MINISTERUL EDUCAȚIEI ȘI CERCETĂRII

LICEUL ”ALEXANDRU CEL BUN” BOTOȘANI

PROIECT
DOMENIUL TEXTILE- PIELĂRIE
Calficarea: Confecționer produse textile
Pentru examenul de certificare
a competențelor profesionale, nivel 3
Anul școlar 2020 -2021

Elev:

Îndrumător proiect:
Prof.Gr.I. Ing. Dorofteiu Carmen Iuliana
 TEMA PROIECTULUI
Tema nr. 26 din lista temelor naționale

EXECUTĂ CORDONUL DUBLU DETAȘABIL

PENTRU ROCHIE
 PLANUL PROIECTULUI

1. ARGUMENT
2. NOȚIUNI GENERALE

 CLASIFICAREA ÎMBRĂCĂMINTEI
 MATERIALE UTILIZATE
3. DESCRIEREA PRODUSULUI / REPERULUI
4. FIȘA TEHNICĂ A PRODUSULUI / REPERULUI
5. FIȘA TEHNICĂ A UTILAJELOR UTILIZATE
6. NORME DE SANĂTATE ȘI SECURITATEA MUNCII.
7. BIBLIOGRAFIE
8. ANEXE

 REPERUL / PRODUSUL CONFECȚIONAT

 1. Argument
Îmbrăcămintea/Vestimentația are un rol important in acoperirea corpului si
protejarea lui în toate anotimpurile anului.
Produsul de îmbrăcăminte (ca orice produs tehnologic) se realizeaza într-o
succesiune de faze în care, ca obiect a muncii, cumulează o multitudine de
caracteristici de calitate, rezultate de cerințele purtătorilor.
Îmbrăcămintea este un articol vestimentar, folosit pentru a proteja corpul
împotriva intemperiilor și în scop estetic. Calitatea produselor de îmbrăcăminte
devine tot mai mult factorul hotărâtor, un mijloc important de concurență și un
indicator esențial de apreciere a întregii activități desfășurate la un momendat de
producător. Fiecare obiect de îmbrăcăminte este alcătuit din detalii si subdetalii,
competente numite detalii principale si detalii secundare.
În etapa de proiectare a tehnogiilor de confecționarea, de foarte multe ori,
informațiile primare sunt furnizate de fisa tehnică a produsului ce include ca
element de baza schița tehnică a produsului. Aceasta trebuie realizată în minim doua
vederi ( din fata si din spate), iar dacă este cazul, sa includă vederi interioare sau
detaliere ale unor zone de produs.
Schița tehnică a produsului trebuie să pună evidența liniile de asamblare si
prezența cusaturiilor vizibile, precum poziția si prezența accesoriilor, schița tehnică
fiind elementul de legătură între proiectarea constructivă si cea tehnologică.
Meseria de Confectioner Produse Textile este o meserie cu caracter artistic ,
deoarece îmbină pasiunea, frumosul cu utilul, fapt care se manifestă în procesul de
transformare tehnologică a materiei prime/material de bază în produs vestimentar
inspirat, confecționat.
Certificarea competențelor profesionale este utilă pentru a ne permite
obținerea unui document care atestă nivelul nostru de pregătire, compentențe și
abilitățile dobândite în anii de studii.
Prin tema proiectată și realizată / confecționată demonstrez compentețele
tehnice, practice și teoretice pe care le-am dobândit pe parcursul a 3 ani de studiu în
cadrul Învățământului Profesional.
Tehnologia de confecționare a unui produs cuprinde, în structura sa, etape de
lucru și operații de execuție prin care se realizează transformarea semifabricatelor în
produse confecționate. Ca urmare, procesul tehnologic de confecționare reprezintă
totalitatea operațiilor necesare transformării semifabricatelor în produse finite. În
general structura produsului tehnologic de confecționare cuprinde, următoarele etape
și operații de execuție.
În timpul orelor de specialitate, prin succesiunea modulelor studiate mi-am
însușit cunoștințele care să mă ajute să proiectez și să confecționez diferite produse
de îmbracăminte.
Tema a fost selectată din lista generală de teme propuse pentru Învățământul
Profesional, pentru calificarea Confecționer Produse Textile, elaborată și aprobată în
cadrul Ministerului Educației.
 2. Noțiuni generale despre îmbrăcăminte
Vestimentația are un rol important in acoperirea corpului si protejarea lui în
toate anotimpurile anului. Se disting mai multe tipuri de vestimentație in functie de
materialul acestora pot fi:
-din țesături
-din tricotaje
-din blănuri
Vestimentația se diferențiază in functie de anotimp: Hainele subtiri sunt
folosite in anotimpuri calde cu modele de țesături și tricouri subțiri
• în anotimpurile semigeroase sunt folosite hainele din țesături mai groase
• în anotimpurile geroase sunt folosite hainele din țesături groase sau fabricate
din blană care nu permite frigului sa afecteze corpul.
Vestimentația se diferențiază in functie de destinație:
-lenjeria de corp este destinată pentru a absorbi transpirația corpului, folosirea ei in
functie de sex si anotimp.
 Îmbrăcămintea de zi folosită deasupra lengeriei de corp utilizată în funcție de
anotimp.
 Îmbrăcăminte de protecție
 Îmbrăcăminte sport.
• Moda este o reacție firească impotriva obișnuinței reinoind înfățișarea
umană. In general viata modei cunoaste doua etape :
• crearea unui nou prototip, care aduce nota noua de fantezie
- Pătrunderea prototipului pe seara largă, cu tendinta de egalizare socială.
Generalizarea in timp si in spatiu duce la pierderea prospetimii, degradarea ei
cerând crearea altei noutăți, deci schimbarea modei. Încadrarea în modă a unui produs
trebuie să țină seama de o anumită măsură, punând în evidență personalitatea , fără a
exagera. Deci, trebuie ales ceea ce se potriveste , având în vedere silueta, varsta, stilul
personal de a se îmbracă a fiecăruia.
Elaborată de mari creatori de modă aceasta este adoptată si aplicată în fiecare țară,
ținând seama de specificul, temperamentul și gustul populației respective. In ultimul
timp însă creatorii de modă au fost supuși sa se opună sugestiilor „strazii”. Scopul
artistic a ramas cel din totdeauna, modelarea înfățișării umane cat mai aproape de
idealul de frumusețe al epocii, in formele si culorilor stilului specific. Bucurandu-se
de posibilitățile de educație și afirmare nou create , tineretul și-a impus treptat gustul,
începând să-și determine singure înfățișarea
Exterioara, ceea ce a avut o mare înrâurire asupra formelor vestimentare din ultimul
deceniu.
Pe lângă crearea de modele cat mai variate, se impune crearea de noi sortimente ,
diversificate pe sex si varsta, insistandu-se pe o varietate mai îndrăzneață pentru
tineret. In afara combinațiilor de culori, produsele se deosebesc si se remarcă prin
linia de croiala, prin diversitatea accesoriilor si îndeosebi prin perfecționarea
execuției. Ținând seama de dezvoltarea gustului si de tendinta spre eleganta
completată de Un spirit critic și practic, sectorului de confecții îi revin noi sarcini.
 Produsele de îmbrăcăminte, in afara rolului pe care îl au de a acoperi corpul si a-l
proteja de intemperii, mai au si rolul de a conferii siluetei o notă de eleganta. De aceea
studiiul confectionarii îmbrăcămintei trebuie să aibă în vedere nu numai executarea
anumitor asimetrii ale acestuia, alegerea materialului, a desenului și a modelului cel
mai avantajos siluetei respective.

Materiale de bază și materialele auxiliare

Materialele textile necesare confecționăriii unui produs vestimentar se împart în

două grupe: materiale de bază și materiale auxiliare. Materialele de
bază formează stratul superior al produsului. În industria ușoară se folosește un
sortiment vast de materiale de bază: țesături, tricoturi, blănuri, piei. Acestea se
clasifică conform următoarelor criterii:
1. După natura materiei prime:
– materiale din fire naturale
– materiale din fire artificiale
– materiale din fire sintetice
– materiale din fire în amestec
2. După destinație:
– pentru confecţii (rochii, jachete, paltoane etc.)
– pentru uz casnic (prosoape, draperii, cuverturi, lenjerie de pat etc.)
– pentru uz industrial (filtre, țesături ignifuge, impermeabile etc.)
– pentru sport (maiouri, malete, treninguri, costume sportive etc.)
3. După aspect:
– ţesături crude, care nu necesită finisare
– ţesături albite, care au fost supuse operaţiei de albire
– ţesături „uni”, care are o singură culoare – albe sau vopsite
– țesături imprimate, care conțin desene complicate şi o cromatică variată
– țesături cu efecte de culori, obţinute din fire colorate în urzeală şi bătătură, formând
dungi, carouri sau diferite figuri
– țesături cu bucle, care conțin bucle pe una din părți sau pe ambele părți
– țesături scămoşate, care prezintă un strat de fibre omogen la suprafaţă, pe una din
părți sau pe ambele părți;
– țesături cu două feţe, care nu conține vreo diferenţă de aspect dintre față și dos,
putând fi folosite pe ambele feţe
– țesături Jacard, care au desene complexe, realizate prin combinarea modului de
legare a firelor cu efectele de culori

Materialele auxiliare sunt utilizate atât în interiorul, cât și pe fața produsului de

îmbrăcăminte. Alegerea materialelor auxiliare se face în funcție de produs, materialele
de bază și model. Din categoria materialelor auxiliare fac parte: căptușeli, întărituri,
dubluri, furnituri (ațe de cusut, nasturi, copci, capse, fermoare) și garnituri (dantele,
panglici, broderii, șireturi, piele, blănuri).
Aţa de cusut este un material auxiliar folosit la confecţionarea, prelucrarea,
asamblarea și finisarea îmbrăcămintei. Ața se alege în funcție de materialul utilizat şi
de modul de coasere (manual sau mecanic). Aţa trebuie să corespundă următoarelor
cerințe:
 ața trebuie să fie dintr-o fibră similară cu cea a materialului folosit (ața de bumbac
pentru țesătura din bumbac, ața de poliester pentru materialele din fibre sintetice...
 finețea firului de ață trebuie să fie similară grosimii straturilor de material folosit;
pentru un aspect mai plăcut se recomandă utilizarea unei ațe de cusut mai subțire
 ea trebuie să corespundă ca rezistență materialului folosit.
 culoarea aței se alege într-o nuanţă mai închisă decât cea a materialului de bază;
pentru realizarea cusăturilor decorative, se utilizează o culoare contrastantă
Aţa de cusut se clasifică după următoarele criterii:
După origine:
 din bumbac;din in şi cânepă, din mătase naturală, din mătase artificială, din fibre
sintetice (PES, PA), din fibre în amestec
După fineţe:
 aţă subţire: Nm 100/3; 85/3, aţă de fineţemedie: Nm 60/3; 54/2, aţă groasă (pentru
materiale groase şi butoniere): Nm 40/4; 54/2/3; 85/2/3; 100/2/3
 aţă foarte groasă (pentru articole din piele): Nm 40/3; 40/3/3; 54/3
 Verificarea calității materialelor textile
Materialele textile necesare confecţionării îmbrăcămintei la comandă sunt
achiziţionate de ateliere sau sunt oferite de către client. Atât materialele de bază, cât și
cele auxiliare, sunt verificate în timpul recepționării, pentru a determina calitatea și
cantitatea acestora. Verificarea constă în controlul aspectului exterior al materialelor,
privind tuşeul, uniformitatea culorii, defectele evidente de pe suprafaţa materialului
etc. Croitorul examinează fiecare bucată de ţesătură primită, identifică defectele și le
marchează cu aţă de culoare contrastantă pe marginea țesăturii. Pe lângă aceasta,
fiecare defect se conturează cu cretă sau cu săpun. Materialul cu defecte se aranjează
apoi pe masa de croit și se verifică dacă toate elementele produsului vestimentar
solicitat se încadrează și dacă lungimea pânzei este suficientă pentru confecționarea
acestuia.
Defectele sunt imperfecţiunile unui produs de îmbrăcăminte, cauzate de pătarea
materialului textil sau din diverse alte motive. Acestea pot apărea local, adică sunt
defecte vizibile de fir, de confecţie sau de culoare, și se pot întinde pe o porţiune a
materialului sau pe toată suprafața acestuia. Defectele se clasifică în:
 defecte de ţesere sau tricotare, cum ar fi: fire lipsă din bătătură sau urzeală,
identificate ca fire trase (duse); îmbinarea greşită a firelor de urzeală sau de
bătătură; ochiuri deformate – ochi înclinat de la direcţia sa corectă, de obicei,
dreaptă; ochiuri rare – ochiuri la care nu este păstrată desimea necesară; formarea
de nopeuri – apariţia de aglomerări de bucle şi capete de fibre încâlcite sub forma
unor biluţe pe suprafaţa unui material; biezare – tendinţa unui material textil plan
de a se deforma, atunci când este întins liber pe o suprafaţă, prin abaterea de la
perpendicularitatea elementelor constituente, respectiv a firelor de urzeală faţă de
cele de bătătură, a şirurilor faţă de rândurile de ochiuri;
 defecte de finisare, de exemplu, neuniformităţi de vopsire locale – porţiuni
deschise sau închise la culoare; colorare neregulată; scămoşare și lăţime
neuniformă;
 defecte de ambalare şi transportare, cum ar fi rupturi, pete de ulei, găuri etc.
 CLASIFICAREA ÎMBRĂCĂMINTEI
Îmbrăcămintea este un articol vestimentar, folosit pentru a proteja corpul
împotriva intenperiilor și în scop estetic.
Reperele principale sunt părți componente ale îmbrăcămintei care nu pot lipsi din
structura fizică a unui produs, iar reperele secundare sunt părți componente care pot
lipsi din structura fizică a unui produs.
1. după natura materiei prime:
-dințesături
-din tricoturi
- din blănuri naturale și artificiale
- din piele și înlocuitori
2. după compoziție fibroasă a
materiei prime:
-din lână și tip lână
-bumbac și tip bumbac
- din in și tip in
- din mătase și tip mătase
- din fibre sintetice
- din fibre artificiale
3. după grosimea materialelor:
-subțire
-medie
-groasă
4. După sezon:
- pentru vară
- pentru primăvară / toamnă
- pentru iarnă
5. după vârsta și sexul
purtătorului:
- pentru copii
- pentru nou născuți
- de vârstă preșcolară
- de vârstă școlară
- pentru adolescenți / adolescente
- pentru adulți: femei și bărbați
6. Grupa de conformații:
- grupa baby
- grupa mică
- grupa mijlocie
- grupa mare- grupa A
(adolescenți)
- grupa B,C,D (femei și
bărbați)
7. după punctul de sprijin pe
corp:
- cu sprijin pe umeri
- cu sprijin pe talie
8. după complexitate:
- de complexitate redusă
- de complexitate medie
- de complexitate ridicată
9. după destinație:
- lenjerie de corp;
- îmbrăcăminte exterioară;
- îmbrăcăminte uzuală;
- îmbrăcăminte tip sport;
- îmbrăcăminte de protecție;
- îmbrăcăminte cu destinație
specială;
- îmbrăcăminte de ocazie;
- îmbrăcăminte de
semifabricație.
 3.DESCRIEREA REPERULUI

Cordoanele sunt detalii secundare având rol ornamental și de ajustare a

îmbrăcămintei, pentru ajustarea totală sau parțială pe corp.
Sunt utilizate la produse ca: rochii, fuste, bluze, pantaloni, pardesiuri sau
jachete. În funcție de produs, cordoanele au lățimea de la 2 la 6 cm fiind mai înguste
la rochii, fuste si bluze și prevăzute cu lățimea peste 3 cm la jachete, pardesiuri si
paltoane.

Lungimea codonului se ia cel puțin egală cu circumferința taliei , după care se

adaugă adaos de lungime după preferință ținând cont de destinația acestuia. Unele
produse vestimentare sunt prevăzute cu cordoane parțiale , aplicate numai la mâneci,
spate, piepți sau combinat la spate și piepți având denumite găici.

Cordonul poate fi confecționat simplu sau dublu, detașabil sau fix, având scop
ornamental sau funcțional.

Faze tehnologice comune de realizare a cordoanelor/ betelielor:

- croirea cordonului
- pregătirea cordonului ( măsurarea, egalizarea marginilor si aplicarea întăriturii
pe fața de cordon)
- închiderea capetelor,
- asamblarea cordonului
- călcarea cordonului
- fixarea prin tighelul pe fața cordonului.
 Norme specifice de securitate a muncii pentru industria confectiilor din
textile, blana si piele

Normele specifice de securitate a muncii sunt reglementari cu aplicabilitate

nationala, care cuprind prevederi minimal obligatorii pentru desfasurarea principalelor
activitati din economia nationala in conditii de securitate a muncii.
Respectarea continutului acestor prevederi nu absolva agentii economici de raspundere
pentru prevederea si asigurarea oricaror masuri de protectie a muncii, adecvate conditiilor
concrete de desfasurare a activitatilor respective.
Normele specifice de securitate a muncii fac parte dintr-un sistem unitar de
reglementari privind asigurarea sanatatii si securitatii in munca, sistem compus din:
- Norme generale de protectie a muncii, care cuprind prevederi de securitate a muncii si de
igiena a muncii, cu aplicabilitate generala pentru orice activitate;
- Norme specifice de securitate a muncii, care cuprind prevederi de securitate a muncii
specifice unor anumite activitati sau grupe de activitati, detaliind prin acestea prevederile
Normelor generale de protectie a muncii.
Prevederile normelor specifice de securitate a muncii se aplica cumulativ si au
valabilitate nationala, indiferent de forma de organizare sau proprietate in care se
desfasoara activitatea pe care o reglementeaza.
Structura sistemului national de norme specifice de securitate a muncii urmareste
corelarea prevederilor acestora cu pericolele specifice uneia sau. mai multor activitati si
reglementarea unitara a masurilor de securitate a muncii pentru activitati caracterizate prin
pericole comune. Structura fiecarei norme specifice de securitate a muncii are la baza
abordarea sistemica a aspectelor de securitate a muncii practicata in cadrul Normelor
generale de protectie a muncii.
Confectionarea, îmbinarea pe masini de cusut
Prezentele prevederi se aplica tuturor tipurilor de masini de cusut.
Inainte de inceperea lucrului, operatorul masinii de cusut are obligatia de a verifica starea
tehnica a acesteia si in mod deosebit daca:
a) masa masinii este bine fixata pe picioarele de sustinere;
b) capul masinii este bine fixat in bolturile mesei-suport;
c) motorul electric este fixat corect pe suportul sau;
d) placa acului este bine fixata cu suruburi, pentru a se evita ruperea acului la punerea in
functiune a masinii;
c) Instalatia electrica este in stare corespunzatoare (izolatia electrica a cablurilor, priza,
stecherul, legatura la pamant, intrcruptoarele);
f) Intre capul masinii si masa de sustinere, exista tampoane de pasla pentru amortizarea
zgomotului si a vibratiilor.
Este interzis angajatilor sa tina piciorul pe pedala de punere in functiune a masinii in
timpul introducerii firului de ata prin mecanismul suveicii, prin mecanismul de tensionare
si prin ac. In timpul fixarii materialului de prelucrat sub piciorusul acului, este interzis sa
se actioneze cu piciorul pedala de punere in functiune a masinii de cusut. In timpul
lucrului, distanta de la capul operatorului la masina de cusut va fi de minimum 30 cm.
Femeile vor avea parul protejat impotriva antrenarii de catre organele in miscare ale
masinii.
Este interzis a se lucra cu masina de cusut atunci cand acele sunt strambe sau fara
varf.Pentru a se preveni ruperea acului in timpul lucrului, materialul va fi lasat sa inainteze
actionat de transportor, tara a fi retinut sau tensionat de catre operator.Schimbarea acului,
scoaterea suveicii pentru alimentarea cu ata si curatirea masinii de cusut se vor efectua
numai dupa ce electromotorul masinii a fost scos de sub tensiune.
Este interzis a se lucra cu masina de cusut fara iluminat local.
Racordarea la sursa de alimentare cu energie electrica a masinilor de cusut se va face
numai prin prize fixe, fiind interzise legaturile provizorii sau folosirea de cabluri electrice
innadite.
Este interzis operatorilor sa puna mana pe volant in timpul functionarii masinii de cusut;
oprirea acestuia se va face numai cu ajutorul pedalei. Rasturnarea capului de masina de
cusut in vederea curatarii, ungerii sau in alte scopuri, cat si readucerea sau fixarea acestuia
in masa de sustinere prin bolturile prevazute in acest scop, se vor face simultan cu ambele
maini.Uneltele de mana (foarfece, cutite etc.) vor fi asezate in sertar cu partea ascutita spre
inainte, astfel incat la scoaterea lor mana operatorului sa nu fie expusa la intepaturi sau
taieri. Deplasarea masinilor de cusut se va face numai dupa ce stecherul a fost scos din
priza. In timpul lucrului sunt interzise discutiile, iar privirea angajatului trebuie sa fie
indreptata permanent asupra operatiei pe care o executa. Cu masinile de cusut simple este
interzis a se lucra fara aparatori la tija acului.
Este interzis a se lucra cu masinile de cusut nasturi atunci cand acestea au scos vizorul de
protectie sau acesta este deteriorat.

Calcarea - Fierul de calcat electric

Este interzis lucrul cu fierul de calcat electric al carui conductor de alimentare cu
energie electrica este facut din mai multe segmente sau al carui strat izolator este
deteriorat.
Este interzis angajatilor sa lucreze cu fierul de calcat electric atunci cand acesta are
efectuate modificari la instalatia electrica sau alte improvizatii.
Se interzice utilizarea mesei de calcat fara ca partea metalica a acesteia sa nu fie legata
la centura de impamantare.
Este interzis sa se lucreze cu fierul de calcat electric fara a avea sub picioare un gratar de
lemn sau un covor electroizolant. Angajatii vor urmari ca talpa cu carcasa si manerul
fierului de calcat sa fie bine asamblate.
Este interzis sa se lucreze cu fierul de calcat electric care are manerul de manevrare
deteriorat.Fierul de calcat electric va fi asezat numai pe un suport destinat acestui scop.
Deplasarea fierului de calcat electric de la un loc la altul se poate face numai dupa ce
acesta a fost scos de sub tensiune.
Fierul de calcat cu abur
Este interzis sa se tina degetul pe parghia de declansare a aburului de la fierul de calcat, in
timp ce se priveste spre talpa acestuia. Conductele de alimentare cu abur a fierului de
calcat vor fi etanse si bine izolate.
 4. FIȘA TEHNICĂ A REPERULUI

Denumirea reperului: Materii prime utilizate

Cordonul dublu detașabil • Țesătură tip bumbac

Schița reperului Reprezentare prin semne

convenționale

Unelte și Utilaje folosite

• Mașina simplă de cusut

• Fier de călcat
• Foarfecă
• Centimetru
• Cretă de croitorie

Faze de lucru:
• Pregătește materialul pentru croit;
• Croiește cordonul
• Prelucrează cordonul:
• Închide cordonul printr-un tighel la 0,5 cm cu excepția rezervei pentru
întoarcere,
• Întoarce cordonul;
• Presează cordonul după ce a fost bine desfăcută cusătura.
• Tighelește ornamental cordonul la 0,2 cm (preferențial)
 UNELTE ȘI DISPOZITIVE FOLOSITE ÎN TIMPUL
CONFECȚIONĂRII

Unelte, dispozitive şi utilaje folosite în prelucrarea produselor din ţesături şi tricoturi.

Uneltele, dispozitivele şi utilajele folosite în cadrul procesului de producţie sunt
următoarele:
- Unelte pentru măsură şi desen;
- Unelte pentru tăiat;
- Unelte pentru cusut;

USTENSILE DENUMIRE UTILIZARE

Banda Este folosita pentru masurarea

centrimetrica lungimilor,
perimetrelor corpului,verificarea
dimensiunilor reperelor,CTC
Foarfeca Este folosita pentru
taierea/sectionarea materialelor
textile si a pielii

Ac de cusut Este folosit pentru asamblarea

prin coasere manuala, cusaturi
ornamentale

Fier de calcat Este folosit la pregatirea si

finisarea prin calcare a
materialelor si a produselor textile
finite
Masa de Este folosita ca mobilier la
calcat calcarea materialelor textile

Poate fi folosita pe aproape toate

Creta de tesaturile
croitorie Accesoriu de cusut pentru trasare
si marcare
 5. FIȘE TEHNICĂ A UTILAJULUI

DENUMIREA UTILAJULUI CARACTERISTICI:

Mașina simplă de cusut

- Este acţionată mecanic,

prevăzută cu o viteză de
coasere de 3000-4000
împunsături / minut.
- Masa maşinii are lungimea de
1000 – 1200 mm, lăţimea de
550 – 600 mm şi înălţimea de
800 -900 mm.
- Reprezintă o cusătură rigidă
formată din 2 fire de ață.

CUSĂTURA REALIZATĂ PARAMETRII CUSĂTURII

- Pas de cusătură cuprins 0- 4,5

mm ( materiale grose)
- Pas de cusătură cuprins 0-3,5
mm ( materiale subțiri)

UTILIZAREA CUSĂTURILOR

- Încheierea detaliilor produselor din țesături și tricoturi;

- Tivirea, bordarea produselor din țesături și tricoturi.
- Tighelirea ornamental sau fixarea produselor din țesături și tricoturi.
 FIȘA TEHNICĂ A UTILAJULUI

DENUMIREA UTILAJULUI: MAȘINA CARACTERISTICI:

TRIPLOC

- este folosită ca utilaj de bază la

confecţionarea produselor din
tricot.Cusăturile realizate sunt utilizate
pentru surfilarea sau pentru asamblarea
concomitent cu surfilarea şi tăierea
rezervei la o anumită distanţă. Viteza de
coasere este până la 8000 împ./min.
acest lucru este posibil prin modificări
aduse în forma arborelui principal şi
organelor de lucru.
Cusăturile pot fi formate din 1,2 până
la 5 fire de aţă în funcţie de numărul de
ace şi al apucătoarelor. Este acţionată
cu motor electric.
Părţi principale; masa maşinii, corpul
maşinii.
CUSĂTURĂ REALIZATĂ: PARAMETRII CUSĂTURII:

Pasul de cusătură este reglabil între 1,2

- 3,5 mm
-lățimea cusăturii este reglabilă între
2,5 - 6 mm

UTILIZAREA CUSĂTURII: PARAMETRII CUSĂTURII:

- CUSĂTURA TRIPLOC DIN 3 FIRE –

ansamblarea detaliilor înbrăcămintei din Pasul de cusătură este reglabil între 1,2
tricot - 3,5 mm
- surfilarea detaliilor la înbrăcămintea din -lățimea cusăturii este reglabilă între
țesături 2,5 - 6 mm
- CUSĂTURA TRIPLOC DIN 5 FIRE-
încheierea detaliilor la înbrăcămintea
subțire din țesuturi și tricoturi.
 FIȘA TEHNICĂ A UTILAJULUI

DENUMIREA UTILAJULUI CARACTERISTICI TEHNICE

Fierul de călcat cu abur.
-Încălzirea tălpii se realizează la:
(220w)
- puterea de consum este de:
800,10/W
- umezirea produsului se realizează
prin aburire.

Parametrii tratamentului umidotermic

Tratamentul umidotermic se bazează pe slăbirea legăturilor moleculare ale
materialelor care trec din stare vitroasă în stare supraelastică. Materialele revin la
starea iniţială după efectuarea călcării, acest procedeu permite modelarea şi fixarea
lor în forma şi poziţia stabilită de tehnologia de fabricaţie.
Umiditatea (w), reprezintă cantitatea de apă necesară materialelor în procesul
umidotermic.
Umiditatea chimică, reprezintă cantitatea de apă ce se găseşte în compoziţia
chimică a fibrelor şi care nu poate fi eliminată din material în timpul prelucrării.
Umiditatea relativă, reprezintă cantitatea de apă determinată de
higroscopicitatea materialului şi de umiditatea mediului ambiant.
Umiditatea tehnologică, reprezintă cantitatea de apă ce se adaugă în timpul
tratamentului umidotermic.
Presiunea (P), exprimă forţa de presare pe suprafaţa de material. Această
presiune este în funcţie de modul cum se efectuează operaţia de călcare ( manual
sau cu ajutorul presei)
Operaţii de netezire p= (0,1-0,5).105N/m2
Operaţii de modelare p= (0,5 – 1).105 N/m2
Ooperaţii de aburire p = (0,5 – 1).105 N/m2
Operaţii de presare p= (1,1- 10) .105 N/m2
Temperatura(t), este determinată de: natura materialelor, felul
operaţiei,procesul de călcare(aplicat direct sau pe pânză intermediară), durata
expunerii la temperatură, presiunea de călcare.
În funcţie de natura materialelor, temperatura de lucru în acest proces variază
între anumite limite:
 Pentru materiale din lână 150-220oC
 Pentru materiale din bumbac 110-150oC
 Pentru materiale din mătase 90-120oC
 Pentru materiale din in şi cînepă 115- 150oC
 Pentru fibre sintetice 40-120oC
Această temperatură este în funcţie de natura fibrelor.
 CONTROLUL CALITĂŢII PRODUSELOR ŞI FINISAREA
FINALĂ.
În concepţie largă, calitatea produselor reprezintă totalitatea propietăţilor unui
produs, măsura în care acesta satisface necesitatea socială. Calitatea diferenţiază produsele
de acelaşi fel după gradul în care performanţele acestora satisfac cerinţele consumatorului,
concretizând nivelul tehnic dar şi elementele de ordin estetic şi economic.
Prevederile STAS 10055 / 75 definesc triunghiul calităţii prin interdependenţa dintre
calitatea concepţiei , a fabricaţiei şi a produsului.
Măsurarea calităţii prin determinarea nivelului de calitate permite încadrarea
produselor în clase de calitate :
• de masă
• superioară
• extra
• lux.

Nivelul calităţii este determinat de :

• compozitia fibroasă şi calitatea materiei prime, a furniturilor şi accesoriilor;
• gradul de noutate în creaţie şi proiectare;
• mărimea seriei de fabricaţie pe model;
• mod de tehnoprezentare.

De regulă, punctele de control se amplasează:

• înaintea operaţiilor de bază;
• înaintea operaţiilor la care costul remedierii ar fi mult mai mare decît cel al
controlului;
• între secţiile şi zonele de fabricaţie;
• la produse finite.
Controlul de calitate trebuie să reprezinte o îmbinare raţională de autocontrol,
control interoperaţional, control pe flux de fabricaţie şi control executat de organele C.T.C.
Controlul efectuat la ansamblarea reperelor începe odată cu operaţia de alimentare,
când pot fi depistate defecte ca de exemplu: decupări necorespunzătoare, variaţii de nuanţă
la reperele perechi.
Controlul realizat pe durata operaţiilor de asamblare are în vedere eliminarea
defectelor de coasere (variaţii ale pasului de cusătură, încreţirea materialului, împletirea
necorespunzătoare a firelor); eliminarea unor defecte la asamblările prin termolipire etc.
Pe parcursul procesului de confecţionare se urmăreşte ca toate operaţiile să fie
realizate conform indicaţiilor din documentaţia tehnică.
Calitatea executării diferitelor repere şi ansamble se controlează în funcţie de
specificul fiecăruia şi a produsului respectiv.
După controlul calitativ final produsele sunt ambalate.
Bibliografie:

 https://tlathome.com/wp-content/uploads/2020/12/2021-Color-Catalog.pdf
 https://www.gaylewarwick.com/Gayle_Warwick_2020_11_07.pdf
 GHE. Ciontea, F. Tănase – Utilajul și tehnologia confecțiilor textile,

Editura didactică și pedagogică 1995, București,

 GHE. Ciontea – Utilajul și tehnologia meseriei, Editura didactică și

pedagogică 1995, București,

 V. Papaghiuc – Variante tehnologice de confecționare a produselor de

îmbrăcăminte, Editura Performantica 2008, Iași.

 N. Tăutu, M. Adrușca – Croitorie pentru femei, Editura Tehnică

București, 1962.
 Reviste de modă.