CONFECTIONAREA ARTICOLELOR DIN TEXTILE

1. Notiuni antropometrice
Antropometria este operaţia de măsurare a corpului omenesc. Studiul antropometric are ca scop
cunoaşterea formei şi dimensiunilor corpului precum şi a relaţiilor dintre aceste dimensiuni.
Clasificartea corpurilor omenesti.
In scopul dimensionarii corecte a produselor de imbracaminte si a asigurarii corespondentei
produsului cu corpul, e necesar sa se cunoasca structura anatomica a corpului uman, forma sa
exterioara fiind privita ca o suprafata de sprijin pentru produs.
Corpurile omeneşti pot fi clasificate după diferite criterii, determinate de:
 conformaţie;
 sex;
 vârstă;
 înălţime;
 circumferinţa bustului.
Ţinând cont de aceste criterii şi folosind rezultatele studiului antropometric, corpurile
omeneşti au fost clasificate, astfel încât dimensiunile rezultate să poată fi folosite în producţia de
serie a confecţiilor, după cum urmează:
 după ţinută :
- corpuri cu ţinută normală;
- corpuri cu ţinută aplecată spre faţă;
- corpuri cu ţinută aplecată în spate.

Ţinuta poate fi determinată aşezând corpul în poziţie dreaptă

lângă un perete şi măsurând distanţa între osul cefei şi perete:
- la ţinuta normală distanţa este de 5-6 cm;
- la ţinuta aplecat spre faţă distanţa este mai mare de 6 cm;
- la ţinuta aplecat spre spate distanţa este mai mică de 6 cm.

 după circumferinţe:
a - corpuri proporţionate;
b - corpuri corpolente, proporţionate;
c - corpuri neproporţionate.
Proporţionalitatea corpului este dată de raportul dintre măsurile de circumferinţă.
La corpurile proporţionate, circumferinţa taliei este mai mică decât circumferinţa bustului cu
16-18 cm., iar circumferinţa şoldului este mai mare decât
circumferinţa bustului cu 10-12 cm.
La corpurile corpolente proporţionate, circumferinţa taliei
este mai mică decât circumferinţa bustului cu 14-16 cm, diferenţa
dintre circumferinţa şoldului şi a bustului rămânând de 10-12 cm.
 după înălţime:
- corpuri înalte;
- corpuri mijlocii;
- corpuri scunde.
 după sex:
- fete-băieţi;
- femei-bărbaţi.
 după vârstă (numai la copii):
- grupa baby - 1-3 ani - măsura 25-27;
- grupa mică - 3-5 ani - măsura 28-30, talia I-II;
- grupa mijlocie - 5-9 ani - măsura 31-35, talia I-II;

1
 - grupa mare - 9-14 ani - măsura 36-40, talia I-II.

Produsele de serie se execută după un standard corespunzator grupelor de conformaţii şi de

vârstă, în care măsura reprezintă jumatate din circumferinţa bustului, iar talia înălţimea corpului.

Clasificarea masurilor.
Pentru constructia unui tipar se folosesc trei categorii de masuri:
1) masuri luate direct de pe corp;
2) masuri proportionale (calculate);
3) masuri de constructie.

1) Masurile luate direct de pe corp se obtin prin masurarea corpului cu centimetrul. Aceste
dimensiuni se impart in trei grupe:
- dimensiuni de lungime;
- dimensiuni de circumferinta;
- dimensiuni de latime.
Deoarece corpul omenesc este socotit simetric, axa de simetrie se considera dreapta ce trece prin
mijlocul fetei sau al spatelui. Pentru a asigura simetria, dimensiunile de circumferinta se masoara pe
directii orizontale, perpendiculare pe axa de simetrie. Prescurtat, acestea se noteaza astfel:
Dimensiuni de lungime:
IC – inaltimea corpului;
Lt – lungimea spatelui pana in talie ( a taliei );
Lpr – lungimea produsului;
Lp – lungimea pensei de bust;
Lf – lungimea fetei pana in talie;
Lm – lungimea manecii;
Lu – lungimea umarului.
Dimensiunile de circumferinta:
PB – perimetrul bustului;
PT – perimetrul taliei;
PS – perimetrul soldului;
PG – perimetrul gatului.
Dimensiuni de latime:
ls – latimea spatelui;
lf – latimea fetei;
lr – latimea rascroielii manecii.

Determinarea dimensiunilor corpului.

La executarea unui produs de imbracaminte pentru un corp anume, toate dimensiunile necesare
construirii tiparului se determina cu centimetrul, pe corpul respectiv. Pentru aceasta, corpul se
imbraca corespunzator sortimentului ce urmeaza a se confectiona si se determina masurile:
IC - inaltimea corpului, se obtine asezand persoana (fara pantofi) langa un perete si masurand
distanta din crestet pana in podea;
Măsurile de lungime se stabilesc astfel:
Lt- lungimea spatelui pana in talie (a taliei), se masoara pe mijlocul spatelui, de la osul cefei
pana la partea inferioara a panglicii legate in talie;
Lpr – lungimea produsului, se masoara:
 pentru produsele cu sprijin pe linia umerilor, de la osul cefei, lipind
centimetrul de talie si citind lungimea corespunzator modelului dorit;
 pentru fusta, masura de lungime se ia pe mijlocul spatelui, din marginea
inferioara a panglicii din talie, pana unde indica modelul;
 pentru pantaloni, se masoara pe partea laterala (peste sold), de la
marginea inferioara a panglicii din talie, pana la tocul pantofului;

2
 Lf – lungimea fetei, se ia de la umar, de langa gat, trecand centimetrul peste partea cea mai
proeminenta a bustului, pana la marginea inferioara a panglicii din talie;
Lp – lungimea pensei de bust se masoara fixandu-se centimetrul la
umar, langa gat si trecandu-l apoi peste piept, pana la partea cea mai
proeminenta a bustului;

Lu – lungimea umarului, se masoara de la baza gatului pana la

incheietura umarului;

Lb – lungimea bratului, se masoara de la incheietura umarului, peste cotul indoit, la

incheietura mainii;

PG – perimetrul gatului, se masoara la baza gatului, deasupra

claviculei;
PB – perimetrul bustului, banda se petrece in fata peste partea cea
mai proeminenta a bustului, trece sub brat si urca usor la spate;
PT – perimetrul taliei, banda se asaza pe cat posibil orizontal, in
partea cea mai ingusta a taliei si se fixeaza;
PS – perimetrul soldului, banda se petrece orizontal peste partea cea
mai lata a soldurilor si se fixeaza;

Măsurile de lăţime se determină astfel:

ls - latimea spatelui, se masoara distanta dintre brate peste partea cea mai
proeminenta a omoplatilor;

lf - latimea fetei, se masoara deasupra bustului, de la o incheietura la alta a bratului;

În funcţie de importanţa lor pot fi:

 dimensiuni principale;
 dimensiuni de bază.
3
 Dimensiunile principale sunt IC şi Pb, constituind elemente de plecare la proiectarea unui tipar.
Dimensiunile principale sunt utilizate pentru calculul dimensiunilor de bază şi pentru trasarea unor
linii la tipar.
Dimensiunile de bază sunt acele dimensiuni ale corpului cu ajutorul cărora se determină
punctele de bază şi liniile de bază ale construcţiei. Dimensiunile de bază pot fi:
a) dimensiuni de bază de lungime, care se determină în funcţie de înălţimea corpului;
b) dimensiuni de bază în lăţime;
c) dimensiuni de bază în circumferinţă.
a) Dimensiunile de bază în lungime sunt paralele cu axa verticală a corpului şi cuprind:
 Lt – lungimea până în talie;
 Lş – lungimea şoldului, care reprezintă distanţa de la linia taliei la linia şoldurilor (orizontala
care marchează punctul cel mai dezvoltat al feselor);
 Lb - lungimea braţului. Este folosită pentru determinarea lungimii mânecii Lm la tipar).
b) Dimensiunile de bază în lăţime sunt acele dimensiuni ale corpului care se măsoară pe direcţia
lăţimii şi se obţin cu ajutorul circumferinţei bustului. Din această categorie fac parte:
 Lsp – lăţimea spatelui;
 Lpt – lăţimea feţei (pieptului);
 Lrc – lăţimea răscroiturii braţului, care reprezintă dimensiunea de lăţime a grosimii braţului
măsurată pe linia bustului.
c) Dimensiunile de bază în circumferinţă se consideră dimensiunile de bază care rezultă din
măsurarea anumitor perimetre şi se determină în funcţie de circumferinţa bustului (Cb). În aceste
dimensiuni sunt cuprinse:
 PT sau pt (măsurată pe jumătate) – circumferinţa taliei;
 PS sau ps (măsurată pe jumătate) – circumferinţa şoldului;
 Pg – circumferinţa gâtului. Acestă diemensiune se obţine din măsurarea corpului şi numpoate
fi calculată în funcţie de Pb.

2 ) Masurile proportionale se obtin prin calcule facute pentru corpuri dezvoltate normal.
Pentru calculul dimensiunilor de baza in lungime se foloseste IC iar pentru dimensiunile de baza in
latime sau de circumferinta se foloseste semiperimetrul bustului. Astfel:
Lt=IC/4-2 pentru femei;
Lt=IC/4+2 pentru barbati;

Ls= IC/10+23

Lb=IC/3+6

ls=pb/3+2 pentru femei;

ls=pb/3+4 pentru barbati;

pt=pb-12 pentru femei;

pt=pb-4 pentru barbati;

ps=pb+5 pentru femei;

ps= pb +4 pentru barbati;

3 ) Masurile de constructie sunt masuri care se aplica direct pe tipar si se deosebesc in unele
cazuri de marimile luate direct de pe corp sau de cele proportionale datorita faptului ca
imbracamintea trebuie sa fie mai lejera pe corp. In acest caz, este necesar ca dimensiunile exacte ale
corpului luate cu ajutorul centimetrului sa fie majorate (adaosuri).

4
 Adaosurile folosite la proiectarea tiparelor sunt marimile cifrice care se introduc in
dimensionarea tiparelor, atat pe lungime cat si pe latime. Dupa functia pe care o indeplinesc, acestea
pot fi: adaosuri de lejeritate, de contractie si de corectare sau de moda.
Adaosul de lejeritate reprezinta marimea cifrica exprimata in centimetri si introdusa in calculul
latimii tiparului. Este determinat de varsta purtatorului, de destinatie si de linia modelului.
Adaosul de contractie este o marime cifrica care se introduce in constructia tiparului pe
directia lungimii. Acest coeficient compenseaza contractiile ce se produc la materialele folosite la
confectionarea produsului.
Adaosul de corectie se aplica in proiectarea tiparelor pentru corectarea lungimii produsului.

5
2.Cusaturi mecanice
Prin cusaturi mecanice se intelege procesul de imbinare mecanica a doua sau mai multe detalii
textile.
Ordinea în care aţa trece de o parte şi de alta a pieselor reprezintă tipul cusăturii.
Orificiul proiectat de ac în timpul când străpunge piesele care se îmbină, se numeşte
împunsătură.
Distanţa dintre centrele a două împunsături se numeşte pasul cusăturii.
O înşiruire de paşi constituie un tighel.
Numărul de paşi pe un centimetru de lungime a tighelului constituie desimea cusăturii.

CARACTERISTICILE CUSATURILOR MECANICE

Cusaturile mecanice prezinta caracteristici tehnologice superioare cusaturilor manuale, pentru
care au prioritate in procesul confectionarii. Principalele caracteristici sunt:
 masinile de cusut functioneaza cu turatii ridicate si realizeaza o viteza de coasere de 30-80
impunsaturi/secunda;
 rezistenta cusaturilor mecanice este superioara cusaturilor manuale si creste proportional cu
cresterea numarului de impunsaturi si cu rezistenta atei de cusut;
 cusaturile mecanice sunt aspectoase ca urmare a uniformitatii pasilor de cusatura si presiunii
uniforme pe material in timpul coaserii;
 desimea impunsaturilor este variabila si poate fi reglata in functie de cerintele tehnologice;
 cusaturile mecanice se pot executa cu precizie atat ca linie de coasere, cat si ca mod de fixare in
dispozitivul de coasere a masinii;
 cusaturile se pot realiza cu unul sau mai multe fire de ata;
 pot fi aplicate la operatii, ca: prelucrarea detaliilor, asamblarea acestora sau finisarea
imbracamintei.

Cusăturile mecanice se execută cu maşini de cusut de diverse tipuri şi se împart în:

 cusături rigide (tighel, zig-zag);
 cusături elastice (lănţisor cu un fir, cu două fire);
 cusături de acoperire (triploc, überdeck şi flatlock);
 cusături ascunse (ştafir, pichir, dürchnet).

a) cusaturi rigide

6
 Cusatura tighel se obtine cu ajutorul masinii simple de cusut care functioneaza cu doua fire
de ata. Are aspect asemanator pe ambele fete ale produsului cusut. Componentul structural al acestei
cusaturi este pasul de tighel care poate fi pozitionat in serie, in paralel sau in zig-zag, rezultand
cusatura tighel simplu, tighel in paralel sau tighel in zig-zag.

a- tensionare corectă; 1- firul din ac

b- c- tensionare slaba a firului de la suveica ; 2 – firul de la suveica

c- tensionare slabă a firului de aţă din ac;

Cusătura zig-zag este o cusătură tighel cu paşii dispuşi

oblic faţă de direcţia cusăturii. Se caracterizează prin două
elemente:
 lungimea pasului P1;
 lăţimea cusăturii P2.
Se utilizează, în general, pentru protejarea marginilor cusăturilor împotriva destrămării, fixarea
dosului de guler, precum şi în scop ornamental, caz în care poate avea diferite aspecte.

b) Cusături de acoperire
Cusătura de surfilare face parte din grupa cusăturilor de acoperire şi este folosită la
protejarea marginilor detaliilor împotriva destrămarii sau la asamblarea a două piese, concomitent cu
protejarea marginilor. Cusătura se realizează prin
împletirea a trei fire, din care unul, superior, înfilat la ac şi
firele inferioare, înfilate fiecare la câte un apucător
(graifer) oscilant. Maşinile care execută aceste cusături (triplok) ofera posibilitatea reglării atât a
pasului (desimea împunsăturilor), cât şi a lăţimii cusăturii.

c) Cusături ascunse
Cusătura ştafir este o cusătură ascunsă, care se execută în interiorul straturilor de material.
Datorită formei curbate a acului şi a mişcării sale (oscilantă în plan orizontal), este posibil ca acesta
să apuce numai o jumătate din grosimea materialului de pe faţa produsului, realizându-se astfel o
cusătura invizibilă pe faţă. Cusătura se formează prin împletirea a două fire, unul alimentat la ac şi al
doilea alimentat la apucătorul rotativ, cu ajutorul a două apucătoare oscilante (oarbe) suplimentare. În
absenţa unei maşini de executat ştafir cu ac curb, cusătura ştafir poate fi obţinută şi cu o maşină de
cusut cu ac drept.

7
 - cusătura ştafir executată cu ac curb;

- cusătura ştafir executată cu ac drept.

Informativ: determinarea consumului de aţă pentru cusătura simplă cu 2 aţe:
l = lungimea aţei necesară pentru coaserea unui cm de cusătură;
g = grosimea materialelor ce se îmbină;
n = numărul de paşi pe cm de cusătură;
c = coeficient de alungire a aţei, cu valori cuprinse între 0.85-0.95, în funcţie de tipul de aţă;
l = ( 2 + 2ng)c;
L = lungimea totală a aţei.
L = lk
unde k = numărul de cm de cusătură.
Pentru stabilirea consumului de aţă necesară coaserii unui produs se calculează L pentru
fiecare cusătură în parte. Valorile obţinute se adună, iar la totalul obţinut se adaugă un plus de 8-10%.
Procentul reprezintă rezerva necesară pentru pierderi tehnologice.

8
3. PREGĂTIREA OPERATIEI DE CONFECTIONARE
3.1 Masini de baza pentru coaserea imbracamintei.

Masina simpla de cusut

Masina simpla de cusut reprezinta utilajul principal in productia de confectii. Este

intrebuintata la majoritatea operatiilor din procesul confectionarii datorita cusaturii clasice pe care o
realizeaza.
La o maşină de cusut se deosebesc două părţi principale:
 corpul maşinii în care se găsesc principalele mecanisme;
 platforma maşinii pe care se sprijină materialele la coasere.
In industria de confectii se folosesc o diversitate de masini simple, care pot fi clasificate in
functie de diversa criterii astfel:
a) In functie de destinatie;
- masini de cusut industriale;
- masini de cusut casnice.
b) In functie de modul de actionare;
- masini actionate mecanic;
- masini actionate prin pedala;
- masini actionate manual.
c) In functie de forma suveicii;
- masini de cusut cu suveica rotunda;
- masini de cusut cu suveica lunga;
- masini fara suveica (cu apucator).
d) In functie de miscarea apucatorului;
- masini cu apucator rotativ;
- masini cu apucator oscilant.
e) In functie de numarul firelor de ata, masinile de cusut simple pot fi: cu doua, trei si patru fire de
ata.
f) Dupa forma mesei de lucru:
- maşina de cusut cu masă plană;
- maşina de cusut cu coloană;
- maşina de cusut cu braţ.
g) Dupa felul constructiei:
- maşini de cusut uşoare, care execută peste 2000 de împunsături pe minut (maşini rapide);
- maşini de cusut mijlocii, care execută 1000 până la 2000 împunsături pe minut;
- maşini de cusut grele, care execută 200 – 1000 de împunsături pe minut.
h) In functie de forma cusaturii:
9
- masini de cusut tighel simplu;
- masini de cusut cu doua ace in paralel;
- masini de cusut in zig-zag.

Masina de cusut tighel simplu

Masina simpla de cusut este folosita pentru obtinerea cusaturii tighel. Functioneaza cu doua fire
de ata montate unul la partea superioara la ac, iar al doilea la partea inferioara la suveica. Masina este
actionata mecanic, cu ajutorul unui motor electric avand o putere P= 0.25-0.4 kW, in functie de
robustetea si constructia masinii. Viteza de coasere la masina simpla este variabila. Astfel, masinile
cu apucator oscilant functioneaza cu viteza redusa, in timp ce masinile cu apucator rotativ au viteza
de coasere de 2000 pana la 6000 impunsaturi/min.
Industria confectiilor din tara noastra este dotata cu masini simple de diferite constructii, ca:
masini Super, PFAFF, Durkopp, Juki, Singer, Minerva, Brother’s, etc.
Masina simpla de cusut functioneaza cu productivitate ridicata, realizand 3000-4000
impunsaturi/min. Este prevazuta cu apucator rotativ si ungere
centrala, fiind alcatuita din doua parti principale: masa de lucru si
corpul masinii. Masa de lucru este partea care formeaza suportul
corpului masinii. Masa masinii este formata din: masa propriu-
zisa, prevazuta cu un motor electric de la care se face actionarea
arborelui principal. Cuplarea motorului cu arborele principal al
masinii se face prin pedala.
Corpul masinii reprezinta partea superioara in care sunt
montate mecanismele functionale si organele lucratoare ale
masinii. Acestea sunt incorporate in carcasa de fonta, prevazuta cu
o placa de baza care se asaza pe masa masinii. In partea dreapta se
afla roata-volan si roata de curea prin care se actioneaza arborele
masinii.
Rolul masinii simple in procesul de productie este de a realiza
cusatura tighel necesara coaserii la operatii le de asamblare si
fixare a detaliilor la imbracaminte. Tighelul simplu este caracterizat ca o cusatura cu elasticitate
redusa, de aceea se utilizeaza cu precadere la coaserea imbracamintei din tesaturi .
Formarea cusaturii tighel se realizeaza prin prelucrari ca: fixarea si transportul materialului,
precum si coaserea propriu-zisa. Procesul de coasere se executa cu doua fire de ata si cuprinde
urmatoarele faze de lucru:

10
1) Faza I – acul patrunde in straturile de material si impreuna cu firul formeaza bucla pentru
impletire.
2) Faza II – apucatorul prinde bucla formata de catre ac si o infasoara in jurul suveicii pentru
impletirea cu firul acestuia.
3) Faza III – tragerea buclei de pe apucator de catre debitorul de fir.
4) Faza IV – debitorul firului tensioneaza firul de la ac si realizeaza tragerea legaturii pe mijlocul
grosimii materialului cusut.
In final, cusatura trebuie sa aiba legaturile formate pe mijlocul grosimii straturilor de cusut, astfel
incat acestea sa fie ascunse in interiorul materialului. Tighelul simplu este utilizat la diferite cusaturi,
dintre care cele mai importante sunt cusaturile de incheiat si bordat.

11
 Organele de lucru la masina de cusut sunt cele care participa direct la formarea cusaturii.
Aceste organe, care in timpul coaserii vin in contact in direct cu firele de ata sau materialele cusute,
sunt descrise in continuare.
a) Acul (fig.a)
Indeplineste rolul de a transporta firul de la ac prin straturile de material si de forma ochiul
de impletire cu firul de la suveica.
Dimensiunile acului difera in functie de finetea firului de ata, de finetea materialuli de cusut si
de operatia ce se executa. In general, acele utilizate de masinile de cusut au urmatoarele
dimensiuni:
 lungimea totala este de 35 la 50 mm,
 diametrul tijei de 0.55 la 2.1 mm,
 lungimea orificiului prin care trece ata de cusut este de 1-2.5 mm.
Finetea acelor este de la 70 la 150 si poate creste sau descreste din 10 in 10.

b)
b)
b)
b)
b)
b)
b)
b)
Conducatorul de fir (fig.b)
Are rolul de a conduce firul de la ac si de a-l tensiona dupa ce a fost impletit cu firul de la
suveica. In functie de numarul firelor de ata de la partea superioara, conducatorul de fir poate fi
prevazut cu unul sau doua orificii.

c) Apucatorul (fig.c)

12
 Indeplineste functia de a prinde bucla formata de ac si de a o impleti cu firul de la suveica.

Suveica (fig.d)
Are rolul de a purta firul inferior si de a-l
tensiona pentru formarea cusaturii.

d)

d)

d)

d)

d)

d)

d) Transportorul (fig.e)
Indeplineste functia de a transporta materialul in timpul coaserii,
fiind compus dintr-o cremaliera dintata, prevazuta cu doua sau trei randuri de dinti. Miscarea pe
care o efectueaza este complexa si compusa din: ridicare, inaintare, coborare, retragere, de unde
ciclul este reluat.

e) Piciorusul
Preseaza straturile de material pe transportor in vederea realizarii transportului. Piciorusele pot fi
de diferite tipuri, in functie de tipurile de cusatura ce se realizeaza in procesul coaserii. Astfel,
avem:
 piciorusul simplu (fig.f1) care are talpa si suportul
dintr-o singura piesa, fiind lipsit de mobilitatea necesara
presarii materialului.

Fig.
f1

13
  piciorusul cu articulatie (fig.f) care are talpa calculata la suport, ceea ce permite o buna
presiune a materialului atat pe straturile simple cat si pe
straturile cusute cu denivelari.

 piciorusul cu rola (fig.g) care are in locul talpii o rola de presiune care asigura o tensionare a
stratului superior in timpul coaserii.
Toate organele lucratoare ale masinii de cusut sunt actionate prin mecanisme care le stabilesc
functia si felul miscarii.
 Mecanismul acului imprimă acului o mişcare de translaţie în plan vertical.
In ciclul unei miscari, acul efectueaza o cursa lucratoare si una in gol. Cursa lucratoare se
ralizeaza atunci cand acul se gaseste in materialul de cusut, iar cea in gol cand acul este in afara
materialului de cusut.
În mişcarea sa, acul ocupă două poziţii: poziţia limită superioară şi poziţia limită inferioară.
Distanţa parcursă de ac între cele două poziţii se numeşte cursa acului.
 Mecanismul graifarului serveşte la împletirea celor două fire de aţă, din ac şi aţa din suveică,
deci formarea cusăturii.
Graifărul execută o mişcare de rotaţie sau de
oscilaţie, şi are forma circulară. El este fixat într-o casetă
metalică.
Graifărul prezintă pe periferia sa un cioc 1 cu ajutorul
căruia prinde ochiul de aţă format la trecerea acului
prin material şi-l leagă cu aţa de la suveică.

În interiorul graifărului se introduce suveica, ce

susţine mosorelul cu aţa inferioară.
Suveica are forma unei cutii metalice cilindrice cu
o extremitate deschisă.
Este prevăzută cu un opritor
a, b – graifărul; c – suveica; d – mosorul
14
pe suprafaţa exterioară, care îi asigură poziţia corectă în graifăr şi nu permite mişcarea acesteia în
timpul coaserii.
Mosorelul cu aţă este fixat pe un ax. De pe mosor, aţa este trecută pe sub o frână formată
dintr-o plăcuţă din metal (2), fixată pe suprafaţa suveicii cu un şurub (3). Mosorul este aşezat liber pe
axul suveicii, putându-se roti pentru desfăşurarea aţei atunci când are loc formarea cusăturii.

 Mecanismul transportorului.
Transportul materialului este executat de catre transportorul propriu-zis care deplaseaza
ritmic straturile de material din fata spre spatele masinii.
Mecanismul transportor este compus din:
 dispozitive pentru miscarea de ridicare si coborare,
 dispozitive pentru miscarea de inaintare si retragere,
 dispozitivul transportorului propriu-zis,
 dispozitivul de reglare a pasului de tighel.
Pentru a realiza transportul materialelor in timpul coaserii, cele patru dispozitive ale
mecanismului transportor sunt sincronizate.

 Mecanismul piciorusului.
Se compune din dispozitivul propriu-zis si dispozitivul de actionare.
Dispozitivul piciorusului are ca organ lucrator piciorusul propriu-zis, care realizeaza presarea
materialului pe transportor. Cursa de ridicare a piciorusului este reglabila, in functie de pozitia tijei
piciorusului si a acului si este de 10-16 mm.
Dispozitivul de actionare a piciorusului poate fi prevazut cu maneta, cu genunchier, cu pedala:
 Dispozitivul de actionare a piciorusului poate fi prevazut cu maneta se gaseste montat in
ansamblul piciorusului.
 Dispozitivul de actionare a piciorusului poate fi prevazut prin pedala – pentru ridicarea
piciorusului se actioneaza padala care, prin lantul cinematic, transmite miscarea de oscilatie a
pedalei in miscare de translatie a piciorusului.
 Dispozitivul de actionare prin genunchier – prin actionarea genunchierului spre dreapta se
pune in miscare intregul sistem de transmisie, realizandu-se
astfel ridicarea si coborarea piciorusului.

 Mecanismul debitor de fir. Actioneaza conducatorul de fir si

se compune din: dispozitivul conducatorului de fir si din
dispozitivul de tensionare a firului.

15
  Dispozitivul conducatorului de fir este alcătuit dintr-un ansamblu de organe care conduc aţa
de la batir (bobină) la ac şi o tensionează în aşa fel, încât împletirea cu aţa de la suveică să se
realizeze la mijlocul materialelor ce se îmbină.
 Dispozitivul de tensionare a firului care realizeaza tensionarea firului superior in timpul
coaserii este format din două plăcuţe 1 şi 2 din oţel printre care trece aţa de sus 6. Plăcuţele
sunt presate de arcul 3 a cărui presiune poate fi reglată de la piuliţa 4 aşezată la extremitatea
axului 5.

În vederea utilizării corecte a masinii se fac următorii paşi:

a) Alimentarea cu energie electrică: motorul maşinii se porneşte prin rotirea întrerupătorului
general.
Maşina va fi acţionată numai la apăsarea pedalei; când presiunea asupra pedalei încetează,
maşina se opreşte.
ATENŢIE : Se va evita funcţionarea maşinii fără material sub picioruş, mersul în gol ( fără
material) distrugând dantura transportorului.

b) Bobinarea aţei pe mosor: bobinatorul mosorului se găseşte fixat pe masa maşinii de cusut în
dreptul curelei trapezoidale care transmite mişcarea la axul principal, fie pe capul maşinii, în funcţie
de firma producătoare.
Mosorul se introduce pe axul bobinatorului. Firul este condus de la suport prin dispozitivul de
ghidare a aţei pentru suveică. Se înfăşoară manual 2-3 spire, după care se apasă pârghia bobinatorului
cuplând astfel mecanismul bobinatorului. Datorită unui palpator, când mosorul s-a încărcat se
deculplează automat bobinatorul.

ATENŢIE : În condiţiile în care sistemul de decuplare a bobinatorului nu functionează automat,

mosorul se încarcă mai mult decât este necesar; surplusul de aţă se va elimina manual, dar
consumul suplimentar de aţă nu este permis.

c) Introducerea şi scoaterea mosorului din graifărul montat pe maşină

Mosorul se scoate uşor dacă plăcuţa de închidere din partea stângă a

acului se trage spre stânga, iar cu degetul se ridică închizătorul montat pe
mijlocul graifărului, iar mosorul se scoate în sus. Operaţiile se execută în
ordine inversă la introducerea mosorului şi suplimentar aţa se trece pe sub
peniţa suveicii.

d) Scoaterea aţei inferioare a graifărului

16
 Ţinând aţa superioară cu mâna şi rotind încet roata volantă spre persoana de deservire, aţa
inferioară e scoasă sub formă de buclă de către aţa acului, prin orificiul transportorului. Aţa inferioară
împreună cu aţa superioară se trag în spate sub picioruşul maşinii.
Începerea şi terminarea coaserii se face numai în poziţia superioară a debitorului-întinzătorului
de fir prevenind astfel ieşirea aţei din ac, respectiv retragerea aţei graifărului.

e) Întreţinerea si desrvirea maşinii

In procesul de productie, masina de cusut este deservita de catre muncitor. Asigurarea ciclului
de functionare in conditii normale este determinata de o deservire, intretinere si ungere
corespunzatoare, in conformitate cu normele tehnice de folosire a masinii.

 Pentru a fi utilizata in procesul de productie, masina de cusut necesita urmatoarele lucrari

pregatitoare:
- curatirea si stergerea de scame si praf a corpului si a mesei de lucru;
- infilarea firului de ata in ac;
- cuplarea motorului electric cu sursa de energie prin rotirea comutatorului;
- bobinarea firului pentru suveica ;
- infilarea firului la suveica si introducerea suveicii in masina;
- verificarea cusaturii prin coaserea pe deseuri de material.
Pentru coasere, materialul este asezat sub piciorusul de fixare, dupa care se actioneaza pedala
pentru functionarea masinii. Verificarea cusaturii se face sub aspect calitativ, urmarindu-se
uniformitatea si desimea pasilor, aspectul estetic pe ambele fete.

 Operatia de ungere a masinii de cusut se face pe baza recomandarilor din cartea tehnica a
fiecarei masini. Masina de cusut se unge cu ulei special Tb 5005.
Punctele de ungere sunt marcate pe carcasa masinii astfel incat sa fie usor vizibile.

17
 puncte de ungere
La masina de cusut industrial se face ungere centrala cu circuit continuu. Pentru aceasta, instalatia
de ungere este prevazuta cu un bazin central in care se gaseste lubrifiantul si mecanismele de
ungere la parte superioara si la apucator. Alimentarea rezervorului cu ulei se face de catre
personalul de intretinere a sectiei sau a intreprinderii.

REGLAREA MASINII IN VEDEREA UTILIZARII

a) Reglarea pasului cusăturii

În funcţie de firma producătoare, sistemul de reglare a
pasului este disc, manetă situate pe capul maşinii sau pe masa
maşinii.
Mărimea pasului cusăturii este dependentă de mişcarea
transportorului.
Gradaţiile corespund diferitelor mărimi ale pasului cusăturii, în mm.

b) Reglarea tensiunii aţei

Reglarea tensiunii aţei are o influenţă hotărâtoare asupra calităţii
cusăturii.

Reglarea tensiunii aţei superioare se face cu dispozitivul de

tensinoare a aţei. Tensiunea aţei creşte prin strângerea piuliţei şi se
micşorează prin slăbirea acesteia. Dacă tensiunea aţelor este corectă, legătura dintre aţe se face la
mijlocul materialelor.

Reglarea aţei inferioare se realizează prin acţionarea şurubului de strângere a peniţei suveicii.
Se recomandă lucrul cu tensiunile aţelor reduse la minim evitând astfel strângerea
materialului de cusut.
Când firul de aţă din mosor şi cel din suveică sunt bine reglate, împletirea celor două fire se
realizează la mijlocul materialului. În celelalte cazuri, când unul dintre cele două fire este mai mult
tensionat decât celălalt, ochiul se formează aproape de suprafaţa materialului sau chiar la suprafaţă.
d- tensionare corectă;
e- tensionare slabă a firului de aţă din ac;
f- tensionare slabă a firului de aţă de la suveică;
1 – firul din ac;
2 – firul de la suveica.

18
 DEREGLARI SI INTERVENTII ACCIDENTALE LA MASINI SIMPLE DE CUSUT

La masinile simple de cusut, in timpul functionarii, pot interveni o serie de defecte:

 Ruperea frecventa a firului superior se datoreste urmatoarelor cauze:
 neregularitati de torsiune a firului sau firul este prea gros; se va inlocui firul sau acul;
 acul nu are forma potrivita masinii; se va inlocui acul;
 supratensionarea firului; se va reduce tensionarea firului;
 orificiul placii masinii este uzat; se va recalibra orificiul placii.

 Ruperea frecventa a firului inferior:

 firul este supratensionat; se va slabi arcul penitei;
 penita suveicii este uzata; se va poliza sau inlocui penita;
 bobina este inversata in suveica sau este supraincarcata; bobina se va seza corect in suveica
sau se va descarca la limita necesara.

 Flotari neregulate ale tighelului:

 acul este stramb sau montat prea adanc in tija; se va inlocui acul sau se va monta in pozitie
corecta;
 apucatorul este uzat; se va inlocui apucatorul;

 Ruperea acului de cusut:

 materialul este prea gros si dur; tragerea materialului se va face moderat;
 suveica este montata gresit in locas; se va monta cotrect suveica;
 acul este prea subtire pentru materialul care se coase; se va inlocui cu un ac mai gros.

 Insirarea tighelului :
 firul este supratensionat sau slab; se remediaza prin reglarea tensiunii firelor.

 Incretirea cusaturii la coasere:

 firele sunt supratensionate; se va slabi tensiunea firelor;
 dintii transportorului sunt uzati; se vor inlocui dintii;
 pasul tighelului este prea mare; se va regla pasul corespunzator grosimii materialului.

 Perforarea materialului :
 acul are varful uzat sau este prea gros; se va inlocui acul;

19
  pasul tighelului este prea mic; se va regla pasul tighelului.

DISPOZITIVE SPECIALE APLICATE LA MASINILE SIMPLE DE CUSUT

Dispozitivele de indoire si orientare se aplica in procesul tehnologic pentru cusaturi la tivuri si pe
suprafata materialelor sau la indoirea si imbinarea unor detalii ce sunt prelucrate.

 Tivitorul (fig. a) serveste la indoirea dubla a marginilor, la imbracamintea

subtire si lenjerie. Este atasat la talpa piciorusului, fiind prevazut cu un ghidaj de
orientare si indoire dubla a marginii detaliilor ce se fac curat prin tivuri. Pentru
folosire, tivitorul se monteza in locul piciorusului la masina de cusut, dupa care
se face coaserea.
 Linealul fix (fig. b) este utilizat la fixarea tivurilor sau marginilor prin tighelire.
Acest dispozitiv se monteza in placuta acului cu ajutorul unui surub. In functie
de latimea cusaturii se fixeaza dispozitivul in placa masinii.
fig.a

Fig.b

Limitator magnetic

 Fluturele pentru cusaturi duble (fig. c) se ataseaza la

20
 masina de cusut cu doua ace. Este compus dintr-un suport (1) prin care se monteza la masina
si doua aripi (2) si (3) ce orienteaza si indoaie marginile detaliilor de asamblat. Dispozitivul
fluture se intrebuinteza la formarea cusaturilor duble paralele, aplicate la confectii din tesaturi
subtiri.

 Dispozitivul de aplicat bordaje are functia de a indoi bentita (bieul) pe marginea detaliilor ce
se bordeaza. E compus dintr-un suport (1) ce se monteaza la masina si un ghidaj (2) special
care orienteza si conduce bentita. Dispozitivul poate fi intrebuintat la confectii din tesaturi sau
tricoturi. In acest sens, dimensiunile sale vor fi in functie de finetea materialului de bordat si a
latimii bentitei.

 Dispozitivul de confectionat cordoane se aplica la masinile

simple ce functioneaza cu doua ace. Este intrebuintat la
confectionarea cordoanelor, a bridelor si a gaicilor pentru
diverse confectii. E alcatuit din piciorusul care preseaza
materialul pe placa masinii, placile de ghidare care conduc
straturile de material si cilindrul de presiune care efectueaza
tragerea cordonului in timpul coaserii.
Coaserea cu acest dispozitiv asigura productivitate ridicata si o calitate superioara productiei.

Dispozitive de taiat si corectat detalii. Dispozitive de tensionare si incretire. In categoria

dispozitivelor de taiat si corectat detalii sunt incluse dispozitivele cu ajutorul carora se realizeaza
operatii de cusut si corectat forma si marimea detaliilorce se prelucreaza.

 Dispozitivul de taiat marginea cusaturii este prevazut cu un cutit mobil montat la tija acului.
Pe marginea interioara a placutei este montat un cutit fix care, impreuna cu cutitul mobil,
realizeaza operatia de taiere a marginii cusaturii. Latimea materialului de la linia cusaturii la
linia de taiere este variabila, de 5-10mm. Aceasta latime se stabileste prin distanta de montare
intre cutitul superior si acul masinii.
 Dispozitivul de taiat buzunare este asemanator dispozitivul de taiat marginea cusaturii, cu
deosebirea ca se efectueaza cu doua cusaturi paralele, iar taierea se face intre acestea. Utilajele
moderne sunt dotate cu dispozitive noi care, pe langa coaserea si taierea deschizaturii,
efectueaza in plus rasfrangerea, intoarcerea si fixarea prin coasere a refiletilor. In acest scop,
pe langa dispozitivul de taiere, mai este prevazut un dispozitiv de conducere a refiletilor
buzunarului.

21
  Dispozitivele de tensionare si incretire sunt aplicate la masinile simple de cusut, la operatiile
de tensionare sau incretire a marginii detaliilor.
 Dispozitivul de incretire se monteza la masina simpla de cusut in scopul
incretirii unuia sau a ambelor straturi de materiale destinate coaserii.
Procesul de coasere si incretire este realizat de tranportorul inferior si cel
superior. La coasere, transportorul superior actioneaza materialul de sus
in jos, realizand o miscare complexa compusa di inaintare spre fata,
coborare pe material, tragerea materialului si ridicarea la pozitia initiala. Pentru punerea in
functiune, dispozitivul este prevazut cu o maneta montata la partea din spate prin care se face
cuplarea si decuplarea de la arborele masinii.
Masina simpla de cusut dotata cu acest dispozitiv este intrebuintata la incretirea detaliilor cerute de
moda la imbracamintea pentru femei si copii, precum si la montarea manecilor. Dispozitivul de
incretire prezinta avantajul ca asigura o productivitate ridicata si o calitate superioara a executiei.

Masina de cusut cu doua ace. Este asemanatoare cu masina simpla de cusut, deosebindu-se de
aceasta prin numarul acelor si al firelor de ata care executa coaserea. Ca forma si parti componente
este asemanatoare masinii simple avand doua ace, una sau doua garnituri de suveica si piciorusul cu
latime mai mare decat la masina simpla.

Masina cu doua ace este construita in doua variante: o varianta care functioneaza cu patru fire de
ata, avand doua ace si doua garnituri, si o varianta ce functioneaza cu trei fire de ata, avand doua ace
si o garnitura.
Masina cu doua ace si doua garnituri este utilizata la operatii de coasere in paralel, la care
ambele cusaturi au aspect identic pe cele doua fete ale materialului cusut. Distanta dintre cusaturi
este variabila, de la 5 pana la 10 mm, in functie de operatia care se executa .

22
 Mecanismele functionale si organele de lucru prezinta urmatoarele asemanari si deosebiri:
 Mecanismul acului este format din aceleasi parti componente, cu deosebirea celor doua ace
care sunt montate pe aceeasi tija suport. Cele doua ace sunt montate in paralel in aceesi clama
de prindere, avand distanta intre ele egele cu distanta dintre cusaturile pe care la executa.
 Mecanismul debitor de fir este de tipul cu tija si articulatie sau cu culisa. Deosebirea acestui
mecanism se remarca prin celedoua ochiuri conducatoare construite pe bratul debitor. De
asemenea, mecanismul mai este prevazut cu doua dispozitive de tensionare a firului care
functioneaza si sunt montate in paralel.
 Mecanismul suveicii este prevazut cu doua
garnituri, formate fiecare din apucator,
suveica, bobina si suporturile de prindere.
Aceste organe formeaza dispozitivul
suveicii care este la fel cu al masinii
simple.
 Dispozitivul apucatorului este actionat de
la arborele principal al masinii si are rolul de a pune in miscare cele doua apucatoare.
 Mecanismul transportorului este asemanator cu al masinii simple, cu deosebirea
transportorului propriu-zis, care are o latime mai mare decat la masina simpla.
 Mecanismul piciorusului functioneaza la fel cu al masinii simple, cu deosebirea piciorusului
propriu-zis, care este mai lat si are prevazute doua orificii pentru ace.
Actionarea masinii, precum si celelalte parti auxiliare sunt la fel cu ale masinii de cusut si
functioneaza asemanator cu acestea.
Masina cu doua ace si doua garnituri de suveica este utilizata la operatii de asamblat detalii, la
coaserea refiletilor de buzunare, la tighelirea dubla a marginilor la produse si matlasarea unor
captuseli sau detalii.
Masina cu doua ace si o garnitura este o masina de cusut care realizeaza doua cusaturi paralele
avand pe fata exterioara aspect de tighele in paralel si pe fata interioara aspect de zig-zag. Acesta
masina este utilizata la operatii de confectionare a gaicilor pentru pantaloni, a bridelor, cordoane si
alte operatii similare care necesita pe fata cusatura tighel, iar pe dos, cusatura de acoperire.
Masina cu doua ace si o garnitura functioneaza cu trei fire de ata infilate la ace si unul la
suveica. Cusatura obtinuta la acesta masina este mai elastica decat cusatura tighel si poate fi utilizata
la coaserea tricoturilor sau a detaliilor din tesaturi croite pe bie Masina cu doua ace si o garnitura este
asemanatoare atat constructiv cat si functional cu masina cu doua ace si doua garnituri. Deosebirile
care intervin la acesta masina sunt la mecanismul suveicii, unde apucatorul functioneaza in plan
vertical. Introducerea suveicii in garnitura se face din fata catre spatele masinii, si nu de la stanga la
dreapta ca la masina simpla.

23
 Pentru asigurarea prinderii celor doua bucle de catre apucator, acele sunt montate la niveluri
diferite fata de placa masinii si de traiectoria apucatorului. Astfel, acul din dreapta este mai sus decat
cel din stanga, facand posibila prinderea celor doua bucle in aceeasi rotatie.

3.1.2 MASINA DE CUSUT TRIPLOC

Masina triploc este un utilaj de baza in intreprinderile de

confectii si este folosită pentru asamblarea şi surfilarea marginilor,
executând o cusătură de acoperire. In tara noastra sunt utilizate
diferite tipuri de masini triplok, dintre care cea mai importanta este
masina clsa 170 000.
Maşina este foarte productivă, viteza de lucru ajungând la
tipurile performante, până la 8 500 împunsături pe minut.
Tipul clasic de maşini este dotat cu un ac şi două apucătoare,
lucrând cu două sau trei fire. Maşinile moderne sunt dotate cu 1 sau
2 ace şi lucrează cu 2, 3, 4, sau cinci fire.
Pentru buna întreţinere şi exploatare, maşina este prevăzută cu:
 un sistem practic şi uşor de înşirare a firelor de cusut;
 dispozitiv de reglare automată a tensionării firelor, în funcţie de viteza
de lucru;
 dispozitiv pentru reglarea pasului, în funcţie de grosimea materialului;
 dispozitiv de tăiere automată a surplusului de material;
 ungere automată;
 sistem de reducere a trepidaţiilor în timpul lucrului.

Masina triploc functioneaza, in general, cu doua apucatoare denumite apucator superior,

montat in parte dreapta, si un apucator inferior, montat in partea stanga a acului. Unele tipuri de
masini triploc sunt revazute cu un apucator secundar, care participa la formarea cusaturii pe care o
intareste, asigurand astfel prevenirea destramarii.
La coaserea cu trei fire de ata, masina triploc consuma 15 m ata la un metru de cusatura de
incheiat si surfilat.
Aceasta cusatura are pasul reglabil in lungime de 1.2-3.5 mm, iar in latime de 2-6 mm, in
functie de finetea materialelor.
Cele trei fire de ata au roluri diferite si se monteza astfel:
 un fir este infilat la acul masinii si impreuna cu acul stapunge materialul, realizand imbinarea
straturilor de material;
 al doilea fir este condus de apucatorul inferior si are rolul de festonare a marginii materialului;
 firul al treilea este infilat la apucatorul superior si are rolul de a lega primul si al doilea fir.

In functie de tensionarea firelor, punctele de legatura ale

firului al treilea cu firul al doilea se pot forma pe mijlocul
grosimii stratului de material cusut sau deplasat catre firul
supratensionat.
Cusatura masinii triploc este realizata de urmatoarele
organe lucratoare: acul, apucatorul inferior, apucatorul
superior, transportorul, piciorusul, placa acului si cutitele.

Procesul de formare a unui punct de legatura

cuprinde urmatoarele faze de lucru:
 faza I, incare acul conduce firul prin straturile de material si la inceputul cursei de ridicare
formeaza o bucla de impletire.

24
 faza II, in care apucatorul inferior conduce firul sau prin bucla formata de ac pe care o retine pana
la retragerea sa din fata acului.
 faza III, in care apucatorul superior conduce firul sau printre apucatorul inferior si firul acestuia
din urma, executand o miscare de la dreapta jos catre stanga sus, prin fata acului. In aceasta
miscare, apucatorul superior preia firul apucatorului inferior pe care-l retine pe corpul sau pana la
terminarea cursei de retragere, cand o arunca in cusatura.
 faza IV, in care, la inceputul cursei de retragere, apucatorul superior formeaza o bucla prin care
acul patrunde, realizand astfel legatura finala a punctului de coasere.

Deservirea, intretinerea masinii triplok. In procesul de productie, masina triploc este

deservita de catre un operator. Acesta trebuie sa respecte toate regulile tehnice privind pregatirea
pentru lucru, infilarea atei, reglarea cusaturii, coaserea si incheierea lucrarii.
 infilarea atei la masina se face incepandu-se cu asezarea bobinelor pe suport. Firele de ata se
introduc prin orificiile de conducere, dupa care sunt trecute prin tensionatoarele de fir, prevazute
cu cate doua conducatoare de fir ce mentin firul in dispozitivul de tensionare. In continuare, firele
trec prin conducatoare tubulare si inelare, dupa care ajung la ac si la apucatoare.

25
 reglarea cusaturii se obtine prin reglarea tensiunii firelor, cu ajutorul suruburilor de montare a
limitatorului de latime.

 coaserea propriu-zisa se efectueaza dupa ce s-a reglat cusatura. In acest sens este actionata
pedala pentru fixarea materialului sub piciorus, dupa care se actioneaza pedala stanga pentru
pornirea masinii. Aceasta actionare se continua atata timp cat dureaza coaserea.

 incheierea lucrarii consta in deconectarea curentului electric, curatirea masinii si scoaterea

curelei de pe roata.

Dereglari si interventii accidentale la masina triplok. Cele mai frecvente cusaturi care pot
interveni in timpul functionarii masinii triploc sunt descrise rn continuare:

 Ruperea acului, datorita urmatoarelor cauze:

 aculul folosit are finete necorespunzatoare; se va schimba acul cu cel prescris;
 acul este fixat necorespunzator; se va monta acul corespunzator;

 Ruperea firului de ata la coasere:

 finetea firului nu corespunde cu finetea acului; se va schimba firul sau acul masinii;
 firul de ata este supratensionat sau sau subtensionat; se va regla tensiunea firului;

 Alunecarea materialului de sub piciorul masinii:

 piciorusul masinii nu preseaza suficient; se va mari presiunea piciorusului;
 transportorul este dereglat; se va regla transportorul;

 Materialul nu se transporta ritmic:

 dintii transportorului sunt uzati sau transportorul este dereglat; se vor inlocui dintii sau se va
regla transportorul;
 talpa piciorusului are asperitati; se va inlocui piciorusul;

 Cusatura are pasi neuniformi:

 acul este montat incorect; se va regla pozitia acului;
 apucatoarele nu au pozitia corespunzatoare; se va regla pozitia apucatoarelor in functie de
pozitia acului;

3.2 MASINI SPECIALE DE CUSUT

3.2.1 MASINA UBERDECK

Masina Uberdeck se utilizeaza la

confectionarea imbracamintei din tricot,
formand o cusatura de acoperire a marginilor
ce se destrama usor. Masinile Uberdeck
functioneaza in general cu trei fire, din care

26
doua la ace si unul la apucator. Pot fi prevazute cu depunatoare de fir in fata acului, functionand in
acest caz cu trei ace si sase fire de ata, din care trei fire la ace, un fir la apucator si doua fire la
depunatoare.
Masina Uberdeck poate avea:
 placa de baza plata;
 placa de baza sub forma de cilindru;
Masina Uberdeck plana este utilizata la coaserea tivurilor si a marginilor la produse plane, iar
masina Uberdeck cu cilindru, la coaserea tivurilor si a marginilor produselor tubulare.
Masina Uberdeck este alcatuita din:
 masa de lucru cu mecanismul de actionare si corpul masinii prevazut cu organe de lucru;
 mecanisme functionale.

ORGANELE DE LUCRU ALE MASINII UBERDECK sunt:

 apucatorul,
 acele,
 conducatorul de fir,
 transportorul,
 piciorusul de presiune.

Acele masinii Uberdeck transporta firele prin material si formeaza buclele de

impletire. Cele doua ace sunt montate paralel la aceeasi tija suport, la niveluri diferite:
acul din dreapta este montat mai sus iar cel din stanga mai jos. Acesta diferenta de nivel
este conditionata de faptul ca prinderea buclelor formate de ace se face de un singur
apucator si la momente diferite .
Finetea acelor folosite este de 70, 80 si 90 , in functie de finetea materialelor
cusute .
Apucatorul are rolul de a prinde buclele acelor si de a forma bucla prin care acestea patrund
la impunsatura urmatoare.

Parti componente: 1.
corp;
2. varf;
3. canal de protectie a firului;
4. tija;
5. surub.

27
 Transportorul actioneaza materialul de jos in sus si de
la dreapta la stanga, realizand o miscare la fel ca la masina
simpla.
Parti componente:
1. transportorul propriu-zis;

2. suport.

Piciorusul are acelasi rol cu cel intalnit la masina de cusut simpla. La masina Uberdeck,
piciorusul de presare este prevazut cu doua orificii prin care trec cele doua ace in timpul coaserii.
Pentru protejarea muncitorului in timpul lucrului, piciorusul este prevazut cu o aparatoare de
protectie montata in fata acelor.

Parti componente:
1, 2 orificii prin care trec acele;
3. talpa;
4. aparatoare de protectie pentru ace.

Cusaturile de acoperire realizate de masina uberdeck sunt utilizate in urmatoarele scopuri:

- realizarea terminatiilor;
- oferirea unei rezistente mai mari liniei de asamblare;
- asamblarea detaliilor cu margini alaturate sau suprapuse;
- articole de corsetarie.
Masina Uberdeck tip cilindru este dotata cu aceleasi organe lucratoare, cu deosebirea ca
apucatorul si transportorul au forme diferite.
Cusatura de acoperire se formeaza cu trei fire, din care doua de la ace si unul de la apucator.
Cusatura de acoperire de pe fata exterioara are aspectul unui tighel dublu, iar cea de pe fata
interioara, aspectul cusaturii in zigzag.
Firele de la ace formeaza pasii de cusatura pe fata materialului, iar firul apucatorului formeaza
pasii zigzag care acopera marginea.

PRINCIPIUL DE FUNCTIONARE SI DESERVIRE.

 Inainte de folosire, masina Uberdeck se pregateste pentru lucru prin:

28
  curatire,
 ungere,
 reglarea cusaturii.
In acest scop se face ungerea in punctele marcate pentru ungere, dupa care masina se sterge de
praf, scama sau pete de ulei.
 La coaserea unor materiale cu grosimi diferite de cele cusute anterior, se schimba acele
corespunzator cu grosimea materialelor.
 Daca tehnologia de lucru impune folosirea unor dispozitive de orientare a tivului sau pentru
aplicarea bentitei, acestea se vor monta la locul potrivit.
 Se procedeaza in continuare la infilarea firelor de ata la ace si apucator.
 Se face proba de lucru a masinii. In acest scop:
 Se verifica starea tehnica a masinii prin verificarea aparatoarelor de protectie de la
intrerupatoarele electrice, la ace si legatura instalatiei electrice la pamant.
 Cu ajutorul intrerupatorului electric, se cupleaza motorul la sursa de energie electrica.
 Se introduce materialul de cusut pe placa acului sub piciorusul masinii.
 Punerea masinii in stare de coasere se face prin actionarea pedalei care cupleaza arborele cu
motorul electric pus in functiune.
Proba de coasere este verificata ca:
 aspect,
 finete,
 uniformitate a pasilor de cusatura.
Daca la verificare se constata unele dereglari, se vor face interventii pana la obtinerea unei
cusaturi de calitate corespunzatoare.
Trecerea muncitorului la faza de lucru efectiv se va face numai dupa ce locul de munca a fost
organizat in mod corespunzator si asigurat cu toate cele necesare lucrului (foarfece, penseta,
semifabricate de prelucrat etc.)

3.2.2 MASINA DE CUSUT IN LANT

Masina de cusut in lant, denumita si

masina lantisor, este utilizata, in special, la
confectionarea imbracamintei din tricot.
Aceasta masina este construita fie pentru
formarea cusaturii cu un fir, denumita lant
simplu, fie cu doua fire denumita lant dublu.

29
 Cele doua cusaturi au pe fata exterioara aspectul unui tighel, iar pe fata interioara aspectul unui
lantisor.

Masina de cusut lant este utilizata la operatiile de incheiere si asamblare a detaliilor, la

coaserea conturului, la formarea broderiilor lantisor si la cusaturi de insailare a detaliilor. De
asemenea, aceasta masina se mai utilizeaza la automatele de incheiat si asamblat detaliile
imbracamintei din tricoturi.
Masina de cusut lant simplu are apucator rotativ iar la cea care formeaza lant
dublu, apucatorul este la fel cu al masinii Uberdeck.
Masina de cusut lant dublu este construita si functioneaza la fel ca
masina Uberdeck.
Organele de lucru la masina de cusut lant dublu sunt asemanatoare cu cele de la masina
Uberdecksi functioneaza la fel cu acestea.
Principiul de fuctionare si deservire. Masina de cusut lant functioneaza si se deserveste la fel
ca masina Uberdeck .

3.2.3 MASINA DE CUSUT TIVURI

Face parte din categoria maşinilor speciale, care realizează cusături ce nu sunt vizibile pe faţa
materialului.
Această maşină, denumita si stafir, este utilizată la coaserea tivurilor si funcţionează cu un fir
de aţă de fineţea: Nm 54/3, 85/3 sau 100/4.
Părţile principale ale maşinii sunt:
 masa de lucru;
 corpul maşinii.
Corpul maşinii este prevăzut cu o parte mobilă,
formată dintr-o placă ce fixează materialul în procesul
coaserii.
Partea mobilă este montată sub dispozitivul de
coasere şi încorporează ridicătorul de material. Acest
dsipozitiv este acţionat spre partea superioară de un arc şi
poate fi coborât printr-o pedală.
Masa de lucru cuprinde mecanismul de acţionare şi are
rolul de a susţine corpul maşinii. La corpul maşinii sunt
montate organele de lucru care participă la formarea
cusăturii.

30
 La maşina de cusut tiv, organele de lucru sunt:
 acul;
 apucătorul;
 transportorul;
 plonjorul;
 conducătorul de fir.

Acul are formă arcuită şi se compune din aceleaşi părţi ca şi acul maşinii de cusut plane. Este
prevăzut cu şanţul lung pe partea convexă şi cu şanţul scurt pe partea concavă.
În procesul coaserii, acul efectuează
mişcări de oscilaţie în care transportă firul de aţă
pe straturile de material şi formează bucla de
împletire.
Mişcarea de oscilaţie se execută de la stânga spre dreapta, iar poziţia acestei mişcări este
perpendiculară pe direcţia de formare a cusăturii.

Apucătorul este în formă de furculiţă având rolul de a prinde bucla formată de ac, pe care o
depune în faţa acului, pentru împunsătura următoare. Apucătorul este alcătuit din:
 corpul 1;
 braţele 2 şi 3 ce efectuează operaţia de fixare;
 umărul 4 cu care este prevăzut braţul 3, care ajută la ţinerea firului
pe apucător.

Transportorul maşinii este compus din:

 suportul 1;
 sectorul dinţat 2 (montat pe suportul 1), ce formează organul de
lucru.
 locaşurile 3 şi 4 prin care se face montarea la pârghia transportoare.
În timpul funcţionării maşinii, transportorul acţionează straturile de material din faţă spre spatele
maşinii şi de sus în jos, realizând o mişcare complexă de forma unei elipse.

Plonjorul (ridicătorul de material) are rolul de a ridica straturile de

material la nivelul acului şi de a le îndoi pentru coasere. O dată cu ridicarea
straturilor, plonjorul împinge materialul din faţă spre spatele maşinii, ajutând

31
astfel la transport. Plonjorul este alcătuit din corpul 1, prevăzut cu profilul 2 şi orificiul 3 pentru
montarea pe axul – suport.
Ridicarea şi împingerea materialului se fac prin mişcarea de oscilaţie a organului de lucru, în
sensul invers mişcării acelor de ceasornic.

Formarea puctului de legătură:

1 – punctele de cusătură;
2 – marginea tivului;
3 - punctele de cusătură de pe marginea materialului.

Pentru coasere, tivul 1 este aşezat pe suportul de îndoire 2 şi modelat în aşa fel încât acul
curbat prinde parţial stratul inferior şi întreaga grosime a tivului.
Procesul de formare a unui punct de cusătură se realizează astfel:
 produsul îndoit (tivul) 1 se introduce în maşină, unde acul împreună cu firul, pătrund prin
cele două straturi;
 la începutul cursei de retragere, acul formează bucla, care este prinsă de către apucătorul ce
înaintează către buclă;
 bucla, prinsă şi reţinută pe apucător, fiind în mişcare de
oscilaţie spre stânga, este depusă în faţa acului. În timp ce
acul este în afara materialului se realizează şi transportul
materialului către spatele maşinii;
 depunerea buclei în faţa acului de către apucător;
 retragerea apucătorului în corpul maşinii, unde acul formează o nouă buclă şi ciclul reincepe.

La formarea punctelor de cusătură, pe lângă ac şi apucător, mai participă transportorul şi plonjorul.

Transportorul acţionează materialul în timp ce acul este în afara materialului, iar plonjorul
efectuează ridicarea materialului înainte ca acul să pătrundă în straturile acestuia, ajutând, totodată,
la transportul materialelor.

FUNCŢIONAREA ŞI DESERVIREA MAŞINII DE CUSUT TIVURI

Maşina de cusut tivuri are o funcţionare uşoară şi silenţioasă. Această maşină, înainte de a fi
pusă în funcţiune, se pregăteşte pentru lucru prin curăţirea şi înfilarea firului.
În funcţie de grosimea materialului de cusut, se pune un ac corespunzător cu fineţea
materialului, care să permită o străpungere interioară şi invizibilă pe faţă.

32
 O dată cu schimbarea acului se reglează şi înălţimea funcţională a plonjorului care ridică
materialul.
Înainte de executarea operaţiei se procedează la execuţia unei probe de cusătură, care se face
pe o bucată de material utilizat la produsul ce se confecţionează. După ce a fost efectuată proba de
coasere, aceasta se verifică şi se corectează până ce rezultă o cusătură de calitate corespunzătoare.
Pentru executarea operaţiei se procedează la introducerea tivului sub placa mobilă, care
împreună cu plonjorul presează tivul în placa acului. Executatrea cusăturii începe o dată cu acţionarea
pedalei din dreapta, care cuplează arborele motor al maşinii cu motorul electric de la care se transmit
mişcarea şi puterea.
La introducerea tivului în maşină se are în vedere ca produsul să fie în partea stângă, iar tivul
în partea dreaptă a muncitorului.

2.2.4 MASINI DE MONTAT MANECI

33
 3.2.5 MASINA DE CUSUT BUTONIERE

Maşinile de cusut butoniere fac parte din categoria maşinilor speciale semiautomate ce
realizează butoniere prin festonarea marginilor. Aceste maşini sunt constituite în funcţie de forma şi
de structura butonierei. Astfel, pentru coaserea butonierelor simple cu formă dreaptă se utilizează
maşini uşoare, iar pentru butoniere cu formă rotundă la un capăt se folosesc maşini grele.

MAŞINA DE CUSUT BUTONIERE SIMPLE

Maşina de cusut butoniere simple funcţionează cu două fire de aţă înfilate unul la ac şi
celălalt la suveică. Butonierele realizate cu această maşină au forma dreaptă şi pot fi întărite la unul
sau ambele capete cu câte o cheiţă. Lungimea butonierei simple confecţionată cu această maşină este
cuprinsă între 8 şi 30 mm, iar lăţimea festonului între 1,5 şi 3,5 mm.

34
 Această maşină este prevăzută cu un disc de comandă de la care sunt acţionate diversele
mecanisme şi organe de lucru. Discul de comandă este acţionat de arborele principal şi poate fi
montat deasupra plăcii de bază, în plan vertical, sau sub placa de bază, în plan orizontal.
Maşinile de cusut butoniere simple sunt de construcţie diferită, împărţite pe clase, marcate cu
denumirea firmei producătoare.

a) Organele de lucru ale maşinii

sunt:
 acul;
 conducătorul de fir;
 apucătorul;
 suveica;
 transportorul;
 fixatorul de material;
 cuţitul.

Acul este asemănător cu al maşinii simple de cusut, dar efectuează atât mişcări de ridicare şi
coborâre, cât şi mişcări laterale în zig-zag. Mişcarea laterală serveşte la formarea festonului pe
marginea butonierei. La maşinile de cusut butoniere simple se utilizează ace tip 134 R şi cu fineţea
cuprinsă între 70 şi 110.

Conducătorul de fir, apucătorul şi suveica sunt la fel cu ale maşinii de cusut plane, atât ca
formă cât şi ca mod de funcţionare.

Transportorul fixator este compus din suportul 1, ce susţine

transportorul 2 care, împreună cu fixatorul, realizează deplasarea materialului
în timpul coaserii. Pe transportorul 2 este prevăzut locaşul de coasere 3 şi de
tăiere a butonierei. Locaşul are forma şi dimensiunile detrminate de cursa
laterală a acului şi de mărimea cuţitului utilizat la tăierea butonierei.
Transportorul este acţionat de la discul de comandă al maşinii. El
efectuează un ciclu de mişcări compus din mişcări de înaintare şi retragere pe lungimea butonierei
şi mişcări laterale pe lăţimea butonierei.
Prin mişcările longitudinale, transportorul realizează deplasarea butonierei prin faţa acului
pentru festonarea marginilor.

35
 Mişcările laterale se efectuează la terminarea festoării marginilor şi sunt necesare pentru
deplasarea butonierei în faţa acului cu marginea ce urmează a se festona.

Fixatorul de material face corp comun cu transportorul, fiind acţionat pentru fixare de un arc,
iar pentru deschidere, prin pedală. Pentru asigurarea stabilităţii materialului în fixator, acesta este
reliefat pe suprafaţa de contact, iar în timpul coaserii deplasează materialul pe direcţia de lungime şi
lăţime a butonierei.

Cuţitul este organul de lucru care taie butoniera la terminarea festonării

marginilor. Cuţitul maşinii de butoniere este compus din lamela 1 şi suportul 2, în
corpul căruia este prevăzut orificiul 3, prin care se face montarea în tija-cuţit. Partea
inferioară 4 a lamelei este ascuţită şi oblică faţă de suprafaţa de lucru a maşinii. Prin
această înclinaţie, cuţitul înţeapă locul de tăiere la capătul din spate al butonierei şi,
apoi, continuă tăierea prin mişcarea de coborâre.
Lungimea cuţitului este cuprinsă între 8 şi 30 mm, în funcţie de lungimea butonierei. Pentru
tăierea butonierei, cuţitul efectuează o mişcare de coborâre şi, apoi, se retrage spre partea superioară
în poziţia de repaos.

b) Procesul de coasere a butonierelor

La coaserea butonierei simple, maşina execută automat toate fazele de lucru, cu excepţia
alimentării şi evacuării produsului din maşină. Procesul de coasere a butonierei cuprinde următoarele
faze de lucru:
 Introducerea produsului în maşină şi fixarea lui pe transportor.
În acest sens se acţionează pedala pentru ridicarea fixatorului şi se introduce materialul
(produsul) pe transportor în poziţia de coasere.
 Coaserea butonierei.
Prin acţionarea pedalei din dreapta se cuplează arborele principal cu motorul electric, acţionându-
se discul de comandă şi organele de lucru ce participă la formarea butonierei. Coaserea începe din
faţă spre spate, pe latura stângă a butonierei, iar transportorul efectuează trecerea pe latura din
dreapta, unde se continuă coaserea din spate către faţă până la terminare.

 Tăierea butonierei.
Se efectuează automat la terminarea coaserii. Pentru tăiere, cuţitul maşinii, ridicat în timpul
coaserii o dată cu efectuarea ultimei împunsături, este declanşat şi coborât pe materialul pe care-l
taie.

 Evacuarea produsului din maşină.

36
 Se face prin acţionarea pedalei fixatorului care se ridică şi permite
evacuarea.

Coaserea propriu-zisă a butonierei simple se realizează printr-o

cusătură de festonare care se execută pe locul stabilit prin marcare.

Elementele de structură ale butonierei sunt paşii de cusătură 1, care se depun

pe materialul 2 ce formează suportul butonierei. Prin depunerea paşilor de
coasere se obţin laturile festonate 3 şi 4, paralele cu deschiderea 5, obţinută
prin tăierea materialului, la terminarea coaserii.

Pentru asigurarea rezistenţei, capetele butonierei sunt prevăzute cu cheiţele 6 şi

7, care se formează în procesul coaserii. Acestea se realizează prin depunerea
paşilor cu o lungime egală celor două laturi festonate. Timpul necesar de execuţie a unei butoniere
simple este determinat de viteza de coasere a maşinii şi de lungimea butonierei.

MAŞINA DE CUSUT BUTONIERE SIMPLE CU ALIMENTARE AUTOMATĂ

Această maşină efectuează, pe lângă operaţiile de coasere şi tăiere a butonierei,

transportarea produsului la dispozitivul de coasere. La această maşină, butonierele se cos în faza
de prelucrare a detaliilor înainte de asamblare, pentru a se realiza un transport cu masă şi volum
redus. În acest sens se cos câte 5-7 butoniere, la distanţe egale, cu aceeeaşi mărime şi formă.
Operatia de coasere se desfasoara pe faze de lucru, in care muncitorul efectueaza alimentarea
si evacuarea pieptilor, precum si supravegherea a doua sau trei masini .
La terminarea coaseri butonierelor, masina se opreste automat, iar curelele de transmisie sunt
trecute pe rotile libere ale arborelui principal. In aceasta faza se scoate produsul din masina si se
efectueaza o noua alimentare, aducand mecanismul in starea de repaus .

PRINCIPIUL DE FUNCTIONARE SI DESERVIRE. Masinile de cusut butoniere simple cu

alimentare semiautomata au la baza acelasi principiu de functionare cu celelalte masini de cusut.
Deosebiri prezinta doar mecanismele care executa operatiile de coasere si taiere a butonierei.
Inainte de coasere, muncitorul pregateste masina prin curatare de scame si praf, dupa care
infileaza ata la ac si la suveica, executand o butoniera de proba pentru a verifica calitatea lucrarii.
Pentru coaserea unei butoniere sunt necesare urmatoarele manuiri si faze de executie:
 actionarea pedalei din stanga si introducerea sub fixator a detaliului la care se coase butoniera;
 actionarea pedalei din dreapta pentru cuplarea arborelui principal cu motorul electric.
Cuplarea se realizeaza prin trecerea curelelor de pe rotile libere pe rotile solidare.
37
  festonarea butonierei este faza de executie in care sunt puse in miscare acul, condcatorul de
fir, apucatorul, suveica, fixatorul transportor si cutitul.
 taierea butonierei se efectueaza la terminarea festonarii cand arborele principal executa ultima
rotatie.
 oprirea masinii se realizeaza automat prin actionarea unui dispozitiv de catre discul de
comanda.
Acest dispozitiv determina trecerea curelelor de pe rotile cuplate pe rotile libere si
declanseaza, totodata, franarea arborelui principal.
 evacuarea produsului din masina se face prin actionarea pedalei din stanga care ridica
fixatorul si actioneaza dispozitivul de taiere a firelor de ata pe care le taie simultan.
Reluarea ciclului incepe din nou cu actionarea pedalei din dreapta, care pune din nou masina
in functiune.

MAŞINA DE CUSUT BUTONIERE ÎNTĂRITE

Această maşină funcţionează cu trei sau patru fire înfilate unul la ac, al doilea la apucătorul
stâng, iar al treilea şi al patrulea ca fire întăritoare ce se depun pe marginea butonierei.
La maşinile cu trei fire de aţă lipseşte firul întăritor superior, iar butoniera se întăreşte prin
firul de întărire inferior, aplicat pe faţa exterioară a butonierei.
Maşina poate efectua tăierea butonierei înainte sau după festonare.
Maşina de cusut butoniere întărite este deservită de către un muncitor. Acesta, la începera
lucrului, pregăteşte maşina pentru lucru prin curăţire, lubrifiere şi înfilează firele necesare coaserii.
Firele de coasere, aflate pe bobine, sunt aşezate pe suportul special montat pe masa maşinii şi
înfilate la apucător, ca fire întăritoare şi la ac.
 Firul de la apucător este luat de pe bobină şi trecut prin orificiile de ghidare şi tensionare
poziţionate către spatele maşinii şi în partea stângă a muncitorului. În continuare, firul este
introdus în soclul maşinii şi, apoi prin interiorul tijei ce antrenează furculiţele, este tras în sus
cu o sârmă specială deasupra plăcii acului.
 Firele întăritoare ale butonierelor sunt montate unul la partea inferioară şi al doilea deasupra
acului.
 Firul de întărire inferioară este adus de pe bobină, prin ghidaje şi orificii, la o ţeavă de
ghidare, montată pe corpul maşinii, în partea stângă a muncitorului. De la această ţeavă
conducătoare, firul întăritor este trecut în corpul maşinii şi adus la acelaşi orificiu cu firul
apucătorului. Cele două fire sunt apoi scoase împreună deasupra plăcii acului şi fixate sub o
plăcuţă, fiind astfel pregătite pentru coasere.
 Firul întăritor superior este tras de pe bobină prin conducătoarele de fir şi dispozoitivele de
tensionare şi este alimentat în zona de coaseree paralel cu firul de la ac pe partea exterioară a
38
 maşinii. În timpul lucrului acest fir este ghidat de către un conducător de fir care îl depune în
faţa acului unde este prins pe material o dată cu festonarea butonierei.
 Firul de la ac se trage de la bobină prin dispozitive de conducere şi tensionare montate pe
corpul maşinii. În continuare, este tras prin interiorul tijei acului şi trecut prin orificiul acului,
fiind alimentat pentru coasere. După înfilarea firelor de aţă, se porneşte maşina, prin cuplarea
motorului electric cu arborele intermediar al transmisiei.

Se coase apoi o butonieră de probă pe o bucată de material, pentru a se verifica calitatea

cusăturii. Pentru coasere:
 se introduce materialul sub clamele de fixare,
 se acţionează manual pârghia de cuplare a clamelor care coboară pe material,
 prin pedală sau prin pârghia manuală, montată la maşină în partea stângă a muncitorului, se
cuplează maşina cu arborele intermediar pus în funcţiune. Prin cuplare, poansonul coboară pe
material şi cuţit, executând tăierea butonierei, după care transportorul deplasează butoniera în faţă
către ac, unde începe coaserea.
Înainte de coasere, plăcile de fixare a butonierei se deschid pentru a îndepărta cele două laturi,
evitându-se unirea acestora prin coasere, după terminarea coaserii, maşina se opreşte automat şi
decuplează plăcile de fixare, asigurând evacuarea butonierei.
Se controlează butoniera şi se fac reglările necesare, până
când se obţine o butonieră de bună calitate, după care muncitorul
începe lucrul efectiv.

3.2.6 MASINI DE CUSUT NASTURI

39
 În industria confecţiilor, coaserea nasturilor se face mecanic, cu maşini de diferite tipuri.
Cusătura nasturelui diferă ca aspect şi structură după numărul de orificii şi după modul de trecere
de la un orificiu la altul.

Coaserea nasturilor cu ureche

Maşinile de cusut nasturi sunt dotate cu dispozitive de coasere a nasturilor de diverse dimensiuni,
cu dispozitive de coasere a nasturilor cu ureche, cu dispozitive de coasere a etichetelor, sau cu
dispozitive de coasere a contranasturilor.

Maşina de cusut nasturi este o maşină specială care funcţionează semiautomat. Se utilizează la
coaserea nasturilor cu două şi cu patru orificii sau la coaserea nasturilor cu ureche.
Cusătura poate fi formată dintr-un fir sau din două fire de aţă.
Maşina de cusut nasturi are ca părţi principale masa de lucru şi corpul maşinii, care este aşezat
perpendicular pe masa de lucru.

a) Organele de lucru sunt:

 acul;
 conducătorul de fir;
 apucătorul;
 lărgitorul;
 transportorul;
 fixatorul de nasture şi material;
 cuţitul de tăiat aţă.
Acul efectuează mişcări în plan vertical şi mişcări laterale în zig-zag. Mişcările din planul vertical
realizează transportul firului prin nasture şi material, precum şi formarea
buclei, iar prin mişcările laterale acul realizează prinderea nasturilor la
produs prin fiecare pereche de orificii.

Conducătorul de fir este de tipul cu tijă şi articulaţii şi funcţionează la

fel ca cel al maşinii simple.

Apucătorul şi lărgitorul funcţionează împreună, avâd funcţia de a

prinde bucla formată de ac şi de a o lărgi pentru fi împletită la împunsătura
următoare cu firul superior.

40
 Apucătorul are forma unui fluture şi efectuează o mişcare rotativă. În cadrul acestei mişcări,
apucătorul 1 prinde bucla 2, formată de acul 3 pe care o reţine în jurul său până când acul efectuează
o nouă împunsătură.
Lărgitorul are funcţia să lărgească bucla reţinută de apucător şi să o depună în faţa acului
pentru împletire. Pentru prinderea buclei, lărgitorul este prevăzut cu furculiţa 5, cu ajutorul căreia
realizează prinderea şi deplasarea buclei.
În timpul funcţionării, apucătorul efectuează o mişcare de rotaţie pentru fiecare ciclu de
ridicare - coborâre a acului. În acelaşi timp, lărgitorul efectuează un ciclu de mişcări de oscilaţie de
du-te-vino, în care prinde bucla şi o depune în faţa acului.

Transportorul execută transportul produsului şi nasturelui de

cusut în timpul coaserii. Transportorul funcţionează numai la nasturii cu
patru orificii, unde este necesară deplasarea perechilor de orificii în faţa
acului. Este format dintr-o placă metalică ce efectuează mişcarea de
translaţie în plan orizontal. Mărimea cursei de deplasare este determinată
de distanţa între perechile de orificii de coasere de la nasture.

Fixatorul presează produsul de transportorul maşinii şi

fixează nasturele în poziţia de coasere. Nasturele se fixează cu
fălcile 1 şi 2, care exercită o presiune elastică pe marginile
nasturelui cu ajutorul arcului 3.
Poziţia nasturelui pe fixator se realizează cu arcul lamelar
6, montat pe transportor. În timpul coaserii nasturelui, fixatorul efectuează aceleaşi mişcări ca şi
tansportorul, fiind montat solidar pe acesta.

Cuţitul are rolul de a tăia firul de aţă la terminarea coaserii nasturelui. În timpul coaserii,
cuţitul efectuează aceleaşi mişcări cu fixatorul şi transportorul
nasturelui şi execută tăierea o dată cu acţionarea pedalei pentru
fixator.

b) Formarea cusăturii de montare a nasturelui

Cusătura de montare a nasturelui poate fi executată simplă
sau cu picior.

Cusătura simplă se obţine trecând firul prin orificiile nasturelui şi prin material. Firele de
coasere se depun paralel sau în cruce, câte 5-6 fire în fiecare pereche de orificii. Maşina realizează şi
41
întărirea cusăturii. Coaserea cu picior a nasturelui se realizează prin coasere simplă şi formarea
piciorului, după care se execută consolidarea şi întărirea acestuia.
Procesul de coasere se desfăşoară ca şi la coaserea fără picior, cu
deosebirea că firele de coasere sunt mai lungi cu 3 –8 mm. Pentru
formarea piciorului din cusătură, maşina este dotată cu un dispozitiv sub
formă de braţ, poziţionat deasupra nasturelui, având rolul să limiteze
lungimea firelor în procesul coaserii.
Limitarea lungimii firelor se realizează prin trecerea acestora
peste braţ şi păstrarea acestei poziţii până la terminarea coaserii.
Consolidarea şi întărirea piciorului la nasture se fac prin rularea unui fir de aţă pe piciorul format.
Rularea se poate obţine la o maşină de cusut zig-zag sau la aceeaşi maşină de cusut nasturi.
Pentru rularea firului este necesară aşezarea piciorului nasturelui orizontal, pentru a se putea
efectua coaserea. În acest sens, când coaserea se face cu o maşină de cusut zig-zag, aşezarea picorului
se face manual. La coaserea ambelor faze cu aceeaşi maşină de cusut nasturi, aşezarea se face
automat de către un mecanism care roteşte nasturele cu 90º faţă de poziţia iniţială, fixându-l, totodată,
în dispozitiv, după care se execută coaserea.

c) Principiul de funcţionare şi deservire

Muncitorul are rolul să alimenteze maşina cu nasturi şi produse, să o pună în stare de
funcţionare şi să supravegheze calitatea operaţiei executate.
La coaserea nasturilor sunt necesare următoarele faze de lucru:
 cuplarea maşinii cu motorul electric prin întrerupătorul de curent;
 verificarea stării funcţionale prin efectuarea unei operaţii de coasere pe o bucată de material
luată ca probă;
 alimentarea maşinii cu nasturi şi produse. În acest sens se acţionează pedala şi se introduce
nasturele în fixator, după care se aşează produsul între fixator şi transportor.
 punerea maşinii în stare de funcţionare prin acţionarea pedalei;
 coaserea propriu-zisă a nasturelui, efectuată de către arc, apucător, lărgitor, transportor şi
conducătorul de fir;
 evacuarea produsului din maşină la terminarea cusăturii.

Masina de cusut nasturi cu alimentare automata este prevazuta cu aceleasi organe de lucru si
mecanisme componente ca si masina care functioneaza semiautomat, fiind dotata in plus cu un
dispozitiv de alimentare automata. Acest dispozitiv are o constructie care poate fi adaptata pentru
coaserea nasturilor in forma plata (cu doua sau patru gauri) si pentru nasturi cu orificiu ascuns. In
acest scop, dispozitivul poate fi prevazut cu unul sau mai multi vibratori ce indeplinesc rolul de cos
42
pentru depunerea nasturilor destinati coaserii. Acesti vibratori sunt incorporati in cadrul
dispozitivului unde in timpul functionarii masinii vibreaza pentru a deplasa nasturii prin canalul de
conducere la locul de coasere. Dotarea dispozitivului cu mai multe vibratoare are ca scop sa asigure
posibilitatea coaserii a pana la patru nasturi de culoare diferita, in functie de sortimentul coloristic al
produselor ce se confectioneaza.

In cadrul procesului de coasere, dispozitivul executa conducerea nasturilor la locul de coasere,

asaza nasturele in locasul de coasere si il potriveste cu orificiile pe directia acului pentru a fi cusut.

Principiul de functionare. Dispozitivul de alimentare automata este montat pe masa si corpul

masinii. Acest dispozitiv este alcatuit dintr-un cos in care se alimenteaza nasturii. Pentru alimentarea
dispozitivului de coasere, nasturii sunt trimisi printr-un canal care ii debiteaza in locasul pentru fixare
in dispozitiv.

Procesul de coasere la masina cu alimentare automata

incepe cu fixarea produsului in masina si cu alimentarea
nasturilor pentru cusut. Nasturii se depun in cosul de
alimentare, prevazut cu un vibrator ce antreneaza si
orienteaza nasturii catre canalul de conducere. Acest
canal face legatura intre cosul de alimentare si
dispozitivul de coasere, unde nasturele este introdus in
locasul de fixare, pe cale mecanica sau pneumatica, si,
apoi, cusut la produs.

43
 3.2.7 MASINA DE CUSUT CHEITE

Masina de cusut cheite functioneaza pe principiul masinii simple, cu deosebirea ca transportul si

fixarea produsului pentru coasere sunt diferite. Masina functioneaza cu suveica si apucator rotativ,
realizand o cusatura cu puncte de tighel format din doua fire de ata. Destinata pentru coaserea
cheitelor la imbracaminte, masina este actionata cu un motor avand puterea P= 0.25 kW si turatia n=
1400 rot/min.

Cheita este o cusatura de intarire cu rol

functional si ornamental. Aceasta cusatura
se aplica la capetele butonierelor,
buzunarelor, cutelor sau la alte deschizaturi
si detalii care se intaresc si se ornamenteaza
prin coasere.

Cheita se obtine prin cusatura formata

din doua fire in care pasii de cusatura se
44
depun atat pe lungimea cat si pe latimea cheitei. Firele depuse pe pe directia lungimii se numesc fire
longitudinale, iar cele depuse pe latime se numesc fire transversale.

 Firele longitudinale au rolul sa determine lungimea cheitei si se depun in paralel cate cinci sau
sase fire, avand lungimea de 3-15 mm, in functie de lungimea cheitei.
 Firele transversale se depun perpendicular pe firele longitudinale, avand rol de consolidare
(festonare) si de intarire a firelor de lungime.
Aceste fire se ruleaza pe firele longitudinale pe care le fixeaza pe materialul produsului.
Numarul firelor transversale este de la 15 la 30, in functie de lungimea cheitei.

Procesul de coasere a cheitei cuprinde trei faze de lucru:

 introducerea si fixarea produsului in masina;
 coaserea propriu-zisa a cheitei;
 evacuarea produselor din masina.

Organe de lucru. Masina de cusut cheite este prevazuta cu organe de lucru ca:
 acul,
 conducatorul de fir,
 apucatorul,
 suveica,
 transportorul,
 fixatorul de material.
Aceste organe de lucru functioneaza pe acelasi principiu cu al masinii simple, cu deosebirea
transportorului si a fixatorului care prezinta urmatoarele deosebiri:
 transportorul efectueaza miscari transversale fata de arborele principal ce corespund depunerii
firelor longitudinale si miscari paralele cu arborele ce corespund festonarii cheitei.
 fixatorul de material este format din doua picioruse care au rolul de a exercita presiune
elastica pe material, cu ajutorul a doua arcuri.

Principiul de functionare si deservire. Functionarea

masinii de cusut cheite este asemanatoare cu a masinii de
cusut nasturi, diferind de aceasta prin modul de transport
si de fixare a produsului.
Inainte de punerea in functiune se pregateste masina
pentru lucru conform indicatiilor tehnice si, apoi, se face o
cheita de proba.

Fazele de lucru la coaserea unei cheite sunt

urmatoarele:
 alimentarea locului de munca cu produse;
 ridicarea fixatorului prin actionarea pedalei;
 introducerea produsului sub fixator si eliberarea pedalei;
 punerea masinii in stare de coasere prin actionarea pedalei din dreapta, care determina
trecerea curelei de pe roata libera pe roata fixa;

45
 coaserea propriu-zisa. In timpul coaserii, transportorul efectueaza deplasarea produsului
lateral fata de masina si, apoi, pe lungimea acesteia. La terminarea coaserii, discul de
comanda determina oprirea masinii;
 evacuarea produsului din masina.

46
4. OPERATIILE DE CONFECTIONARE.
4.1 Marcaje si semne utilizate in procesul de confectionare.
In procesul de prelucrare si asamblare, marcajele si semnele au rolul sa asigure
detaliilor pozitionarea corecta si precisa.
In confectionarea imbracamintei se utilizeaza diverse mijloace si dispozitive care usureaza
asamblarea si imbinarea detaliilor.
Semnele de margine se aplica detaliilor de incheiat si au drept scop stabilirea unor
pucte de intalnire in ansamblul detaliilor. Aceste semne se pot realiza prin:
 cusaturi,
 linii cu creta sau creion,
 crestaturi.
Semnele prin cusaturi pot fi obtinute prin semne simple sau largi aplicate pe detalii
pentru marcarea unor linii de coasere.
Semnul cu creta (creion) se utilizeaza pentru punctarea detaliilor de incheiat.
Semnul prin crestaturi se aplica pe marginea detaliior, manual cu varful foarfecii sau mecanic
cu masina de taiat. Adancimea crestaturii in interiorul detaliului este mai mica decat latimea cusaturii
de incheiat.

Semnele interioare se aplica pe suprafata detaliului de confectionat, in scopul

pozitionarii buzunarelor, penselor sau altor detalii asemanatoare. Semnele interioare se obtin prin:
 liniere cu creta sau creion,
 prin intepare cu masina speciala,
 prin vopsire .
Semnul cu creta se traseaza individual pe fiecare detaliu sau simultan pe detalii perechi.
Semnul prin punctare se realizeaza cu masini speciale pvazute cu un ac ce este introdus prin
straturile de material pe care la perforeaza, obtinandu-se intepatura. Astfel de semne se aplica la
marcat buzunare, gulere, pense, etc .
Semnul prin vopsire se aplica la tesaturi noi, suprapuse in straturi ce reprezinta detaliile
produselor de confectionat. Marcarea se face cu o pasta sau vopsea ce se aplica cu ajutorul unui
dispozitiv special.
Dispozitivul de marcat prin vopsire este utilizat pentru tesaturi de lana sau bumbac, la
marcarea pozitiei buzunarelor, a nasturilor, etc., care se pozitioneaza in interiorul detaliior. Organul
lucrator este acul ce patrunde prin straturile de material, fiind prevazut cu un canal interior prin care
patrunde pasta de vopsea in material. Pentru actionare, dispozitivul este prevazut cu un maner, prin
care tija si acul sunt deplasate pe vertical, fiind introduse sau scoase din materialul de marcat.

47
 Marcarea prin numerotare se aplica detaliilor care apartin aceluiasi produs. Numerotarea
detaliior se poate efectua cu timbre sau direct pe material, cu masini manuale sau automate.

4.2 Etapele procesului tehnologic de confectionare

Imbracamintea se compune din detalii principale si detalii secundare.
Deteliile principale sunt parti componente ale imbracamintei care nu pot lipsi din structura fizica
a unui produs.
La imbracamintea fixata pe umeri, detaliile principale sunt reprezentate prin:
 spate,
 piepti (fete),
 guler,
 maneci.
La imbracamintea fixata pe talie, detaliile principale sunt reprezentate prin:
 fete,
 spate,
 betelii sau cordoane.
Exceptie de la aceasta regula fac unele produse, ca: rochii, bluze, veste, pulovere, etc., care, in
functie de moda pot fi prevazute fara guler si fara maneci.

Detaliile secundare sunt acele componente ale imbracamintei care pot lipsi din structura fizica a
produsului. Astfel, de exemplu, pot fi: buzunare, gaici, epoleti si alte detalii de acest gen, care, in
functie de model, nu sunt prevazute la produsul confectionat.
Tehnologia de confectionare a unui produs cuprinde, in structura sa, etape de lucru si operatii de
executie prin care se realizeaza transformarea semifabricatelor in produse confectionate. Ca urmare,
procesul tehnologic de confectionare reprezinta totalitatea operatiilor necesare transformarii
semifabricatelor in produse finite.
In general, structura procesului tehnologic de confectionare cuprinde urmatoarele etape si operatii
de executie:
a) prelucrarea detaliilor;
 operatii de pregatire;
 operatii de coasere;
 operatii de tratare umidotermica.

b) asamblarea detaliio :
 operatii de pregatire;
 operatii de coasere;

48
 operatii de tratare umidotermica.

c) finisarea produsului:
 operatii de pregatire;
 operatii de coasere;
 operatii de tratare umidotermica;
 operatii de curatire.

Prelucrarea detaliilor este operatia in care fiecare detaliu principal se prelucreaza separat si se
asambleaza cu detaliile secundare ce-I apartin. Astfel, pieptul pardesiului este compus din pieptul
propriu-zis, intaritura, buzunare, captuseala, etc. In procesul de prelucrare, fiecare din aceste detalii
de coase separat, se calca si se imbina prin cusaturi, constituind in final pieptul de pardesiu ca detaliu
principal.
Asamblarea detaliilor este etapa in care detaliile principale se asambleaza in vederea constituirii
produsului confectionat. Asamblarea pardesiului consta in imbinarea spatelui cu pieptii, montarea
gulerului si a manecilor. In cadrul acestei etape sunt cuprinse operatii de pregatire, coasere si calcare.

Finisarea produsului reprezinta etapa in care produsul constituit prin asamblare este adus la
forma, dimensiunile si aspectul final. In cadrul acestei etape sunt cuprinse operatii de pregatire,
coasere, modelare, curatire sau corectare.

Operatiile procesului de confectionare pot fi:

 de pregatire, in care se executa lucrari pregatitoare ale operatiei urmatoare. Astfel de exemple
sunt: insemnarea marginilor si pozitiilor unor detalii, rihtuirea si corectarea detaliior, alimentarea
locurilor de munca, impachetarea detaliior, etc.
 de coasere, de imbinare, de fixare si ornamentare a detaliilor principale si secundare. Operatiile
de coasere se executa cu masini simple sau speciale si cu presa sau utilaje de termolipire.
 de tratare umidotermica, in care se executa lucrari de netezire, fixare, aburire si modelare a
detaliilor ce compun produsele confectionate. Aceste operatii sunt utilizate la calcarea si
descalcarea cusaturilor, la modelarea si fixarea pieptilor, umerilor, gulerelor, etc. Operatiile de
calcare se efectueaza cu masini de calcat manual sau cu prese.

49
4.3 Confectionarea garniturilor din materiale textile.
Garniturile se formeaza pe detaliile produsului pentru a-i schimba forma si aspectul. Din
categoria garniturilor fac parte:
 cutele,
 cerculetele,
 sliturile,
 butonierele bordate,
 pense de ajustare si formare a produsului.

CUTELE sunt garnituri formate prin indoirea materialului ce compune detaliul. Dupa modul cum
se pliaza, acestea pot fi:
 cute simple (fig.1 a), in care materialul este indoit intr-un singur sens, formand deschiderea spre
una dintre laturile detaliului. Cuta simpla poate avea diferite adincimi, determinate de produs si
model. Limitele adancimii pot fi de 2-8 cm.
 Cutele evazate (fig.1b), se aplica la fustele closate. Sunt caracterizate prin evazarea rezervelor de
cuta si cresc terminatie proportional cu lungimea cutei.
 Cutele duble (fig.1c), se pot forma pe suprafata detaliului sau ascunse in detaliu, fiind vizibila pe
fata numai deschizatura. Rezerva cutei duble se repartizeaza in ambele sensuri ale deschiderii.
Cutele duble se utilizeaza la fuste, rochii, bluze, pardesiuri, vestoane si mantale .
 Cuta evantai se obtine prin suprapunerea pliurilor la cuta dubla, fiind aplicata la rochii si fuste.

a b
c
Fig.1

CERCULETE SI VOLANE .
Cerculetele sunt garnituri formate din tesaturi ce pot fi confectionate separat sau se formeaza din
detaliul respectiv, fiind numite nervuri.
 nervurile (fig 2a) se formeaza din detalii si se obtin prin coasere din suprafata acestora, iar fixarea
se face prin tratament umidotermic.
 cerculetele aplicate se confectioneaza separat, fiind croite pe bie si se monteaza pe detaliu. Se
aplica la bluze, rochii, pardesiuri, etc.

50
 a b
Fig.2
Volanele sunt garnituri formate din tesaturi folosite la imbracamintea pentru femei si copii
.
 volanele simple (fig. 2b) pot fi drepte, incretite, plisate si closate. Forma volanelor este
dreptunghiulara, avand latimea de 4-30 cm si lungimea in functie de marimea detaliului la care se
aplica.
Confectionarea volanelor drepte cuprinde operatiile de:
 indoire a marginilor libere;
 incretire a marginilor;
 montarea volanului.
Volanele plisate se croiesc la fel ca volanele drepte si se confectioneaza prin formarea de
pliseuri in lungimea lor.
Volanele closate au forma volanelor drepte , insa difera de acestea , fiind croite pe
diagonal sau circular .
 volanele duble sunt asemanatoare volanelor simple, dar se monteaza la produs pe linia de mijloc a
latimii lor. Pot fi incretite sau plisate.

SLITURI SAU DESCHIZATURI .

Şliţul reprezintă o deschizătură executată într-un punct al unei circumferinţe, în scopul măririi
deschiderii în anumite împrejurări, spre exemplu :
 pe circumferinţa răscroiturii gâtului unui produs, pentru a permite mărirea decolteului în
vederea trecerii capului;
 pe circumferinţa taliei, pentru a înlesni trecerea peste linia şoldului sau a umerilor;
 la terminarea fustei, pentru lejeritate în mers;
 la terminaţia mânecii lungi cu manşetă, pentru a înlesni trecerea pumnului etc.

În funcţie de locul amplasării şi de natura materialului, şliţul se poate executa în mai multe
moduri:

 direct în cusătură, atunci când se execută în continuarea unei

cusături. În acest caz, se stabileşte lungimea şliţului, cusătura se
51
 întăreşte cu tighel, se descalcă şi rămâne deschisă până la capătul şliţului (decolteu, manşete,
tiv etc.). Pe porţiunea şliţului, rezerva se fixează cu tighel pe faţă;

 cu rezervă de acoperire, executat de

obicei pe mijlocul spatelui la fuste şi
pardesie, în scopul asigurării lărgimii la
terminaţie. Se realizează folosind rezerva
cusăturii;

 închis în nasturi, executat pe mijlocul feţei sau al spatelui, în continuarea cusăturii. Se are în
vedere ca rezerva de cusătură, cel puţin pe porţiunea corespunzătoare lungimii şliţului, să fie
de minim 4 cm. Din aceasta se scot în afară câte 1,5 cm creind suprafaţa de suprapunere.
După îndoirea şi coaserea capătului la nivelul lungimii şliţului, rezerva se taie orizontal, mai
jos cu 0,7 cm, şi se crestează oblic, aşa încât capătul să poată fi întors pe faţă. Partea de
dedesubt se îndoaie simplu, la 1,5 cm de linia de mijloc.

Atât la faţă, cât şi la spate, şliţul se încheie: parte peste parte, cu nasturi prin butoniere, sau cu
butoni.

Şliţul mai poate fi executat şi în afara unei cusături, aşa numitul şliţ tăiat:
 sub formă de butonieră bordată, cu sau fără lizieră. Se însemnează poziţia şi lungimea
şliţului, se aplică materialul pentru dublat, se tigheleşte, se întoarce şi se fixează cu tighel pe
faţă;

 cu bordaj de suprapunere, executat la mâneci. În acest caz, după însemnarea poziţiei şi

lungimii şliţului pe mânecă, acesta se taie şi se aplică desfăcut peste bentiţa de material croită
52
 pe fir drept. Aşezarea mânecii peste bentiţă se face dos la faţă. Se tigheleşte la distanţa de 0,5
cm, bentiţa întorcându-se cu tighel pe faţă, tras în margine. Lăţimea bordajului este de 1-1,5
cm.

Slitul este o deschizatura care se aplica cu scop ornamental sau functional. Se poate confectiona
pe suprafata detaliilor, fiind numit slit exterior sau ascuns pe interiorul detaliului, fiind numit slit
interior.
Slitul exterior se formeaza prin aplicarea unei benzi de material pe lungimea deschiderii. Aceste
benzi se intorc curat, fixandu-se cu cusatura tighel pe toata lungimea. Astfel de slituri se aplica la
manecile prevazute cu manseta de ajustare, la fuste, la rochii si pot fi fixate prin coasere pe maneca
sau raman necusute.
La maneci, slitul (fig.3a) se formeaza prin aplicarea unei benzi de tesatura pe laturile
deschizaturii. Capetele inferioare ale deschizaturii se introduc in manseta, iar marginile se fixeaza
prin coasere sau raman libere.
Slitul interior (fig.3b) se executa la imbracamintea exterioara, ca: pantaloni, sacouri, pardesiuri,
paltoane, uniforme.

a b
Fig.3

Fazele de executie sunt:

- confectionarea slitului de butoniere. In acest scop se coase captuseala pe slit, se intoarce si se
fixeaza cu un tighel dupa care se calca si se executa butoniere festonate.

53
- captusirea partii exterioare. O data cu montarea captuselii se introduce o banda de sustinere
necesara rezistentei la intindere.
- montarea slitului se face prin insailare sau direct prin coasere cu un tighel.

Butonierele festonate se însemnează cu creta, şi se execută la

maşina de cusut butoniere, în faza de finisare a produsului.

Butoniera bordată se însemnează cu creta sau pix, pe dosul

materialului.
Pe faţa produsului se lipeşte, peste fiecare semn de butonieră, o
bucată de material, care să depăşească semnul de jur împrejur cu 1,5-2 cm.

Acesta se fixează cu tighel de o parte şi de alta a semnului, închizându-se

la capete cu un dreptunghi, apoi, se taie pe mijloc între tighele şi spre
colţuri.

Se întoarce bucata de material aplicată pe dosul produsului, lăsându-se pe

margine o lizieră subţire. Distanţa între tighele şi lăţimea lizierei este
condiţionată de grosimea materialului. Liziera se fixează egal de o parte
şi de alta, în cusătură, se presează umidotermic şi se fixează capetele
rezervei.

Se întoarce bizetul şi se fixează prin lipire în marginea produsului şi la capătul opus al

butonierelor. Se taie bizetul pe direcţia butonierei şi se fixează prin lipire. Se presează cusătura.

Butonierele bordate se pot executa la toate sortimentele cu condiţia ca materialul să nu fie

foarte gros.

Aceste butoniere se execută înainte de aplicarea gulerului, a corsajului în talie etc., respectiv
înainte de a fixa bizeţii într-o cusătură orizontală, ceea ce impune mare atenţie la însemnarea şi
executarea lor.

PENSE DE AJUSTARE SI FORMARE FORMARE A PRODUSULUI .

Pensele sunt cusaturi de ajustare care se aplica la detaliile produsului, avand rolul de
modelare sau ornamentare.
In functie de locul unde se confectioneaza pot fi:

54
 pense de margine (fig.a), formate din cusaturile de asamblare a produselor. Astfel de pense se
aplica la bluze, rochii, jachete, sacouri, pardesiuri si paltoane pentru femei si barbati.
 pensele interioare (fig.b), formate in interiorul detaliilor printr-o cusatura pe mijloc, la piepti in
pozitie laterala si in fata, avand ca scop ajustarea detaliului pe conformatie.
 pensa de garnitura (fig.c), ce se formeaza in interiorul detaliior si reprezinta diferite garnituri ale
produsului. Se aplica la rochii, bluze, pardesiuri, paltoane si jachete pentru femei.

a b c

Confectionarea penselor cuprinde urmatoarele operatii:

- pozitionarea pensei prin marcarea locului pe detaliu. Marcarea se face prin cusaturi, prin
semne, prin cusaturi, intepaturi, crestaturi si decupaje.
- coaserea, in care pensa se incheie prin cusatura.

55
4.4 CONFECTIONAREA SUBDETALIILOR

4.4.1 Clapele
Clapele au rol estetic, inlocuind de exemplu un buzunar, sau utilitar, mascand punga buzunarului.
Se realizeaza in acelasi mod, fiind formate in exterior din tesatura de baza, dublate cu captuseala, iar
la mijloc avand intaritura. Insertia (intaritura) este termocolata pe spatele stofei cu ajutorul unei
masini de calcat, daca nu a fost termocolata la presa speciala odata cu celelalte detalii.
Se traseaza conturul sablonului pe stofa intr-o perfecta identitate cu modelul si se incheie fata cu
captusela printr-un tighel, se rihtuieste se intoarce pe fata, se preseaza si se executa un tighel de fixare
daca este cazul pentru modelul respectiv. Deoarece captuseala este mai mica decat fata de clapa,
pentru a nu se observa pe suprafata produsului, in timpul aplicarii, se tine.
In acelasi mod se executa si clapele la imbracamintea subtire, folosindu-se insa materialul de baza
pentru fata, dos si intaritura. Intaritura poate fi termocolata pe dublura clapei sau netermocolata si
fixata prin tighel. La unele clape se executa butoniere.
Clapele se folosesc cu precadere la costumul barbatesc, la imbracamintea groasa si semigroasa
pentru femei si pot fi aplicate intaietura acestora odata cu refiletii. Clapele se mai aplica si la maneci
la imbracamintea tip sport si pentru tineret.

4.4.2 Gaicile

Gaicile sunt formate din suvite de tesatura din materialul de baza, cu rezervele indoite pe toata
lungimea lor. Pentru a se preintampina destramarea materialului, ele se executa la masina uberdeck
cu doua ace, la care se adapteza in dispozitiv de indoire a materialului.

Gaicile se fixeaza peste cordonul fustelor, al pantalonilor, la rochii, pardesiuri, balonsaide, la care
se introduce o curea sau un cordon mobil.

56
4.4.3 Teslul sau laistul

Este folosit in loc de clapa sau refilet inferior la buzunare. Forma lui este de paralelogram croit
din stofa de baza, respectand desenul detaliului pe care se aplica (a pieptilor), lasand impresia de
continuitate a desenului.
Este croit dintr-o singura bucata (fata si dosul), la mijloc se termocoleaza
insertia. Se indoaie pe toata lungimea sa si la capete se inchide prin tighele.
Latimea lui este de 2-3 cm, in functie de produs.
Se aplica la buzunarele de sacou pe linia bustului, la veste, pardesiuri si
paltoane. Pozitia lui de aplicare este orizontala, verticala sau oblica, in functie
de produs si in cele mai multe cazuri prezinta un tighel de garnitura.

Buzunar cu laist

4.4.4 Prelucrarea mansetelor.

Mansetele sa aplica sau se executa la terminatia manecilor si a pantalonilor.

 Mansetele simple.
Sunt executate pe toata lungimea manecii, avand rezerva necesara lasata de la croit.
 Daca materialul are doua fete, rezerva se intoarece (fig. a) deasupra manecii cu un tiv si se fixeaza
cu tighel. In caz contrar, rezerva se va intoarce in interior si se va fixa in acelasi mod.

57
 a b c

 In cazul mansetei duble, rezerva este mai mare, iar dupa executarea tighelului ea se rasfrange pe
fata (fig. b).
 Se poate face un artificiu (fig. c) astfel incat rezerva pentru manseta este mai mica o data si
jumatate din prima varianta. Aceste mansete sunt folosite pentru bluze, camasi, imbracaminte si
sport, la maneci scurte.

 Mansete aplicate (fig. d , e)

Sunt executate la sortimentele enumerate anterior, dar cu scopul de a realiza o garnitura
(dungi, carouri, in diagonala), precum si la maneci lungi la imbracamintea groasa si semigroasa. .

d e

In primul caz, manseta indoita pe toata lungimea (fig. d), eventual cu insertie la mijloc, se
coase pe linia de terminatie a manecii, de preferinta la o masina Rimoldi (care executa cusatura de
incheiere si surfilare) .
La produsele groase si semigroase (fig. e), manseta se prelucreaza ca si clapele de buzunare;
se termocoleaza insertia pe fata de manseta, se aplica captuseala, se rihtuieste, se intoarce, se
preseaza si se executa un tighel ornament. Se aplica apoi pe linia de terminatie a manecii si se
intoarce peste acesta.

 Mansetele cu butoniere (fig. f, g, ).

Sunt practicate la imbracamintea tip sport la manecile cu slit.
 La manseta simpla, fata si dosul de manseta (fig.f) formeaza un singur detaliu, la mijloc
aplicandu-se insertia.
 Manseta dubla (fig.g) are o latime dubla. Modul de executie este urmatorul:
 se indoaie manseta pe toata lungimea sa,
 dedesubt se asaza insertia,
 la capate se executa tighel.
Pentru a inlesni aplicarea la maneca, dosul de manseta se indoaie in exterior circa 1 cm (fig.h), se
rihtuieste, se intoarce pe fata si se preseaza. La mansetele cu colturi rotunde sau taiate, tighelul se
prelungeste pe cele trei laturi exterioare.
58
 f g h

In functie de prevederile procesului tehnologic, se pot coase nasturii si executa butonierele in

etapa de prelucrare a detaliilor sau la finisarea produsului.
Indiferent care este forma mansetei, ea se poate aplica la maneca prin doua metode
(fig. i, j):
 la prima metoda:
 dosul de manseta se uneste printr-o cusatura de incheiere cu maneca,
 fata de manseta cu insertia se indoaie in interior circa 5-6 mm, fixandu-se prin al doilea tighel
de fixare, executat la 1 mm de margine (fig.i);

i j
 la cea de a doua metoda (fig.j): cand dosul de manseta a fost deja cu manseta presata in interior pe
linia superioara, iar maneca se introduce intre fata si dosul de manseta si se executa cu tighel de
fixare .

Mansetele de pantaloni.
Pot fi:
 mansete simple (fig.k), asemanatoare cu tivurile simple,
 mansete duble (fig.l), care necesita o rezerva dubla de circa 10 cm ce se intoarce peste pantaloni
In ambele cazuri, pe linia de latime, in interior, se aplica un siret aparator.

k l
Dupa ce pantalonul a fost confectionat, se traseaza cu creta linia de terminatie si cu un
dispozitiv tip ghilotina se taie surplusul de material. Pe linia de terminatie se coase siretul la masina
de cusut cu doua ace. Rezerva de 5 cm, in cazul mansetei simple, se indoaie in interior si la masina de
cusut ascuns se executa surfilarea si fixarea rezervei.

59
 La manseta simpla, pe rezerva, se termocoleaza in interior o insertie pentru a da
plinatate produsului pe acesta linie, ceea ce va determina si mentinerea formei.
In cazul mansetei duble, dupa rihtuire, se intoarce rezerva de circa 10 cm in interior si,
pe marginea acesteia, se aplica siretul, inlocuindu-se astfel operatia de surfilare. Manseta indoita se
coase la pantaloni manual sau cu masina, numai la cusaturile laterale pentru fixare .

4.4.5 PRELUCRAREA CORDOANELOR .

PRELUCRAREA CORDOANELOR DETASABILE SAU FIXE.

Cordoanele detasabile sau fixe (beteliile) au rolul de a fixa imbracamintea pe talie.
 Cordonul detasabil. Are, indeosebi, rol ornamental, si dimensiunile lui variaza:
 lungimea poate fi pana la 150 cm,
 latimea de 3-5 cm.
La imbracamintea subtire (fig.a), cordonul poate fi croit din 2-3 bucati, in scopul reducerii
consumului. La confectionare capetele se termina in unghi drept sau ascutit si pentru ca acestea sa fie
perfecte, cordonul se incheie pe toata lungimea, lasandu-se la mijloc 4-5 cm pentru intoarcerea pe
fata. La unele produse, de obicei la imbracamintea groasa, (fig. b), cordonul are in interior o insertie
termocolata si in exterior un tighel ornamental.

a b

 Cordonul fixat pe produs (fig.c). Are lungimea mai mare cu 3-4 cm decat circumferinta taliei. La
ambele capate poate fi drept sau la unul in forma triunghiulara. Prelucrarea lui consta in
termocolarea insertiei daca este cazul si inchiderea la capete prin tighele, uneori chiar trasarea
coltului cu ajutorul unui sablon.

Fig. c
Aplicarea lui difera in functie de model si de tehnologia de fabricatie. Metoda cea mai simpla este
ca, dupa intoarcerea pe fata, cordonul sa fie asezat pe fata produsului, executandu-se o cusatura de
inchidere; ulterior, rezervele vor fi surfilate. Este necesar sa se respecte semnele de intalnire. O alta

60
metoda consta in unirea dosului de cordon cu fusta si, apoi, fata de cordon va fi fixata cu un tighel la
1-2 mm de margine. Si la cordonul fix se pot executa tighele de garnitura. La capatul de deasupra al
cordonului se executa o butoniera.
Betelia pentru pantalonii barbatesti este mai complexa din punctul de vedere al detaliilor si al
modului de confectionare. Betelia croita pe firul de urzeala poate fi formata dintr-o singura bucata
sau din doua, ce se unesc in mijlocul spatelui. Cea de a doua varianta este mai practica deoarece
pantalonii pot fi largiti sau ingustati la nevoie. Betelia este captusita cu un material ca si sacoul sau
din tesatura din nailon, acesta fiind mai rezistenta. Intre stofa si captuseala se aplica o intaritura care,
conform ultimelor tehnologii, este termocolata pe materialul de baza. Unele modele prevad ca peste
captuseala sa se aplice o panglica de retinere (rejansa) care are in urzeala fire de cauciuc. In ultimul
timp s-a renuntat la acest procedeu deoarece firele de cauciuc au un proces rapid de imbatranire. La
betelie se aplica 5-7 gaici pentru curea si o brida deasupra slitului pentru catarama. Unele modele de
pantaloni au betelia cu corseleta si aceasta se aplica in prelungirea din dreapta si stanga beteliei.
Executarea si aplicarea beteliei prin metodele moderne se realizeaza printr-o singura trecere la
masina speciala Pfaff, care are un dispozitiv de conducere a beteliei si piciorus de indoire a
marginilor acesteia. Betelia de stofa termocolata este infasurata pe un mosor, iar captuseala, pe un al
doilea suport. Masina cu doua ace realizeaza doua cusaturi ascunse (pe principiul cusaturii ascunse la
masina cu ac drept), unind betelia de stofa cu captuseala pe linia superioara si pantalonul cu betelia
de stofa si captuseala, pe linia inferioara. Aplicarea gaicilor peste betelie se executa la masina cu
cheite.

61
4.4.6 Prelucrarea buzunarelor.

Buzunarele sunt detalii secundare ce se aplica la diferite confectii. In practica se intalnesc diferite
tipuri, ca:
 buzunare interioare,
 buzunare aplicate,
 buzunare in captuseala,
 buzunare pentru pantaloni.

A. BUZUNARE INTERIOARE. Aceste buzunare au deschiderea la suprafata detaliului si punga in

interior. Buzunarul interior poate avea forme diferite, descrise in continuare.

 Buzunarul cu refileti se aplica la imbracamintea barbateasca si la taioarele pentru femei. Este

caracterizat prin deschizatura bordata cu doi refileti.
Partile care compun buzunarul cu refileti sunt:
 refiletul superior,
 refiletul inferior,
 contrarefiletul,
 punga buzunarului.

62
 Procesul de confectionare cuprinde urmatoarele operatii:

 marcarea pozitiei se face cu creta, prin perforare sau vopsire. Lungimea deschizaturii buzunarului
cu refileti este in functie de marimea produsului de confectionat.
 coaserea refiletilor. Refiletii au dimensiuni de lungime cu 4 cm mai mare decat lungimea clapei.
Coaserea se face cu un tighel simplu la o distanta de margine de 0.5 cm. Pentru marirea
rezistentei, la coaserea refiletului inferior se aplica o banda de intarit, ale carei capete se fixeaza in
cusatura de fixare a capetelor buzunarului.
 taierea buzunarului se face cu foarfeca pe linia deschizaturii, iar la capete se taie in V, pana la
extremitatile cusaturilor.
 intoarcerea refiletilor prin rasfrangerea acestora in interior si apoi fixarea prin insailare sau prin
calcare.
 montarea pungii de buzunar prin coaserea acesteia la refiletul inferior si cu al doilea capat de
contrarefilet. Apoi se incheie punga de buzunar cu o cusatura tighel simplu.
 calcarea pentru fixare, cu masina de calcat manual.

 Buzunarul cu refileti si clapa este asemanator cu buzunarul cu refileti, la care in deschizatura este
introdusa o clapa ce formeaza capacul buzunarului.
Buzunarul cu clapa se confectioneaza asemanator buzunarului cu refileti, adaugandu-se operatiile
de confectionare si montare a clapei.
Clapele au rol estetic, inlocuind de exemplu un buzunar, sau utilitar, mascand punga buzunarului.
Sunt formate in exterior din tesatura de baza, dublate cu captuseala, iar la mijloc avand intaritura.
Insertia (intaritura) este termocolata pe spatele stofei cu ajutorul unei masini de calcat, daca nu a fost
termocolata la presa speciala odata cu celelalte detalii.
 se traseaza conturul sablonului pe stofa intr-o perfecta identitate cu modelul,
 se incheie fata cu captusela pritr-un tighel, se rihtuieste se intoarce pe fata,
 se preseaza si se executa un tighel de fixare daca este cazul pentru modelul respectiv.
Deoarece captuseala este mai mica decat fata de clapa, pentru a nu se observa pe suprafata
produsului, in timpul aplicarii, se tine.
In acelasi mod se executa si clapele la imbracamintea subtire, folosindu-se insa materialul de baza
pentru fata, dos si intaritura. Intaritura poate fi termocolata pe dublura clapei sau netermocolata si
fixata prin tighel. La unele clape se executa butoniere.
Clapele se folosesc cu precadere la costumul barbatesc, la imbracamintea groasa si semigroasa
pentru femei si pot fi aplicate intaietura acestora odata cu refiletii. Clapele se mai aplica si la maneci
la imbracamintea tip sport si pentru tineret.

63
 Procesul de confectionare a acestor buzunare cuprinde urmatoarele operatii:
 confectionarea clapei, in care tesatura de baza, captuseala si intaritura se unesc prin coasere si se
intorc pe fata, dupa care se fixeaza prin calcare;
 montarea refiletului pe clapa de buzunar;
 montarea refiletului la punga buzunarului;

 montarea clapei si a pungii de buzunar. Refiletul inferior se aplica printr-o cusatura de 0.5 cm sub
linia buzunarului, intarindu-se la capete. Se aplica apoi un tighel prin cusatura de unire a
refiletului cu clapa si punga;
 se incheie punga de buzunar.

 Buzunarul cu laist este caracterizat printr-un refilet montat in deschizatura buzunarului. Se aplica
la imbracamintea pentru femei, sacouri, veste, pardesiuri barbatesti.
Partile componente ale buzunarului sunt:
 laistul,
 punga de buzunar.
Laistul se confectioneaza din tesatura de baza si este dublat cu insertie prin lipire, iar
punga de buzunar se confectioneaza din tesaturi de bumbac.

B. BUZUNARE APLICATE
Acest buzunar este caracterizat prin montare pe suprafata detaliilor imbracamintei. Se
confectioneaza din material de baza, cu exceptia buzunarelor cu efect decorativ care se realizeaza din
materiale colorate sau cu diverse garnituri.
Buzunarul aplicat se confectioneaza cu sau fara captuseala si poate avea forme si marimi
diferite in functie de produsul la care se aplica si de linia modei.
In practica se folosesc:
 buzunare aplicate simple,
 buzunare cu clapa de intarire,
64
  buzunare cu clapa de inchidere,
 buzunare cu cuta,
 buzunare tip armonica.

a b c d

 buzunarul simplu (fig. a) are forma trapezoidala, putin rotunjit la colturile inferioare. La partea
superioara in interior se face un tiv sau se captuseste pe toata suprafata.

 buzunarul cu clapa de intarire (fig.b) este asemanator buzunarului simplu, cu deosebirea ca pe

latura superioara are aplicata o clpa de intarire. Acesta clapa se monteaza pe suprafata
buzunarului si poate fi dreapta, cu colt la mijloc sau la unul din capete.
 buzunarul cu clapa de inchidere (fig.c) este specific imbracamintei
gen sport si uniformelor pentru institutii. Se compune din clapa de
inchidere si buzunarul propriu-zis. Pentru
confectionare, cele doua detalii se executa
separat, dupa care se monteaza la piepti .

 buzunarul cu cuta (fig.d) deriva din buzunarul cu clapa de intarire, avand formata pe mijloc o
cuta dubla interioara sau pe suprafata.

65
 Procesul de confectionare a acestui buzunar cuprinde urmatoarele faze de lucru:
 formarea cutei pe lungimea buzunarului cu deschiderea interioara sau in exterior;
 montarea captuselii si a clapei de intarire;
 fixarea buzunarului prin calcare.
La confectionarea buzunarului aplicat cu cuta interioara, cusatura de incheiere a cutei se taie
in final, iar la modelul cu cuta pe suprafata cusatura ramane inchisa.
 buzunarul tip armonica are forma trapezoidala, fiind prevazut pe laturile de montare cu rezerve
de 4-5 cm care formeaza armonica buzunarului. La parte superioara se face curat in interior sau se
captuseste pe toata fata interioara. Clapa de inchidere se confectioneaza separat si se monteaza pe
piept deasupra buzunarului propriu-zis.

C. BUZUNARE IN CAPTUSEALA
Sunt specifice imbracamintei exterioare, fiind aplicate la: sacouri, taioare, jachete, pardesiuri,
paltoane. Cele mai importante dintre acestea sunt:
 buzunarul pentru acte, montat la partea dreapta a imbracamintei: este compus din doi refileti, din
tesatura de baza, punga de buzunar si brida sau clape de inchidere.
 buzunarul pentru batista se monteaza la partea stanga pentru imbracamintea barbateasca si la
partea dreapta la imbracamintea pentru femei. Este format din punga de buzunar si refiletul de
captuseala, care intareste marginea in deschizatura buzunarului.

D. BUZUNARE PENTRU PANTALONI

Sunt confectionate in diferite modele.

 buzunarul lateral se confectioneaza in partile laterale ale pantalonului, fie in cusatura laterala, fie
pe fata pantalonului.
Se compune din:
 doi refileti;
 punga de buzunar.
Refiletul inferior bordeaza marginea inferioara, iar refiletul superior acopera punga de
buzunar, avand si functia de contrarefilet.
 buzunarul de la spate este compus din:
 clapa,
 punga de buzunar,
 refiletul inferior,
 o brida de incheiere cu nasture.

66
 Se monteaza in partea dreapta, sub nivelul beteliei.

4.5 CONFECTIONAREA DETALIILOR PRINCIPALE

4.5.1PRELUCRAREA GULERULUI
Gulerul este un detaliu pe care il poseda mai toate sortimentele de confectii care imbraca partea superioara
a corpului si care depinde in in foarte mare masura de aspectul si calitatea produsului. Se aplica in rascroiala
gatului si, in majoritatea cazurilor, lungimea si latimea gulerului sunt raportate la acesta dimensiune a corpului.
Gulerul poate fi aplicat la baza gatului sau pe un decolteu.
Daca un produs de imbracaminte nu are guler, rascroiala gatului va fi dublata cu o suvita de tesatura sau
tricot croita de diagonala sau en-forme.
Dimensiunile si forma gulerului sunt variate, in functie de produsul la care se aplica, de materialul din care
se confectioneaza produsul de moda. Se deosebesc gulere pentru imbracamintea subtire si pentru
imbracamintea groasa, diferentiindu-se intre ele ca forma si tehnologii de prelucrare.

a) Gulere pentru imbracamintea subtire ca si cele pentru lenjerie, au forma unui dreptunghi cu
colturile drepte, rotunde, ascutite, cu colturile departate pentru camasile barbatesti cand se poarta cravata
cu nod mare. Fata si dosul de guler sunt croite din materialul se baza, iar la mijloc se aplica, de la caz la
caz, o panza cu rol de intaritura fie din acelasi material cu fata gulerului, fie dintr-o insertie speciala.

Ca forma, gulerul la imbracamintea subtire poate fi:

 Gulerul bentita, are format dreptunghiular, cu latimea finala de 2-3 cm si lungimea in functie de
circumferinta gatului cu prelungire pentru formarea unei funde. Se compune din fata si dos de guler care se
croiesc dintr-o bucata de material, croita pe firul de urzeala a tesaturii. Gulerul se confectioneaza o data cu
montarea in rascroiala gatului: se monteaza dosul de bentita in rascroiala (de la un sfic la celalalt) si apoi
se face curat pe celelalte laturi, dupa care se calca.

 Gulerul inchis poate fi rotund in fata sau cu colt. Se aplica la rochii, bluze, camasi oentru barbati. Gulerul
rotund are partea din fata rotunjita si se aplica la camasi de noapte pentru femei si la bluze.

Se poate confectiona cu sau fara insertie si cuprinde urmatoarele operatii:

- coaserea fetei cu dosul guler pe margine;

67
 - rihtuirea la colturi si intoarcerea gulerului pe fata.

 Gulerul de camasa pentru barbati

Gulerul se croieste cu stei (bentita). Steiul si gulerul propriu-zis pot constitui un singur detaliu sau se
croiesc separat si apoi se unesc.

a b c
Prelucrarea gulerului pentru imbracaminte subtire sau lenjerie cuprinde urmatoarele operatii:
- trasarea conturului de guler cu ajutorul sablonului numai daca la croire se constata o asimetrie a
semifabricatului. De regula, gulerul se croieste prin stantare si este deci foarte exact;
- termocolarea insertiilor (fig. a);
- asezarea detaliilor pe placuta masinii in urmatoarea ordine: insertia, fata de guler, dosul de guler si
executarea pe liniile exterioare a unui tighel de incheiere la 6mm de marginea detaliului (fig. b);
- rihtuirea colturilor de guler;
- intoacerea gulerului pe fata cu ajutorul unui dispozitiv special;
- presarea gulerului;
- fixarea cu un tighel a tuturor straturilor de material la 1-5mm de marginea gulerului (fig. c), operatie
ce nu este obligatorie, ci in functie de model;
- fixarea gulerului pe linia de delimitare a steiului.
La camasile pentru barbati, gulerul are o insertie prelucrata anterior la o presa speciala de termocolat care
lipeste prin punctare pe capetele gulerului de insertie un al doilea strat de intaritura. Aceasta insertie da un
aspect placut detaliului si determina pastrarea formei pe o perioada lunga de timp, si anume pana la
deteriorarea materialului de baza.
b) Gulerul pentru imbracamintea groasa si semigroasa. Are o tehnologie speciala de prelucrare, in care se
pune accent atat pe aspectul sau exterior cat si al pastrarii formei in timpul purtarii. Forma lui ramane, de
regula, aceeasi, fiind putin influentata de moda. In prelucrarea clasica a gulerului de sacou intervin urmatoarele
operatii:
- innadirea dosului de guler daca este cazul si descalcarea rezervelor de la aceasta cusatura;
- aplicarea intariturii peste dosul de guler si fixarea ei cu trei-patru randuri de cusaturi pichir;
- presarea si formarea dosului de guler;
- rihtuirea dupa sablon a dosului de guler;
- fixarea fetei de guler pe dosul de guler cu o cusatura micro-zigzag, astfel incat cele trei laturi
exterioare ale fetei de guler sa se intoarca 1 cm peste dosul de guler.

68
 d e
f
Tehnologiile moderne au inlocuit dosul de guler din stofa de baza cu un postav special netesut.
Fata de guler croita cu lungimea sa pe firul de batatura va fi formata din gulerul propriu-zis si stei. Cronologic,
operatiile se executa astfel:
- unirea fetei de guler cu steiul printr-o cusatura de incheiere, descalcarea rezervelor si fixarea lor pe
fata prin doua tighele paralele (fig.d);
- termocolarea panzei chimizate pe capetele fetei de guler;
- sustinerea dosului de guler cu siret pe linia ce sepsra gulerul propriu-zis de stei (fig.e);
- rihtuirea fetei de guler folosindu-se sablonul;
- aplicarea fetei de gulerpeste dosul de guler intocmai ca la metoda clasica;
- insailarea gulerului cu o cusatura lant cu un fir;
- presarea gulerului la o presa speciala.
Comparand cele doua tehnologii de executare a gulerului, se remarca o economie de material prin
eliminarea volvatirului folosit ca intaritura, economie de ata prin eliminarea cusaturii pichir si o economie prin
inlocuirea dosului de guler din materialul de baza cu un material netesut. Deosebirea radicala consta dintr-o
calitate superioara a gulerului prelucrat prin cea de a doua metoda.
Gulerele pentru imbracamintea groasa pentru femei, si anume pentru jachete, pardesiuri, paltoane, pot fi
asemanatoare cu gulerele barbatesti si completate cu revere, sau pot fi inchise pana la baza gatului, ca la cele
pentru imbracamintea subtire. Moda actuala aduce forma gulerului gen camasa cu stei mai la toate
sortimentele de imbracaminte la care se preteaza gulerul sport si gulerul sal, insa un sal ingust si scurt, apropiat
de baza gatului.
Modul de prelucrare este diferit de la un model la altul, se remarca in general, folosirea insertiilor
termocolante la produsele din stofa si netermocolante la tesaturi si tricoturi subtiri, taierea pe diagonala a
dosului de guler si a insertiei. Asamblarea dosului de guler cu fata de guler se efectueaza prin cusaturi micro-
zigzag la produsele din stofa si prin tighel de incheiere la tesaturi si tricoturi subtiri si fixarea prin tighele din
garnitura.

4.5.2 Prelucrarea spatelui.

La imbracamintea subtire sau lenjeria de noapte, spatele este ajustat pe linia taliei, a umarului sau
ajustat pe linia sa de mijloc. Se executa aceste pense cu indicatia ca tighelul sa se inceapa de la baza
pensei spre varf.
La imbracamintea groasa se realizeaza aceleasi pense de ajustare si la cusatura de pe mijlocul
spatelui, ale carei rezerve trebuie descalcate. Se sustin cu siret rascroiala bratului si a gatului pentru a

69
preveni deformarea detaliului in timpul purtarii. Siretul poate fi inlocuit cu banda
termocolanta.Ulterior, spatele este termoformat la presa speciala .

4.5.3 Prelucrarea manecilor .

Manecile pentru imbracamintea subtire pot fi:

 scurte,
 pana la cot,
 lungi, etc.
Unele articole de imbracaminte subtire sau de lenjerie se pot confectiona fara maneci. Aceste
modele se finiseaza la rascroiala manecii prin aplicarea unei benzi de material denumit bie sau prin
aplicarea unui en-forme.
Ca forma, manecile imbracamintei subtiri si lenjeriei au linie clasica, chimono si raglan.
a. Maneca clasica lunga poate fi dreapta, ajustata sau cu manseta.
- maneca dreapta este prevazuta pe lungime cu o cusatura interioara iar la
terminatie cu un tiv lat de 2-3 cm. Unele modele pot avea in loc de tiv
o manseta aplicata in prelungire sau formata din maneca. Maneca este
evazata la terminatie, specifica unor modele de bluze, rochii sau
camasi de noapte. Pentru confectionare, maneca lunga cuprinde
operatii de surfilare, incheiere pe cusatura interioara si formarea
tivului. Este specifica unor modele de bluze, rochii sau camasi de noapte.
- maneca ajustata este un model cu cusatura longitudinala, ajustata la terminatie
printr-o pensa sau prin cusatura de incheiere. La terminatia inferioara este prevazut cu un
tiv lat de 2-3 cm, format din lungimea manecii. Acest model se aplica la rochii si bluze
pentru femei.
Se confectioneaza la fel cu mineca dreapta, cu deosebirea ca inainte de formarea
tivului se formeaqza pensa pe linia cotului sau pentru ajustarea pe brat.
- maneca cu manseta este prevazuta cu manseta aplicata peste maneca sau montata in
prelungirea acesteia. Maneca cu manseta in prelungire este prevazuta pe linia cotului cu o
deschizatura (slit) din care incepe si se termina montarea mansetei. La montare, maneca
este incretita sau plisata pe manseta, reducand astfel largimea sa la lungimea mansetei.
Aceste maneci sunt aplicate la bluze, rochii, camasi pentru barbati, camasi de noapte
pentru femei si halate de protectie.
Confectionarea manecii cu manseta aplicata cuprinde urmatoarele operatii:

70
- coaserea mansetei la terminatie pe partea interioara a manecii;
- intoarcerea mansetei pe fata si fixarea laturii superioare pe maneca cu unul sau doua tighele;
- incheierea manecii pe cusatura cotului cu un tighel si fixarea acestuia prin descalcare sau un
tighel dublu.
Maneca cu manseta in prelungire cuprinde urmatoarele operatii de confectionare:
- surfilarea marginilor exterioare ale manecii;
- confectionarea slitului prin indoirea celor doua margini in interior si
coaserea lor cu un tighel sau prin aplicarea unei benzi din material de
baza;
- incheierea manecii pe linia cotului;
- confectionarea si montarea mansetei la partea inferioara.
Maneca clasica scurta
Poate dreapta, bufanta sau clopot cu lungimea pana la cot.
- Maneca dreapta este la fel cu maneca lunga, diferind de aceasta prin lungime. Poate fi prevazuta
la terminatie cu un tiv sau cu o manseta.
- Maneca bufanta este un model clasic, dar mai larga si se increteste pentru
formarea bufantului. Acesta se poate forma la capul manecii si la
terminatia inferioara, unde se monteaza un bie prin care se face curat. Se
aplica la bluze, rochii si camasi de noapte pentru femei. Maneca bufanta se
confectioneaza la fel ca maneca dreapta, la care se adauga operatiile de
incretire.
- Maneca clopot este evazata la terminatie in forma unui clopot. La terminatie are
un tiv de 2-3 cm.

b. Maneca chimono
Este construita impreuna cu fata si spatele produsului. Poate fi lunga sau scurta, in
functie de produsul la care se aplica. La partea inferioara este larga si prevazuta cu un tiv lat de 2-3
cm.
Maneca chimono lunga se confectioneaza cu altita sub brat.
Maneca chimono scurta are lungimea redusa si acopera in general umarul.
Confectionarea manecii chimono este simpla si consta in formarea tivului care
se realizeaza o data cu asamblarea produsului.
c. Maneca raglan
Este prelungita pana la rascroiala gatului. Se aplica la rochii, bluze
si jachete pentru femei, fiind lunga sau scurta, prevazuta cu sau fara cusatura pe
mijlocul fetei. Confectionarea manecii raglan cuprinde montarea spatelui si a fetei

71
de maneca la spatele si fata produsului, dupa care se descalca sau se tigheleste si se asambleaza cu
celelalte detalii principale.
Manecile pentru imbracamintea groasa se monteaza maneci lungi care pot fi clasice, chimono si
raglan. Aceste maneci sunt constituite din maneca din stofa si din maneca de captuseala.
a. Maneca clasica este caracterizata prin forma rotunda a capului de maneca si cu forma
tubulara pe toata lungimea sa. Poate fi constituita in diferite variante:
 Maneca cu o cusatura interioara;
 Maneca cu doua cusaturi din care una interioara si una pe linia cotului;
 Maneca cu doua cusaturi din care una interioara si una pe mijlocul fetei.
Maneca cu o cusatura interioara este formata dintr-un singur detaliu care
incorporeaza atat fata cat si dosul de maneca. Poate fi prevazut cu o pensa la cat
care sa asigure o buna formare pe brat. La partea inferioara se confectioneaza un tiv
sau o manseta aplicata peste maneca sau in prelungire. Se aplica la pardesie,
paltoane, jachete pentru femei.
Maneca cu doua cusaturi din care una interioara si una pe linia cotului este o
maneca clasica formata din fata si dos de maneca. Cele doua cusaturi de incheiere sunt
longitudinale si au scopul de a modela maneca pe brat. Se aplica la pardesie, paltoane,
sacouri, jachete pentru femei si barbati.
Maneca cu doua cusaturi din care una interioara si una pe mijlocul fetei
este o maneca clasica formata din fata si spate de maneca. Cele doua detalii
componenente sunt delimitate de cusatura interioara si de cusatura de mijlocul fetei.
Aceasta maneca se aplica la pardesie, paltoane, jachete pentru barbati si femei.
b. Maneca chimono este formata din fata si spate ce fac detaliu comun cu
spatele si pieptul produsului. Se poate confectiona la cusatura interioara cu o altita. Se
aplica la pardesie, paltoane, jachete pentru femei.
c. Maneca raglan este caracterizata prin prelungirea partii superioare pana
la rascroiala gatului. La imbracamintea exterioara, maneca raglan se confectioneaza cu o cusatura
pe fata si una sau doua cusaturi interioare.
 Manecile cu o cusatura pe fata si o cusatura interioara sunt formate din fata si spate si se
aplica la pardesie, paltoane si jachete pentru femei.
 Manecile cu o cusatura pe fata si doua cusaturi interioare sunt formate
din spate, fata si dos de maneca, fiind folosite la imbracamintea pentru
barbati.

4.5.4 Prelucrarea pieptilor.

72
 Prelucrarea pieptilor pentru imbracamintea subtire si lenjerie implica operatii comune, mai ales
de ajustare pe corp. Prin pense plasate pe linia de profunzime a bustului, pe linia taliei, pe linia
umarului, se da pieptului de imbracaminte forma anatomica a corpului in aceste portiuni.
La bluza clasica pentru femei, la cea pentru uniforme scolare, la bluza de pijama, la camasi de
noapte, capoate, etc., operatiile se executa in urmatoarea ordine:
 coaserea penselor;
 presarea rezervei de dublare pe linia cantului;
 inchiderea prin tighel a acestei rezerve la capete pe linia rascroielii gatului si pe linia de lungime;
La pieptii cu platca si creti sunt eliminate pensele de ajustare si in acest caz se dau cretii si se
aplica platca.
Corsajul pentru rochii se executa in acelasi mod, cu diferenta ca acesta are linia de lungime in
talie, deci pensele vor fi pana la acesta linie.
Cand bluza sau rochia poseda rever croit separat, se va coase acesta la pieptul de bluza pe linia sa
inferioara, linia cantului si pe linia rascroielii gatului, pana la semnul trasat de rihtuire. De regula,
acest semn coincide cu linia de mijloc a pieptului. Se rihtuieste, se intoarce reverul pe fata si se
preseaza.
Pieptii la imbracamintea groasa sunt mult mai complecsi ca detalii componente si, mai ales, ca
tehnologie de prelucrare.
De exemplu, pieptul pentru sacou, pardesiu sau palton pentru barbati este format din:
 detaliul principal croit din materialul de baza,
 bizetul,
 insertii pentru formarea pieptului si captuseala ce dubleaza detaliul pana la bizet.
Pieptul din stofa poate fi croit dintr-o singura bucata sau cu clinul de sub brat croit separat.
Aplicarea panzelor la sacou. Metoda de termofixare elimina o serie de faze din procesul clasic de
confectionare.
 Metoda clasica necesita urmatoarele etape:
1. fixarea integrala a panzei pe sacou;
2. fixarea rosharului;
3. finisarea cantului cu banda pentru
confectii;
4. fixarea benzii pentru indoirea reverului;
5. fixarea reverului cu pichir;
6. fixarea stransa a plastronului din roshar;
7. 4-5 impunsaturi necesare fixarii panzei de
pensa;

73
 8. fixarea tesaturii pentru umar cu cusatura zig-zag.
 Metoda prin termofixare consta in:
1. fixarea integrala a panzei termocolante;
2. fixarea plastronului.
Se economiseste :
3. banda pentru confectii, deoarece panza termocilata este prinsa direct in cantul sacoului;
4. banda confectii de la indoitura reverului datorita termofixarii;
5. suvita pentru fixarea reverului, timpul si ata;
6. timpi si ata;
7. timpi si ata;
8. intaritura pentru umeri la tesaturile usoare.
In afara de aceasta, procesul de confectionare se scurteaza eliminandu-se o serie de operatii,
utilaje necesare acestora, eliberarea spatiilor, utilizarea unor materiale mai ieftine si mai usoare
netesute.
Confectionarea pieptilor de sacou cuprinde urmatoarele operatii:
 Termolipirea pieptilor si a bizetilor – operatia prin care pieptii si bizetii sunt dublati cu
intaritura prin lipire. Pentru termolipire intariturile trebuie sa aiba forma pieptilor, respectiv
bizetilor, fiind mai inguste cu 0.5 cm decat acestia pe toate laturile;
 Incheierea penselor si a clinului se realizeaza cu o masina simpla de cusut;
 Se coase o suvita de tesatura in rascroiala bratului;
 Se descalca rezerva penselor si a clinilor si se scad pieptii in rascroiala bratului;
 Se confectioneaza refiletii si clapele pentru buzunarele laterale si laistul pentru buzunarul de
batista;
 Se confectioneaza buzunarele cu doi refileti si clapa si buzunarul cu laist;
 Se insemneaza spitul la rever si rotundul de la poala dupa sablon. Se rihtuesc canturile si se
termocoleaza banda de sustinere, se cos bizetii;
 Se scad bizetii, se rihtuiesc si se preseaza cantul;
 Se intoarce cantul, se insaileaza cu o cusatura in lant cu un fir si in continuare poala;
 Se insaileaza bizetii pe linia cazurii pe fata reverului;
 Se calca si se modeleaza pieptii. Calcarea se face cu o presa cu abur pieptul capatand forma si
aspectul definitiv.
Pieptul de captuseala se prelucreaza separat .
Prelucrarea pieptilor pentru imbracamintea pentru femei necesita mai putine operatii decat la
prelucrarea sacoului.
 Prelucrarea pieptilor incepe cu executarea penselor de ajustare ce pot fi pe linia de profunzime a
bustului, pe linia umarului, pe linia taliei;

74
 Pentru o descalcare corecta la stofele groase se aplica o suvita de material de baza odata cu
coaserea penselor;
 Sustinerea rascroielii bratului este urmata de scaderea acesteia si descalcarea rezervelor de la
pense;
 Termoformarea pieptilor se realizeaza la prese speciale, ale caror perne au forma bustului.
Panzele intaritoare sunt croite din volvatir, si aplicate sub pieptul de stofa printr-o cusatura
provizorie de la linia umarului pana la linia de terminatie a produsului;
 Se corecteaza pieptul dupa sablon, se sustine cantul cu siret si se scade acesta portiune;
 Se aplica apoi bizetul, incepandu-se de la rascroiala gatului pe linia cantului si pe linia de
lungime;
 Se preseaza din nou, se intoarce cantul pe fata si se subtiaza la o presa speciala;
 Se executa buzunarele si se coase captuseala de bizeti;
In functie de dotarea tehnica a intreprinderii si de model, pieptii pot fi termocolati inca din prima
faza de prelucrare.

4.6 OPERATII DE INCHEIERE SI ASAMBLARE.

Produsele de îmbrăcăminte, pe lângă funcţia de acoperire a corpului, trebuie să fie comode şi

estetice.
Comoditatea şi aspectul estetic al produselor se realizează atât prin croială, cât şi prin modul
de execuţie a cusăturilor, de îmbinare a părţilor componente.
În funcţie de natura şi grosimea materialului, cusăturile sunt simple sau duble.

a) Cusăturile simple se execută la materiale la care rezerva de cusătură se descalcă sau se calcă într-o
singură parte şi se fixează pe faţă cu un al doilea tighel de garnitură.

- îmbinarea a două foi

- cusătură descălcată

- cusătură călcată într-o parte

75
 După descălcarea rezervei, se mai poate trage un tighel sau două, de o parte şi de alta a
cusăturii de îmbinare. Această cusătură are fie rol de întărire, fie rol ornamental.

cusătură
călcată într-
o parte şi
dublu tighelită

b) Cusăturile duble se execută, de obicei, pe ţesături lavabile.

Operatiile de incheiere se pot realiza sub forma de:
 cusatura curata,
 cusatura refec,
 cusatura dubla,
 cusatura frantuzeasca.

Incheierea cu cusatura curata (fig. a) se aplica la tesaturi subtiri care prezinta pericol de
destramare. Cusatura se realizeaza prin suprapunerea marginilor celor doua detalii pe linia de
asamblare si prin indoirea dubla a stratului inferior prin care se aplica o cusatura tighel simplu.

Fig. a

Incheierea cu cusatura refec (fig. b) se aplica, de asemenea, la tesaturi subtiri. Se realizeaza

prin doua tighele, din care unul incheie cele doua parti de asamblat, iar al doilea fixeaza rezerva
de acoperire prin care se face curata cusatura.

Fig. b

76
 Pentru efectuarea acestei operatii, cusatura care incheie cele doua detalii se poate aplica
simplu sau cu indoire dubla a stratului inferior.
La coaserea simpla, stratul superior va avea o rezerva de 4-6 mm, iar stratul inferior, o latime
de 10-15 mm, necesara indoirii si acoperirii cusaturii formate. La coaserea simpla, indoirea
rezervei se face simultan cu aplicarea cusaturii de fixare. Aceasta impune o atentie deosebita
pentru asigurarea calitativa a operatiei.
La indoirea dubla, rezerva de asigurare este indoita pe stratul superior, iar cusatura de
incheiere se aplica prin cele trei straturi suprapuse. Dupa aceea, se executa cusatura de fixare a
marginii cu tighel simplu, aplicat pe fata sau pe dosul detaliilor asamblate. Indoirea dubla se
realizeaza mai usor, iar calitatea operatiei este superioara procedeului de coasere simpla.
Incheierea prin cusatura dubla (fig. c) se realizeaza cu ajutorul cusaturilor paralele aplicate
cu o masina simpla de cusut ce functioneaza cu doua ace. Masina este prevazuta cu un dispozitiv
“fluture“ care realizeaza indoirea celor doua detalii pe linia de coasere, asigurand o calitate
corespunzatoare a lucrarii si un timp redus pentru executie.

Fig. c

Se aplica la incheierea spatelui cu pieptii, la montarea manecilor si la asamblarea pantalonilor

din tesatura tip bumbac.
Incheierea prin cusatura frantuzeasca (fig . d) consta in asamblarea detaliilor prin doua
cusaturi. Se aplica la materialele subtiri, usor destramabile. Pentru efectuarea acestei operatii, cele
doua operatii se suprapun cu fata in exterior si se cos pe marginile de incheiat la o distanta de 3-4
mm. Apoi se intorc cu fata in interior si se cos la 7-10 mm distanta de prima cusatura.

Fig. d

Incheierea prin cusatura triplok ( fig. e ) se aplica la materialele usor

destramabile.
Operatia este specifica produselor confectionate din tricoturi . O data cu
incheierea detaliilor se realizeaza si o festonare a marginilor.

Fig . e

77
4.7 ASAMBLAREA DETALIILOR

4.7.1 ASAMBLAREA FETEI CU SPATELE LA PRODUSELE CU SPRIJIN PE LINIA

UMERILOR

Etapa de asamblare a detaliilor insumeaza operatiile de unire a tuturor detaliilor

prelucrate. Aceasta etapa difera in functie de sortimentele de imbracaminte – subtiri sau groase, de
modelul confectiilor, de tehnologii de fabricatie. Nu intotdeauna etapa de prelucrare este o etapa
distincta de cea urmatoare-asamblarea detaliior. De exemplu, asamblarea manecilor la imbracamintea
subtire si lenjerie se executa inainte de prelucrarea lor, deoarece ele se aplica pe desfacut in rascroiala
bratului. Operatiile de unire a detaliior se realizeaza prin cusatura tighel la imbracamintea din
tesaturi (detaliile sunt surfilate in etapa de prelucrare) si prin cusatura triplock la imbracamintea din
tricoturi, cusatura ce incheie si surfileaza detaliile. La imbracamintea captusita rezervele de la
cusaturi nu se surfileaza, numai de la caz la caz, in functie de coeficientul de destramare si desirare a
materialului textil.
La imbracamintea tip sport, la imbracamintea de protectie sau la cea de vara,
asamblarea detaliilor se realizeaza prin cusaturi curate duble sau prin doua tighele paralele executate
la masina cu doua ace si doua garnituri.
a) asamblarea spatelui cu pieptii la imbracamintea subtire si lenjerie.
Asamblarea detaliilor se face in mod diferit, in functie de forma produsului si materialul din
care acesta se confectioneaza.
 Asamblarea spatelui cu pieptii la bluze se face prin cusaturi de incheiere cu
descalcare prin cusaturi prin fixare cu tighel. Acesta operatie se efectueaza
prin incheierea spatelui cu pieptii pe linia laterala si la umeri cu un tighel de
0.8-1 cm. de la margine. Apoi cusatura se descalca si se fixeaza prin coasere.
 Asamblarea rochiilor se executa asemanator bluzelor. Pentru rochiile cu corsaj
taiat in talie, intervine si operatia de montat corsajul la fusta. Montarea corsajului se face prin
cusaturi tighel la care cele doua detalii se unesc pe linia taliei. Latimea cusaturii la fusta este 1
cm iar la corsaj de 2-3 cm. in partea stanga a cusaturii laterale se formeaza un slit prin care se
ajusteaza rochia pe talie. Slitul poate fi cu fermoar, cu copci sau cu butoni.
 Asamblarea camasilor barbatesti cuprinde urmatoarele operatia de montare a pieptilor la
platca prin cusaturi de incheiere a celor doua straturi. Pentru a putea incheia fata
cu spatele si pe partile laterale este necesar, ca mai intai, sa se aplice pe desfacut
in rascroiala bratului. Incheierea partii laterale se face impreuna cu incheierea
manecii prin cusatura de incheiat-surfilat la masina triplock.
b) asamblarea spatelui cu pieptii la imbracamintea exterioara.
78
 Procesul de asamblare cuprinde operatii de asamblare a materialului de baza si apoi a
captuselii. Asamblarea materialului de baza cuprinde urmatoarele operatii:
 incheierea cusaturilor laterale in care se unesc spatele cu pieptii folosindu-se puntele
de marcare aplicate pe marginea materialului de incheiat. Latimea cusaturii laterale
este de 0.8-1 cm;
 descalcarea cusaturii laterale – se face cu masina de calcat prin deschiderea rezervei de
coasere si fixarea prin calcare;
 incheierea umerilor este operatia prin care cele doua detalii se unesc prin coasere. La
coasere spatele se sustine pe mijloc cu 1-1.5 cm corespunzator rezervei prevazute la
proiectarea tiparului.
 descalcarea umarului se face pe forme sau perne speciale.
Pieptii produselor cu maneca raglan se asambleaza asemanator, cu deosebirea ca
asamblarea se face pe fata manecii. Pe cusatura de incheire se aplica 1-2 tighele de fixare
a cusaturii sau se descalca.
Asamblarea captuselii cuprinde operatii de incheiat lateral si la umar, calcarea cusaturilor.

4.7.2 MONTAREA GULERULUI

Montarea gulerului este dictată atât de forma răscroiturii gâtului, cât şi de modelul acestuia.

a) montarea gulerului la imbracamintea subtire si lenjerie

 La pijama, operatiile necesare montarii gulerului in rascroiala sunt:
- rihtuirea rascroielii gatului la forma definitiva.;
- coaserea dosului de guler in rascroiala cu un tighel de 0.8-1 cm, astfel incat sficul de mijlocul
gulerului sa coincida cu sficul de mijlocul spatelui;
- coaserea fetei de guler in rascroiala prin indoirea marginii de montat in
interior si apoi tighelirea acesteia.

 La bluza pentru barbati gulerul are forma gulerului de pijama iar montarea este asemanatoare.
La bluza pentru femei gulerul este in general rotund si se monteaza simplu sau se face curat pe o
bentita detesatura croita pe bie.
 Montarea gulerului la camasa pentru barbati: se aplica dosul gulerului in
rascroiala gatului si apoi se fixeaza fata de guler cu un tighel in cant,
executat pe fata de guler.

b) Montarea gulerului la imbracamintea exterioara

 Montarea industriala a gulerului clasic cuprinde operatiile:

79
 - rihtuirea scobiturii si marcarea punctelor de suprapunere prin crestaturi;
- coaserea fetei de guler in cazura cu un tighel simplu lat de 0.8-1 cm;
- descalcarea cusaturii de montare a fetei de guler pentru aplatizare;
- coaserea dosului de guler in rascroiala cu masina de cusut zig-zag;
- coaserea gulerului la capete prin cusatura ascunsa;
- presarea si calcarea gulerului la forma finala.
 Montarea gulerului inchis cuprinde urmatoarele operatii:
- coaserea dosului guler in rascroiala prin unirea celor doua detalii. Cusatura se efectueaza dupa
ce intaritura se ingusteaza pentru ca straturile cusute sa fie mai subtiri si sa poata fi usor
descalcate;
- descalcarea cusaturii de montare a dosului de guler;
- coaserea fetei de guler la captuseala (sau aplac) si bizeti prin tighel simplu.

Tighelirea gulerelor se face la final, odata cu executarea tighelelor finite pe piepti.

4.7.3 Montarea manecilor

La un produs de îmbrăcăminte, indiferent de sortiment sau de croială, montarea corectă a

mânecilor imprimă nota de execuţie a întregului produs.
Poziţia mânecii aplicate pe produs trebuie să corespundă cu poziţia corpului. Pentru aceasta,
circumferinţa răscroiturii mânecii produsului se pregăteşte înainte de aplicarea mânecii, asigurându-i
o formă cât mai corectă, fără ondulaţii în dreptul cusăturilor. În acest scop,
corectura şi trasarea liniei de montare a mânecii se face întotdeauna cu toate
cusăturile încheiate (umăr, subraţ sau alte cusături de garnitură). De
asemenea, dacă omoplatul este mai dezvoltat, pe porţiunea lui răscroitura se
reţine pe un şiret 0,5 - 1 cm, după caz.

a) montarea manecii la imbracamintea subtire

1. La camasi, halate, salopete, la unele bluze montarea manecii se realizeaza cu masina de
incheiat surfilat. Se monteaza maneca in rascroiala tinandu-se cont de sficuri si apoi se incheie
maneca pe cusatura interioara si in continuare produsul pe linia laterala.
2. Montarea manecii cu tighel simple se aplica la bluze, rochii si alte produse. Operatiile
necesare montarii sunt:
- rihtuirea (daca este cazul) a manecii si a bluzei la rascroiala prin eliminarea marginilor
denivelate;

80
 - montarea manecii in rascroiala manecii. La montare, maneca trebuie sa fie paralela cu
marginea din fata a pieptilor iar capul de maneca trebuie sa fie mai mare decat rascroiala
manecii, surplusul de material sustinandu-se la partea superioara, conform sficurilor;
- surfilarea rascroielii cu masina triplock.

b) montarea manecilor la imbracamintea exterioara

Maneca clasica – montarea ei la imbracaminte cuprinde urmatoarele
operatii:
- coaserea manecii direct cu masina de montat maneci, introducând
mâneca în răscroitura (faţă în faţă), pornindu-se de la cusatura
interioara, sustinandu-se materialul conform sficurilor si pozitionand
sficul de capul manecii in dreptul cusaturii umarului;
- coserea vatelinei si a fasiei de intaritura pe langa tighelul de montare a
manecii;
- montarea pernitei la umar si fixarea acesteia cu masina de cusut ascuns.
Pernita se confectioneaza separat si se monteaza la produs prin coasere la
masina speciala.

Maneca chimono – fiind constituta din acelasi detaliu cu pieptii sau spatele nu necesita
operatia de montare. Montarea poate interveni numai la maneca semichimono, care este prevazuta
a fi aplicata prin formarea unor garnituri.
Montarea manecii raglan se obtine prin suprapunerea manecii cu spatele si pieptii raglanului
pe linia umarului, apoi detaliile se prind prin tighel si se fixeaza cu unul sau doua tighele. Se
montareza apoi pernitele speciale pentru manecile raglan.

Manecile de captuseala se monteaza asemanator cu manecile din material de baza.

3.9.4 ASAMBLAREA PIESELOR DE CĂPTUŞELI

1. ÎMBINAREA PRIN COASERE A PIESELOR COMPONENTE

Căptuşeala este formată din piese de faţă, de spate şi mâneci.
Operaţiile de asamblare a pieselor componente ale căptuşelii, sunt:
 Se aplică bizeţii de piele pe faţa de căptuşeală. Operaţia se execută mecanic, cu ajutorul
maşinii de cusut.
 Se încheie piesele componente ale căptuşelii. Operaţia se execută mecanic, cu ajutorul maşinii
de cusut.

81
  Se formează şi se coase buzunarul interior. Operaţia se execută mecanic, cu ajutorul maşinii
de cusut.
Preliminar, se face surfilarea părţilor laterale ale
căptuşelilor, precum şi surfilarea mânecilor.
Eventualele pense se încheie şi se descalcă.

Se execută îmbinarea prin coasere a feţelor cu spatele,

apoi a liniei umărului. Se execută cusături simple, la care apoi se descalcă rezerva, sau cusături
duble.

Pentru produsele groase, de iarnă, se poate executa caşerarea căptuşelilor intermediare cu

căptuşelile exterioare. Caşerarea constă în executarea de tighele simple, paralele, pe orizontala şi
verticala ansamblului de caşerat.

2. EXECUTAREA TIVULUI
Pentru căptuşeli detaşabile, se execută tivul.
Operaţiunea de fixare a tivului la un produs
este de mare importanţă, deoarece dacă este
ondulat, dacă este lustruit sau dacă rezerva sau
cusătura este vizibilă pe faţă aceasta conferă
produsului un aspect neplăcut.
Tivul se îndoaie prin însăilare la 0,5 - 1 cm de margine, iar rezerva se însăilează cu punct mai
rar.
Când lungimea produsului este stabilită definitiv, se precizeaza linia tivului cu semn întins cu
aţă, se descalcă înlăturând orice dungă existentă şi se însemnează cu creta lăţimea tivului, care trebuie
să fie egală pe toată lărgimea produsului.
Se înlătură materialul ce prisoseşte, iar marginea se festonează manual sau cu maşina de
surfilat. Se presează umidotermic marginea festonată şi numai după aceea se îndoaie tivul prin
însăilare la 1 cm de semn.
Tivul căptuşelii se poate tigheli la maşina de cusut plană, sau se poate fixa cu o cusătură
ascunsă, cu ajutorul maşinii de cusut ascuns.

82
4.8 OPERATIILE DE ASAMBLARE A DETALIILOR LA CONFECTIONAREA BLUZEI SI
ROCHIEI CLASICE PENTRU FEMEI .

La bluza clasica pentru femei , la rochia clasica operatiile de asamblare se succed astfel:
 unirea spatelui cu pieptii pe linia umarului printr-o cusatura curata sau cusatura de incheiere, dupa
care se surfileaza rezervele.
 aplicarea gulerului respectandu-se semnele de la rihtuit.
 aplicarea manecilor in rascrioala bratului, sustinandu-se usor capul de maneca.
 executarea cusaturii de sub brat a minecii si in continuarea corsajului.
 executarea slitului si a mansetei daca este cazul, prin metode descrise anterior.
 unirea corsajului cu fusta in cazul rochiei clasice si aplicarea fermoarului pe cusatura laterala.
 executarea tivului si a cordonului.

4.9 OPERATIILE DE ASAMBLARE A DETALIILOR LA CONFECTIONAREA

IMBRACAMINTEI GROASE SI SEMIGROASE (TAIOR, SACOU, PARDESIU PENTRU FEMEI
SI BARBATI)

La imbracamintea groasa si semigroasa, si anume la taior, sacou, pardesiu pentru femei si barbati,
operatiile de asamblare se succeda astfel :
 unirea spatelui cu pieptii pe linia umarului, sustinandu-se usor spatele;
 executarea cusaturii laterale;
 executarea acelorasi cusaturi cu aceleasi indicatii la detaliile din captuseala;
 se monteaza captuseala de maneca la captuseala produsului. La una din maneci, pe cusatura
interioara, se va lasa o portiune necusuta, pe unde se va intoarce pe fata produsul gata
confectionat. Ulterior se inchide acesta portiune prin tighelire in cant.
 aplicarea gulerului astfel: cu o cusatura zig-zag se fixeaza dosul de guler peste rascroiala gatului,
respectandu-se punctele de intalnire si cu o cusatura de inchidere se uneste fata de guler cu fata
reverului, portiune ce se numeste cazura si ale carei rezerve trebuie descalcate. Fata de guler
dintre cele doua cazuri se va uni cu captuseala aplicandu-se, totodata si agatatorul;
 montarea manecilor se efectueaza cu o masina speciala, incepandu-se de la semnul din rascroiala
bratului, unde se aplica cusatura din fata a manecii, continandu-se pe sub brat pana la cusatura de
pe cot a manecii si apoi, capul de maneca, care se sustine usor, aplicandu-se totodata o suvita de
intaritura de 4cm latime. Tot la capul de maneca, sub acesta, se aplica o suvita de vatelina, care va
da manecii un aspect placut. Se aplica pernite pe linia de asamblare a manecii la masina speciala,
asezand-o conform indicatiilor;
83
 infundarea captuselii la haina de stofa la piepti si spate;
 executarea si fixarea tivului printr-o cusatura ascunsa sau prin termocolarea unei benzi adezive;
 infundarea manecilor de stofa cu manecile de captuseala;
 ancorarea manecilor de stofa cu manecile de captuseala;
 intoarcerea produsului pe fata prin orificiul de la maneca de captuseala;
 infundarea cu o cusatura tighel a orificiului manecii de captuseala
 presarea cantului;
 trasarea tighelului final pe produs.

In ceea ce priveste confectionarea imbracamintei din tricoturi, se are in vedere elasticitatea sporita
a acestei materii prime si cusaturile vor trebui sa satisfaca aceasta cerinta.

4.10 PROCESUL TEHNOLOGIC DE CONFECTIONARE A PANTALONILOR (DUPA

MODEL).

Pantalonul este un produs care imbraca corpul de la talie in jos; este folosit de barbati, femei,
copii.
Este format din detalii ca:
 fata,
 spate,
 betelie.
Lungimea si largimea pantalonului sunt mult influentatede linia modei.
Pe linia de mijloc a fetei, pantalonul se incheie prin slit (de dreapta sau de stanga), cu nasturi si
butoniere sau cu fermoar. Pe cusaturile laterale sau in imediata apropiere a acestora se executa la
fetele de pantalon doua buzunare laterale. La spate, de asemenea, pantalonul este ajustat prin pense
sau cute si fixat prin betelie. Betelia este captusita si termocolata. Peste ea se aplica 5-7 gaici pentru
curea. Fetele de pantaloni se captusesc pana sub linia genunchiului, pentru a i se pastra forma si a-i
mari rezistenta la purtare.
Indiferent de model , operatiile de confectionare a pantalonului (plansa) se succed astfel:
1) aplicarea captuselii lafata de pantalon;

84
2) coaserea etichetei pe punga buzunarului;

3) montarea bailogului;

4) surfilarea fetei de pantalon;

5) surfilarea spatelui de pantalon;

6) surfilarea contrarefiletului de buzunar;

85
7) coaserea gaicilor;

8) montarea fermoarului cu prima cusatura pe ambele slituri;

9) fixarea fermoarului cu al doilea tighel;

10) aplicarea contrarefiletului pe punga buzunarului lateral;

11) asamblarea fetei cu dosul de clapa;

12) coaserea limbii (corseletei) beteliei;

13) executarea penselor;

86
14) aplicarea si tighelirea sliturilor;

15) montarea captuselii slitului drept;

16) aplicarea si coaserea pungii buzunarului de la spate;

17) coaserea refiletilor la buzunarele laterale si la spate;

87
18) coaserea refiletului si a clapei de buzunar;

19) coaserea deschiderii buzunarului si aplicarea contrarefiletului;

20) tighelirea deschiderii buzunarului din spate;

21) coaserea buzunarului aplicat;

22) inchiderea pungii buzunarului la fata si spatele de pantaloni;

88
23) executarea cusaturilor laterale si interioare;

24) tighelirea cusaturii laterale;

25) aplicarea pungii buzunarului lateral si a gaicilor la betelie;

26) pregatirea beteliei culisante;

27) pregatirea beteliei la masina de aplicat betelii;

28) aplicarea beteliei cu si fara limba;

89
29) aplicarea captuselii pe betelie;

30) aplicarea beteliei si a insertiei la pantaloni;

31) tighelirea limbii beteliei;

32) tighelirea beteliei;

33) bordarea captuselii slitului;

90
34) coaserea captuselii slitului;

35) insailarea captuselii slitului din dreapta si rihtuirea lui;

36) tighelirea slitului drept;

37) executarea cusaturii pe linia de mijloc a spatelui si a fetei pana la slit;

38) executarea cheitelor la gaici, la deschiderea buzunarelor, la partea inferioara a slitului;

91
39) fixarea cusaturii in mijlocul spatelui si a captuselii beteliei;

40) aplicarea siretului de protectie la terminatia pantalonului.

92
 4.11 PROCESUL TEHNOLOGIC DE CONFECTIONARE A ROCHIEI (DUPA
MODEL)

Rochia pentru femei (fig. 1) este un produs de imbracaminte mult influentat de

moda. Modelul propus pentru confectionare este o rochie de vara fara maneci si fara
guler, cu talia ridicata. Rascroiala bratelor si a gatului sunt dublate cu material de
baza.

Procesul tehnologic de confectionare cuprinde urmatoarele operatii:

1) surfilarea mijlocului fetei;

2) executarea cordonului, rihtuirea capatului triunghiular;

3) executarea cusaturii din mijlocul fetei;

93
4) fixarea cutelor in functie de semnele date la rihtuit;

5) executarea cusaturii din mijlocul spatelui de la fermoar in jos;

6) coaserea capatului drept al cordonului si introducerea in interior a rezervei;

7) executarea cusaturilor laterale si atasarea etichetei;

8) executarea cusaturilor laterale la corsaj;

9) asamblarea corsajului cu fusta;

10) executarea cusaturii laterale la dublura;

11) surfilarea terminatiei la dublura;
94
12) surfilarea mijlocului spatelui (corsaj si fusta);
13) surfilarea tivului rochiei, descalcandu-se rezervele din mijlocul spatelui si fetei;
14) presarea cu masina de calcat a rezervelor din mijlocul spatelui;

12-13-14

15) tighelirea pe fata a cusaturii de unire dintre corsaj si fusta;

16) aplicarea fermoarului pe mijlocul spatelui;

17) aplicarea dublurii la partea superioara a rochiei;
18) rihtuirea colturilor pe linia umarului;
19) presarea rezervelor de la cusaturile laterale, mijlocul fetei, mijlocul spatelui, cusatura de
asamblare a corsajului cu fusta; intoarcerea rochiei pe fata si presarea fermoarului;
20) calcarea pe forma de calcat a decolteului si a rascroielii bratului;
21) plierea rochiei in doua si asezarea pe umerasul special;
22) tighelirea pe fata a decolteului si a rascroielii bratului;

23) indoirea si coaserea tivului;

24) coaserea manuala in patru locuri a dublurii;
25) calcarea finala a rochiei si a cordonului;

95
26) insemnarea si executarea a patru butoniere;
27) insemnarea si coaserea nasturilor;
28) fixarea si innodarea cordonului la rochie.

96