FIBRE TEXTILE ŞI FIRE

Clasificarea și proprietățile fibrelor textile

Confecționarea
materialelor textile
este un proces
complex, cuprinzând
un șir de operații de
prelucrare la care se
supun fibrele textile,
în urma cărora ele
sunt transformate în
fire (= fibre a căror
lungime este de zeci
și sute de metri).
 În funcție de proveniență, fibrele textile se clasifică în fibre
Fibra textilă este un naturale și fibre chimice. Fibrele naturale se obțin din
corp elastic, subțire și
dur, al cărui dimensiune produse naturale.
transversală este mult
mai mică în comparație
cu lungimea.
 Bumbac
Bumbacul este cel mai folosit material natural în
modă. Este cultivat în zonele subtropicale, inclusiv în
Americi, Africa, India și Pakistan. Din bumbac pot fi
produse multe tipuri de materiale: satin, organza,
dantela, sifon, tafta, denim, etc. Bumbacul se
distinge prin zona si modul de cultivare.
Bumbacul peruvian Pima - este un tip de bumbac
luxos cultivat în Peru, cu o fibră mult mai lungă decât
cea a bumbacului normal, aproape dublă. Este
rezistent și mătăsos.
Bumbacul egiptean - este un bumbac scump,
pentru că este fin și rezistent.
Lână
 Lâna
Este una dintre cele mai utilizate fibre, mai ales pentru piesele
vestimentare dedicate sezonului rece. Cele mai cunoscute sunt:
Lâna Cervelt
În Noua Zeelanda este foarte dezvoltată, s-a reușit producerea celei mai
fine lâni, din lâna cerbului Cervelt specific zonei. Produsul este un
amestec delicat intre cașmir si mătase.
Lâna de Alpaca
Natural lâna de Alpaca este maro închis sau neagră, dar poate sa fie și
gri sau albă. Este foarte fin și hipoalergenic, astfel că poate fi bun pentru
cei care sunt alergici la lâna obișnuită. Este una dintre cele mai
rezistente lâni, provenita de la alpaca, un animal din familia lamelor.
Lâna de cămilă
Lâna de cămilă naturală are culoarea crem și este o
opțiune luxoasă deoarece este la fel de fină ca și
cașmirul, este mult mai călduroasa și mai ușoara decât
alte tipuri de lâni și mai puțin delicată decât cașmirul.
Cașmirul 
Este unul din cele mai luxoase tipuri de fibră. Provine de
la capra Cașmir. Aceste capre au lână foarte fină și foarte
lungă, însă ele produc o cantitate foarte mică de lâna
anual, de unde și prețul ridicat.
Angora
Capra de Angora și iepurele de Angora sunt cele doua
animale care produc acest material. Cel produs de către
iepure se numește Angora, iar cel produs de către capra
se numește Mohair. Angora este mult mai scumpă,
pentru că este mult mai fină decât mohairul.
 Mătasea
Mătasea este cea mai scumpa fibră naturală, care se obține
din coconii larvelor viermilor de mătase. Sericultura -
creșterea viermilor de mătase necesită foarte multă
răbdare. Pentru a produce un kilogram de mătase, este
nevoie de 3000 de viermi care mănâncă 104 kg de frunze de
dud. Este nevoie de 30.000 de viermi pentru a produce 5,4
kg de mătase brută. Peste 30 de țări produc mătase
naturală, printre ele se află China și India, dar și Romania.
Mătasea are un aspect strălucitor datorită structurii
triunghiulare a firului de mătase, care permite luminii sa se
refracte in unghiuri diferite, producând culori diferite.
 Mătasea
În funcție de modul de hrană al viermilor de mătase,
se disting patru tipuri de mătase:
1. Mătasea de dud - cea mai întâlnită, cu o nuanță de
alb sau auriu
2. Mătasea eri - creată de viermi care se hrănesc cu
frunze de ricin, cu o nuanță de galben pal
3. Mătasea Muga - creată de viermi care se hrănesc
cu plante specifice Indiei, cu o nuanță de galben
4. Mătasea Tasar - creată de viermi care se hrănesc
cu frunzele plantei indiene Asan, cu o nuanță de
bronz mai puțin lucioasa
Fibrele chimice se
confecționează prin
procedee chimice.

Datorită inovațiilor din industria chimică, s-a reușit obținerea unor

fibre chimice care pot înlocui unele fibre naturale, precum
bumbacul, mătasea şi lâna.
 PROPRIETĂȚILE FIBRELOR TEXTILE

Fibrele textile se caracterizează prin proprietăți fizice, mecanice și igienico-funcționale.

PROPRIETĂȚI FIZICE
Proprietățile fizice ale fibrelor cuprind caracteristicile evidente ale acestora (lungime,
finețe, culoare, tușeu, higroscopicitate, elasticitate etc.).
Lungimea
În funcție de lungime, fibrele pot fi clasificate în:
• fibre scurte (bumbac L < 56 mm, azbest L < 50 mm);
• fibre de lungime medie (lână L < 300 mm);
• fibre lungi (in L < 750, cânepă L < 1500 mm);
• fibre continue, numite și filamentare (mătasea naturală şi
filamentele obținute pe cale chimică).
 PROPRIETĂȚI FIZICE

Fineţea indică gradul de subţirime a fibrelor și se redă prin valoarea diametrului secțiunii
transversale exprimate în microni. În funcție de finețe, fibrele se clasifică în fibre fine,
fibre mijlocii, și fibre groase. Pentru măsurarea fineței fibrelor se ia în considerare
densitatea liniară, exprimată prin trei indici: Ttex, numărul metric (Nm), și denierul Tden.
Culoarea fibrelor textile depinde de intensitatea pigmentării naturale. Fibrele vegetale
pot avea pigmentarea în galben, verde și maro. Lâna poate fi de culoare gălbuie, gri, bej,
brună sau neagră, în funcție de rasa de oi de la care provine. Mătasea crudă poate fi alb-
gălbuie sau galbenă-viu.
Ondulațiile reprezintă numărul de încrețituri pe 1cm de fibră. Această proprietate este
caracteristică fibrelor de lână naturale și celor obținute pe cale chimică, fabricate pentru
a imita și înlocui lâna. Fibrele de lână de rasă merinos au 12-14 ondulații/cm, iar cele de
țurcană au 2-4 ondulații/cm, fiind aproape netede.
 PROPRIETĂȚI FIZICE

Luciul este determinat de gradul de netezime sau de asprime al suprafeței fibrelor

textile. Din punct de vedere al luciului, există:
• fibre cu luciu mat (fibrele de bumbac groase și scurte);
• fibre cu luciu slab (inul, ramia, cânepa, bumbacul fin);
• fibre cu luciu pronunțat (mătasea brută, bumbacul şi inul mercerizat);
• fibre cu luciu puternic (fibrele obținute pe cale chimică-matisate);
• fibre cu luciu foarte puternic (fibrele obținute pe cale chimică-nematisate).
Rezistența la factorii de mediu indică capacitatea fibrelor de a opune rezistență atât la
acțiunea luminii, umidității, transpirației, cât și la uzura în timpul spălatului, curățirii
chimice etc. Fibrele cu o rezistență redusă în condiții de mediu nefavorabile sunt:
mătasea, iuta, poliamida, bumbacul, inul, cânepa, lâna, poliesterul, poliacrilonitrilul.
 PROPRIETĂȚI MECANICE

Rezistenţa la tracţiune este redată prin sarcina maximă pe care o suportă o fibră în momentul
ruperii.
Alungirea la rupere este proprietatea fibrelor de a se alungi sub acțiunea unei forțe până în
momentul ruperii. În funcție de gradul de alungire, există trei tipuri de alungiri, asociate cu
diferite grade de șifonabilitate (adică capacitatea de a menține forma):
• alungire plastică (produsele vestimentare se șifonează puternic; din această categorie fac
parte produsele din fibre de bumbac, in etc.);
• alungire elastică (produsele vestimentare au o șifonabilitate medie, de exemplu, fibrele de
mătase, lână etc.);
• alungire flexibilă (produsele vestimentare nu se șifonează, de exemplu, cele confecționate
din fibre sintetice).
Comportarea fibrelor la frecare se manifestă în timpul folosirii fibrelor textile, când acestea
sunt supuse filării și țesutului. Fibrele de lână au o pufozitate mai mare și se deteriorează mai ușor
ca fibrele de mătase, care au o structură netedă.
 PROPRIETĂȚI MECANICE

Gradul de șifonare reprezintă proprietatea de revenire a fibrelor la forma lor iniţială,

după ce sunt ținute un timp determinat sub presiune și apoi lăsate liber. Șifonabilitatea
este determinată de structura fibrei; finețea fibrei; conținutul de umiditate din fibră; și,
numărul de ondulații pe fibră.
Plasticitatea reprezintă proprietatea fibrelor de a menține forma imprimată de către
forțele exterioare, chiar după ce acestea numai acționează asupra fibrelor. De exemplu,
fibrele care dețin o plasticitate bună vor păstra o cută obținută prin călcare. Această
proprietate depinde de structura și compoziția materialelor fibroase, valoarea forțelor
deformante, temperatură, umiditate etc.
 PROPRIETĂȚILE IGIENICO-FUNCŢIONALE

Higroscopicitatea este proprietatea fibrelor de a absorbi apă sau vapori de apă din
mediul înconjurător sau de a ceda apă proprie într-un mediu mai uscat.
Higroscopicitatea este o caracteristică importantă la alegerea materialului pentru
confecționarea produsului vestimentar, deoarece cantitatea de umiditate reținută poate
influența comportamentul acestuia în timpul prelucrării, precum și în timpul purtării lui.
Fibrele care dețin o higroscopicitate bună absorb cu ușurință umiditatea și transpirația,
ceea ce le face să fie plăcute la purtare. Fibrele naturale au valori mai mari de
higroscopicitate decât cele sintetice.
Rezistența la microorganisme şi insecte. Microorganismele, cum ar fi ciupercile şi
bacteriile, precum și insectele (molii, gândaci, furnici), pot degrada fibrele textile, cu
excepția celor de origine sintetică. Degradarea fibrelor este cauzată de nivelul de
umiditate și lipsa luminii și aerului, de aceea se recomandă ca materialele textile să fie
depozitate în locuri uscate și ferite de umezeală.