NOŢIUNI INTRODUCTIVE 
DOCUMENTAŢIA TEHNICĂ

În intreprinderile de confecţii, se impune folosirea unei documentaţii tehnice, care

să asigure confecţionarea îmbrăcămintei.
Documentaţia tehnică în industria de confecţii are ca scop orientarea muncitorilor 
tehnicienilor şi inginerilor asupra modului de confecţionare a îmbrăcămintei şi a
caracteristicilor tehnice pe faze de fabricaţie.
Documentaţia tehnică cuprinde:
-  produsul etalon;
- şabloanele;
- norma internă;
- norma de consum;
-  procesul tehnologic.
-
PRODUSUL ETALON 

Produsul etalon reprezintă partea din documentaţia tehnică, care stabileşte

 !P"#$%&, '()* şi #)#$")+!$+#+&" '+&" ale produsului.
&a stabilirea P)(D%!%&%+ "$&( se -a ţine cont de: *(D, #(D+/++ 
#&+*$+#" şi de D"!$+/+".
De asemenea, forma produsului, linia modei şi materialul din care se
confecţionează P)(D%!%& "$&(, determină costurile manoperei.
( altă caracteristică care determină linia produsului o constituie -0rsta şi 
se1ul purtătorului.

TIPARE ŞI ŞABLOANE 
$iparele se construiesc pe baza dimensiunilor corpului.
Pentru a de-eni şabloane de lucru, tiparele sunt completate cu rezer-ele
necesare pentru cusături, ti-uri şi cute.
 ceste şabloane sunt mărite şi micşorate pentru a obţine în acest fel gama
de mărimi234, 35, 33, 36, etc.7 necesare produselor de confecţionat.
8abloanele pot fi : ()+9+&" şi D" &%#)%.
 

8abloanele originale se construiesc din h0rtie şi se obţin prin reproducerea

tiparului de bază multiplicat cu rezer-a aferentă2acestea sunt păstrate la sericiul 
tehnic7.
8abloanele de lucru se utilizează la croirea produselor. "le sunt 
confecţionate din carton, tablă, placa sau din plăci sintetice.

CALCULUL SUPRAFEŢEI ŞABLONULUI 

!uprafaţa necesară realizării unui produs se obţine prin însumarea

suprafeţelor tuturor detaliilor care constituie produsul respecti-.
#alculul suprafeţei şabloanelor are ca scop determinarea necesarului de materii 
 prime şi au1iliare pentru realizarea produsului.
METODA CALCULULUI GEOMETRIC 

!e bazează pe împărţirea fiecărui şablon în figuri geometrice cunoscute iar 

suprafaţa determinată se însumează şi se obţine suprafaţa şablonului detaliului 
respecti-.
)elaţia de calcul este:
!t!<=!5= >>..!n în care:
!$ este suprafaţa şabloanelor care constituie procesul în cm5
!<,!5,>..!n suprafeţele detaliilor componente în cm5 
!<  s<=s5=s?=>>sn în care:
s<, s5, s? reprezintă suprafaţa figurilor geometrice care compune şablonul.
 

ŞABLONUL BLUZĂ SPATE 

Pentru calculul suprafeţei şablonului de mai sus s@a procedat astfel:

şablonul a fost împărţit în figuri geometrice cunoscute iar pentru calcul s@au aplicat 
formule matematice.

!<  s<=s5=s?=s3=sA=s6 
!< este umătate din spate.
 

PREGĂTIREA MATERIALULUI 

Înainte de a croi, materialele care se pot spăla trebuie să fie DECATATE.

2Prin decatare se înţelege tratamentul la care trebuiesc supuse ţesăturile din l0nă
în -ederea îmbunătăţirii calităţii şi a măriri stabilităţii dimensionale sub acţiunea apei 
calde7.
Pentru acest lucru materialul se înmoaie în apă caldă în care -a răm0ne 53 de ore,
după care se pune la uscat pe lăţimea materialului pentru a nu face colţuri.
*aterialul de stofă se calcă înainte de a fi croit şi anume se -a pune materialul în
două şi se -a călca cu c0rpa udă pe ambele părţii p0nă c0rpa se -a usca.
#0nd materialul are cute , acestea se -or întinde trăg0nd de colţurile opuse p0nă
îşi re-ine.

SEMNELE 

Semnele folo!"e #n $%o!"o%!e &n" :

- semne întinse;
- semne cu laţe sau largi;
- semne de înt0lnire.
'( Semnele #n"!ne
!e ia pe ac un punct mic pe dos şi un punct mare pe faţă sau două puncte
mici pe dos şi unul mare pe faţă.
 BB BB BB BB BB BB BB BB BB BB
 B . B . B . B . B . B . B . B . B . B

)( Semnele l'%*! '& $& l'+e

!e fac două puncte mici iar la al treilea se lasă un laţ cu lungime de < C5 
cm.
 BB BB BB e BB BB BB e BB BB BB e
 BB BB e BB BB e BB BB e BB BB e
 

$( Semnele ,e #n"-ln!%e
 ceste semne se iau, imediat după probă pentru a ne fi mai uşor la montarea
diferitelor părţi ale obiectului lucrat.
!e face un punct mic pe dos şi unul mare pe faţă de la linia de cusătură spre
interior pe ambele părţi ale cusăturii.

CROITUL MATERIALULUI 

&a croitul materialului se -a ţine cont de următoarele:

<. *aterialul se îndoaie pe lungimea lui, după care aşezăm tiparele necesare
modelului pe material, ţin0nd seama ca linia dreaptă a tiparului să fie paralelă
cu firul drept al materialului .
5. &inia de miloc2a spatelui , a feţei7 pe care nu se poate face cusătură, trebuie să
fie aşezată pe îndoitura materialului.
?. Pe material se -or aşeza mai înt0i părţile mari, iar cele mici2m0necuţe, gulere,
buzunare, clape, cordoane7 în spaţiile rămase.
3. În urul fiecărui tipar se lasă rezer-ele necesare la liniile de cusătură:
- sub braţ 5@? cm;
- la răscroituri <@<,A cm;
- la ti- 6@ cm.
A. Pentru a nu se deplasa, tiparele se prind de material cu ace de gămălie.
6. !e conturează cu creta e1act după linia de desen a fiecărui tipar.
E. !e scot tiparele.
. *aterialul se taie urmărind linia şi ţin0nd cont de rezer-ele de material.
F. Pe linia de desen se dau semne cu laţe.

CUSĂTURI MANUALE 

Cusăturile manuale, realizate cu ajutorul acului de cusut, rămân şi în

etapa actuală o necesitate,în special la croitoria după comandă şi măsură
individuală.
 În cadrul cusăturilor manuale se deosebesc următoarele tipuri de cusături:
-cusături simple care cuprind diverse puncte : punctul înaintea acului,în urma
acului,punctul de tighel,în cruce, semne orientative etc.
-cusături ascunse care cuprind:şta!irul, pichirul cusătura străpunsă etc.
 

ccusături !eston care cuprind:sur!ilatul oblic şi !estonbutoniera simplă şi

 întărită,chei"e,bride ,găurele
-cusături ornamentale care cuprind: cusătura de e!ect liniară şi în col" ajurul
simplu şi combinat, cute,tre!le:
-alte cusături care cuprind: cusutul copcilor, capselor, cataramelor etc.

CUSĂTURA ASCUNSĂ

!e ridică marginea materialului îndoit pentru cusătură. !e ia pe ac un fir sau

două din partea din faţă a materialului şi trei fire din rezer-a de ti-.
'irul de aţă se lasă leer pentru ca punctul de cusătură să nu se -adă pe
faţă.
&a orice ti- se face cusătură ascunsă.
&a lenerie se fac mai multe tipuri de cusături cum ar fi: simplă numită
tighel,şi comple1ă.

BUTONIERELE 

BUTONIERA BORDATĂ

 ceastă butonieră se foloseşte la bluze, rochii, fuste, achete, pardesiuri şi 

se lucrează înainte de a îndoi rezer-a pentru dublat.
!emnul butonierei se marchează pe faţă cu punctul înaintea acului. cest 
semn este egal cu diametrul nasturelui.
&ăţimea ei este de 6@ cm .
Distanţa dintre butoniere trebuie să fie egală.
!e taie o bentiţă din firul de bie cu lăţimea de 3@A cm şi lungimea mai mare
de ? cm decît lungimea butonierei. !e aşează bentiţa astfel înc0t faţa
materialului bentiţei să se aplice pe faţa materialului obiectului de lucrat cu
respectarea liniei de miloc a butonierei.
 

Gentiţa se însăilează pe semnul butonierei.

!e tigheşte pe dos la 5 mm distanţă de semnul butonierei.
$ăiem butoniera pe semn lăs0nd A mm la ambele capete p0nă la tighel. Din
aceste puncte crestăm în colţuri p0nă la tighel. Întoarcem bentiţa pe dos în aşa
fel înc0t liniile de îndoitură să se înt0lnească pe milocul butonierei, după care o
călcăm.
BUTONIERA FESTONATĂ
 ceastă butonieră se face pe material dublu.
'i1ăm conturul butonierei, după care se urzeşte cu punct înaintea acului 
 pentru a nu se deplasa cele două bucăţi de material. !e însăilează de ur 
împreur butonierei la 5 mm faţă de semn. !e taie butoniera, apoi se ia pe ac 
spre noi, se dă aţa peste ac de la urechile acului spre -0rf spre st0nga. ţa se
str0nge puţin. Punctul de butonieră se face de la st0nga spre dreapta cu nodul 
la tăietură.
- Punctele festonului să fie egale;
- &a ambele capete se face o cheiţă festonată cu lăţimea butonierei.

BENTIŢA PE BIE
!e îndoaie materialul astfel ca firul de lungime să se aşeze pe firul de lăţime
şi să se taie pe îndoitura materialului,
$ăiem bentiţa a-0nd lăţimea care ne este necesară 25@? cm7. !e unesc pe
fir drept aşez0nd cele două benzi în formă de H.
 ceste bentiţe sunt necesare la răscroitura g0tului şi a braţului c0nd nu
facem guler sau m0necă.
De asemenea se mai folosesc şi la alte cusături cum ar fi:
- la gulere montate pe formatul decolteului;
- la teturi;
- la cheiţe;
- la diferite garnituri.

CHEIŢA DIN BRIDE

!e taie bentiţa pe fir de bie cu lăţimea de <,A cm. !e dau la maşină c0t mai 
îngust, se întorc pe faţă şi se montează e1act la marginea materialului , lăs0nd 
fiecărei cheiţe mărimea cerută de nasture.
 

ANTROPOMETRIE

  #ntropometria $con!orm %ic"onarului limbii române moderne&este disciplina care

se ocupă cu tehnica măsurării corpului omenesc şi cu stabilirea rela"iilor mărimilor
ob"inute prin aceste măsurători.

CONFORMAŢIA CORPULUI OMENESC

  Noţiuni generale priin! ana"o#ia $orpului o#ene%$

Ca păr"i principale e'terioare, corpului omenesc este compus din :

cap,trunchi,membre superioare-bra"e şi membre in!erioare-picioare
(âtul ale cărui dimensiuni sunt utilizate în con!ec"ii, leagă capul de trunchi prin articula"ii.
)runchiul reprzintă partea principală acorpului .*orma sa este în general cilindrică,
pu"in turtită şi cu anumite ondula"ii e'terioare determinate de con!orma"ie,vârstă şi se'. +a
partea superioară se găsesc umerii, care pot !i clasi!ica"i după înăl"imea lor,în:
-umeri normali
-umeri ridica"i
-umeri coborâ"i $lăsa"i&

Cla%i&i$area $orpurilor o#ene'"i

Corpul omenesc poate !i clasi!icat după di!erite criterii determinate de :con!orma"ie,

 înăl"ime,circun!erin"ă,vârstă,se'.
-corpuri cu con!orma"ie normală
-corpuri cu con!orma"ie aplecată spre !a"ă spate rotund $ghebos&
-corpuri cu con!orma"ie aplecată spre spate şi bustul mai dezvoltat
 

tabilind în mod conven"ional că o anumită înăl"ime a corpului corespunde unei anumite

talii,se poate !ace o altă clasi!icare.
 În !unc"ie de înăl"ime,corpurile omeneşti pot !i:
-talii mici cu limitele de la / la 0/cm înăl"ime:
-talii submijlocii, cu limitele de la 01 la 21 cm înăl"ime
-talii mijlocii, cu limitele de la 0/ la 2/ cm înăl"ime
-talii supramijlocii, cu limitele de la21 la 31 cm înăl"ime:
-talii înalte, cu limitele de la2/ la 3/ cm înăl"ime
-talii supraînalte, cu limitele de la31 la /1 cm înăl"ime

Di#en%iunile 'i proporţiile $orpului o#ene%$

 #ntropometria permite stabilirea dimensiunilor medii pe un număr mare de persoane. %in

punct de vederea antropometric, corpurile se împart în :
-corpuri cu con!orma"ie normală
-corpuri cu con!orma"ie anormală
tabilirea valorilor di!eritelor segmente se calculează în procente,cunoscând dimensiunile
de bază şi cele secundare şi anume: (n)lţi#ea $orpului*$ir$u#&erinţa +u%"ului*
$ir$un&erinţa "aliei
 

  TRATAMENTUL UMIDOTERMIC
FOLOSIT ,N CONFECŢIONAREA
PRODUSELOR DE ,MBRĂCĂMINTE

 ,n %$opul o+ţinerii unei &or#e !ori"e-ne$e%are.* (n!ep)r")rii porţiunilor 

'i&ona"e a ţe%)"urilor * !e%$)l$)rii $u%)"urilor* pre%)rii #arginilor* &or#)rii %paţiale*
%e u"ili/ea/) "ra"a#en"ul u#i!o"er#i$* $are $on%") !in u#i!i&i$are* (n$)l/irea 'i
pre%area %e#&a+ri$a"elor %au a pro!u%elor &ini"e0

Prin procesul de călcare şi presare, unele porţiuni ale produsului primesc forma
dorită, mărindu@se prin aceasta considerabil calitatea şi -aloarea estetică.

 În procesul tehnologic al produselor de îmbrăcăminte e'terioară , prelucrarea

umidotremică reprezintă 0-14 5 din volumul total al lucrărilor.

(peraţiile umidotermice sunt diferite şi se deosebesc în funcţie de operaţia de

călcat necesară procesului tehnologic şi în funcţie de produs2îmbrăcăminte e1terioară,
lenerie, îmbrăcăminte de protecţie7.prin acest proces fizico@chimic ţesăturile suferă
modificări ale dimensiunilor detaliilor în -edere formării şi modelării acestora după
conformaţia corpului şi cerinţelor tehnologice.

După scopul urmărit, tratamentele umidotermice se clasifică astfel:

- operaţii de decatare;
- operaţii de modelare2întinsul şi scăzutul ţesăturii7
- operaţii de descălcare;
- operaţii de presare;
- operaţii de finisare.

Oe%'+!' ,e ,e$'"'%e.
Prin operaţia !e !e$a"are %e a%igur) $a pie%ele $roi"e-piepţi* %pa"e* #1ne$)*
e"$. %)2'i p)%"re/e !i#en%iunile %"a+ili"e iniţial0 Ţe%)"urile !in &ire !e +u#+a$* in %au
$1nep) %e !e$a"ea/) prin (n#uiere $u ap) $)l!uţ) ur#1n! %) %e apli$e "ra"a#en"ul
u#i!o"er#i$ $1n! #a"erialul a a3un% (n %"are 3ila)0
 

Oe%'+!' ,e mo,el'%e.
&inia şi forma proiectate produselor de îmbrăcăminte nu se obţin în toate cazurile
numai din croit, de aceea este necesar să se inter-ină cu tratamentul umidotermic, ce
imprimă pieselor 2detaliilor7 forma dorită.

(peraţia de modelare se realizează prin întinsul şi scăzutul ţesăturii.

(peraţiile de modelare sunt foarte -ariate, în funcţie de conformaţia corpului, linia

 proiectată produsului de îmbrăcăminte, sistemul de croială utilizat, etc., care însă
contribuie la îmbrăcarea corectă a corpului pentru care este destinat produsul.

Oe%'+!' ,e ,e$/l$'%e.
Descălcatul şi călcatul cusăturilor într@o parte sunt operaţii importante, ce au o
influenţă însemnată asupra calităţii tehnico@estetice a produsului confecţionat.
*etoda de e1ecuţie a operaţiilor de descălcat cusătura poate -aria în funcţie de
natura ţesăturii şi a cusăturii propriu@zise. stfel, dacă produsul se e1ecută dintr@o
ţesătură moale, cu conte1tură leeră, operaţia de descălcare se -a efectua printr@o
uşoară umezire a locului de descălcat.

Oe%'+!' ,e %e'%e0 se e1ecută în special la produse de îmbrăcăminte e1ecutate

din ţesături de l0nă. Presatul detaliilor de îmbrăcăminte se e1ecută peste o p0nză
intermediară bine umezită. 'ierul de călcat nu trebuie să depăşească temperatura de
<34 , prefer0ndu@se pentru aceasta un fier de călcat mai greu.
Operaţia !e &ini%are4 este ultima opera"ie din cadrul tratamentului umidotermic,
 în timpul procesului tehnologic de con!ec"ionare a unui produs de îmbrăcăminte,
adică, călcatul !inal.

DESER5IREA MA6INII DE CUSUT SIMPLĂ

Pentru a putea fi utilizată în procesul de producţie, maşina de cusut simplă
necesită umrătoarele lucrări de pregătire:
 

- înfilarea firului de aţă pe mosorel;

- fi1area mosorelului în su-eică;
- fi1area su-eicii în carcasa maşinii;
- înfilarea firului de aţă în ac;
- coaserea pe deşeuri de material;
- -erificarea cusăturiicare se face sub aspect calitati-, urmărindu@se uniformitatea şi 
desimea paşilor, aspectul corect al cusăturii pe faţă şi pe dos.

MA6INA SPECIALĂ DE SURFILAT 7TRIPLOC8

 ceste maşini se folosesc în confecţii te1tile, la festonarea cusăturilor interioare.

 ceste cusături au scopul de a e-ita destrămarea marginilor pieselor, at0t în timpul 
 prelucrări lor în producţie, c0t şi în timpul prestării produsului.
În industria tricotaelor sunt folosite, ca şi cusătură de bază, la asamblarea şi
confecţionarea produselor, form0nd o cusătura elastica.

CONSTRUIREA TIPARELOR

FUSTA

&a luarea măsurilor la fustă se -a proceda astfel: se -a fi1a talia, după care se -or 
lua măsurile pe partea dreaptă a corpului.
*ăsurile obţinute se -or nota întregi2umătatea, sfertul, şesimea şi zecimea
acestor7 se -or lua în calcul la momentul potri-it.
&a fustă înt0lnim două feluri de măsuri şi anume:
@ de lungime @ &f2fustă7
@ &ş2şold7

- de grosime @ 9t2talie7
- 9ş2şold7
 

NECESARUL DE MATERIAL PENTRU FUSTĂ

Pentru o fustă clasică a-em ne-oie de lungimea fustei, dacă materialul este <,34 m
lăţime.
Dacă materialul este de 4 CF4 cm lăţime, pentru o fustă clasică este necesar de 5 
ori lungimea ei.
Din punct de -edere al modelului, fusta se împarte în:
- f&"' $l'!$/1
- f&"/ $lo21
- f&"/ em!$lo21
- f&"/ 'n"'lon.

Dar indiferent de model, fusta se compune din :

- '"e1
- f'+/1
- $o%,on.
-
Partea din spate a fustei este formată din unul sau mai multe detalii în funcţie de
model.
'aţa fustei are în general o formă asemenătoare cu cea a spatelui cu deosebirea
că anumite dimensiuni sunt diferite2partea din faţă este mai mare dec0t partea din spate7.
CORDONUL fustei este de formă dreptunghiulară cu o lăţime cuprinsă între 6 C  
cm, iar lungimea în raport cu grosimea taliei plus rezer-a necesară.
 AD3NCIMEA PENSEI   este dată de obicei de diferenţa dintre grosimea taliei şi 
grosimea şoldului.

D'$/ ,!fe%en+' e"e:

54 C53 cm  ad0ncimea -a fi 5 C? cm;
53 C5 cm  ad0ncimea -a fi de 3 cm sau 5 pense de 5 cm;
 peste 5 cm  3 cm.
 

TIPARUL SPATE FUSTĂ

LINIILE A9UTĂTOARE

În partea st0ngă a h0rtiei desenăm un unghi drept cu deschiderea spre dreapta.

&inia -erticală este linia de miloc a spatelui, linia orizontala reprezinta linia de
grosime a taliei 
Din -0rful unghiului pe linia de miloc a spatelui2linia -erticală7 aplicăm lungimea
 p0nă la şold obtinand punctul 27. Din acest punct  ducem o linie orizontală spre dreapta
 pe care se măsoară un sfert din grosimea şoldului@ <cm obtinad punctul 2G7 2<I3 un sfert 
9ş@<cm7 2 se -a tine cont de acest lucru în momentul în care e1ista diferenta mare intre
fata si spatele corpului in zona grosimii de sold, daca nu e1ista difernte se pot realiza
simetrice cele 5 tipare fataIspate7.

Prin punctul G care delimitează grosimea şoldului se ridică o -erticală p0nă la linia
orizontală a unghiului drept, pe care o prelungim în partea de os în funcţie de lungimea
fustei.
 cestă linie -erticală se numeşte linie de CONTROL.
$ot din -0rful unghiului drept pe linia de miloc a spatelui aplicăm lungimea fustei.
Din acest punct ducem o linie orizontală p0nă la linia de CONTROL. ceasta este
linia de lungime a fustei.
67%8+#98# );#9<+<

De la linia de cotrol ne deplasăm spre st0nga pe linia orizontală a unghiului cu 5 

cm. Din acest punct se duce o linie uşor rotunită care se -a uni cu linia de control în os la
<A cm de linia orizontală a unghiului. ceasta este linia de rotunire a şoldului.
LINIA DE TALIE 
Din -0rful unghiului drept pe linia de miloc a spatelui se coboară cu < cm. Prin
unirea punctului obţinut cu punctul de şold de pe linia orizontală a unghiului printr@o linie
înclinată, se -a obţine linia de TALIE.
Pe linia de TALIE  se face o pensă care se află faţă de linia de miloc a spatelui la o
<I<4 din grosimea TALIEI 
 

De la acest punct măsurăm în continuare spre interior 2dreapta7 5J3 cm,

reprezent0nd ad0ncimea pensei.
&a milocul acestei distanţe se duce o -erticală în os, a-0nd lungimea de <4@<3
cm. cest punct se uneşte prin linii înclinate cu punctele de pe linia de TALIE.
TIPAR FAŢĂ FUSTĂ

Pentru construirea tiparului '/ '%!$ se -a respecta întocmai aceeaşi 

metodologie aplicată la construirea $+P)%&%+ !P$".

CONFECŢIONAREA FUSTEI CLASICE 

Procesul tehnologic de confecţionare se împarte în trei etape, fiecare dintre

acestea cuprinz0nd un număr de operaţii, în funcţie de comple1itatea modelului:
- etapa + C prelucrarea detaliilor;
- etapa a@++@a C asamblarea detaliilor;
- etapa a@+++@a C finisarea produsului.

Prelucrarea detaliilor cuprinde următoarele operaţii:

- coaserea penselor de la faţă şi spate; la coasere se are în -edere ca tighelul să fie

drept2fără deri-aţii7 iar -0rful pensei să aibă o terminaţie lină, deoarece o terminaţie
bruscă a cusăturii pensei formează falduri în prelungirea pensei.

 samblarea detaliilor cuprinde următoarele operaţii:

- încheiatul spatelui cu faţa pe cusăturile laterale, fastonarea cusăturilor;

- montarea fermoarului în cusătura laterală din partea st0ngă, sau în cusătura de la
milocul spatelui.

'inisarea produsului cuprinde:

 

- formarea butonierei în cordon;

- coaserea nasturelui;
- curăţatul de fire;
- călcatul final al produsului.

PANTALONUL

&a luarea măsurilor la P$&( se -a ţine cont ca persoana să fie uşor 

îmbrăcată. poi se -a fi1a $&+, iar măsurile se -or lua pe partea dreaptă a corspului.
&a pantalon, ca şi la fustă, înt0lnim două feluri de măsuri.
- de lungime &p C lungime pantalon;
  &ş C lungime şold;
 & răscroitură.

- de grosime 9t C grosime talie;

  9ş C grosime şold;
 9ps C grosime picior sus;
9p @ grosime picior os.

TIPAR FAŢĂ PANTALON

Pentru contruirea tiparului se -a desena în partea dreaptă a foii de h0rtie un unghi 

drept cu deschiderea spre st0nga.
Pe linia -erticală a unghiului măsurăm în os K din grosimea şoldului 2<I3 9ş7
obţin0nd un punct27.
Din punctul27 ducem o orizontală spre st0nga pe care măsurăm tot K 9ş=< cm.

Prin punctul obţinut ridicăm o perpendiculară spre linia orizontal a unghiului, linie
care se prelungeşte şi în partea de os în funcţie de lungimea pantalonului.
 

&inia se numeşte &++" D" #($)(&.

$ot pe linia -erticală unghiului măsurăm lungimea pantalonului. (rizontala dusă din
acest punct spre linia de control se numeşte &++" D" &%9+*".
67%8+#98# );#9<+<

Din punctul 27 pe linia dreaptă ne deplasăm spre dreapta cu A cm obţin0nd 

 punctul G.
$ot din punctul 27 ne ridicăm pe linia -erticală a unghiului cu ? cm obţin0nd 
 punctul 2#7.
Prin unirea punctului 2#7 cu punctul 2G7 printr@o linie uşor rotunită obţinem
%/$%o!"&%' f'+/ ' 'n"'lon&l&!.
De la linia de control, pe linia orizontală a unghiului, ne deplasăm în interior cu 5 
cm. Din acest punct ducem o linie uşor rotunită p0nă la linia de control, la <A cm faţă de
linia orizontală , obţin0nd l!n!' ,e %o"&n4!%e ' 2ol,&l&!.
Pe linia -erticală a unghiului cobor0m cu 5 cm. Prin unirea punctului obţint cu
 punctul de şold de pe linia orizontală, obţinem l!n!' ,e "'l!e ' 'n"'lon&l&!.
)rasăm linia de mijloc a pantalonului$a'a de simetrie& pe care aplicăm în partea de
 jos, pe linia de lungime, grosimea piciorului jos minus = cm !a"ă de a'a de simetrie a
tiparului ob"inându-se punctele % şi 8.
%nim punctele G cu D, iar la umătatea distanţei măsurăm în interior 5 cm. Punctul 
obţinut îl -om uni cu punctele G şi D printr@o linie uşor rotunită, obţin0ndu@se răscroitura
 piciorului interior. %nind punctul 2"7 de pe linia de lungime a pantalonului cu punctul de
şold de pe linia de control, -om obţine tiparul dorit.
Prima pensă se -a realiza pe milocul pantalonului 2 pe dungă7 sub formă de
creţ2îndoită7 sau ca la fustă.
TIPARUL SPATE PANTALON

$iparul spate se -a obţine desen0nd de această dată un unghi drept, în st0nga

h0rtiei cu deschiderea spre dreapta.
 

e va respecta întocmai metodologia de construc"ie ca la tiparul !a"ă. )iparul spate

se poate ob"ine din tiparul !a"ă$întors sau în oglindă& adăugând un ic pe răscroitura
piciorului pornind din punctul > spre e'terior cuprins între 3 ?  cm.

LUAREA MĂSURILOR LA CORSA9

*ăsurile se iau pe partea dreaptă.

*ăsurile corsaului sunt de trei feluri:
-
de lungime;
-
de lăţime;
-
de grosime.
LUNGIMEA SPATELUI  se ia din osul cefei p0nă în talie.
LUNGIMEA BUSTULUI   se ia tot din osul cefei trec0nd centrimetrul pe l0ngă g0t p0nă în
-0rful bustului.=
LUNGIMEA FEŢEI   se ia în continuarea lungimii bustului2deci tot din osul cefei7 p0nă la
linia de miloc a feţei în talie.
LUNGIMEA SUBRAŢULUI se ia de la 5 cm de încheietura braţului cu corpul p0nă în linia
de talie.
LĂŢIMEA SPATELUI  se ia din osul umărului de la st0nga spre dreapta. poi se ia de la o
articulaţie la alta a braţului , trec0nd centimetrul peste omoplat, dintre aceste două
măsurări se ia cea mai mare.

LĂŢIMEA FEŢEI   se ia tot din osul umărului de la dreapta spre st0nga şi de la o

articulaţie la alta a braţului şi se notează măsura cea mai mare.

GROSIMEA BUSTULUI   se ia înconur0ndu@se bustul. #entrimetrul se închide pe linia de

miloc a spatelui.
 

GROSIMEA G3TULUI  se ia înconur0ndu@se baza g0tului. #entimetrul se închide pe osul 

cefei.
9)(!+*" $&+"+, &%9+*" 8+ 9)(!+*" 8(&D%&%+ se iau aşa cum s@a arătat la
luarea măsurilor pentru fustă.
TIPARUL FAŢĂ BLUZĂ
L!n!!le '4&"/"o'%e
În partea dreaptă a h0rtiei se trasează un unghi drept cu deschiderea spre st0nga.
&atura -erticală a unghiului este linia de miloc a feţei.
Din -0rful unghiului pe linia de miloc a feţei se aplică K din lăţimea feţei plus A cm.
Din acest punct se duce o linie orizontală spre dreapta, obţin0nd punctul A numită linie
de lăţime a feţei. Pe aceasta linie orizontala masuram umatate 2 L 7 din latimea fetei .
Prin punctul obtinut se -a ridica o perpendiculara pina la linia orizontala a unghiului ,dupa
care -om cobori pe ea masurind ? cm ,rezultind astfel punctul B
$ot din -0rful unghiului se -a masura lungimea feţei p0nă în talie. Din punctul 
obţinut se -a duce o linie orizontală spre st0nga, care -a purta numele de LINIE DE 
TALIE.
De la linia de talie pe linia de miloc a feţei, se masoara in sus lungimea subraţului 
 plus 5 cm. Prin acest punct se duce spre st0nga o linie orizontală,pe care se -a masura
un sfert din grosimea bustului 2 K7 plus 3 cm, obţin0nd punctul E   şi rezult0nd LINIA DE 
GROSIME A BUSTULUI.
$ot de la linia de talie, pe linia de miloc a feţei în os se masoara lungimea
şoldului2&ş7. Din acest punct se duce o linie orizontală, spre stinga rezult0nd l!n!' ,e
GROSIME A ŞOLDULUI  . Pe acesta linie se -a masura un sfert 2 K 7 din grosimea
soldului plus < cm.
%nind cele doua e1tremitati obtinute ,respecti- a liniei de grosime BUST  si a liniei
de grosime SOLD printr@o linie dreapta -a rezulta linia de CONTRO & a tiparului
După ce am dus toate liniile de construcţie se trece la modelarea TIPARULUI.
RĂSCROITURA G3TULUI 
Din -0rful unghiului pe latura orizontală se aplică <I6 din grosimea g0tului plus <
cm. $ot din -0rful unghiului pe latura -erticală se aplică <I6 din grosimea g0tului plus 5 
cm. %nind aceste două puncte printr@o linie uşor rotunită -a rezulta )!#)(+$%)
9M$%&%+.
 

&++ D" %*) 

Punctul de rascroitura a gitului de pe linia orizontala a unghiului se -a uni cu
 punctul B  printr@o linie inclinata, care se prelungeste cu <,A cm,obtinid punctual C 2! l!n!'
,e &m/%   . &a fel linia de latime fata se -a prelungi cu < cm, obşin0nd punctual D. #ele
doua puncte obtinute prin prelungirea liniei de UMAR5C( si a liniei de FATA5D( se -or uni 
cu e1tremitatea liniei grosimii de G%!$ 5E(  printr@o linie usor rotunita rezultind 
RASCROITURA BRATULUI  ..
De la linia de #($)(& pe linia de talie ne deplasam spre drepta cu 5 cm .Din acest 
 punct ne ridicam pe -erticala tot cu 5 cm.cest punct se -a uni pe rind cu e1tremitate
grosimii de bust ,rezultin &++ D" !%G G)$ ,cu punctul de sold lateral ,rezultind &++
D" )($%N+)" !(&D si cu punctul de intilnire aliniei de talie cu linia de misloc a fetei 
rezultind linia de $&+" G% .
Pe linia de $&+" se face o pensă care se construieşte e1act ca la tiparul tip de
fustă faţă cu aceaşi ad0ncime şi a-0nd lungimea de <5@<? cm în os şi de <5@<? cm în
sus de &++ de $&+".
TIPARUL DE CORSA6 75BLUZA( SPATE 
Linii a3u")"oare
În partea st0ngă a h0rtiei se trasează un unghi drept cu deschiderea spre dreapta .
&atura -erticală a unghiului constituie LINIA DE MI6LOC A SPATELUI.
Din -0rful unghiului drept, pe linia de miloc a spatelui se aplică un sfert din lăţimea
spatelui plus ? cm. Din acest punct se duce o orizontală.
 ceasta este LINIA DE LĂŢIME A SPATELUI.
Pe acestă linie se aplică , de la linia de miloc a spatelui, spre dreapta, umătate din
lăţimea spatelui. Din acest punct se ridică o -erticală p0nă la latura orizontală a unghiului 
drept. Pe această -erticală se coboară ? cm faţă de latura orizontală a unghiului şi se
notează un punct .
Din -0rful unghiului pe linia de miloc a spatelui se aplică lungimea spatelui 
2măsurat p0nă în talie7. Prin acest punct se duce o orizontală care -a fi &++ D" $&+".
LINIA DE UMĂR
Din punctul de răscroitură a g0tului, de pe latura orizontală a unghiului se duce o
linie înclinată care trebuie să treacă prin punctul  aflat la ? cm de linia orizontală şi 
stabilit de noi pe liniile de construcţie. Prelungim această linie faţă de linia -erticală cu <,A 
cm.
 

LINIA DE CONTROL
!e obţine unind punctul care delimitează grosimea şoldului.
;e linia de talie ne deplasăm cu = cm spre stânga !a"ă de linia de control. <nim
acest punct cu linia de răscroitură a bra"ului printr-o linie înclinată.
Prin acest punct se duce o linie orizontală spre dreapta.
 ceasta este LINIA DE GROSIME A ŞOLDULUI .
 Pe această linie se aplică un sfert din grosimea şoldului minus 5 cm.
  După ce am desenat toate liniile de construcţie trecem la *(D"&)"
$+P)%&%+.
RĂSCROITURA :;TULUI

Din -0rful unghiului cobor0m pe linia de miloc a spatelui cu 5 cm. $ot din -0rful 
unghiului pe linia orizontală se aplică o şesime din grosimea g0tului plus < cm. ceste
două puncte se -or uni printr@o linie rotunită.
Din linia de talie pe linia de miloc a spatelui, în sus, se aplică lungimea subraţului.
Prin acest punct se duce o orizontală spre dreapta.
 ceasta este LINIA DE GROSIME A BUSTULUI 
 Pe această linie aplicăm un sfert din grosimea bustului.
 A$e"e' &n" l!n!!le '4&"/"o'%e en"%& "!'%&l "! $o%'4 '"e.
Pe baza acestui tipar se pot confecţiona corsae pentru rochii tăiate în talie, dar şi 
bluze şi rochii fără cusătură pe linia de talie.
Pentru acestea din urmă, prelungim liniile -erticale autătoare2linia de miloc a
spatelui şi linia de control7 şi aplicăm de la talie în os <6@< cm pentru a construi LINIA
DE LUNGIME A BLUZEI , iar pentru a construi linia autătoare de lungime a rochiei,
aplicăm de la linia de talie lungimea fustei.
;entru bluze şi rochii !ără cusătură pe linia de talie, construim linia de grosime a
şoldului de la linia de talie pe linia de mijloc a spatelui , în jos, se aplică lungimea şoldului.
 ceasta este LINIA DE SUBRAŢ .
 Din acelaşi punct de la linia de talie în os se duce o linie uşor rotunită care
înt0lneşte linia de control la <A cm mai os de linia de talie.
  ceasta este LINIA DE ROTUN6IRE A ŞOLDULUI .
 

Pe linia de talie se face o pensă cu ad0ncimea de ? cm. De la linia de miloc a

spatelui spre dreapta se măsoară o zecime din grosimea taliei. Din acest punct -a începe
 pensa. Pe linia de miloc a pensei se măsoară în sus şi în os c0te <3 cm. ceste puncte
se unesc cu punctele care delimitează ad0ncimea pensei pe linia de talie.
Pe linia de umăr se face o pensă. !e măsoară 3 cm din punctul de răscroitură a
g0tului. Pensa -a a-ea o ad0ncime de <,A cm şi o lungime de A@6 cm. #0nd nu facem
această pensă ad0ncimea ei se susţine printr@un creţ pe linia de umăr, călcat cu c0rpa
udă.
LUAREA MĂSURILOR LA M;NECĂ
Persoana căreia i se iau măsuri -a ţine mîna îndoită 2în unghi7 cu palma la talie pe
linia de miloc a feţei.
LUNGIMEA COTULUI  se ia din osul umărului p0nă la -0rful acestuia.
LUNGIMEA TOTALĂ BRAŢULUI  se ia duc0nd centimetrul în continuarea lungimii de
cot p0nă la încheietura m0inii.
GROSIMEA COTULUI  se ia peste cot a-0nd braţul îndoit.
GROSIMEA BRAŢULUI SUS  se înconoară braţul , se ia măsură fi1ă iar c0nd se
construieşte tiparul m0necii se foloseşte această măsură = 3 cm.
GROSIMEA BRAŢULUI 6OS  se înconoară braţul la încheietură m0inii şi se notează
e1act măsura obţinută. Pentru m0neca austată -om folosi această măsură = 5 cm.
Pentru m0neca austată fără şliţ se ia măsura peste palmă, pentru achetă sau palton
se ia măsura peste pumn.

TIPARUL DE M;NECĂ

Pentru a se realiza m0neca tip se construieşte un dreptunghi cu lăţimea egală cu

grosimea braţului sus = 3 cm şi cu lungimea egală lungimea totală a braţului. cest
dreptunghi se împarte în patru părţi egale prin linii -erticale care -or fi denumite astfel 2de
la st0nga la dreapta7:

- linia de cusutură
- linia de cot 
- linia de miloc a m0necii 
- linia de faţă şi din nou linia de cusătură.
 

LINIA DE EPOLET 2pe care se rotuneşte capul de m0necă7 se construieşte astfel:

 din -0rful unghiului dreptunghiului2în dreapta şi în st0nga7 se aplică pe linia de cusutură
un sfert din lăţimea m0necii = A cm. Prin aceste puncte se duce o linie orizontală.
De la linia de epolet ne ridicăm pe linia de cot cu  cm, iar pe linia de faţă ce A
cm.ambele puncte se unesc printr@o linie rotunită p0nă la latura superioară a
dreptunghiului.
&inia rotunită trebuie să fie ad0ncită în dreapta spre linia de epolet.
Pe latura de os a dreptiunghiului se intră în interior cu < cm în ambele părţi.
&a milocul distanţei între linia de epolet şi latura de os a dreptunghiului ne
deplasăm spre interior cu 5 cm faţă de linia de cusutură 2în ambele părţi7.
Din acest punct ducem o linie rotunită p0nă la linia de epolet şi p0nă la punctul
fi1at în interior pe linia orizontală de os.
!e coboară cu 5 cm pe linia de cot faţă de linia orizontală de os şi ne ridicăm cu 5
cm pe linia de faţă.
%nim aceste puncte cu o linie ondulată între cele două linii de cusutura.