CUPRINS: Evoluția materialelor și fibrelor textile – scurt istoric

Industria textilă în România Tipuri de materiale textile folosite în

confecții Tipuri de materiale textile – clasificare după sursă Tipuri
de materiale textile din fibre vegetale Tipuri de materiale textile
din fibre animale Tipuri de materiale textile din fibre sintetice
Premii și experiențe personalizate cu contul Libertatea.ro!
Înregistrează-te sau intră în contul tău pentru a fi parte din
comunitatea noastră și pentru a accesa o serie de beneficii
exclusive: Participi la concursuri cu sute de premii Ai acces la
newslettere și experiențe personalizate Părerea ta contează: poți
să comentezi subiectele importante pentru tine Vezi toate
beneficiile gratuite din cont INTRĂ ÎN CONT Clasificarea fibrelor
textile în funcție de utilitatea lor Clasificarea fibrelor textile în
funcție de termoplasticitate Clasificarea fibrelor și materialelor
textile în funcție de capacitatea lor de absorbție Evoluția
materialelor și fibrelor textile – scurt istoric Utilizarea fibrelor
textile pentru îmbrăcăminte datează din cele mai vechi timpuri.
Îmbrăcămintea a apărut nu în scop estetic, ci pentru protecție
împotriva frigului, căldurii, ploii, prafului etc. Folosirea de fibre și
materiale textile în îmbrăcăminte datează din anii 5000–4500 î.Hr.,
când se foloseau cânepa, inul, bumbacul, mătasea. Până la
Revoluția Industrială, fibrele textile erau toate naturale. Secolele al
XVIII-lea și al XIX-lea au fost martorii unei epoci de revoluție
industrială, când au apărut și mașinile pentru prelucrarea și
utilizrea fibrelor în confecții. Treptat, odată cu introducerea
fibrelor regenerabile cum ar fi raionul de vâscoză și mai târziu
fibrele sintetice precum nailonul și poliesterul, monopolul fibrelor
naturale s-a redus semnificativ. De asemenea, s-a creat o
competiție pentru fibre noi și unice și dezvoltarea unei industrii
tot mai mari. Conceptul de fibre din surse regenerabile și sintetice
a indus o nouă dimensiune activității de cercetare pentru
dezvoltarea de noi fibre. Industria textilă în România Istoria
industriei textile din România își are originile în anii 1600, odată
cu înființarea breslelor țesătorilor în Moldova, Muntenia și
Transilvania, când se deschid mici ateliere în care fac haine,
covoare, pături și ștergare. RECOMANDĂRI Ramzan Kadîrov nu
vrea să-i întâlnească pe cei cinci soldați ceceni capturați de
ucraineni și eliberați în schimburile de prizonieri și-i trimite înapoi
în prima linie În perioada regimului comunist, România avea cea
mai mare capacitate de producție din întreg Blocul de Est, după
Rusia. Industria confecțiilor textile a cunoscut un declin din 1989
în principal din cauza gradului mai ridicat de concurență din alte
țări precum Turcia, China, India, Pakistan, Thailanda și Mexic. Între
2007-2017, 135.000 de locuri de muncă au fost pierdute în
industria textilă a României ca urmare a concurenței în creștere,
atât din interiorul UE, cât și din Asia. Alți factori au inclus criza
financiară și creșterile de TVA despre care s-a spus că
descurajează investițiile străine. Totuși, în 2019, aproximativ
148.000 de oameni erau angajați în textile și confecții, în
România. Datele arată că în 2018, România a exportat materiale
textile și confecții în valoare de 0,8 milioane de euro și a
important în valoare de 1,5 milioane de euro. Principalele țări din
care sunt importate textile și articole de îmbrăcăminte sunt Italia,
Polonia, Marea Britanie, Germania, Spania. Principalele țări către
care România exportă textile și confecții sunt Italia, Franța,
Germania, Austria, Macedonia, Moldova. Tipuri de materiale
textile folosite în confecții Multe tipuri de țesături textile
moderne, produse atât din materiale tradiționale, cât și din
materiale sintetice, sunt adesea clasificate în funcție de structură.
RECOMANDĂRI Oleksii Reznikov, ministrul ucrainean al apărării:
Pierderile Ucrainei în război sunt mai mici decât numărul
victimelor cutremurului din Turcia Metodele convenționale de
țesut și tricotat sunt în prezent principalele tehnici de fabricare a
textilelor, dar metodele mai noi de confecție sunt acceptate și pot
înlocui anumite produse vechi, deoarece costurile textilelor
convenționale continuă să crească și progresele tehnologice
rapide dezvoltă continuu noi materiale. Țesăturile textile sunt
clasificate după multe criterii.Flexibilitatea și rezistența sunt, în
general, cerințe majore, iar țesăturile industriale trebuie să
îndeplinească specificații de lățime, greutate pe unitate de
suprafață, țesătură și structură a firului, rezistență și alungire,
aciditate sau alcalinitate, grosime și porozitate. Tipuri de
materiale textile – clasificare după sursă Principalele fibre naturale
prezente în jurul nostru din surse vegetale și naturale. Există
aproximativ 15 fibre naturale importante disponibile pentru
procesare și transformare în țesături. Tipuri de materiale textile
din fibre vegetale Materiale textile din fibre vegetale
RECOMANDĂRI Militarii iranieni care au doborât din greșeală un
avion de pasageri în 2020 au fost condamnați. Familiile victimelor
acuză „o farsă” Bumbac: bumbacul este cea mai utilizată fibră
naturală și constă din celuloză pură. Este produs în China, Brazilia,
India, Pakistan, SUA și Uzbekistan. Inul: Inul este o fibră
lignocelulozică, prezentă mai ales în Uniunea Europeană. Această
fibră este folosită mai ales la fabricarea lenjeriei. Cânepă: Cânepa
este, de asemenea, o fibră lignocelulozică cu o cantitate mică de
lignină. Cel mai mare producător mondial de fibre de cânepă este
China. Iuta: Iuta este cea mai puternică fibră vegetală din India și
Bangladesh. Este, de asemenea, o fibră lignocelulozică. Ramie:
Ramie este, de asemenea, o fibră lignocelulozică, disponibilă în
principal în China și Brazilia. Este cunoscută și sub numele de
iarbă de China, cu un luciu mătăsos și o elasticitate mai bună.
Sisal: Sisalul este o fibră de frunze tare și mai grosieră, disponibilă
în principal în Brazilia, Tanzania și Kenya. Abaca: Abaca este o
fibră din frunze, cunoscută și sub numele de cânepă de manila,
extrasă din teaca frunzelor din jurul trunchiului textilelor Musa.
Cel mai mare producător de fibre din lume este Filipine.
Conținutul de lignină din fibră este de aproximativ 15%. Nucă de
cocos: Nuca de cocos este o fibră tare, scurtă și grosieră extrasă
din coaja de nucă de cocos. Este prezentă mai ales în India, Sri
Lanka, Filipine, Vietnam, Indonezia și Brazilia. Această fibră
conține cea mai mare cantitate de lignină, ceea ce o face mai
puternică, dar mai puțin flexibilă. Tipuri de materiale textile din
fibre animale Materiale textile din fibre animale Lână: Lâna este
cea mai importantă fibră proteică. Este prima fibră de la un
animal domestic, produsă în principal în Australia, Noua
Zeelandă, China, Iran, Argentina și Marea Britanie. Lâna de
Alpaca: Lâna de Alpaca este o fibră ce provine de la Lama Pocos.
Această fibră vine în aproximativ 22 de culori naturale, produse în
principal în Peru, America de Nord, Australia și Noua Zeelandă.
Este mai puternic decât fibra de lână tradițională. Angora: Angora
este o fibră din blana de iepure, foarte moale, fină și mătăsoasă.
90% din fibră este produsă în China. Țesătura Angora este foarte
potrivită pentru îmbrăcămintea termică. Păr de cămilă: Părul de
cămilă este disponibil de la cele două specii de cămile bactriane
cu cocoșă, prezente în cea mai mare parte în gospodăriile
nomade din Mongolia și Mongolia interioară, China. Este cea mai
moale și premium fibră naturală de păr. Fibră de cașmir: Fibra de
cașmir provine de la caprele Kashmir, din China, Australia, India,
Pakistan, Noua Zeelandă, Turcia și SUA. Este o fibră considerată
de lux și scumpă. Fibră Mohair: Fibra Mohair este produsă din
blana caprei Angora, disponibilă în Africa de Sud. Este o fibră
netedă și strălucitoare. Mătase: Mătasea este fibra filamentară
naturală, cu luciu ridicat, produsă în principal în China, Brazilia,
India, Thailanda și Vietnam. Piele -cel mai frecvent porc, oaie sau
vacă. Tipuri de materiale textile din fibre sintetice Materiale textile
din fibre sintetice Poliamidele sunt un grup de fibre sintetice,
dintre care cel mai cunoscut este nylonul. Mătase sintetică sau
rayon – Rezistentă și cu o putere mare de absorbție Vâscoza – se
folosește pentru bluze, rochii, tricouri. Este plăcută la atingere,
ușor de purtat și foarte versatilă. Acrilul – Este o fibră sintetică
obținută din polimer, pe bază de petrol. Elastanul. Se folosește de
fiecare dată în combinație cu alte fibre, pentru a le conferi
elasticitate. . Poliesterul. Este un material frecvent utilizat în
industria vestimentară. Este mixat, de cele mai multe ori, cu
nylonul și cu bumbacul. Polipropilena Este foarte apreciată pentru
proprietățile sale antibacteriene. Aceasta este, de fapt, un
termoplastic folosit pentru confecționarea costumelor de baie, a
lenjeriei de corp, a șosetelor. Descoperă și – Dicţionar de fashion
– Ce este raglan, redingotă, slim fit, clutch, bias-cut etc
Clasificarea fibrelor textile în funcție de utilitatea lor Fibrele textile
pot fi clasificate în linii mari în două tipuri: Fibre textile majore –
Fibrele textile majore sunt cele care sunt utilizate pe scară largă
ca textile de către industria textilă, de exemplu, bumbac, lână,
mătase, iută, raion, viscoză, acetat, nailon, poliester etc. Fibrele
textile minore sunt cele care sunt utilizate într-o măsură mult mai
mică ca textile (de către industria textilă), de ex. fibre de banană,
fibre de abaca, fibre de azbest, fibre de bambus, fibre de soia,
fibre de frunze de ananas, fibre metalice, lapte pentru fibre de
cazeină, fibre de alginat, cauciuc etc. Clasificarea fibrelor textile în
funcție de termoplasticitate Această proprietate a
termoplasticității este folosită pentru a conferi stabilitate
dimensională. De asemenea, această calitate este folosită pentru
a transforma aceste fibre într-un nou tip de țesături sau materiale
textile cum ar fi țesăturile texturate. Fibrele textile pot fi clasificate
în două tipuri, după criteriul termoplasticității: Tip termoplastic –
Tipurile termoplastice sunt cele care sunt deformabile prin
căldură și presiune, fără modificări chimice însoțitoare. Acest
lucru sugerează că tipurile de fibre termoplastice pot fi modelate
prin căldură. Tip non-termoplastic – Majoritatea fibrelor sintetice
au proprietăți termoplastice. Raionul acetat regenerat se poate
topi atunci când este călcat la cald, iar fibrele de clorură de
polivinil (PVC) sunt cele mai sensibile la căldură. Unele fibre
sintetice au proprietăți termoplastice care sunt mai pronunțate
decât cele ale acetatului, în special poliamidă și poliester.
Clasificarea fibrelor și materialelor textile în funcție de capacitatea
lor de absorbție Din punct de vedere al prelucrării diferitelor fibre,
capacitatea de a se înălbi, merceriza, vopsi și de a da diferite
finisaje folosind substanțe chimice materialelor textile depinde cu
succes de capacitatea de acestora de a absorbi umiditatea.
Fibrele care absorb umezeala se numesc fibre higroscopice sau
hidrofile. Fibrele hidrofile se caracterizează prin prezența
grupărilor hidrofile care atrag apa. De exemplu, toate fibrele
naturale au grupuri în moleculele lor care atrag apa. Absorbția de
umiditate a fibrelor hidrofile este mai mare decât a fibrelor
hidrofobe. Fibrele hidrofobe sunt cele care nu absorb ușor
umezeala. Toate fibrele sintetice, produse până acum, conțin
foarte puține grupuri de molecule de atragere a apei. Absența
grupurilor care atrag apa explică absorbția scăzută a umidității
(sursă – textilelearner.net)
Citeşte întreaga ştire: Care sunt tipurile de materiale textile
folosite în confecţii