA, Acrilon) se obţin prin

polimerizarea acrilonitrilului.

Fibrele sintetice şi artificiale încearcă în mare măsură să se apropie de

aspectul fibrelor naturale. Astfel, mătasea vâscoză şi mătasea acetat imită mătasea
naturală , fibrele poliamidice şi poliacrilonitrilice, imită lâna, iar fibrele
poliesterice, bumbacul. Pentru diminuarea inconvenientelor ce apar la utilizarea
acestora la fabricarea îmbrăcămintei, inconveniente legate mai ales de
caracterul lor hidrofob, ele se utilizează de multe ori în amestecuri cu fibrele
naturale al căror aspect îl mimează.